Speta Legea 10/2001. Decizia 299/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 299
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții -, și împotriva sentinței civile nr. 2444/PI/6.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și și pârâta intimată - - - prin lichidator SRL T, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 noiembrie 2008, încheierea ce face parte din prezenta decizie, când pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru termenul de astăzi,
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:
prin sentința civilă nr. 2444/PI/06.06.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișar espins în tot contestația formulată de contestatorii, și, împotriva deciziei nr.157/2007 emisă de pârâta - - Sânnicolau M, prin lichidator SRL.
Tribunalul a reținut că prin contestația înregistrată la această instanță la 6.09.2007, reclamantul - a solicitat în contradictoriu cu pârâta - - Sânnicolau M anularea deciziei nr. 157/14.08.2007 emisă de pârâtă și obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF 15034 Sânnicolau M cu nr. top 1782, reprezentând teren cu construcții industriale în suprafață de 1863 mp, și nr. top 12823 - 12825/2973 reprezentând teren cu construcții industriale în suprafață de 1272 mp (aduse din CF 951 Sânnicolau M) situate în Sânnicolau M,-, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin decizia atacată intimata a respins notificarea nr. 489/12.11.2001 prin care a solicitat restituirea imobilului înscris inițial în CF 951. mai arătat că după înregistrarea notificării și pe parcursul soluționării acesteia cele două parele revendicate au fost transnotate în CF 15034.
De asemenea, susține nelegalitatea și netemeinicia deciziei, câtă vreme a depus adeverința nr. 30016/2003, emisă de Oficiul Central pentru Despăgubiri, Direcția Compensații din Budapesta, prin care adeverește că nu a primit nici un fel de compensații pentru imobilul notificat.
Reclamantul mai arată că autorul lui a decedat în România și că nu a primit nici o despăgubire.
Totodată, arată că actele despre care se face vorbire în decizie nu trebuiau depuse, câtă vreme imobilul a fost preluat de Statul Român de la o persoană fizică, bunicul său (), iar nu de la o persoană juridică, și la dosar s-au depus toate documentele din care rezultă că imobilul a aparținut în proprietate bunicului său, al cărui moștenitor este și îi înlătură pe toți ceilalți notificatori.
În fine, arată că deși pârâta susține că imobilul revendicat a suferit transformări, devenind un imobil nou, în realitate s-au reamenajat vechile construcții existente, a mai fost alipită parcela cu nr. top 1783/60/2 în suprafață de 6933 mp, pe care s-au edificat construcții noi, însă această parcelă nu face obiectul restituirii.
În drept invocă dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin contestația înregistrată la 27.09.2007 sub nr. 6990/30, reclamantul, în contradictoriu cu aceeași pârâtă a solicitat anularea aceleiași decizii și obligarea acesteia la restituirea imobilului, arătând că este nepotul fostului proprietar, iar in subsidiar, solicită să i se facă oferta de despăgubiri, corespunzătoare valorii imobilului.
Acest reclamant și-a precizat contestația la 6.03.2008, solicitând să se constate calitatea sa de moștenitor în baza Legii nr. 10/2001 și să se dispună restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor din CF 951 Sânnicolau M, solicitând totodată să se constate lipsa de calitate procesuală a numitelor și, susținând că este nepot de soră al fostului proprietar al imobilului, iar certificatul de moștenitor nr. 317/2001 a fost întocmit eronat, întrucât cele două nu au vocație succesorală.
Prin contestația înregistrată sub nr. 6616/30/18.09.2007, și, au solicitat în contradictoriu cu aceeași pârâtă anularea aceleiași decizii și obligarea pârâtei să le restituie lor imobilul din CF 951 Sânnicolau M, ca fiind singurele persoane îndreptățite, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 259/2004 și respectiv 317/2001.
Aceste două reclamante au arătat că în cauză au mai depus notificări referitoare la același imobil, numitul -, care însă nu a făcut dovada că a acceptat succesiunea după fostul proprietar în condițiile art. 700. civil și art. 3 din Legea nr. 10/2001, câtă vreme nu a locuit în România, ci este cetățean cu domiciliul în Budapesta. Totodată, mai arată că acesta a depus notificarea tardiv la 12.11.2001.
Reclamantele arată că reclamantul, ce a formulat notificarea nr. 497/13.11.2001, cât și numiții, și, care au formulat notificarea nr. 293/13.08.2001, au pretins toți restituirea aceluiași imobil, dar nu au făcut dovada gradului de rudenie și acceptării moștenirii după fostul proprietar, iar prin sentințele civile nr. 846/2002 și 107/2003, ale Judecătoriei Sânnicolau M, comunicate pârâtei cu adresele nr. 210 și 211/16.04.2004, s-a constatat că numai cele două reclamante au calitate de moștenitori acceptanți și sunt îndreptățite să ceară restituirea imobilului în cauză.
Totodată, arată că motivarea deciziei contestate este contrazisă de actele depuse la dosar, din care rezultă că îndeplinesc toate condițiile cerute de lege.
Prin contestația înregistrată sub nr. 6494/30/14.09.2007, reclamanta în contradictoriu cu aceeași pârâtă a solicitat anularea aceleiași decizii și restituirea în natură a imobilului, arătând că împreună cu, și, au formulat notificarea nr. 293/13.08.2001 prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului, iar prin decizia atacată s-a respins notificarea, motivarea deciziei fiind contrazisă de actele depuse la dosarul administrativ.
În temeiul art. 164. pr civ. în ședința publică din 25.01.2008 tribunalul a dispus conexarea dosarelor nr-, - și - la dosarul cu nr. cel mai mic -.
Ulterior, prin cererea din 24.01.2008 reclamanta a arătat prin av. că renunță la judecarea contestației, însă instanța față de lipsa unui mandat special al acestui avocat a apreciat că nu poate da eficiență renunțării.
Analizând contestațiile în raport de probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 157/14.08.2007, unitatea deținătoare pârâta Sânnicolau Mar espins notificările reclamanților prin care s-a cerut restituirea în natură a imobilului înscris în CF 951 Sânnicolau M, cu motivarea că aceștia nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în sensul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, câtă vreme nu au depus declarația notarială din care să rezulte că atât ei cât și antecesorii lor, (cu excepția reclamantului )nu au primit despăgubiri, nu au depus procesul-verbal întocmit cu ocazia naționalizării pentru a se stabili societatea care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate și în ce a constat acest patrimoniu, nu au depus ultimul bilanț contabil înaintea naționalizării, nu au depus nici un înscris din care să rezulte calitatea de asociat/acționar a antecesorului lor, iar imobilul a cărui restituire se solicită a fost transformat într-un alt imobil, conform documentației tehnico-economice deținută de pârâtă.
Având în vedere dispozițiile art. 1, art. 2, art. 4 și art. 5 din Legea nr. 10/2001, precum și pe cele ale art. 31 pct.1-6 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, tribunalul a constatat că numai reclamantele și au făcut dovada calității procesuale active în cauză, în calitate de moștenitoare ale defunctului proprietar al imobilului revendicat, conform certificatelor de moștenitor nr. 317/2001 și 259/2004, corelate cu sentințele civile nr. 107/2003 și 846/2002 ale Judecătoriei Sânnicolau M, pe când, reclamanții -, și nu au calitate procesuală activă, întrucât nu au făcut dovada acceptării succesiunii în condițiile art. 700. civil și art. 3 din Legea nr. 10/2001, iar față de aceștia din urmă acțiunea urmează să fie respinsă în baza acestei excepții.
Tribunalul a mai reținut din analiza actelor dosarului administrativ și a celor depuse în instanță în completare, că reclamantele și nu au depus toate înscrisurile solicitate de către pârâtă, respectiv că nu au primit despăgubiri pentru imobil, procesul-verbal întocmit cu ocazia naționalizării, ultimul bilanț contabil și înscrisuri pentru dovedirea calității de asociat/acționar la persoana juridică naționalizată a antecesorilor lor, astfel că față de acestea contestația se impune a fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen reclamanții -, și prin care au solicitat desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță nu a rezolvat fondul cauzei.
Reclamantul - solicitâ în subsidiar, schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației.
Reclamantul -, arată că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale active, calitate ce rezultă din simplul fapt al depunerii notificării prin care a solicitat restituirea imobilului.
Mai arată că instanța trebuia să analizeze dacă are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, respectiv dacă este moștenitorul fostului proprietar, iar această calitate a dovedit-o cu acte de stare civilă depuse la dosarul administrativ.
În acest sens arată că în cauză nu se impunea dovada acceptării succesiunii în condițiile dreptului comun, întrucât legea specială repune pe moștenitorii fostului proprietar în termenul de acceptare a succesiunii, iar depunerea notificării are valoarea unui act de acceptare expresă a succesiunii.
Reclamantul arată că soluționarea contestației în temeiul excepției lipsei calității procesuale active echivalează cu necercetarea fondului, iar această împrejurare determină potrivit art. 297. pr. civ. desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
Totodată, arată că în mod greșit a reținut instanța de fond că dosarul nu este complet, deoarece actele menționate au fost unele depuse, iar altele nu sunt necesare. Astfel, cu adeverința nr. 30016/2003 emisă de Oficiul Central pentru Despăgubiri, Direcția Compensații din Budapesta a dovedit că nu a primit nici un fel de compensații, iar fostul proprietar a decedat în România și este evident că acesta nu a promit despăgubiri.
Arată că procesul-verbal întocmit cu ocazia naționalizării nu este necesar, deoarece imobilul a fost preluat de la o persoană fizică de Statul Român, iar nu de la o persoană juridică, aceeași situație fiind și în cazul ultimului bilanț sau al înscrisurilor cerute pentru dovedirea calității de asociat/acționar, câtă vreme proprietar tabular la momentul preluării de stat a fost bunicul său, iar nu o persoană juridică, fapt atestat de înscrierile din cartea funciară.
În fine, arată că este nepot de fiu al fostului proprietar și face parte din clasa I de moștenitori legali, astfel încât îi înlătură de la succesiune pe toți ceilalți reclamanți.
Reclamantele și au arătat că au calitatea de moștenitoare după defunctul proprietar, conform certificatului de moștenitor nr. 259/2004, iar actele menționate în sentința primei instanțe, fie au fost depuse la dosar, fie nu sunt necesare.
Astfel, arată că îmbunătățirile pretinse de pârâtă, sunt făcute pe o altă parcelă, respectiv cu nr. top 1783/60/2 în suprafață de 6933 mp, ce a fost alipită, dar care nu face obiectul restituirii.
Mai arată că imobilul a fost preluat prin naționalizare de Statul Român, așa cum rezultă din înscrierile din cartea funciară, proprietarul deposedat abuziv fiind autorul lor ca persoană fizică, iar nu o societate comercială.
Arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Normelor de aplicare a acestei legi, câtă vreme în cauză nu este vorba de o societate comercială pe acțiuni sau cu răspundere limitată.
Prin întâmpinare pârâta Sânnicolau Mas olicitat respingerea apelurilor și menținerea sentinței primei instanțe, arătând că toate criticile sunt neîntemeiate.
Arată că din dosarul cauzei rezultă că la imobil s-au făcut extinderi și amenajări constând în 5 obiective la fabrica de ciorapi, investiții realizate în perioada 1970-2000, iar nu numai pe parcela de teren în suprafață de 6933 mp
Pârâta mai arată că dacă imobilul a fost naționalizat în baza Legii nr. 119/1948, rezultă că avea statut de firmă individuală nr. 659/1931, al cărui proprietar era, administrator fiind, după cum rezultă din certificatul C 1238/19.09.2002 eliberat de Arhivele Naționale De aceea, arată că reținerile primei instanțe sunt corecte, după cum corectă este și reținerea privind nedepunerea actelor impuse de lege.
În apel s-a depus autorizația de construire, actul din care rezultă că autorul reclamanților era proprietarul Fabricii de din Sânnicolau M, firmă înregistrată la Camera de Comerț și Industrie T sub nr. ind. 659/1931.
Părțile au formulat în cauză și concluzii scrise.
Analizând apelurile declarate de reclamanți în raport de aceste susțineri, de probele dosarului și de dispozițiile art. 282 - 297. pr. civ. Curtea apreciază că sunt întemeiate, după cum urmează:
reclamanții au solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 restituirea imobilului ce a aparținut autorului lor, reclamantul -, în calitate de nepot al fostului proprietar, respectiv ca făcând parte din clasa I din moștenitorii legali, iar reclamantele și prevalându-se de certificatele de calitate de moștenitor nr. 259/2004 și nr. 317/2001.
Prima instanță a analizat dacă acești reclamanți au sau nu calitate procesuală activă în cauză, ignorând obiectul cauzei, care îl constituie contestația împotriva deciziei pronunțată de unitatea deținătoare asupra notificării prin care aceștia au solicitat restituirea în natură a imobilului.
În acest sens, tribunalul se impunea să analizeze dacă față de împrejurarea că reclamanții pretind același imobil, în condițiile art. 1 - 4 din Legea nr. 10/2001, precum și ale dreptului comun civil, aceștia au sau nu calitatea de persoane îndreptățite.
Analiza calități de persoane îndreptățite se impunea însă cu prioritate, iar numai după aceea instanța se putea pronunța dacă pretențiile reclamanților sunt sau nu întemeiate în raport de înscrisurile pe care Legea nr. 10/2001 le impune.
Așadar, doar analiza calității procesuale active a părților este greșită, instanța nesoluționând cauza cu care a fost investită.
Curtea mai constată că în mod greșit tribunalul a reținut că în cauză reclamantele și au calitate procesuală activă, făcând referire la certificatul de moștenitor nr. 259/14.04.2004 și nr. 317/11.10.2001, certificate care sunt numai de calitate de moștenitor, astfel că nu fac dovada calității de moștenitor, ci atestă numai vocație la moștenire în virtutea legii, dar nu o vocație concretă în raport de ceilalți moștenitori ce pretind în cauză același imobil.
Or, calitatea de moștenitor se stabilește după regulile dreptului comun civil, respectiv dacă aceasta rezultă în temeiul legii, situație în care sunt aplicabile dispozițiile ce guvernează moștenirea legală, în cadrul căreia există patru clase de moștenitori legali, iar ordinea în care acestea culeg moștenirea se determină prin aplicarea principiilor devoluțiunii legale a moștenirii stabilindu-se astfel vocația succesorală concretă.
Altfel, calitatea de moștenitor și respectiv de persoană îndreptățită poate rezulta și din voința fostului proprietar, respectiv în baza unui testament, situație ce nu se regăsește în cauză.
Curtea constată că tribunalul a confundat certificatul de moștenitor, despre care face referire în sentință și care nu există în cauză cu certificatul de calitate e moștenitor, acte de care se prevalează cele două reclamante, dar care nu fac dovada calității de moștenitor, ci doar a vocației succesorale generale, dar nu concrete, câtă vreme reclamantul - se prevalează de calitatea sa de descendent al fostului proprietar.
Curtea apreciază că în cauză nu se pune problema acceptării moștenirii în condițiile art. 700 din Codul civil, deoarece potrivit art. 3 din Legea nr. 10/2001 formularea notificării echivalează cu acceptarea moștenirii după fostul proprietar în ce privește imobilul revendicat.
Ca urmare, câtă vreme reclamanții apelanți nu au susținut că vreunul dintre ei a renunțat la moștenire, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 696 din Codul civil, trebuie considerat că toți au vocație succesorală legală, însă nu toți au vocație succesorală concretă, acest fapt trebuind să fie stabilit de instanță în raport de gradul de rudenie, fiind aplicabil principiul venirii la moștenire în ordinea claselor, precum și principiul proximității gradului de rudenie între moștenitorii din aceeași clasă.
Curtea apreciază astfel că susținerile reclamanților în apel sunt întemeiate, deoarece prima instanță nu a soluționat cauza pe fond, din moment ce nu a stabilit dacă reclamanții au sau nu calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură ori prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001.
Datorită acestui fapt, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. 1. pr. civ. astfel că urmează să admită apelurile și să desființeze sentința primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de fond va examina și celelalte susțineri ale reclamanților, față de situația imobilului care a aparținut autorului lor, situație în raport de care se impun sau nu dovezile cerute de Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite apelurile formulate de reclamanții -, și împotriva sentinței civile nr. 2444/PI/6.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții și și pârâta intimată - - - prin lichidator SRL
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 18 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Dr. - - - - - -
Red. /27.11.2008
Tehnored. 9 ex./27.11.2008
Prima instanță:
PREZENTA SE:
reclamanți - -, Sânnicolau M, str. 16 2.
(la av. ) nr. 9, jud. T
-, M nr. 691, jud. T
-,. str. - -,.43,.D,
.4, jud. T
-, com., sat nr. 162, jud.T
-, la, nr. 227, jud.
pârâta - - -, Sânnicolau M,-, jud.
- - - - prin lichidator SRL
T,-,.1, jud.
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat
