Speta Legea 10/2001. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 29/2009-
Ședința publică din 23.02.2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelantele reclamante -, -, ambele cu domiciliul în O- județul S M și a cererii de aderare la apel formulată de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - pentru Statul Român, cu sediul în B,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5 județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL oraș O județul S M, PRESTAREA, cu sediul în O- județul S M, împotriva sentinței civile nr. 34/D din 24 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 4170/2004, prin care s-a admis în parte acțiunea, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 05.02.2009, când părțile prezente au pus concluzii asupra apelului în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrală din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 12.02.2009. 19.02.2009, 23.02.2009 când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 34/D din 24 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr. 4170/2004, s- respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul român invocată de PSM.
S-a admis în parte acțiunea formulată de și în contradictoriu cu orașului O și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A fost obligat orașului O să emită dispoziție ca urmare a notificării depusă de reclamante și antecesoarea acestora prin care să propună acordarea unor titluri de despăgubire în condițiile Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 pentru casa demolată și teren în suprafață de 254,42 mp din parcela cu nr. top. vechi 92/4 înscrisă în CF 2668
A fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului și de acordare de despăgubiri bănești.
A fost respinsă acțiunea față de Prestarea O și . O prin lichidator.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
După intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamantele împreună cu mama acestora au formulat notificare ( fila 31) prin care au solicitat restituirea în natură a suprafeței de 51 mp și despăgubiri pentru restul suprafeței și a casei de locuit demolate, imobilul fiind înscris în CF 2668 O, nr. top. 92/1 și 92/2 dreptul de proprietate fiind înscris asupra cotei de 275/1069 părți sub 19. Reclamantele mai arată că suprafața terenului este de 938 mp și că acesta nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Reclamantele au formulat două notificări privind același teren, întrucât în termen de 60 de zile de la înregistrarea primei notificări nu au primit răspuns ( fila 34). Prin notificarea înregistrată sub nr. 46/04.07.2001 reclamantele indică topograficul nr. 92/4 înscris în CF 2668 O în suprafață de 989 mp. În conformitate cu înscrierile din cartea funciară, antecesorul reclamantelor a fost coproprietar în cotă de 275/1069 părți asupra terenurilor înscrise în Cf 2668 O ( 15), înscrierea în favoarea sa fiind radiată și înscriindu-se sub 19 Statul Român ca urmare a aplicării decretelor 218/1960 și 712/1966. dreptul de proprietate înscris intițial sub 15 avea ca obiect parcelele cu nr. top. 92/3, 92/4, 92/5, 92/6, 92/9, 92/10 și 92/11. Prin notificarea reclamantele au solicitat suprafața corespunzătoare nr. top. 92/4, topografic rezultat în urma dezmembrării nr. top. 92/1, 92/2. Văzând obiectul celor două notificări depuse în termen, se reține că s-a solicitat restituirea proprietății astfel cum a fost reflectată prin înscrierea de sub 19, respectiv recunoașterea dreptului de proprietate înscris ultima dată la 15 pe numele antecesorului părților. Prin raportul de expertiză tehnică s-a stabilit că parcela cu nr. top. 92/4 în suprafață de 989 mp ( indicată în notificare) s-a transcris în CF 4824 O și s-a dezmembrat în parcele noi având ca proprietar tabular Statul Român asupra terenului și persoane fizice neîmprocesuate asupra construcțiilor edificate pe acesta. Toată suprafața parcelelor rezultate din dezmembrare este fie construită, fie ocupată de căi de acces, singura construcție cu caracter nedefinitiv fiind chioșcul metalic ce ocupă 22 mp.
Față de starea de fapt reținută, pornind de la solicitările cuprinse în notificare, instanța a respins întâi excepția lipsei calității procesuale pasive a statului Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice întrucât acest pârât este proprietarul tabular al terenurilor ce se solicită a fi restituite și în condițiile art. 3 titlul VII din Legea nr. 247/2005, titlurile de despăgubire ce se emit în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură sunt titluri " care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra Statului Român".
Pe fondul cererii, instanța a apreciat că terenul ce a aparținut antecesorului reclamantelor a fost preluat abuziv în sensul art. 2 lit. d din Legea nr. 10/2001, dar acesta nu mai poate fi restituit în natură întrucât este afectat în totalitate de construcții și căi de acces ( art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001), urmând a fi respins acest capăt de cerere. În ceea ce privește construcțiile edificate pe teren, nu s-a putut face dovada că nu ar fi fost autorizate, cu toate că s-a insistat pentru primirea unor asemenea relații de la Primăria O ( fila 162, 169). În consecință, reclamantele sunt îndreptățite la obținerea de titluri de despăgubire în condițiile Legii nr. 247/2005 titlul VII, urmând ca potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată să fie emisă o dispoziție motivată de către orașului O prin care să se propun aceste măsuri reparatorii în echivalent, iar dispoziția să fie transmisă Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și să fie continuată procedura administrativă prin evaluarea imobilului, ținând cont în cazul casei demolate de descrierea acesteia astfel cum fost făcut ă de martorii audiați în cauză - și.
În ceea ce privește întinderea terenului pentru care se cuvin despăgubiri, instanța a reținut că la data preluării abuzive, era coproprietar în cotă de 275/1069 părți asupra parcelei cu nr. top. 92/4 solicitată prin notificare, parcelă în întindere de 989 mp. Prin urmare, dreptul exclusiv al acestuia putea avea ca obiect material doar suprafața de 254,42 mp reprezentând 275/1069 din 989 mp.
Instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată față de Prestarea O și . O, întrucât acestora nu le revine obligația de a restitui în natură vreun imobil și de asemenea, potrivit Legii nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 nu au competența de a acorda despăgubiri. Imobilul solicitat nu a fost și nu este deținut de aceste două pârâte, fiind în proprietatea actuală a Statului Român astfel cum rezultă din raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele și, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În motivarea apelului, apelantele reclamante au formulat următoarele critici:
- instanța de fond a apreciat incorect întinderea dreptului de proprietate al antecesorului lor, astfel se afla înscris în CF nr. 2668 sub 15 cu o cotă de proprietate de 275/1069 părți, cotă care se întindea asupra tuturor numerelor înscrise în coala funciară sub A2-8, respectiv 92/3, 92/4, 92/6, 92/9, 92/19, 92/11 ți nu numai asupra nr. top. 92/4 înscris sub A3 cum greșit a reținut instanța de fond, această împrejurare reieșind din înscrierea efectuată la data de 31 decembrie 1961 în încheierea de CF nr. 257, în baza sentinței civile nr. 4211/27 noiembrie 1961 al Tribunalului Oaș -;
- instanța de fond a apreciat în mod greșit că această cotă de 275/1069 părți a lui se referă doar asupra nr. top. 92/4, iar pornind de la acest considerente, instanța a considerat că dreptul lor la plata despăgubirilor cuvenite este doar pentru suprafața de 254,42 mp ca reprezentând cota de 275/1069 părți din 989 mp, deși acestuia îi revenea cota de 275/1069 părți din toate nr. top. de sub A2 până la 8 din CF;
- în ce privește suprafața de teren solicitată a fi restituită în natură, s-a pornit de la aceeași eroare, astfel în mod eronat s-a dispus efectuarea expertizei doar pentru suprafața ocupată de nr. top. 92/4, în loc de a se verifica prin expertiză dacă există suprafețe libere de teren pe celelalte nr. topo;
- este criticabilă totodată soluția de respingere cererii de restituire pe considerentul că nu s-a putut face dovada că acel chioșc care ocupă 22 mp nu ar fi fost autorizat, deși instanța trebuie să aibă în vedere că lipsa răspunsului Primăriei la solicitarea instanței echivalează cu o recunoaștere lipsei autorizației, iar conform art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, terenul pe care se află ridicată o construcție ridicată fără autorizație se restituie în natură, chiar și expertul menționând cu privire la chioșcul din litigiu că este provizoriu, de asemenea, acesta a măsurat doar terenul de sub chioșc, fără a măsura terenul liber dimprejurul chioșcului, situație în care suprafața liberă care se poate restitui este mult mai
În drept sunt invocate dispozițiile art. 282 - 298 Cod procedură civilă și dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinare și cererea de apel înregistrate la instanță la data de 04.09.2006, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S M în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice a solicitat admiterea cererii de aderare la apel, modificarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul de a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice în reprezentarea Statului Român, excepție în sprijinul căreia se face trimitere la dispozițiile alin. 1 al capitolului II din HG nr. 498/2003 și la dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare, astfel în speță Primăria orașului O prin Primar are calitate de entitate investită cu soluționarea notificării depuse de reclamante și de unitatea deținătoare. Potrivit noilor reglementări cuprinse în art. 1 alin. 2 și 3 din legea menționată, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită cu soluționarea notificării poate acorda măsuri reparatorii prin echivalent, iar emiterea titlurilor de despăgubiri este de competența exclusivă Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru, conform art. 3 lit. a, art. 5 alin. 1 lit. d și art. 13 alin. 1 lit. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin întâmpinare, intimata . O, a invocat excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Comisiei de lichidare, solicitând menținerea sentinței civile atacate, cu motivarea că intimata nu avut în evidența contabilă nici o clădire și nici o suprafață de teren, iar Comisia de lichidare răspunde numai pentru bunurile preluate.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Înscrierile efectuate în cartea funciară nr. 2668 ( filele 38 - 40 din dosarul instanței de fond), pune în evidență faptul că antecesorul apelantelor reclamante, a deținut în proprietate cota de 275/1069 părți din imobilul înscris sub AI 2-8, cotă care a fost preluată de Statul Român, dreptul de proprietate al acestuia fiind întabulat în baza Decretelor nr. 218/1960 și nr. 712/1966 sub 19. Imobilul înscris sub AI 1-80 vizează trei case, curte și grădină, înscrise inițial sub AI 1, terenul având suprafața totală de 4.784 mp, iar ulterior parcela cu nr. top. 92/1 și 92/2 a fost dezmembrată în parcelele cu nr. top. noi 92/3, 92/4, 92/5, 92/6, 92/9, 92/10 și 92/11.
Prin sentința apelată, instanța l-a obligat pe orașului O să propună acordarea unor titluri de despăgubire pentru casa demolată și teren în suprafață de 254,42 mp din parcela cu nr. top. vechi 92/4 din CF nr. 2668 În condițiile în care antecesorul apelantelor a avut în proprietate cota de 275/1069 parte din toate parcelele topografice menționate sub AI 2-8, dispoziția instanței de fond privitoare la îndrituirea părților reclamante la titluri de despăgubire doar pentru parcela de sub AI 3 (92/4) apare ca fiind eronată. În atare situație, criticile apelantelor axate pe problema sus-expusă sunt întemeiate, impunându-se remedierea greșelii aflate în discuție, într-adevăr dreptul acestora la plata despăgubirilor se întinde asupra cotei de 275/1069 părți din toate parcelele înscrise sub AI 2-8 și nu doar asupra casei demolate și suprafeței de 254,42 mp din parcela cu nr. top. 92/4, astfel cum în mod eronat a stabilit instanța de fond.
Cât privește susținerile referitoare la neidentificarea tuturor suprafețelor libere ale parcelelor înscrise sub AI 2-8, este de observat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expertul și completărilor aduse acestei lucrări, pe parcelele cu nr. top. 92/3, 92/5, 92/6 și 92/9 sunt edificate case de locuit, neexistând suprafețe libere, parcela cu nr. top. 92/10 este ocupată de alee și o construcție, iar parcela cu nr. top. 92/11 este ocupată de trotuar, alee, chioșc metalic și trei construcții.
Pentru aceleași considerente, și în ceea ce privește chioșcul metalic aflat în litigiu chiar dacă apare ca fiind construit în lipsa autorizației de construire, terenul pe care acesta este amplasat în suprafață de 25 mp - marcat prin culoarea în planul de situație întocmit de expert -, situat pe parcela cu nr. top. 92/11, nu este susceptibil a fi restituit în natură, în condițiile în care terenul respectiv constituie în prezent proprietatea numitei, astfel cum rezultă din înscrierea de sub 22 din Cf nr. 2668, parcela cu nr. 92/11 fiind transcrisă în CF nr. 4469 în favoarea sus-numitei, iar actul de înstrăinare nu face obiectul acțiunii deduse judecății, pentru fi analizat din perspectiva prevederilor art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 ( art. 45 alin. 2 după modificarea legii).
