Speta Legea 10/2001. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.29/A/2008
Ședința publică din 16 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Țuluș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de pârâții G și, precum și apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului C- împotriva sentinței civile nr. 501 din 28 iunie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanții intimați - și, precum și pe pârâtul intimat Consiliul Local al municipiului C-N, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 ianuarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
La data de 16 ianuarie 2008, după pronunțarea cauzei, s-a depus la dosar o cerere din partea intimaților reclamanți, prin avocat, prin care solicită amânarea pronunțării pe săptămâna viitoare, pe motiv că datorită volumului mare de lucru a fost în imposibilitate a redacta concluziile scrise.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 501 din 28 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea exercitată de reclamanții și, în sensul respingerii pe excepția autorității de lucru judecat a cererii formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj N, având ca obiect constatarea preluării fără titlu a imobilului situat in C-N,- inscris in CF 55212 C-
A fost respinsă pe excepția autorității de lucru judecat cererea formulată de reclamanți in contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-N, G și, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în C-N,-.
A fost anulată dispoziția nr. 1407/17.01.2007 emisă de pârâtul Primarul Municipiului C-N, acesta fiind obligat să emită pe seama intimaților dispoziție de restituire in natură a terenului in suprafață de 192 mp din-, înscris in CF 55212 cu nr. top. 2666/2/2 și propunere pentru acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcția având destinația casă de cărămidă, pe fundație din beton, acoperită cu Ť. compusă din: centrală termică, garaj, hol și pivniță la subsol, cameră, bucătărie, hol, loc de luat masa, de alimente și baie la parter, apoi 3 camere hol, duș cu wc la etaj, imobil situat in- și terenul în suprafață de 111 mp, ce formează parcela cu mrtopă.2666/2/1, înscrisă inițial in CF 55212 și ulterior transcrisă in CF -, despăgubiri din care s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor de 40.000 lei achitată petiționarei.
Pârâții și au fost obligați să le plătească reclamanților cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 200 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, potrivit copiei cărții funciare aflată la fila 74 dosar, imobilul înscris in CF 55212 C-N, nr.top. 2666/2, având destinația de casă de cărămidă, pe fundație din beton, acoperită cu Ť. compusă din: centrală termică, garaj, hol și pivniță la subsol, cameră, bucătărie, hol, loc de luat masa, de alimente și baie la parter, apoi 3 camere hol, duș cu wc la etaj și teren in suprafață de 303 mp, imobil situat in-, a fost proprietara tabulară a petiționarilor și înscrisă sub B l-2.
Prin decizia 200/1988, emisă de Comitetul executiv al Consiliului Popular al Județului C, în baza Decretului 223/1974, cota de 1/2 parte a lui a trecut in proprietatea statului fără despăgubire.
Prin Decizia nr. 26 din 30.01.1989 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Județului C, cota de 1/2 parte aparținând petiționarei a trecut in proprietatea statului cu plata unei despăgubiri de 40.000 lei pentru construcție.
Pentru teren, nu s-au acordat despăgubiri, întrucât acesta a fost trecut în proprietatea statului in baza Legii nr. 59/ 1974, fără plată de despăgubiri.
Statul Român și-a înscris dreptul de proprietate dobândit asupra imobilului preluat, iar ulterior, prin încheierea CF 7754 din 13.05.1997, imobilul înscris in CF 55212, nr. top. 2662/2 a fost dezmembrat în două imobile noi, primul prevăzut cu nr. top. 2666/2/1, având destinația de casă de cărămidă, pe fundație din beton, acoperită cu Ť. compusă din: centrală termică, garaj, hol și pivniță la subsol, cameră, bucătărie, hol, loc de luat masa, de alimente și baie la parter, apoi 3 camere hol, duș cu wc la etaj și teren in suprafață de 111 mp, imobil situat in-, parcelă ce a fost transcrisă in CF nou - C și al doilea, parcela cu nr.top.nou 2666/2/2, teren in- in suprafață de 192 mp, ce a fost reînscris in aceeași carte funciară sub.
Parcela cu nr.top.nou 2666/2/1 a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.30932 din 12.11.1996, încheiat între Consiliul Local al Municipiului C-N și intimații G și.
Reclamanții și au înaintat în anul 1996 acțiune in justiție, prin care au solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.30932 din 12.11.1996 încheiat între Consiliul Local al Municipiului C-N și soții G și.
Prin sentința civilă nr.-.04.1998 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, acțiunea lor a fost respinsă.
Reclamanții au declarat apel împotriva acestei sentințe.
Prin decizia civilă nr.1677 /A/13.11.1998 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar 4754/1998, a fost admis in parte apelul reclamantului, recunoscându-se acestuia dreptul la măsuri reparatorii constând în despăgubiri în baza Legii 112/1995 pentru cota de 1/2 parte din imobilul situat în C-N,-, însă a fost menținută dispoziția din sentință referitoare la respingerea cererii având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare al intimaților.
Prin decizia civilă 1236/1999, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ in dosar 1467 /1999, s-a admis recursul declarat de Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr.112/1995 împotriva deciziei nr.1877/A/13.11.1998 pronunțată de Tribunalul Cluj, pe care a casat-o în parte și judecând cauza în fond, a respins apelul declarat de petiționarul împotriva sentinței civile nr.4303/24.04.1998.
După intrarea in vigoare a Legii 10/2001, reclamanții și au înaintat tribunalului acțiunea înregistrată sub nr.6245/2001, prin care au solicitat în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului C-N, G și și SC SA prin lichidator AT SA C, să constate că apartamentul nr.l din imobilul situat in C-N,- a trecut fără titlu in proprietatea statului, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Consiliul Local al Municipiului C-N și soții, obligarea pârâților să le recunoască dreptul de proprietate asupra apartamentului ce formează obiectul acțiunii și să se abțină de orice act de tulburare, rectificarea cărții funciare prin restabilirea situației de CF anterioară înscrierii dreptului de proprietate al statului.
Prin sentința civilă 477/2001, pronunțată de Tribunalul Cluj in 12.12.2001, acțiunea reclamanților a fost respinsă.
Reclamanții au declarat apel împotriva acestei sentințe, solicitând admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Prin decizia nr.49/04.04.2002 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, s-a admis apelul declarat de reclamanți, schimbându-se în totalitate sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii, iar, în consecință, s-a constatat că imobilul situat în C-N,-.l a fost preluat de stat fără titlu valabil, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare 30932/12.11.1996 încheiat între SC, în calitate de vânzător și pârâții G și, în calitate de cumpărători, au fost obligați pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului, s-a dispus rectificarea de CF și restabilirea situației anterioare prin reintabularea reclamanților in CF 55212 asupra imobilului construcție și teren nr.top.2666/2.
Pârâții Consiliul Local al Municipiului C-N, G și au declarat recurs împotriva acestei decizii, recurs ce a fost admis de Înalta Curte și Casație, prin decizia nr.6110/04.11.2004 în dosar 2218/2002, fiind casată decizia recurată și respins apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței 4277/12.12.2001 a Tribunalului Cluj.
Din cele reținute mai sus, reiese că asupra acelorași cereri având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu și constatarea nulității absolute a actului de dobândire a pârâților G și au fost pronunțate hotărâri irevocabile de respingere a acestora.
În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art.1201 civ. motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.137 a1.1 și 166.pr.civ., instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocat de pârâții și, în consecință, a respins petitele având ca obiect constatarea preluării fără titlu a imobilului situat in C-N,- înscris in CF 55212 C-N și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul situat în C-N,-.
Respingând cererile pe excepția autorității de lucru judecat pe care instanța a apreciat-o prioritară în raport cu celelalte excepții invocate de pârâți, este inutilă analizarea excepțiilor inadmisibilității și tardivității invocate de pârâți cu privire la cele două cereri.
Cu privire la plângerea formulată de reclamanți împotriva dispoziției 1407 din 17.01.2007 emisă de pârâtul Primarul Municipiului C-N, aceasta este întemeiată, întrucât, prin dispoziția atacată, intimatul a respins cererea privind restituire in natură a imobilului situat in-, a respins cererea formulată de pentru cota 1/2 parte din imobilul construcție situat în-, preluată cu plata de despăgubiri, deoarece, potrivit prev. art. l pct. 1. 4 lit. B din HG 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, aceasta nu este o preluare abuzivă și a propus acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de 1/2 parte din construcție și pentru terenul aferent imobilului situat în-, în favoarea petiționarilor și - .
Dispoziția emisă de Primarul Municipiului C-N este parțial nelegală, întrucât dispozițiile art. l pct. 1. 4 lit. B din HG 498/2003, de care s-a prevalat emitentul, este vădit nelegală in raport cu dispozițiile art.2 din Legea nr. 10/2001, care, la lit. h, prevede că fac obiectul legii orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art.6 a1in. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare. Așadar, atâta timp legea in aplicarea căreia au fost emise normele metodologice nu înlătura din sfera sa imobilele preluate de stat în baza Decretului 223/1974, nu era îngăduit normelor metodologice să dispună o atare excludere.
Pentru acest considerent, petiționara este îndreptățită să obțină măsuri reparatorii pentru cota de 1/2 parte din imobilul situat în C-N,-.
Pentru construcția și terenul în suprafață de 111 mp, petiționarii sunt îndreptățiți numai la despăgubiri în condițiile legi speciale privind regimul de
stabilire și plată despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, fiind incidente dispozițiile art.18 lit.c din Legea nr. 10/2001.
În schimb, suprafața de teren de 192 mp individualizată sub nr. top. 2666/2/2 în CF 55212 nu a fost înstrăinată și, așa cum au recunoscut pârâții, situația lui faptică este identică cu aceea de la data preluării, referindu-se aici la împrejurarea că asupra acestei porțiune de 192 mp teren nu au fost edificate construcții.
Împrejurarea că, prin restituirea în natură a acestei porțiuni de 192 mp teren, parcela cu nr.top.2666/2/1 ar deveni loc înfundat și s-ar impune in mod obligatoriu instituirea unui drept de servitute nu face ca acest teren să nu poată fi socotit ca fiind liber de construcții.
Pentru acest considerent, tribunalul a apreciat că măsura reparatorie ce se impunea obligatoriu raportat la dispozițiile art. 7 alin.1, art. 10 și 21 din Legea nr. 10/2001 este restituirea in natură.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.26 a1in. 3 din Legea nr. 10/2001, instanța a dispus anularea dispoziției nr.1407/17.01.2007 emisă de Primarul Municipiului C-N și a obligat pârâtul Primarul Municipiului C-N să emită pe seama reclamanților dispoziție de restituire in natură a terenului in suprafață de 192 mp din-, înscris in CF 55212 cu nr.top.2666/2/2 și propunere de acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcția având destinația casă de cărămidă, pe fundație din beton, acoperită cu Ť. compusă din: centrală termică, garaj, hol și pivniță la subsol, cameră, bucătărie, hol, loc de luat masa, de alimente și baie la parter, apoi 3 camere hol, duș cu wc la etaj, imobil situat in- și terenul în suprafață de 111 mp, ce formează parcela cu mrtopă.2666/2/1, înscrisă inițial in CF 55212 și ulterior transcrisă in CF -, despăgubiri din care se va scădea valoarea actualizată a despăgubirilor de 40.000 lei achitată reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel pârâtul Primarul mun. C-N, precum și pârâții G și, solicitând modificarea ei parțială, în sensul respingerii cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 192 mp, parcela cu nr. top. 2666/2/2 din CF 55212 C-
În motivarea apelului său, Primarul mun. C-N învederează că, potrivit disp. art. 10 din Legea nr. 10/2001 republicată, persoana îndreptățită va obținere restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar, pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În speță, servitutea de trecere fost creată prin însăși dezmembrarea topograficului inițial 2666/2, întrucât parcela cu nr. top nou 2666/2/1 devenit loc înfundat în momentul în care fost înstrăinat fondul dominant pârâților.
Deși contractul de vânzare-cumpărare nu cuprinde clauze referitoare la servitutea de trecere, parcela restituită este afectată de o servitute legală de trecere în temeiul disp. art. 616-619. civil, oricum, practica judiciară recunoscând servitutea creată prin destinația proprietarului, parcela restituită fiind folosită de către cumpărători pentru a avea acces la imobilul lor și înainte ca acesta să fie cumpărat de la stat.
Pârâții G și soția au arătat, în plus, că hotărârea apelată cuprinde dispoziții contradictorii, întrucât dispune anularea dispoziției nr. 1407/2007 emisă de Primarul mun. C-N, însă reține că această dispoziție este doar parțial nelegală. În aceste condiții, se impune anularea doar în parte a dispoziției primarului, și nu în totalitate.
Prima instanță nu s- pronunțat asupra unor excepții invocate de pârâți prin întâmpinare, respectiv asupra excepției inadmisibilității petitelor prin care s-a solicitat obligarea primarului mun. C-N să emită o dispoziție în sensul dorit de reclamanți, întrucât instanțele judecătorești pot dispune direct restituirea în natură ori acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
În ceea ce privește restituirea în natură a terenului, această dispoziție este nelegală și netemeinică, întrucât, dacă ar fi pusă în aplicare, pârâții ar rămâne lipsiți de posesia și folosința imobilului lor până când vor exercita o acțiune în instituirea unui drept de servitute de trecere. Se impunea ca prima instanță să efectueze o cercetare la fața locului și, eventual, să dispună o expertiză de specialitate pentru a verifica împrejurarea că terenul restituit reclamanților nu are nici un fel de utilitate practică pentru aceștia, fiind aproape în întregime afectat bunei utilizări a imobilului proprietatea pârâților, reprezentând calea de acces spre garajul lor, spre casa lor, o platformă cu ce înconjoară casa proprietatea acestora, terenul fiind situat în jurul casei lor și restituirea sa împiedicându-i să efectueze lucrări de întreținere și reparații în caz de nevoie.
Porțiunile mici care ar rămâne nu prezintă nici un fel de utilitate, oricum, datorită dimensiunilor și poziționării lor.
Restituirea în natură ar determina o situație în care reclamanții ar solicita un preț exorbitant pentru vânzarea terenului ce nu le este de niciun folos.
În mod nelegal i-a obligat prima instanță la plata cheltuielilor de judecată parțiale doar pe pârâții cumpărători, deși a anulat hotărârea emisă de Primarul mun. C-N, care, la rândul său, s- opus admiterii acțiunii.
Reclamanții, la rândul lor, au formulat o cerere de aderare la apelul declarat de Primarul mun. C-, prin care au solicitat schimbarea parțială a sentinței apelate, în sensul obligării acestui pârât la emiterea unei dispoziții motivate prin care să ofere în compensare un alt bun imobil pentru construcția și terenul ce nu pot fi restituite, în condițiile art.26 din Legea nr.10/2001, arătând, în motivarea aderării la apel, că această măsură reparatorie prin echivalent primează celei stabilite de prima instanță.
În ceea ce privește apelurile pârâților, reclamanții, prin întâmpinare, au invocat excepția lipsei calității procesuale pârâților de formula apel în ceea ce privește restituirea în natură terenului de 192 mp, întrucât acest teren nu a fost preluat de la ei, nu a fost nici cumpărat de către aceștia, iar calitatea de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură aparține doar organului abilitat de lege care este Primarul mun. C-
Față de aderarea la apel formulată de reclamanți, Primarul mun. C-N invocat excepția tardivității, pe motiv că aceasta s-a depus după prima zi de înfățișare, deci cu încălcarea termenului prev. de art. 293 Cod proc. civ.
Această excepție este nefondată, întrucât la primul termen de judecată din data de 17.10.2007, așa cum rezultă din încheierea acestei ședințe de la fila 26 din dosar, au fost depuse motivele de apel ale pârâților G și, acordându-se un termen pentru comunicarea acestora, astfel că acest termen nu constituit prima zi de înfățișare în sensul art.134 Cod proc.civ. întrucât părțile nu erau în măsură să pună concluzii.
Cererea de aderare la apel a fost depusă prin registratura instanței la data de 19.10.2007, fiind trimisă prin poștă la data de 17.10.2007, înainte celui de-al doilea termen de judecată fixat pentru data de 14.11.2007. În aceste condiții, ea a fost depusă în termenul prev. de art. 293 alin. 1 raportat la art. 134 Cod proc.civ.
Analizând apelurile pârâților și aderarea reclamanților la apelul declarat de pârâtul Primarul mun. C-N, prin prisma motivelor invocate, având în vedere și probele noi administrate în apel, raportat la disp.art.292 alin.1, 293 și 295 Cod proc.civ. curtea apreciază că acestea nu sunt fondate, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în esență, apelurile vizează restituirea în natură a terenului de 192 mp, parcela cu nr.top 2666/2/2 din Cf 55212
Așa cum rezultă din copia cărții funciare vechi nr.55212 C, parcela cu nr.top inițial 2666/2, casă și teren pe-, în suprafață de 303 mp, fost dezmembrată în două parcele cu nr. topografice noi, respectiv parcela cu nr.top 2666/2/2 teren în- în suprafață de 192 mp, ce a fost reînscrisă în vechea carte funciară în favoarea Statului Român, în administrarea Consiliului Local al municipiului C- sub B 4, 5, precum și parcela cu nr.top nou 2666/2/1, casă și teren în suprafață de 111 mp ce a fost transcrisă în CF - C-N, inițial în favoarea Statului Român și administrarea Consiliului Local al municipiului C-N, iar, ulterior, fiind intabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâților cumpărători G și soția, toate în baza aceleiași încheieri de carte funciară având nr.7755/13.05.1997 (74-76 dosar tribunal).
Din cuprinsul cărții funciare nr. 55212 C, rezultă că parcela cu nr.top 2666/2/2 a rămas în patrimoniul unității administrativ-teritoriale, putând fi restituită în natură.
În apel, pârâții cumpărători au depus un raport de expertiză extrajudiciară, însușită de reclamanți și care se coroborează cu constatările personale ale instanței cu ocazia cercetării la fața locului, consemnate în procesul verbal din data de 10.12.2007 (19-25, 50), toate confirmând starea de fapt susținută de pârâți în apel, în sensul că terenul de 192 mp se situează în jurul casei pârâților, reprezentând acces la casă, acces la garaj, platformă cu, teren în spatele casei și lângă casă.
Din aceleași probe, coroborate cu copia cărții funciare nr. 9013 C-N, în care este înscrisă parcela nr. 2666/1, situată pe-, rezultă că reclamantul este titularul cotei de 3/16 parte din parcela învecinată, aflată la același număr administrativ, care este, de fapt, la stradă și în spatele căreia este situată parcela în litigiu.
Față de această împrejurare, nu se poate susține că restituirea în natură terenului în litigiu nu prezintă interes pentru reclamanți.
Oricum, acest teren a rămas în proprietatea Statului Român, ceea ce înseamnă că el nu reprezintă terenul aferent casei ce a fost înstrăinată pârâților, acesta având doar o suprafață de 111 mp, parcela cu nr.top nou 2666/2/1 transcrisă în Cf nou deschisă - În favoarea pârâților cumpărători nu s- constituit nici un drept de folosință asupra acestui teren pentru putea vorbi de un drept de superficie care să împiedice restituirea în natură către foștii proprietari, ei având încheiat doar un contract de închiriere, respectiv contractul nr. 30914/19.04.2007 ( 138-139 dosar tribunal).
Nu se poate vorbi nici de servituți legale în sensul art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, întrucât, pe de o parte, servitutea legală a locului înfundat, prev. de art. 616 - 619. civil, presupune doar o cale de acces la fondul dominant și nicidecum folosința sau proprietatea terenului din jurul fondului dominant, iar, pe de altă parte, oricum, pârâții cumpărători, pentru avea acces la imobilul lor, teren în suprafață de 111 mp și construcție, trebuie să treacă și pe parcela învecinată, cu nr. top 2666/1 din CF 9013 C, ce nu constituie obiect al prezentului litigiu, fiind proprietatea familiei, nepreluată de Statul Român.
Este adevărat că, prin înstrăinarea doar a unei porțiuni de 111 mp de teren pe care este edificată construcția, pârâților cumpărători li se creează o situație dificilă, însă ei nu au un drept asupra terenului în litigiu, în afara celui de trecere, în timp ce reclamanții se încadrează în situația prevăzută de lege pentru restituirea în natură, fiind vorba de un teren liber, neocupat de construcții.
Raportat la aceste considerente, decizia primei instanțe este legală și temeinică.
În ceea ce privește celelalte motive de apel ale pârâților, în realitate, așa cum corect susțin reclamanții, aceștia nu au calitate procesuală, întrucât împrejurarea că instanța poate dispune direct asupra restituirii în natură și măsurilor reparatorii prin echivalent vizează raporturile dintre reclamanți și cel căruia i-a fost adresată notificarea, excepția inadmisibilității fiind, oricum, nefondată, instanța pronunțându-se doar asupra a ceea ce reclamanții au cerut, în limitele principiului disponibilității rezultând din disp.art.129 alin. ultim Cod proc.civ. aceștia solicitând doar obligarea Primarului mun. C-N la emiterea unei dispoziții de restituire în natură sau, în subsidiar, de acordare de despăgubiri.
O eventuală contradicție a dispozitivului cu considerentele raportat la anularea parțială sau totală dispoziției contestate vizează tot raporturi dintre reclamanți și primarul mun. C-N, însă, oricum, în mod corect prima instanță a anulat în întregime dispoziția, apreciind că nu se impune o diferență de tratament juridic între cota preluată cu despăgubiri și cea preluată fără despăgubiri, Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, nelegale în ceea ce privește această problemă, întrucât adaugă la lege, fiind modificate prin HG nr. 250/2007, în sensul celor reținute de prima instanță.
Referitor la obligarea pârâților cumpărători la plata cheltuielilor de judecată parțiale, de remarcat că apărările primarului privind nerestituirea în natură a terenului de192 mp au fost făcute, în realitate, tot în favoarea lor, fiind normal ca ei să suporte cheltuielile de judecată pentru această parte a dispoziției anulată, și nu bugetul local.
În ceea ce privește aderarea reclamanților la apelul formulat de pârâtul Primarul mun. C-N, aceasta este nefondată, deoarece nu s-a făcut dovada că ar exista vreun imobil aflat în patrimoniul unității administrativ teritoriale ce ar fi putea fi inclus în lista prev.de art.26 din Legea nr.10/2001 pentru fi oferit în compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-, cel declarat de pârâții G ȘI și aderarea la apel formulată de reclamanții - ȘI - împotriva sentinței civile nr.501 din 28 iunie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red., dact.
10 ex/6.02.2008
Jud. prima instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Țuluș
