Speta Legea 10/2001. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.29/A/2009
Ședința publică din 9 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții Primarul municipiului C-N și Municipiul C-N prin Primar împotriva sentinței civile nr.599 din 11 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimata reclamantă, având ca obiect anulare Dispoziție emisă în baza Legii nr.10/2001 și restrituire teren.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatei reclamante, av. din Baroul Cluj cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 26 ianuarie 2008 intimata reclamantă a înregistrat la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea apelurilor.
Curtea, în urma deliberării, nemaifiind cereri în probațiune de formulat, excepții de ridicat și nici probe de administrat, în temeiul art.150 proc. civ. închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Reprezentantul intimatei reclamante, solicită respingerea apelurilor ca nefondate potrivit întâmpinării de la dosar, și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată, în cuantum de 2500 lei, reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței de la 13.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 599 din 11 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C-N și Consiliul Local al Municipiului C-N, și în consecință, a fost anulată dispoziția de respingere a notificării nr. 2177 emisă la data de 10.06.2003 de Primarul Municipiului C N și s-a dispus acordarea, în favoarea reclamantei, de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu luarea în considerare a despăgubirilor primite la expropriere, pentru suprafața de 894 mp, din terenul în suprafață totală de 1924 mp, înscris în Cf nr. 4923 localității C N și construcția demolată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că eclamanta este fiica defunctei (), aspect confirmat de actele de stare civilă depuse la dosar, iar conform certificatului de moștenitor nr.108 eliberat la data de 09.10.2002 de, aceasta este unica succesoare a defunctei (), care figurează ca titulară a imobilului înscris în CF 4923, sub B5, în suprafață totală de 1924 mp.
În baza Decretului 148/22.06.1989, imobilul menționat a fost expropriat, primindu-se cu titlu de despăgubiri suma de 83.334 lei.
Conform fișei de descriere a imobilului, acesta cuprindea o suprafață de teren de 1924 mp și o construcție cu dependințe, având o suprafață desfăcută de 160,6 mp, respectiv o suprafață utilă de 125,47 mp.
După apariția Legii nr.10/2001, antecesoarea reclamantei - a formulat notificare în termenul legal, notificare care a fost respinsă prin dispoziția nr.2177/10.06.2003, reținându-se că imobilul solicitat nu intră sub incidența Legii 10./2001, respectiv regimul juridic al acestuia este reglementat de Legea 18/1991 republicată și Legea 1/2000.
Întrucât, () a decedat la data de 19.09.2002 reclamanta a continuat demersurile mamei ei, astfel că, raportat la respingerea notificării s-a adresat instanței.
După parcurgerea unui prim ciclu procesual, Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza spre rejudecare, apreciind că se impune completarea probațiunii, în sensul de a se identifica ceea ce s-a restituit în natură reclamantei, respectiv suprafața nerestituită în natură și cu privire la care urmează să beneficieze de măsuri reparatorii în conformitate cu Legea 10/2001.
Din documentația existentă la dosar, tribunalul a reținut că reclamantei i-a fost restituită în natură suprafața de 1030 mp, conform Ordinului Prefectului 476/28.06.2001.
Cu privire la diferența solicitată de 896 mp, instanța a dispus, conform îndrumarului ICCJ, efectuarea unei expertize topografice prin care s-a stabilit că, din suprafața totală de 1924 mp înscrisă în CF 4923 C, suprafața de 1030 mp a fost restituită în natură, iar diferența de suprafață care este de 894 mp,(iar nu 896 mp cum a susținut reclamanta), este în totalitate ocupată de blocuri, construcții de utilitate publică și servituți legale, neputând fi restituită în natură.
Referitor la despăgubirea de care a beneficiat mama reclamantei, prin expertiză contabilă s-a stabilit cuantumul actualizat al acesteia la suma de 49.753 lei.
Cu privire la suprafața de 894 mp, Tribunalul a apreciat că potrivit art.3 lit. a din Legii nr.10/2001 - reclamanta este îndreptățită la despăgubiri, fiind statuat prin îndrumarul ICCJ că acestea se vor stabili în conformitate cu normele Legea nr. 10/2001, astfel că nu se pot primi susținerile conform cărora reclamanta nu este îndreptățită la despăgubiri, întrucât i s-ar fi validat și suprafața de 895 mp, conform anexei 39 poziția 4.
Probațiunea a confirmat că pe terenul expropriat, era edificată o construcție (identificată prin decretul de expropriere - construcție cu dependințe, având o suprafață desfăcută de 160,6 mp, respectiv o suprafață utilă de 125,47 mp.), care a fost demolată în vederea edificării de blocuri, astfel că, raportat la art.11 al.3 din Legea nr. 10/2001, se apreciază că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri și pentru acest imobil.
Împotriva acestei sentințe declarat apel în termenul legal Municipiul C- prin Primar și Primarul mun. C-N, solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Apelanții au criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că notificarea antecesoarei reclamantei a fost soluționată legal, prin respingerea notificării, având în vedere faptul că notificarea a fost soluționată în baza Legii nr. 18/1991, respectiv a Legii nr. 1/2000, prin restituirea în natură, iar terenul nerestituit a fost cuprins în anex nr.39 pentru despăgubiri.
Apelanții au mai criticat sentința și cu privire la obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, arătând că, în conformitate cu disp.art.274 Cod proc.civ. partea trebuie să fie în culpă procesuală, ori actele depuse la dosarul cauzei dovedesc că nu se putea pronunța o altă soluție legală, decât aceea de respingere notificării.
Prin întâmpinarea depusă, intimata s-a opus admiterii apelului, arătând că prin decizia civilă nr. 1219/2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în primul ciclu procesual al cauzei, s-au dezlegat problemele de drept și s-a stabilit necesitatea administrării unor probe în cauză, probe obligatorii pentru instanța de fond.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, curtea apreciază apelurile nefondate și în baza art.296 alin.1 Cod proc.civ. urmează să le respingă pentru următoarele considerente:
În baza probelor administrate, instanța de fond a stabilit că, terenul înscris în CF 4923 sub B5 în suprafață de 1924 mp, și construcția aflată pe teren, au fost expropriate de la antecesoarea reclamantei, numita în vederea construirii unor blocuri. Construcția fost demolată, în vederea realizării acestui scop.
Prin decizia civilă nr. 1219/3.02.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că, potrivit disp. art. 11 alin. 5, 6 și 7 și art. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate și terenul expropriat, care nu poate fi restituit în natură.
Prin urmare, instanța dispus casarea deciziei nr.71/2004 pronunțată de Tribunalul Cluj și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării unor probe prin care să se identifice ceea ce s-a restituit în natură și ceea ce rămâne supus reparării prin echivalent.
În acest sens, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize topografice, expertiză care stabilit că, din suprafața totală imobilului expropriat de 1924 mp, suprafața de 1030 mp a fost restituită în natură, iar suprafața de 894 mp este ocupată de blocuri, construcții de utilitate publică și servituți, neputând fi restituită în natură.
Prin urmare, legal a apreciat instanța de apel că, potrivit art. 3 lit. a din Legea nr.10/2001, reclamanta este îndreptățită la despăgubiri pentru suprafața de 894 mp nerestituită în condițiile Legii nr.10/2001, iar potrivit art.11 alin. 3 din același act normativ, reclamanta este îndreptățită și la despăgubiri pentru construcția demolată, în vederea edificării de blocuri.
Sentința este legală și sub aspectul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată, raportat la disp. art.274 Cod proc.civ.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată din apel, curtea va obliga apelanții să plătească intimatei suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată, parțiale și nu 25.000 lei, conform chitanței depuse la dosar, pentru următoarele considerente:
Art.34 din Legea nr. 51/1995 prevede că "contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat direct sau indirect de nici un organ al statului". Desigur că, în lipsa disp. art.274 Cod proc.civ. contractul dintre avocat și client, ca orice act juridic și-ar fi produs efectele doar între cei doi și nu față de terțe persoane, respectiv adversarul clientului din proces.
Dar, cum art.274 Cod proc.civ. prevede ca bază a acordării cheltuielilor de judecată, culpa procesuală, rezultă că, contractul dintre avocat și client își va produce efecte și față de partea care a pierdut procesul. Prin urmare, această parte, deși nu participat la negocierea dintre avocat și client, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată pe baza principiului reparării integrale prejudiciului în materia răspunderii civile delictuale.
Problema care se pune în speță este aceea dacă, fapta ilicită nu a fost săvârșită de cel care câștigat procesul, prin exercitarea abuzivă a dreptului de obține despăgubirile (sumele plătite cu titlu de onorariu avocat), respectiv suma de 250.000.000 lei, cum este situația în speță.
Curteea apreciază că raportat la mărimea pretențiilor și complexitatea cauzei, intimata și-a exercitat abuziv dreptul de a obține despăgubiri cu titlu de cheltuieli de judecată în cuantum de 250.000.000 lei, astfel că, în baza art.274 alin. ultim Cod proc.civ. instanța va reduce onorariul avocațial la suma de 2500 lei (25.000.000 lei), fără ca prin aceasta să intervină în contractul de asistență juridică, care își produce efectele între părțile contractante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții Primarul municipiului C-N și Municipiul C-N prin Primar împotriva sentinței civile nr. 599 din 11 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă apelanții să plătească intimatei suma de 2500 lei, cheltuieli de judecată în apel, parțiale.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact. GC
5 ex/17.02.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș