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber, restituibil în natură, se înțelege nu numai terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ci și terenul ce nu face obiectul unor acte de înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare a legii speciale de reparație.
Față de considerentele ce preced, instanța în baza art. 296 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat apelul, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că dispoziția de obligare a ui Orașului O la emiterea dispoziției prin care să propună acordarea unor titluri de despăgubiri vizează alături de parcela cu nr. top. 92/4 și parcelele cu nr. top. 92/3, 92/4, 92/5, 92/6, 92/9, 92/19 și 92/11 din CF vechi nr. 2668 O în cota de 275/1069 părți.
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate urmează fi păstrate, inclusiv cea privind respingerea acțiunii față de . O, având în vedere temeinicia excepției invocate de aceasta la fond și reiterate în apel privind lipsa calității sale procesuale pasive.
Cât privește soluția dată asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, este de reținut că dispoziția de respingere a excepției invocată de acest pârât la instanța de fond și reiterată în apel, este eronată având în vedere că, referitor la acordarea despăgubirilor, Legea nr. 247/2005 prevăzut o procedură specială și instituții speciale. Astfel, din prevederile art. 1 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 și respectiv disp. art. 16 alin. 2 și 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 rezultă că, pentru valorificarea dreptului la despăgubiri, cererea de chemare în judecată se îndreaptă împotriva entității investite cu soluționarea notificării care are obligația predării acesteia, însoțită de decizia/dispoziția cuprinzând propunerea motivată de acordare a despăgubirilor, Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând ca această autoritate, pe baza documentelor primite și a evaluării făcute în procedura specială, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire. Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în raportul dedus judecății.
În considerarea aspectelor anterior reliefate, cererea de aderare la apel formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S M în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice urmează a fi admisă, în consecință se va admite excepția privind lipsa calității procesuale pasive a acestuia și se va respinge acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive, urmând a fi înlăturată dispoziția de respingere a excepției aflate în discuție.
În baza prevederilor art. 276 din Codul d e procedură civilă, intimatul orașului O va fi obligat la plata sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în favoarea apelantelor, reprezentând valoarea onorariului avocațial, valoarea onorariului de expert nefiind însumată având în vedere admiterea doar în parte a pretențiilor reclamantelor, criticile vizând restituirea în natură a imobilelor și pentru clarificarea cărora a fost administrată proba privind expertiza judiciară, dovedindu-se a fi lipsite de temei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de apelantele reclamante -, -, ambele cu domiciliul în O- județul S M și a cererii de aderare la apel formulată de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - pentru Statul Român, cu sediul în B,-, sector 5, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5 județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL oraș O județul S M, PRESTAREA, cu sediul în O- județul S M, împotriva sentinței civile nr. 34/D din 24 februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o schimbă în parte în sensul că dispoziția din sentință de obligare a ui orașului O la emiterea dispoziției prin care să propună acordarea unor titluri de despăgubiri vizează alături de parcela cu nr. top. 92/4 reprezentând casă demolată și teren în suprafață de 254,42 mp și parcelele cu nr. top. 92/3, 92/5, 92/6, 92/9, 92/10 și 92/11 din CF vechi nr. 2668 O în cotă de 275/1069 părți.
Admite cererea de aderare la apel formulată de Direcția Generală a finanțelor Publice a județului S M în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice și în consecință admite excepția privind lipsa calității procesuale pasive a acestuia și respinge acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă partea intimată orașului O să plătească părților apelante și suma de 1.200 RON
( lei) cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
aflată în concediu medical,
semnează președintele instanței
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 17.03.2009
- judecător fond -
- dact. gref. - - - 18.03.2009 - 8 ex.
- emis 6 comunicări - 18.03.2009 - -, -, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - pentru Statul Român, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, PRIMARUL oraș O, PRESTAREA
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina
