Speta Legea 10/2001. Decizia 293/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(706/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.293
Ședința publică de la 7 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1635 din 29.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.102.262/27.04.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 din Codul d e procedură civilă.
Se mai învederează și faptul că intimata-reclamantă a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 29.04.2009, întâmpinare, la care anexează împuternicirea avocațială a d-nei avocat cu nr.102.262/27.04.2009, emisă de Baroul București - Cabinet Individual și chitanța nr.-/27.04.2009, privind dovada onorariului de avocat.
Avocatul intimatei-reclamante depune la dosar decizia civilă nr.2420/11.04.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală (hotărâre afișată pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție). Declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Avocatul intimatei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, conform motivelor prezentate în întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 10.06.2008, reclamanta - a formulat contestație împotriva Dispoziției nr.10469/9.05.2008 emisă de pârâtul Municipiul B prin Primar General, solicitând anularea acestei dispoziții și obligarea pârâtului la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru valoarea întregului imobilul compus din 337,24 mp. teren situat în B,-, sector 4 și nu pentru suprafața de 21,06 mp. din acest teren cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, se arată că părinții contestatoarei, și au dobândit proprietatea terenul în suprafață de 337,24 mp. situat în B,-, sector 4 (din fosta comună suburbană -, cătunul, fosta stradă ) conform actului de vânzare nr.6965/27.02.1936 a Tribunalului Ilfov Sectia notariat, transcris la nr.4510/ 27.02.1936 la același notariat.
În urma depunerii actelor de proprietate, a planurilor topo, a adreselor eliberate de către autorități privind situația juridică a imobilului, a istoricului de rol, Primarul General a constatat dovedită calitatea de foști proprietari a părinților, a constatat că restituirea în natură nu mai este posibilă (în zonă fiind construite blocuri), dar a considerat în mod nelegal că din întreaga suprafață de teren ar trebui sa fie despăgubită numai pentru suprafață de 21,06 mp. pentru suprafața de 316,18 mp. considerând că nu are "calitatea de persoană îndreptățită".
Actele de proprietate și certificatele de moștenitor depuse la dosar fac dovada calității de persoană îndreptățită pentru întreaga suprafață de teren.
Soții și au avut trei copii: pe (contestatoare în cauza de față), pe acesteia, (căsătorită ) și pe -, frate.
Pe toate aceste persoane le moștenește contestatoarea, întrucât nu au avut descendenți.
După moartea tatălui contestatoarei, decedat la 07.12.1955, au rămas moștenitori ai acestuia soția supraviețuitoare, precum și cei trei copii, -, și (contestatoarea), conform certificatului de moștenitor nr.55/18.04.1956 emis de Notariatul de Stat al Raionului.
În acest certificat de moștenitor, în masa succesorală este inclusă și cota de din terenul din-, sector 4, respectiv suprafața de 168,62 mp. (337,24 mp.:2), fiecărui moștenitor revenindu-i cota de din din imobil (soția cu cota legală de din din teren, iar fiecare descendent cu cota de 1/3 din din din întreg imobilul), respectiv suprafața de 42,155 mp. teren (168,62 mp.: 4). Deci chiar în situația în care nu ar mai fi depus alte certificate de moștenitor cu care să facă dovada că este singura moștenitoare a bunurilor fratelui său și a surorii sale, care a moștenit-o pe mamă, numai de la defunctul său tată a moștenit o suprafață dublă decât a stabilit în dispoziție Primarul General.
La data de 26.12.1963 fratele contestatoarei, - a decedat, iar potrivit certificatului de moștenitor nr.67/22.02.1964, emis de Notariatul de Stat al Raionului, moștenitorii săi, fiind surorile sale, fiecare cu cota de renunțând la succesiune mama acestora.
În acest certificat este inclusă la masa succesorală și cota de 1/8 din întreg imobilul de 337,24 mp. teren din-, respectiv suprafața de 42,155 mp. teren.
După această succesiune, totalul suprafeței dovedite ce era în proprietatea contestatoarei la data exproprierii era de 63,2325 mp.(42,155 de la + 21,0775 de la frate).
În urma decesului mamei reclamantei, la data de 31.05.1981, moștenitoare a acesteia a rămas sa, conform certificatului de moștenitor nr.1168/12.11.1981. La data decesului mamei terenul din-, sector 4, fusese expropriat conform Decretului nr. 213 din 10.07.1979, poziția 21. Anterior exproprierii mama reclamantei avea în proprietate suprafața de 210,775 mp. teren (168,62 mp. în calitate de coproprietară a cotei de din teren și suprafața de 42,155 mp. teren, ca soție supraviețuitoare a tatălui lor). Dacă terenul nu ar fi fost expropriat el ar fi trecut în patrimoniul surorii, care ar fi deținut astfel suprafața de 274,0075 mp. 210,775 teren ce a aparținut mamei + 42,155 mp. moșteniți de la tată + 21,0775 mp. moșteniți de la fratele -).
Suprafața de 274,0075 mp. teren moștenită de adunată cu suprafața de 63,2325 mp. teren moștenită de contestatoare, cumulează suprafața totală de 337,24 mp. teren cât au avut în proprietate părinții.
reclamantei a decedat la data de 14.01.1994, iar potrivit certificatului de moștenitor nr.2012/17.11.1994, emis de Notariatul de Stat al Sectorului 3 B, singura sa moștenitoare este reclamanta, în calitate de soră, culegând întreaga masă succesorală, inclusiv drepturile succesorale privind terenul în cauză, dacă nu ar fi fost expropriat anterior decesului mamei. Până la data exproprierii terenului, reclamanta a acceptat succesiunile autorilor săi (tatăl și fratele), iar la data decesului mamei terenul era în patrimoniul statului, făcând obiectul Legii nr.10/2001.
Prin notificarea nr.616/28.06.2001 a solicitat în termenul legal terenul în natură sau măsuri reparatorii, fiind singura moștenitoare în viață a foștilor proprietari și singura moștenitoare a fratelui - și a surorii, care au moștenit de la părinți cote indivize din imobil.
Fată de actele care demonstrează calitatea reclamantei contestatoare de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru întreaga suprafață de 337,24 mp. teren, solicită să se dispună anularea dispoziției nr.10469/09.05.2008 și să fie obligat intimatul să îi acorde despăgubirile aferente terenului de 337,24 mp. teren situat în B,-, sector 4.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.20-33 Legea nr.10/2001, art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației au fost depuse copiile actului de vânzare-cumpărare, copiile certificatelor de moștenitor și copiile actelor depuse la dosarul privind notificarea formulată potrivit Legii nr.10/2001.
La dosar au fost atașate înscrisurile cuprinse în dosarul format ca urmare a notificării, din arhiva.
Prin sentința civilă nr.1635 din 29.10.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a admis contestația formulată de reclamanta contestatoare, a anulat, în parte, Dispoziția Primarului General al Municipiului B nr.10469/09.05.2008. a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil situat în B,-, sector 4, compus din teren în suprafață de 337,24 mp. și a obligat pârâtul la 1.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6965/27.02.1936 la Tribunalul Ilfov Secția Notariat, transcris la nr.4510/27.02.1936, părinții contestatoarei au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren de 337,24 mp. dintr-o suprafață mai mare situată în comuna suburbană, cătunul, pe str. proiectată denumită în plan, la momentul vânzării fiind denumită str. - - al.
adresei poștale, aflat la fila 40 dosar, atestă denumirile pe care artera le-a purtat până în prezent, precum și nr. poștal atribuit imobilului în litigiu, acesta identificându-se la nivelul restructurării zonei la nr.20 pe strada -.
Imobilul a fost expropriat în anul 1979 în baza Decretului nr.213 din 10.07.1979, poziția 21 de la foștii proprietari și.
Fostul proprietar a decedat în anul 1955, cota acestuia de din dreptul de proprietate fiind culeasă, pe calea moștenirii legale conform certificatului de moștenitor (fila 12 dosar), de către soția supraviețuitoare, și cei trei copii, printre care și contestatoarea, fiecăruia revenindu-i astfel câte 1/8 din dreptul de proprietate asupra terenului.
Unul din frații contestatoarei, anume -, a decedat în anul 1963, moștenitorii acestuia fiind celelalte două surori, adică și reclamanta, acestea dobândind astfel câte o cotă de fiecare din moștenirea defunctului, reprezentând așadar câte 1/16 din dreptul de proprietate asupra imobilului, ce se adaugă la cotele părți dobândite de cele două prin moștenire de pe urma tatălui.
În anul 1981 a decedat și mama contestatoarei, numita, la succesiunea căreia aceasta este renunțătoare, conform nr.1168/1981 (fila 14 dosar), moștenirea fiind integral culeasă de cealaltă fiică defunctei, reclamantei, numita.
Aceasta din urmă a decedat, la rândul său, în anul 1994, fără descendenți, moștenitoare unică legală fiind contestatoarea, în calitate de soră, conform certificatului de moștenitor nr.2012/1994 (fila 15 dosar).
Contestatoarea a formulat, în temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001, notificare pentru a beneficia de măsuri reparatorii pentru acest imobil.
Reținându-se că restituirea în natură nu este posibilă întrucât terenul ce a fost identificat prin expertiză este afectat de elemente de sistematizare, s-au acordat despăgubiri pentru notificatoare, apreciindu-se însă că aceasta ar avea calitatea de persoană îndreptățită numai pentru 21,06 mp. teren din totalul de 337,24 mp, respingându-se pentru diferența de teren.
Examinând cuprinsul Dispoziției nr.10469/09.05.2008 emisă de Primarul Municipiului B, tribunalul a constatat, în fapt, suprafața pentru care contestatoarea a obținut despăgubiri este corespunzătoare unei cote părți de 1/16 din suprafața totală de teren pe care au deținut-o în proprietate autorii săi (337,24/16 = 21,06).
Potrivit art.4 din Legea nr.10/2001, republicată cu modificările ulterioare, (1) În cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun. (2) De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. (3) care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi. (4) De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura. profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Având în vedere aceste dispoziții legale, constatând că, până la momentul exproprierii terenului survenită în anul 1979, contestatoarea deținea în proprietate cota parte de 1/8 (2/16), moștenită de pe urma tatălui său, la care se adaugă o cotă de 1/16 de pe urma fratelui său, pe care de asemenea l-a moștenit, conform celor arătate, tribunalul a reținut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită pentru tot terenul expropriat, ce face obiectul Legii nr.10/2001, și în calitatea sa de moștenitoare a defunctei, de pe urma căreia a cules atâta cota acesteia dobândită în nume propriu, în calitate de succesibil al tatălui (2/16), respectiv al fratelui - (1/16), cât și cota de 10/16 (1/2 + 1/8) deținută de mama celor două, a cărei moștenire a fost acceptată numai de către această defunctă, reclamanta fiind renunțătoare.
Adiționând, s-a constatat că reclamanta a dobândit în proprietate, ca urmare a moștenirilor succesive de pe urma autorilor săi (părinți și frați), întregul imobil, respectiv vocație la obținerea măsurilor reparatorii pentru acesta, iar nu numai pentru o cotă de 1/16 din imobil (21,06 mp), așa cum eronat a reținut Primarul general prin Dispoziția sa, fără a cerceta în mod temeinic și riguros actele prezentate de contestatoare, cu toate că acestea se aflau în dosarul de notificare.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că este fondată prezenta contestație, urmând a dispune anularea parțială a Dispoziției contestate, constatând că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul imobil situat în B,-, sector 4, compus din teren în suprafață de 337,24 mp. și a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, pârâtul Municipiul B reprezentat prin Primarul General a formulat apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate iar pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul pârât a arătat că părinții contestatoarei, și au dobândit proprietatea terenului în suprafață de 337,24 mp. situat în B,-, sector 4 (din fosta Comună suburbană -, cătunul, fosta stradă ) conform actului de vânzare cumpărare 6965/27.02.1936.
Apelantul susține că sentința pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii având în vedere că prin dispoziția contestată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în B-, sector 4, compus din teren în suprafață de 21,06 mp. care potrivit notei de reconstituire acest teren ce a fost identificat prin expertiză, este afectat de elemente de sistematizare-construcții bloc, trotuar, spațiu aferent bloc, trotuar pietonal carosabil.
Reținându-se că restituirea în natură a terenului nu este posibilă, s-au acordat despăgubiri doar pentru 42,155 mp. teren din totalul de 337,24 mp. deoarece contestatoarea are calitatea de persoană îndreptățită numai pentru 42,155 mp. și nu pentru întreg terenul.
Respingerea notificării cu privire la suprafața de teren de 295,85 mp. se datorează faptului că notificatoarea respectiv nu face dovada persoanei îndreptățite, deoarece pentru cota de din din imobilul din litigiu, aceasta este renunțătoare conform declarației Certificatului de Moștenitor nr.1168/12.11.1981.
Având în vedre referatul comisiei interne pentru analizarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr.10/2001, apelantul arată că reclamanta nu este persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobil situat în B-, sector 4, compus din teren în suprafață de 337,24 mp. deoarece contestatoarea este renunțătore la succesiune.
În ceea ce privește obligarea instituției pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată acesta arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 Cod procedură civilă, sumele solicitate fiind nejustificate, iar în situația în care se va trece peste această susținere, solicită să se aibă în vedere art.274 alin.2 și să se dispună diminuarea cuantumului acestora.
La data de 29.04.2009, intimata-reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de apel ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, reclamanta a arătat că în mod greșit se afirmă în apelul formulat, că Primarul General ar fi propus prin Dispoziția nr.10469/09.05.2008 acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 42,155 mp. teren din totalul de 337,24 mp. teren, când în realitate prin acea dispoziție s-a reținut că are calitatea de persoană îndreptățită numai pentru 21,06 mp. din terenul ce a fost proprietatea părinților mei.
Dispoziția ce face obiectul prezentei contestații este nelegală și a fost emisă fără a fi avute în vedere toate actele și certificatele de moștenitor depuse la dosar care atesta că foștii proprietari, părinții reclamantei, și au avut trei copii: reclamanta, acesteia (căsătorită ) și pe fratele său - iar toate aceste persoane au fost moștenite de reclamanta, întrucât nici sa, nici fratele său -, nu au avut descendenți.
Reclamanta arată că până la data exproprierii terenului, a acceptat succesiunile autorilor săi (tatăl și fratele), iar la data decesului mamei sale, terenul era în patrimoniul statului, făcând obiectul Legii nr.10/2001.
Prin notificarea nr.616/28.06.2001 reclamanta a solicitat, în termenul legal, terenul în natură sau măsuri reparatorii, fiind singura moștenitoare în viața a foștilor proprietari și singura moștenitoare a fratelui său - și surorii sale, care au moștenit de la părinți cote indivize din imobil.
Față de toate actele depuse la dosar rezultă fără dubiu legalitatea și temeinicia sentinței civile nr.1635/ 29.10.2008.
În ce privește motivul privind obligarea apelantului la cheltuielile de judecată, se solicita sa se constate netemeinicia sa, susținându-se că întreaga culpă procesuală aparține apelantului, care a tergiversat soluționarea notificării șapte ani, iar după o perioadă atât de lungă și după ce prin forțe proprii a depus toate actele necesare soluționării dosarului - inclusiv multe adrese și certificate eliberate tocmai de instituția Municipiului B, de la nenumăratele sale direcții - a emis o dispoziție nelegală și care nu era în concordanță cu actele depuse.
Din acest motiv a fost nevoită să introducă prezenta contestație, care prin exercitarea celor trei căi de atac prelungește în timp momentul îndepărtat la care speră să încaseze despăgubirile, or, dacă apelantul ar fi emis o dispoziție corectă și legală reclamanta nu ar fi fost nevoită să promoveze prezentul proces și nici să facă cheltuieli pentru proces.
Se mai arata că onorariul avocatului nu este "nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de acesta", că valoarea pricinii este importantă, fiind vorba de 337,24 mp. teren în sectorul 4, între stațiile "Apărătorii Patriei" și " ", care la prețul minim de 200 EURO/mp ar reprezenta valoarea de 67.448 EURO, respectiv 283.282 lei. La această valoare onorariul de 1.500 lei reprezintă un procent de aproximativ 0,5 % din valoare, mai mult decât minim.
Solicită să se aibă în vedere și că din onorariul de 1.500 avocatul încasează o sumă mult mai mică, din suma brută scăzându-se un procent de 10% cota achitată la Filiala Ba C. a Avocaților, un procent de 16% reprezentând impozitul și un procent de 5,5 % reprezentând contribuția la achitat la
Suma netă încasată se justifică prin munca îndeplinită de avocat, care i-a acordat reclamantei o consultație la ea acasă, întrucât are 78 de ani și este bolnavă, a redactat contestația, s-a deplasat la instanța să depună contestația, a reprezentat-o la toate termenele procesului, stând la ședințele de judecată întreaga zi, dosarele de fond judecându-se după recursuri și apeluri și neputându-se lua la amânare la prima oră în condițiile în care reprezentanții apelantului nu se prezintă la instanță la începerea ședinței.
Și pentru cheltuielile efectuate în prezentul apel solicită cheltuieli de judecată, fiind nevoită din nou să angajeze un avocat, care sa redacteze întâmpinarea, să se deplaseze la instanța pentru a depune întâmpinarea în termen, să studieze dosarul și să se prezinte la toate termenele pentru aor eprezenta.
Verificând sentința apelată, respectiv stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele cererii de apel, potrivit art.295 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că prezentul apel este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica referitoare la greșita reținere de către prima instanța calității de persoana îndreptățita la restituirea terenului, întemeiată pe renunțarea expresă la moștenire contestatoarei, conform certificatului de moștenitor nr. 1168/1981.
Critica este nefondată.
Astfel, potrivit art. 3 lit. din legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora. Totodată, potrivit art. 4 alin. 2 și 3 din legea nr. 10/2001, republicată, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
În cauză, contestatoarea formulat potrivit legii speciale de reparatie - legea nr. 10/2001, notificarea nr. 616/28.06.2001, prin care a solicitat apelantului, restituirea în natura a imobilului situat în B, str. - nr. 20, în suprafața de 337,24 mp.
Potrivit actului de vânzare transcris sub nr. 4510/27.02.1936 -fila 7-8 dosar fond, coroborat cu adresa nr. 640/2007 emisa de SC -fila 10 dosar fond și adresa nr. 33427/2007 emisa de Direcția Generala de Impozite și Taxe Locale Sector 4 B-fila 11 dosar fond, cei care au avut calitatea de dobânditori ai imobilului au fostși, imobilul fiind preluat de către stat, potrivit Decretului 213/1979.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 85/18.04.1956, decedat la data de 07.12.1956, a avut ca moștenitori:, -, și, în masa succesorala rămasa de pe urma acestui defunct fiind inclusa cota de din imobilul ce face obiectul notificării.
Prin urmare, prin acest înscris, contestatoarea aprobat calitatea sa de moștenitor, pentru cota de 1/8 din imobilul în litigiu.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 67/22.02.1964, -, decedat la data de 26.12.1963, a avut ca moștenitori: - și, în masa succesorala rămasa de pe urma acestui defunct fiind inclusă cota de 1/8 din imobilul ce face obiectul notificării.
Prin urmare, prin acest înscris, contestatoarea a probat calitatea sa de moștenitor, pentru cota de 1/16 din imobilul în litigiu.
În consecința,la data preluării, contestatoarea deținea, ca urmare acestor transmisiuni succesorale, cota de 3/16 din întregul imobil.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 1168/1981, decedată la data de 12.11.1981, a avut ca moștenitor unic pe:.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 201/17.11.1994, decedată la data de 14.01.1994, a avut ca unic moștenitor pe: -.
Este adevărat că prevederile înscrise în art. 4.6 din HG. 250/ 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, stabilesc că, dispozițiile art. 4 din legea 10/2001, fac referire numai la succesibilii neacceptanți, per a contrario, rezultă că succesibilii renunțători nu beneficiază de prevederile legii" însa, în speța de față, aceste prevederi legale nu sunt incidente, câta vreme, contestatoarea făcut dovada că a acceptat succesiunea unicului moștenitor al defunctei, ceea ce avut ca efect dobândirea tuturor drepturilor decurgând din aceasta succesiune,așadar și tuturor drepturilor decurgând din culegerea succesiunii defunctei.
În consecința, faptul că în certificatul de moștenitor nr. 1168/1981, eliberat ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctei, se menționează că titulara notificării renunțat la aceasta succesiune, nu are ca efect pierderea dreptului contestatoarei de a solicita masuri reparatorii, stabilit în mod expres de art. 4 din legea nr. 10/2001, acesta fiind pe deplin justificat de calitatea sa de moștenitor al defunctei.
În ceea ce privește critica referitoare la modul de soluționare cererii contestatoarei având că obiect obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Critica este nefondată.
Astfel, potrivit art. 274 alin. (1) proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
În raport de aceasta dispoziție legala, Curtea reține că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare.
În speță, pe de o parte nu se poate susține că apelantul pârât nu ar fi căzut în pretenții în sensul art. 274 Cod de procedură civilă, culpa sa procesuala fiind corect reținută, în raport de soluția pronunțata în ceea ce privește acțiunea cu care a fost investită prima instanța, de vreme ce, în urma administrării probatoriului, s-a constatat că soluția pronunțata de apelant, prin decizia ce face obiectul contestației cu care a fost investita prima instanța, nu era legala și temeinica.
Pe de alta parte, contestatoarea a făcut dovada că fost obligată să avanseze, în vederea susținerii procesului, sume de bani reprezentând onorariu de avocat, astfel că avea dreptul să le recupereze de la partea care a pierdut litigiul.
În același timp, prevederile art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă, nu obliga instanța la a proceda la reducerea onorariului de avocat ci lăsa la aprecierea acesteia aceasta posibilitate, care însă nu poate fi dispusă arbitrar ci în raport de criteriile enumerate în textul de lege anterior menționat, care reprezintă în fapt sancțiune nerespectării principiului exercitării drepturilor procesuale cu buna credința de către părțile din proces. Or, în cauză, nu s-ar putea reține că intimata ar fi exercitat dreptul său de a formula acțiunea în justiție, cu rea credința, aceasta nefăcând altceva decât să procedeze la încheierea unui contract de asistenta judiciara cu un avocat, în temeiul căruia a achitat un onorariu al cărui cuantum apare ca fiind rezonabil, prin raportare la complexitatea cauzei.
În consecință, față de toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 296 Codul d procedură civilă, curtea va respinge apelul ca nefondat.
De asemenea, în temeiul art. 298 rap. la art. 274.pr.civ. va obliga apelantul, care se află în culpă procesuală, să achite cheltuieli de judecată în sumă de câte 1.500 RON către intimata, reprezentând cheltuieli de judecata efectuate în apel, constând în onorariu de avocat, achitat conform chitanței aflate la fila 13 din dosarul de apel.
Pentru a dispune astfel, curtea are în vedere că, sumele solicitate de intimata în aceasta cale de atac, cu titlul de cheltuieli de judecată, îndeplinesc cerințele statuate în prevederile art. 274 din Codul d procedură civilă dar și cele la care face referire jurisprudența constantă a CEDO, acestea fiind probate, cu înscrisuri certe, necontestate, fiind deci reale, au fost avansate în legătură cu prezenta cale de atac și deriva din exercitarea dreptului la apărare al intimatei, fiind deci necesare și au un cuantum, pe care curtea îl apreciază ca fiind rezonabil, prin raportare la obiectul litigiului și complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B REPREZENTAT DE PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1635 din 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - cu domiciliul în B,-, -C,.1,.1,.6, sector 3 și cu domiciliul ales în B,-,.14,.A,.24, sector 4.
Obligă apelantul - pârât către intimata - reclamantă la 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - MARI -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact./
Ex.5/15.05.2009
Secția a V-a Civ. -
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie
