Speta Legea 10/2001. Decizia 297/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 297
Ședința publică de la 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâții Primăria Municipiului Dr. Tr. S cu sediul în Dr. Tr. S, jud. M și Primarul Mun. Dr. Tr. S împotriva sentinței civile nr.64 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - domiciliată în Dr. Tr. S,-, jud. M, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru apelanții pârâți PRIMĂRIA MUN.DR.TR.S și PRIMARUL MUN.DR.TR.S și avocat care reprezintă pe intimata reclamantă -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic, pentru apelanții pârâți, susținut oral motivele scrise în raport de care a pus concluzii de admitere a apelului, modificarea sentinței și pe fond respingerea contestației formulate de reclamantă. A depus concluzii scrise.
Avocat, pentru intimata reclamantă, a considerat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică solicitând respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
La data de 16.10.2007, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinți, sub nr-, contestația formulată în baza Legii 10/2001 de reclamanta - în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Dr. Tr. S și Primăria Municipiului Dr. Tr. S, împotriva dispoziției nr.3192/17.09.2007 emisă de Primarul Municipiului Dr. Tr.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că, în fapt, prin Decretul de expropriere nr.128/1976, i s-a expropriat suprafața de 315,8. situată în- ( din care 253. teren și 62,8. anexe corp A, corp B și corp C ), iar tatălui său, i s-a expropriat suprafața de 345,69. situată la aceeași adresă ( din care 253. teren și 92,69. anexe corp A, corp B, corp C,D,E ).
Precizează reclamanta că este unica moștenitoare a tatălui său.
Decretul de expropriere nu și-a produs efectele decât parțial, astfel încât a rămas să stăpânească o suprafață de 527,82. ( compusă din 297,77. construcții și 280,05. teren curte), pentru care plătește impozit, stăpânindu-l ca adevărat proprietar, în sensul că, a avut posesia și folosința suprafeței de la data exproprierii și până în prezent.
Diferența de suprafață de 259,78. teren expropriat și pentru care a formulat notificare la Primăria Dr.Tr.S, este teren liber, lipit de proprietatea sa și poate fi restituit în natură.
Astfel, solicită ca prin prezenta contestație să se anuleze dispoziția nr.3192/17.09.2007, să i se recunoască dreptul de proprietate pentru suprafața de 527,82. teren și construcții, pentru care decretul de expropriere nu și-a atins scopul și să i se restituie în natură suprafața de 259,78. care este liberă.
În dovedirea contestației, s-au depus la dosar următoarele înscrisuri: dispoziția nr.3192/17.09.2007, acte de filiație, declarațiile autentificate sub nr.1133 și 1134/05.04.2007, declarația de impozitare din anul 1999, schița imobilului (teren și construcții) din-, adresa nr.12926/29.11.2001 emisă de Primăria Dr.Tr.S, adresa nr.17167/12.12.2002 emisă de SC SA, adresa nr.4/C/29.01.2003 a Arhivelor naționale - Direcția Județeană M, procesele verbale de evaluare încheiate la 15.08.1976, contractul de vânzare autentificat sub nr.936/28.07.1919, certificatele de moștenitor nr.123 și 124/1970, testamentele autentificate sub nr.557 și 558/1961, schița arborelui genealogic, cererile înregJ. sub nr.17135/23.10.2001 la Primăria Dr.Tr.S, adresa nr.7947/08.09.1976, emisă de fostul Consiliul Popular
Pentru identificarea terenului ce face obiectul cauzei, în raport de actele de proprietate și de suprafața expropriată, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu expertiză topo.
La primul termen de judecată, reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care a arătat că, pentru suprafața ce nu poate fi restituită în natură, pe vechiul amplasament, solicită să i se atribuie în proprietate teren în compensare, din rezerva primăriei, în zona de "Vest" a municipiului Dr.Tr.S - cartierul "" sau în zona "Aeroport".
La dosarul cauzei, s-a depus raportul de expertiză întocmit de expert.
Prin sentința nr.64 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta -, domiciliată în Dr.Tr.S,-, jud.M, față de pârâta Primăria municipiului Dr. Tr.
S-a respins acțiunea față de Primarul municipiului Dr. Tr. S, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
S-a anulat dispoziția nr.3192/17.09.2007.
S-a constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de teren de 242,18 mp, situată în-, așa cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de expert, prin pct. (5, 6, 7, 8, 9, 11, 12, 5) și (1, 2, 10, 10,1).
A fost obligată pârâta Primăria Dr. Tr. S să restituie în natură reclamantei suprafața de 263,82 mp situată la aceiași adresă și identificată în expertiză prin punctele (2, 3, 3, 4, 5, 12, 11, 9, 10, 10,2) împreună cu construcțiile C2 și C3 situate pe acesta și pentru care decretul de expropriere nu și-a produs efectele.
S-a dispus emiterea unei noi dispoziții privind acordarea de despăgubiri în echivalent pentru suprafața de 242,18 mp descrisă mai sus și restituirea în natură a suprafeței de 263,82 mp împreună cu construcțiile C2 și C3, dispoziție ce va fi înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform art.16 alin.2 Titlul VII al Legii 247/2005, în vederea evaluării terenului de 242,18 mp în raport și de disp.art.11 alin.7 din Legea 10/2001.
A fost obligată pârâta Primăria Mun. Dr. Tr. S să plătească reclamantei 1100 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel pârâta Primăria Mun. Dr. T S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul soluției de restituire în natură a suprafeței de 263,82.
S-a susținut că pe terenul restituit în natură se găsește amplasat un post de transformarea energiei electrice, iar conform prescripțiilor energetice în vigoare, în jurul unui astfel de obiectiv trebuie să existe o distanță liberă de cel puțin 3 pentru a se asigura accesul cu utilaje în cazul unor avarii. Totodată, s-a invocat și faptul că pe traseul cablurilor de joasă și medie tensiune nu se poate amplasa nicio construcție, iar potrivit art. 16, alin.4 din Legea 318/2003, proprietățile afectate de capacități energetice sunt grevate de un drept de uz și servitute ce se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, iar terenurile pe care se situează rețele electrice de distribuție la intrarea în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului, aspecte care îl exceptează de la restituirea în natură.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile, în sensul respingerii acțiunii, și menținerii dispoziției ca fiind legală și temeinică.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. Cod pr. civ.
Apelul este nefondat, și potrivit art. 296, Cod pr. civ. se va respinge, pentru următoarele considerente:
Legea 10/2001 consacră în art. 9, cu valoare de principiu, prevalența restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Excepțiile de la principiul restituirii în natură sunt prevăzute în mod limitativ și sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse și alte situații decât cele reglementate de lege.
Apelanta pârâtă a arătat în motivele de apel că suprafața de 263,8. identificată de expert în schița anexă la lucrare între punctele 2, 3, 31, 41, 5, 12, 11, 9,10, 101, 2 nu este susceptibilă de restituire în natură, pentru că este ocupată de un cămin racord, marcat pe schița anexă la raport cu simbolul C, și astfel are regimul de amenajare de utilitate publică.
Susținerile apelantei, nestructurate din punct juridic, ar atrage, în măsura în care ar fi fondate, aplicabilitatea art.10, pct.4, din legea 10/2001 modificată, doar îndreptățirea solicitanților la măsuri reparatorii prin echivalent.
Curtea apreciază însă că nu pot fi primite criticile formulate. Astfel, raportul de expertiză tehnică efectuat a evidențiat că suprafața de 263,8m.p. s-a aflat permanent în posesia reclamantei, și este ocupată în prezent de construcțiile C2 și C3, proprietatea acesteia, și de un cămin racord ce deservește canalul termic existent pe terenul limitrof, care nu face obiectul prezentei cereri.
Existența canalului racord nu constituie însă un impediment pentru restituirea în natură, căci consfințirea dreptului de proprietate al reclamantei nu afectează normala utilizare a acestuia în interesul general, iar art. 16, alin.4 din Legea 13/9.01.2007 a energiei electrice instituie un drept de uz și servitute cu titlu gratuit, în favoarea statului și unităților administrativ teritoriale, asupra terenurilor proprietate privată afectate de capacități energetice.
Totodată, eventualele prescripții din domeniul energetic referitoare la distanța plantaților și construcțiilor urmează a fi avute în vedere de autoritățile administrative competente sesizate cu o solicitare în acest sens.
O soluție contrară ar contraveni și practicii constante a Curții Europene A Drepturilor Omului, care în aplicarea art.1 din Protocolul nr. 1 al Convenției europene a drepturilor omului a arătat că orice ingerință în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută într-o dispoziție legală clară,precisă și accesibilă, să urmărească un scop legitim și să respecte cerința proporționalității dintre mijloacele alese și scopul urmărit.
Chiar dacă s-ar accepta că limitarea dreptului de proprietate într-o astfel de situație estre prevăzută de lege și urmărește un scop legitim, și anume asigurarea unui interes general, cerința proporționalității nu este respectată, câtă vreme terenul în discuție s-a aflat permanent în posesia reclamantei, cu aceeași configurație a construcțiilor, iar modalitatea de utilizare a obiectivului de utilitate publică a permis o normală funcționare a acestuia în folosul general.
Celelalte critici aduse sentinței primei instanțe nu au suport probator, întrucât raportul de expertiză nu a evidențiat existența pe teren a cablurilor de joasă și medie tensiune și nici a altor rețele electrice.
Cât privește Legea 318/2003, invocată de apelantă, aceasta a fost abrogată expres prin Legea energiei electrice nr. 13/2007, și nu mai este deci în vigoare.
În consecință, Curtea apreciază că prima instanță a apreciat corect, în raport de finalitatea reparatorie a Legii 10/2001, că terenul de 263, 8. poate fi restituit în natură, și a dispus în acest mod.
Criticile apelantei sunt neîntemeiate, urmând ca în considerarea celor expuse, apelul declarat să se respingă ca nefundat,potrivit art. 296, Cod pr. civ.
Se va lua act, conform art. 274, cod pr. civ. că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâții Primăria Municipiului Dr. Tr. S cu sediul în Dr. Tr. S, jud. M și Primarul Mun. Dr. Tr. S împotriva sentinței civile nr.64 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - domiciliată în Dr. Tr. S,-, jud.
Ia act că intimata reclamantă nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-/3.10.2008
Tehn.5 ex
-
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Gabriela Ionescu
