Speta Legea 10/2001. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 29/A/2008
Ședința publică de la 14 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta și pârâtul PRIMARUL MUN.D împotriva sentinței civile nr.266 din 9 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil cu nr.unic - având ca obiect Legea 10/2001.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 7 februarie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față reține următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.266/9.05.2007, Tribunalul Hunedoara -Secția civilă a admis în parte contestația precizată formulată de contestatoarea împotriva dispoziției nr.824/2006 emisă de Primarul municipiului D, în sensul că a fost modificată parțial, dispunându-se restituirea în natură și a terenului de 19,95 mp identificat prin raportul de expertiză judiciară, întocmit de expertul și respectiv schițele și planșa nr.7 -circumscris poligonului punctelor grafice 231-231-241-241, hașurat în albastru, menținându-se în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost obligat intimatul la 1950 lei cheltuieli de judecată și s-a respins contestația față de Primăria
Intimații au depus întâmpinare, în prealabil invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a primăriei în contextul Legii nr.215/2001 ca o structură funcțională lipsită de capacitate juridică și deci fără calitate procesuală. Pe fond au solicitat respingerea contestației invocându-se că prin actul administrativ atacat i s-a recunoscut celei în cauză calitatea de persoană îndreptățită la reparațiunile prevăzute de Legea 10/2001, restituindu-se în natură terenurile libere potrivit Ordinului Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr.1430/2005 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 50/1991 propunând măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafețele de teren ce nu pot fi incluse acestei noțiuni.
Urmare a expertizei judiciare ordonate în cauză, contestația s-a precizat sub aspectul unui număr de 11 subparcele în suprafață totală de 1980,83 mp, apreciate de expert ca putând fi restituite în natură.
Analizând instanța actele și lucrările dosarului a stabilit că prin dispoziția nr.824/2006 a fost constatată calitatea de persoană îndreptățită la reparațiuni a celei în cauză, dispunându-se restituirea în natură a percelelor în suprafață de 249 mp și respectiv 126 mp din terenul expropriat în suprafață de 3308 mp, situat în D, str.-, nr.10, identificat potrivit planului de amplasament (fila 4-5 dosar fond).
Au fost propuse măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 3419 mp teren și casă a căror restituire în natură nu este posibilă, terenul fiind ocupat și edificatele demolate.
Expertiza efectuată în cauză a identificat imobilul preluat antecesoarei contestatoarei prin decretele de expropriere succesive în suprafață totală de 3479 mp, plus edificatele existente, demolate pe parcursul timpului.
Din terenul expropriat, expertul topograf a mai identificat 9 subparcele pe lângă terenul acordat prin dispoziția primarului, pe care le-a propus a fi restituite în natură, precum și o parcelă nr.6 de 152,55 mp în compensație.
Instanța a conchis că doar subparcela nr.7 de 19,95 mp poate fi restituită din cele 9, pentru că sunt afectate fie de detalii de sistematizare - alei pietonale, trotuare, platforme betonate și terase- fie de mobilier subteran, sau rețele de alimentare cu combustibil, gaze naturale etc.
Toate acestea- a conchis aceeași instanță, constituie sarcini imobiliare perpetue, astfel că nu este posibilă restituirea în natură, propunerile expertului fiind înlăturate.
Prin art.11 din Legea 10/2001 legiuitorul a stabilit soluția reparațiilor echitabile pentru imobilele preluate de stat ca efect al exproprierii, incluzând la alin.4 al textului menționat și ipoteza în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ar ocupa funcțional întregul imobil.
În considerarea acestor împrejurări, contestația a fost admisă, modificându-se dispoziția primarului în limitele menționate.
Împotriva sentinței civile nr.266/9.05.2007 a Tribunalului Hunedoara -Secția civilă, în termen au declarat apel reclamanta și pârâtul Primarul municipiului
1.Prin apelul său, reclamanta solicită schimbarea parțială a sentinței civile sus menționate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii sale, respectiv a se dispune restituirea în natură și a celorlalte subparcele în suprafață totală de 1960,88 mp înscrisă în CF nr.4830 D, identificată prin expertiza topografică întocmită de expert tehnic.
A mai solicitat a se dispune ca pentru diferența de 1772,01 mp ce nu poate fi restituită în natură să-i fie plătite despăgubiri, în rest urmând a fi menținută sentința apelată.
În expunerea de motive se susține că prin dispoziția primarului deși i s-au restituit în natură două parcele de 249,19 mp și respectiv 126,14 mp, ele nu au fost determinate prin indicare topografică, astfel că dispoziția nu poate fi executată. Deși parcelele au fost identificate topografic cu reperele aferente în sentință nu s-au trecut în aceste date.
Pe de altă parte se invocă că pârâtul a recunoscut iar expertul a constatat la fața locului și din actele de locațiune că Primăria Daî nchiriat mai multor societăți comerciale sau persoane fizice următoarele subparcele:
- subparcela cu nr.top.nou 3756/48 de 109,08 mp conturată cu și hașurată în roșu pe anexa 3 expertizei topografice, închiriată unei societăți ce o utilizează ca terasă betonată și cafenea;
- subparcela cu nr.top.nou 3756/48 de 354,43 mp liberă de orice rețele, închiriată unor persoane fizice;
- subparcela de 62,10 mp liberă de orice rețele și a cărei restituire nu afectează accesul la blocul de locuințe, potrivit completării la expertiză.
Ori, exproprierea a avut cu totul alt scop, respectiv de constituire a unui bloc de locuințe și nu pentru comerț sau parcări auto- arată în continuare contestatoarea apelantă.
Au fost ignorate de instanța de fond contractele de locațiune încheiate de primărie în 2004, cu nesocotirea dispozițiilor art.44 din OUG nr.40/1999 care sub sancțiunea nulității absolute interzice închirierile de terenuri ce fac obiectul notificărilor în contextul Legii 10/2001, fiind făcute de foștii proprietari sau moștenitorii lor.
Chiar și subparcelele libere de construcții dar afectate în mică măsură de rețele aeriene sau subterane îi pot fi restituite în condițiile în care se obligă să respecte acele servituți. Prin urmare, dispozițiile art.11 alin.3 din Legea 10/2001 își au aplicabilitate doar în ipoteza că autorii cererilor de restituire în natură nu ar fi de acord că respecte acele afectațiuni.
Sentința este criticabilă și pentru că nu s-a dispus obligarea la despăgubiri pentru suprafețele ce nu pot fi restituite în natură, CEDO pronunțându-se în sensul că nu reprezintă o reparație echitabilă, pe calea reglementării procedurii administrative, Fondul Proprietatea nefiind unul funcțional.
2.Prin apelul său, Primarul municipiului Das olicitat schimbarea în parte a sentinței civile nr.266/2007 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă în sensul acordării cheltuielilor de judecată în raport de cuantumul pretențiilor admise pentru intimată.
În expunerea de motive se arată că deși acțiunea reclamantei a fost admisă doar în parte, respectiv pentru 19,95 mp teren din suprafața de 1125,33 mp solicitată, cheltuielile de judecată i-au fost acordate integral, nesocotindu-se prevederile art.274 alin.3 cod procedură civilă.
Analizând apelul contestatoarei, în raport de criticile invocate, se constată a fi nefondat în considerarea următoarelor împrejurări:
notificarea apelantei contestatoare viza restituirea în natură a unei suprafețe de 1125,53 mp teren, din care prin dispoziția primarului contestată i s-au restituit 2 parcele de 249 mp și respectiv 162 mp, pentru diferență acordându-se despăgubiri.
În mod judicios instanța de fond pentru stabilirea suprafețelor libere de edificate a dispus efectuarea unei expertize, expertul numit în cauză concluzionând că în cauză este vorba de 10 parcele de aproximativ 1960 mp, context în care apelanta și-a precizat contestația în limita acestei suprafețe, instanța de fond admițându-i cererea doar pentru suprafața de 19,95 mp, stabilind că restul terenului nu poate fi restituit în natură fiind afectat de alei pietonale, trotuare, parcări amenajate, zone verzi și detalii de sistematizare subterane sau aeriene.
În apel în vederea clarificării susținerilor apelantei cu privire la terenul pretins, astfel că același expert fără o argumentare obiectivă, susține că ar fi posibilă restituirea în natură a celor 12 subparcele de 2893 mp, fără a arăta în concret ce anume ocupă aceste parcele, deși acestea fie formează proprietatea statului, sau a unor societăți comerciale cu titlu de terenuri în compensare.
De altfel, este de observat că nici chiar apelanta prin cererea introductivă nu a formulat atari pretenții, notificarea fiind elocventă în acest sens.
Mai mult același expert în primul ciclu procesual la instanța de fond, la răspunsul la obiecțiuni, arată de ce sunt afectate unele din parcele și motivul pentru care nu pot fi restituite, contrazicându-se evident sub acest aspect.
Ori, este evident că restituirea acelor subparcele nu se poate dispune, ele nefiind libere în sensul legii, ci afectate de alei pietonale, trotuare, parcări, etc, așa cum deja s-a menționat.
Cât privesc terenurile propuse de expert a fi acordate în compensare, este de observat că însă reclamanta apelantă la fond nu a solicitat o astfel de modalitate pentru terenurile ce nu-i pot fi restituite în natură. Nici în calea de atac a apelului nu s-a formulat astfel de pretenții, care oricum nu pot fi analizate în raport de cerințele impuse de art.294 cod procedură civilă, care în termeni clari stipulează că în apel nu se pot formula cereri noi.
Pe de altă parte art.295 alin.1 cod procedură civilă prevede expres că instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond.
Cât privesc terenurile aflate în proprietatea unor societăți, indiferent de modul în care au ajuns în proprietatea acestora, atât timp cât titlurile acestor societăți nu au fost desființate, nu se poate discuta o atare solicitare.
Prin urmare, în raport de toate aceste considerente de ordin faptic și textele de lege invocate, apelul contestatoarei este nefondat, urmând ca pe cale de consecință să fie respins.
Cât privește apelul Primarului municipiului D ce vizează cheltuielile de judecată, acesta este fondat.
Evident cheltuielile de judecată se acordă când partea potrivnică cade în pretenții. Ori în speță, apelantul, prin dispoziția contestată a dispus măsuri reparatorii în limitele menționate în cuprinsul acesteia, instanța de fond modificând-o doar pentru terenul de 19,95 mp, soluție menținută de altfel prin apelul de față. Prin urmare nu datorită conduitei culpabile a acestuia contestatoarea a făcut acele cheltuieli, ci în încercarea sa prin probele administrate de a-și dovedi pretențiile.
Prin urmare, nejustificat apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată la instanța de fond, reținându-se că ar fi incidente dispozițiile art.247 cod procedură civilă.
În acest context, în baza art.296 cod procedură civilă se impune admiterea apelului în sensul schimbării sentinței instanței de fond doar sub acest aspect, cu consecințele exonerării pârâtului apelant de plata acelor cheltuieli de judecată de la instanța de fond.
În acest context, în baza art.274 cod procedură civilă, ca o consecință a respingerii apelului contestatoarei, aceasta va fi obligată la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Primarul municipiului D împotriva sentinței civile nr.266/9.05.2007 a Tribunalului Hunedoara - Secția civilă- și în consecință:
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Respinge cererea contestatoarei cu privire la obligarea pârâtului apelant la plata cheltuielilor de judecată, pe care îl exonerează de plata acestora.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe contestatoarea apelată să plătească intimatului Primarul municipiului D suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 5ex/12 martie 2008
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
