Speta Legea 10/2001. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 29/
Ședința publică de la 17 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelanții pârâțiPRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, împotriva sentinței civile nr. 391/C din 23.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în B,-, -. 1,.3,. 20, sector 6, cererea de chemare în judecată având ca obiect "contestație în temeiul Legii nr. 10/2001".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru apelanții pârâți Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 294/26.10.2009 aflată la dosar (fila 5), iar pentru intimatul reclamant răspunde avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 30/17.02.2010, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul expune referatul cauzei prin care evidențiază părțile, stadiul dosarului și faptul că la data de 15.02.2010, intimatul reclamant a depus întâmpinare, prin fax.
Apărătorul ales al intimatului reclamant depune la dosar împuternicire avocațială nr. 30/17.02.2010, eliberată de Baroul București și chitanța seria - nr. 30/24.11.2009, în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Instanța comunică apărătorului ales al apelanților pârâți un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimatul reclamant, la acest termen.
Apărătorul ales al apelanților pârâți arată că a lecturat conținutul întâmpinării formulate de intimatul reclamant și nu solicită acordarea unui termen în acest sens.
Întrebate fiind, părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de propus și solicită acordarea cuvântului asupra apelului, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de propus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul, asupra apelului, pentru dezbateri.
Având cuvântul, apărătorul ales al apelanților pârâți, solicită admiterea apelului cu consecința schimbării în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii contestației,cu cheltuieli de judecată, fond și apel.
Învederează că motivele de critică privesc obligarea Primarului să emită dispoziție deși, în situația dată Municipiul C nu are calitate procesuală pasivă. Reclamantul a făcut dovada că terenul a fost cumpărat în 1922, dar nu a fost făcută dovada ca ar fi rămas în patrimoniul autorului până la data exproprierii, iar din situația juridică a acestui imobil rezultă că la această dată, a exproprierii terenul era proprietate de stat.
Apărătorul ales al intimatului reclamant, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și păstrarea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate la fond, cu cheltuieli de judecată.
Arată că prin cererea formulată la instanța de fond, a solicitat anularea dispoziției nr. 1947/02.04.2008 și obligarea Primăriei C prin Primar să emită o nouă dispoziție administrativă privind imobilul notificat, prin care să se dispună restituirea în natură a terenului care nu a fost afectat de construcții sau alte elemente de sistematizare, iar pentru restul de teren să fie acordate măsuri reparatorii, iar în situația în care restituirea parțială în natură nu este posibilă, să se fie acordate măsuri reparatorii. În mod nefondat au fost criticată solicitarea privind restituirea în natură întrucât, la data formulării acțiunii nu deținea date din care să rezulte că aceasta nu este posibilă. Consideră că atât Municipiul C prin Primar cât și Primarul Municipiului C prin Primar au calitate procesuală pasivă, primarul nefiind chemat în judecată în calitate de persoană fizică și în calitate de reprezentant. Solicită respingerea ca nedovedită a afirmațiilor apelantei potrivit căreia la momentul preluării acest imobil nu mai era în proprietatea autorului, ci ar fi fost proprietate de stat, întrucât poate dovedi contrariul, cu actele de proprietate, putând face și dovada plății impozitului. În același sens, apelanții pârâți fac trimitere la existența unor mențiuni efectuate în registre, dar nu au prezentat un act în baza căruia să fie transmis statului dreptul de proprietate.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamantul Gas olicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Constanta anularea dispoziției nr. 1947 din 2.04.2008, obligarea pârâtului să emită o dispoziție administrativă cu privire la notificarea înregistrată sub nr. 142/ 2001 cu referire la imobilul situat în Constanta str. - - nr. 22 (fostă - sau - - nr. 22), prin care să se dispună restituirea în natură a terenului care nu a fost afectat de construcții sau alte elemente de sistematizare, iar pentru restul de teren să se acorde măsuri reparatorii, iar în situația în care nu este posibilă restituirea parțială în natură să se dispună acorde măsuri reparatorii, constând în teren intravilan de valoare echivalentă celui ce i-a fost preluat abuziv sau echivalentul în lei a acestuia si plata despăgubirii reprezentând c/valoarea construcției demolate.
În motivarea cererii de chemare s-a arătat că autorul reclamantului a dobândit prin actul de vânzare cumpărare la data de 2.12.1922 imobilul situat în Constanta, lotul 2, careul nr. 394 în suprafață de 337,50 mp. Pe care se află amplasată o construcție din cărămidă acoperită cu tablă compusă dintr-o cameră și o sală.
Prin notificarea nr. 142 din 27.06.2001 comunicată prin, reclamantul Gas olicitat acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de dispozițiile Legii nr. 10/ 2001, respectiv restituirea în natură a imobilului situat în Constanta, str. ing. T - nr. 22, județul Constanta, compus din teren în suprafață de 337,50 mp. și construcție.
Prin dispoziția nr. 1947 din 2 aprilie 2008 emisă de către Primarul municipiului Constanta a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului - construcție situată la adresa mai sus menționată, cu motivarea că locuința a fost demolată, iar restituirea în natură nu mai este posibilă.
În ceea ce privește terenul situat în Constanta str. - nr. 22, județul Constanta în suprafața de 337,5 mp. s-a dispus respingerea cererii notificantului privind restituirea în natură a acestuia, cu motivarea că la momentul preluării terenului acesta era proprietate de stat, potrivit situației juridice, comunicate prin adresa nr. -/ 24.05.2005, propunându-se acordarea de despăgubiri, în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/ 2005, privind reforma în domeniile proprietății si justiției, precum si unele măsuri adiacente.
Susține reclamantul că dispoziția nr. 1947/02.04.2008, emisă de Primarul Municipiului C este nelegală, unitatea deținătoare respingând fără un temei legal cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor bănești și pentru terenul în suprafață de 337,5 mp, bun preluat de stat în mod abuziv la momentul exproprierii.
Prin sentința civilă nr. 391/23.03.2009 Tribunalul Constanțaa admis în parte contestația formulată de reclamantul G și a anulat în parte dispoziția nr. 1947/02.04.2008, emisă de Primarul Municipiului
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului C să întocmească o propunere pentru acordare de despăgubiri și să o înainteze către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B și în ceea ce privește terenul în suprafață de 337, 50 mp situat în C, Str. - nr. 22, jud. C, teren ce nu mai poate fi restituit în natură.
Au fost menținute celelalte măsuri reparatorii acordate reclamantului prin dispoziția nr. 1947/02.04.2008 emisă de către Primarul Municipiului
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut în esență că imobilul situat în C, Str. - - nr. 22 (fosta -. -, fostă - -) fostă proprietate a autorului reclamantului a fost preluat de stat în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar în baza Decretului de expropriere și de demolare nr. 344/1984 s-a dispus demolarea clădirii în vederea realizării unui ansamblu de locuințe.
S-a mai reținut că terenul este afectat în prezent de construcția blocului LE 9 și de alei pietonale pentru acces în bloc și magazin. Suprafața de teren neconstruită, de 60 mp nu poate face obiectul restituirii în natură, avându-se în vedere că are o deschidere stradală de numai 4 metri și este utilizat pentru accesul autovehiculelor la intrările din spate ale magazinelor situate la parterul blocului LS 9. De asemenea, pe acest teren există o rețea de canalizare și de împământare aferente blocului de locuințe LE 9.
Reținând că restituirea în natură a terenului nu mai este posibilă în prezent, prima instanță a reținut incidente, în speță, dispozițiile art. 10 al. (2) din Legea nr. 10/2001 și a dispus ca pârâtul să emită dispoziție cu o propunere de acordare de despăgubiri în temeiul legii speciale și pentru terenul în suprafață de 337,50 mp.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1) Municipiul C nu are calitate procesual pasivă în acțiunea promovată de reclamant.
2) Reclamantul nu a făcut dovada că la momentul exproprierii autorul său era și proprietarul terenului. Din situația juridică a bunului rezultă că la momentul preluării construcției în vederea demolării, terenul era proprietate de stat, situație în care reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii și pentru teren.
3) În condițiile admiterii în parte a acțiunii reclamantului, se impunea realizarea unei compensări a cheltuielilor de judecată -onorariu avocat - efectuate de părți în proces, conform art. 276 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului pârâților ca nefondat.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport de criticile pârâților se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Critica ce vizează modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a Municipiului C în prezentul litigiu, nu poate fi reținută ca fondată, prima instanță reținând că în mod judicios calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă, iar în art. 22 a stabilit părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume, "persoana îndreptățită la restituire" și "persoana juridică deținătoare a imobilului". Art. 21 din lege stabilește categoriile de persoane îndreptățite, prin dispoziția motivată a organelor de conducere, și revede în alin. 4 că au calitatea de unități deținătoare și unități administrativ teritoriale, în cazul cărora restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
"Persoana îndreptățită la restituire", care are calitate procesuală activă, și "unitatea deținătoare", care are calitate procesuală pasivă, figurează ca atare în ambele faze ale proceduri speciale reglementată de Legea nr. 10/2001 și nu pot fi înlocuite de o altă parte astfel că, în cazul în care bunul aparține patrimoniului unei unități administrativ teritoriale, obligația de soluționare a notificării prin care se solicită restituirea lui în natură sau prin echivalent nu poate fi opusă decât "deținătorului", respectiv comunei, orașului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, iar nu reprezentantului lor legal, în nume propriu.
Această interpretarea se impune întrucât persoana juridică de drept public are, potrivit legii, personalitate juridică, capacitate de folosință și un patrimoniu în care se pot găsi bunuri care cad sub incidența acestui act normativ, iar din interpretarea legii speciale rezultă cu evidență că în întreaga procedură de restituire primarul nu figurează în nume propriu, ci reprezintă unitatea administrativ teritorială.
În exercitarea atribuțiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o dispoziție motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările, iar nu aceea de a stabili o "obligație în nume propriu".
Ca atare, este nefondată susținerea apelanților, în sensul că în litigiile fundamentate pe prevederile Legii nr. 10/2001 calitatea procesuală pasivă aparține primarului, în nume propriu, iar nu unității administrativ-teritoriale, deoarece dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii nu este emisă de primar în nume propriu, ci ca reprezentant al deținătorului imobilului, respectiv al unității administrativ teritoriale.
2. Se reține a fi nefondată și critica ce vizează lipsa calității reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și pentru terenul în suprafață de 337, 50 mp situat în C, Str. - - nr. 22 (fosta -.- nr. 22, fostă - - nr. 22).
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 exprimată în contextul profund reparatoriu, este de precizat că, prin acest act normativ, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietar prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii costând în restituirea în natură, sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire, revine persoanei care pretinde dreptul în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) și ale art. 23 din lege.
Prin noțiunea de acte doveditoare, în sensul art. 23 din Legea nr. 10/2001, se înțelege orice acte juridice translative de proprietate (acte de vânzare-cumpărare, extras de carte funciară), acte care atestă calitatea de persoană îndreptățită-titular al bunului preluat sau moștenitorului acestuia (acte de stare civilă, certificat de moștenitor), acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzive.
Conform dispozițiilor art. 24 alin. ( 1) din Legea nr. 10/2001 în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ de autoritate prin care, s-a dispus măsura preluării abuzive, iar potrivit alin. ( 2), în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În speță se reține că reclamantul G s-a legitimat ca succesor (nepot) al defunctului, fostul proprietar al imobilului situat în C, Str. - - nr. 22, (fosta -.- nr. 22, fostă - - nr. 22), în baza actului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1922 și Procesul verbal de punere în posesie din data de 02.12.1922 (filele 48-53 dosar de fond).
Calitatea reclamantului de moștenitor al defunctului, cât și calitatea autorului său de proprietar al construcției edificată pe terenul în suprafață de 337, 50 mp, situat în C, Str. - - au fost recunoscute de unitatea deținătoare, fără rezerve, prin Dispoziția nr. 1947/02.04.2008 emisă de Primarul Municipiului C statuând asupra dreptului reclamantului de a beneficia de măsuri reparatorii, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcția demolată în baza decretului de expropriere și de demolare nr. 344/1984.
Deși apelanții pârâți au susținut că la momentul aplicării Decretului nr. 344/1984, terenul în suprafață de 337, 50 mp, aferent construcției demolate era deja proprietate de stat, nu au făcut dovada constituirii legale a unui titlu de proprietate al statului asupra acestui bun, fostă proprietate a autorului reclamantului -.
Caracterul abuziv al preluării acestui teren de către stat rezultă din istoricul de rol fiscal al imobilului notificat, astfel cum este menționat în adresa nr. 56348/17.05.2004, emisă de Consiliul Local al Municipiului C și din adresa R-/15.05.2007, emisă de C (filele 16 și 18 dosar de fond).
Din istoricul de rol mai sus-menționat rezultă că în registrele matricole manuale "Matricola nr. 2-Impozit pe clădiri" din perioada 1942/43-1950/51, la adresa din str. -. - nr. 22 (în prezent - - nr. 22) -matricola 524, figurează, cu "imobil din cărămidă acoperit cu tablă, compus din una cameră, sală, camerele cu dușumele, fără instalație electrică. Imobilul rău întreținut". Descrierea apartamentelor și încăperilor: "Apartament compus din una cameră 3,50/3,50, sală, închiriat".
Documentul include mențiunea " conform Decretului 92/1950".
În registrele matricole manuale din perioadele 1955-1957, 1958-1961, la matricolele 423/555, 441/423, adresa Str. -. - nr. 22 și ulterior în perioada 1966-1975 la adresa--matricola 498/441 apar doar înscrierile "Locativă" și "Locuință" fără informații referitoare la suprafața imobilului.
La data aplicării Decretului nr. 344/1984 de expropriere și de demolare în vederea construirii de locuințe, B-dul -, C, imobilul din C, Str. - - nr. 22 (fosta str. -. - nr. 22, în prezent str. - - nr.22) reprezentând construcție în suprafață de 58,50 mp a fost inclusă la poziția nr. 27 din Tabelul cuprinzând fondurile fixe situate în Municipiul C, ce se din funcțiune. Construcția nu figurează în procesul-verbal de evaluare al imobilelor expropriate, aspecte ce rezultă din adresa nr. R-/13.01.2008 emisă de Primăria Municipiului C, Direcția Patrimoniu (fila 118 dosar de fond).
Interpretarea sistematică a tuturor înscrisurilor depuse de reclamant în dovedirea dreptului său de proprietate asupra imobilului situat în C, Str. - - nr. 22, inclusiv istoricul de rol a acestui imobil conduce la concluzia că imobilul notificat, a figurat în proprietatea bunicului reclamantului, de la data cumpărării până în anul 1950, când a fost preluat de stat prin naționalizare conform Decretului nr. 92/1950, aspect menționat și în adresa nr. 56384/2004, emisă de Consiliul Local al Municipiului C (fila 16 dosar fond). După naționalizarea întregului imobil-teren și construcție compusă dintr-o cameră și o sală, bunul a fost înregistrat ca locuință ce face parte din fondul locativ al statului, supusă închirierii.
La data aplicării Decretului de demolare nr. 344/1984, construcția a fost menționată în tabelul cuprinzând fondurile fixe, situate în Municipiul C ce se din funcțiune, la poziția nr. 27, iar nu în lista anexă la decret, ce cuprindea proprietarii expropriați și care urmau să fie despăgubiți pentru bunurile preluate de stat. În acest sens, s-a făcut și mențiune expresă în adresa nr. R -/2008 a Municipiului C (fila 118) în sensul că imobilul nu a figurat în Procesul-verbal de evaluare al imobilelor expropriate, fiind deja proprietatea statului încă de la momentul aplicării Decretului nr. 92/1950, în legătură cu acest imobil - teren și construcție-nu s-au mai realizat și formalitățile legale de evaluare și de plată a despăgubirilor cuvenite proprietarilor expropriați.
Prin urmare, Curtea reține că întregul imobil - teren în suprafață de 337, 50 mp și construcție, fostă proprietate a bunicului reclamantului a fost preluat de stat în mod abuziv, în temeiul Decretului nr. 92/1950, iar în urma aplicării Decretului nr. 344/1984 construcția a fost demolată, în vederea realizării ansamblului de locuințe din zona B-dul - -, jud.
Preluarea imobilelor de către stat în temeiul Decretului nr. 92/1950 este calificată prin Legea nr. 10/2001 (art. 2 lit. a) ca fiind o preluare cu caracter abuziv, iar foștii proprietari ai acestor imobile sunt îndreptățiți să primească despăgubiri în condițiile acestei legi reparatorii.
Susținerea apelanților pârâți în sensul că reclamantul nu este îndreptățit la măsuri reparatorii și pentru teren motivat de faptul că la momentul aplicării Decretului nr. 344/1984 de demolare a construcției, terenul aferent construcției demolate în suprafață totală de 337, 50 mp era deja proprietate de stat, nu poate fi reținută ca fondată, în condițiile în care pârâții nu au făcut dovada caracterului legal al preluării acestui teren, anterior anului 1984, din proprietatea lui.
Conform dispozițiilor art. 1 lit. e) din nr.HG 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în cazul în care pentru imobilul notificat nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului, soluționarea notificării se va face în funcție și -de acest element-faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
În speță de reține că această prezumție relativă nu a fost răsturnată de pârâți care nu au înțeles să probeze caracterul legal al preluării terenului din proprietatea autorului reclamantului, în proprietatea statului, după anul 1950, în condițiile în care în evidențele fiscale ale unității administrativ teritoriale, proprietarul a figurat înscris cu acest imobil până la data aplicării Decretului nr. 92/1950.
Pentru considerentele expuse se reține că prima instanță a reținut în mod judicios caracterul abuziv al preluării terenului în suprafață de 337, 50 mp proprietatea autorului reclamantului, cât și faptul că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pentru acest teren care în prezent nu poate fi restituit în natură, datorită afectațiunii sale -terenul ocupat de blocuri și căi de acces pietonale.
3. Nici critica ce vizează greșita obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată către reclamant nu poate fi reținută ca fondată.
Conform dispoziției art. 247 Cod procedură civilă "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată".
La baza acordării cheltuielilor de judecată, inclusiv a onorariului de avocat, se află principiul răspunderii civile delictuale în conformitate cu care reparațiunea trebuie să fie integrală.
Se reține că prin Dispoziția nr. 1947/02.04.2008 emisă de Primarul Municipiului C s-a contestat dreptul reclamantului la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 337,50 mp, soluție reținută ca fiind nelegală, prin sentința civilă nr. 391/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Prima instanță a reținut atât calitatea reclamantului de moștenitor al fostului proprietar al terenului cât și îndreptățirea acestuia de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și pentru terenul în suprafață de 337,50 mp, iar în condițiile în care terenul a devenit imposibil de restituit în natură a reținut ca singura modalitate de despăgubire o constituie reparația prin echivalent, în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin urmare dreptul de proprietate al reclamantului cu privire la terenul în suprafață de 337, 50 mp a fost recunoscut și confirmat de prima instanță în totalitate iar numai în legătură cu modalitatea de reparare a prejudiciului instanța a reținut că nu este posibilă repararea în natură, ci numai prin echivalent.
Prin urmare, în speță nu erau aplicabile dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă, astfel cum susțin apelanții, pretențiile reclamantului fiind recunoscute în totalitate, iar în raport de situația juridică actuală a bunului, instanța a stabilit una din modalitățile legale de reparare a prejudiciului.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă se va respinge apelul pârâților ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă obligă apelanții pârâți, către intimatul reclamant la 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelulformulat de apelanții pârâțiPRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, ambii cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C, împotriva sentinței civile nr. 391/C din 23.03.2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în B,-, -. 1,.3,. 20, sector 6,ca nefondat.
Obligă apelanții la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.02.2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond.
Red.dec.jud.-/25.02.2010/
Tehnored./26.02.2010/5ex./
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
