Speta Legea 10/2001. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 304
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamanții, cu domiciliul în C, str. M, - 26,. 1,. 6, jud. D, -, cu domiciliul în B, sect. 5,-,. 8,. 6,. 161, pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C, str. -, nr. 5,. 4,. 28, jud. D,., cu sediul în C,., blocul, nr. 7, jud. D, SOCIETATEA DE CONSUM, cu sediul în C,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 417 din 02 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- (nr. în format vechi 1220/civ/2006), având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat reprezentând apelanta reclamantă, avocat reprezentând apelantul reclamant, consilier juridic reprezentând apelanții pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C, avocat reprezentând apelanta pârâtă SRL C, consilier juridic reprezentând apelanta pârâtă SOCIETATEA DE CONSUM, lipsind apelanta pârâtă -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței nedepunerea la dosarul cauzei a răspunsului la adresa emisă către apelanta pârâtă - SA, depunerea la dosarul cauzei a răspunsului la adresa emisă către Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanelor, înregistrat sub nr. 38136/11.11.2009, precum și împrejurarea că Administrația Finanțelor Publice C, prin răspunsul comunicat, confirmă primirea titlului executoriu, după care;
Instanța a revenit asupra adresei către apelanta pârâtă - SA pe care nu o va mai efectua, având în vedere actele deja depuse, după care, a pus în discuție cererea privind efectuarea unei expertize topo, formulată de apelanții pârâți Primăria municipiului C, Primarul municipiului C, Consiliul Local C, prin consilier juridic în ședința publică de la 22 iunie 2009 și a cărei discuție a fost prorogată.
Avocat reprezentând apelanta reclamantă a solicitat respingerea cererii susținând că prin încheierea de ședință de la 05 2007 instanța s-a pronunțat cu privire la utilitatea probei la acel moment, s-a apreciat că nu este utilă suplimentarea probatoriului cu expertiză tehnică, iar până la acest moment nu s-au depus înscrisuri noi care să determine necesitatea administrării acestei probe.
Avocat reprezentând apelantul reclamant a arătat că proba nu este utilă cauzei, susținând că prin expertiza efectuată la instanța de fond s-a răspuns la toate obiectivele propuse de pârâții titulari ai noi cereri și este adevărat că, după depunerea raportului de expertiză, pentru partea pe care o reprezintă a depus obiecțiuni, inițial s-au încuviințat, însă o obiecțiune în care tot persista, era în contextul practicii judiciare la acel moment.
Consilier juridic reprezentând apelanții pârâți Primăria municipiului C, Primarul municipiului C, Consiliul Local Cas olicitat admiterea cererii privind efectuarea privind unei expertize topo cu obiectivele precizate deoarece din expertiza efectuată la instanța de fond rezultă că numai o suprafață de 60. aparține domeniului public, iar cu toate acestea instanța obligă primărie la a restitui suprafața de 3068.
Avocat reprezentând apelanta pârâtă - SRL a solicitat admiterea cererii, încuviințarea efectuării unei expertize cu obiectivele propuse.
Consilier juridic reprezentând apelanta SOCIETATEA DE CONSUM a arătat că este de acord, în principiu, cu efectuarea unei noi expertize având în vedere motivele de apel.
Instanța, față de obiectivele stabilite prin cererea de încuviințare a expertizei, față de răspunsurile date de expertiza întocmită la fond și actele care se află la dosar, apreciate ca lămuritoare pe starea de fapt, a respins cererea privind efectuarea unei expertize topo,ca nefiind utila,cerere formulata de apelanții pârâți Primăria municipiului C, Primarul municipiului C, Consiliul Local C, prin consilier juridic.
Avocat a depus la dosarul cauzei în xerocopie un răspuns întocmit de OCPI D, pe care l-a comunicat pârâților, prin consilier juridic și pe care l-a prezentat spre observare celorlalte părți.
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul.
Avocat reprezentând apelanta reclamantă a susținut oral motivele scrise de apel, în raport de care, a pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii în totalitate a contestației și obligarea primăriei la restituirea în totalitate a suprafeței de teren pentru care, fără putință de tăgadă, s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită.
A susținut că instanța de fond a trecut cu foarte multă ușurință peste concluziile raportului de expertiză; nu există nici un fel de dovadă că nici în privința suprafeței de 3280. nici în privința altei suprafețe s-a început executarea silită. La dosarul cauzei nu există nici o dovadă cu privire la începerea executării silite.
A arătat că nu poate fi primită susținerea pârâtei conform căreia suprafața de 3280. ar fi proprietatea ei, conform contractului de vânzare - cumpărare nr-, contract care a fost depus în copie la dosar și, deși au existat mai multe solicitări ale reclamanților pentru a se prezenta originalul, acesta nu a fost prezentat și față de această împrejurare, apreciază că în mod greșit instanța a dat forță juridică contractului.
A susținut de asemenea că susținerile acestei pârâte că restituirea în natură nu ar fi posibilă întrucât pe teren sunt edificate lucrări cu fundație din beton, sunt total neîntemeiate. Există la dosar înscrisuri care atestă faptul că înscrisuri care atestă faptul că spațiile respective sunt închiriate unor societăți comerciale.
Cu privire la apelurile declarate de pârâții Primăria Municipiului C, Primarul municipiului C, Lonsiliul Local C, C,., Societatea de Consum a pus concluzii de respingere a acestora.
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Avocat reprezentând apelantul reclamant a pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în totalitate a contestației formulată de cei doi contestatori și anulării dispoziției emisă de Primarul municipiului pentru argumentele expuse în motivele de apel.
A susținut că din punctul său de vedere, ar fi aplicabile, în subsidiar dispozițiile art. 2 lit. d din Lg.10/2001 în condițiile în care sechestrul a fost aplicat inclusiv pentru avans din impozit pentru anul următor celui în care s-a aplicat sechestrul, care era un debit viitor.
A arătat că, achiesează la punctul de vedere al apărătorului reclamantei în ceea ce privește contractului de vânzare - cumpărare invocat de; acesta nu poate constitui un act opozabil părții pe care o reprezintă.
Cu privire la construcțiile care există pe teren, a arătat că o mică parte este folosită de, câteva sunt construite fără autorizație, câteva sunt închiriate.
Cu privire la apelurile declarate de pârâții Primăria municipiului C, Primarul municipiului C, Consiliul Local C, C,., Societatea de Consum a pus concluzii de respingere a acestora.
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic reprezentând apelanții pârâți Primăria municipiului C, Primarul municipiului C, Consiliul Local Cap us concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii în totalitate a contestației și menținerea dispoziției emisă de Primarul municipiului
A pus concluzii de admitere a apelurilor declarate de pârâții C, Societatea de Consum,., schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii în totalitate a contestației și de respingere a apelurilor declarate de reclamanții,.
Avocat reprezentând apelanta pârâtă - SRL a pus concluzii de admitere a apelului schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii contestației.
Cu privire la apelurile declarate de pârâții Primăria municipiului C, Primarul municipiului C, Consiliul Local C, Societatea de Consum, - SA a pus concluzii de admitere a acestora.
A pus concluzii de respingere a apelurilor declarate de reclamanții și.
A depus concluzii scrise.
A învederat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic reprezentând apelanta Societatea de Consum a pus concluzii de admitere a apelului conform motivelor scrise de apel.
A pus concluzii de admitere a apelurilor declarate de pârâții Primăria municipiului C, Primarul municipiului C, Consiliul Local C și de respingere a celorlalte apeluri ca nefondate, respectiv a apelurilor declarate de reclamanții, și de pârâții - SRL și - SA.
A susținut că terenul cumpărat de prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 811/17.10.1955 este diferit de cel la care se referă decizia nr. 384/1958 și nu unu și același cum susțin apelanții reclamanți în apelurile lor, sunt terenuri diferite, sunt vecinătăți diferite.
A mai susținut că pe acest teren se află construcții autorizate, terenul în sine este ocupat, funcționează în acele imobile, iar restituirea în natură nu se poate face ci numai acordarea de măsuri reparatorii.
A depus concluzii scrise.
CURT EA:
Asupra apelului civil de față:
Reclamanții și au formulat acțiune împotriva Primarului Municipiului C și Consiliul local C prin care contestă dispoziția nr.3194/30.01.2006 emisă de Primarul Municipiului C, solicitând anularea dispoziției și restituirea în natură a terenului în cauză, iar în subsidiar despăgubiri.
În motivarea contestației reclamanții au arătat că suprafața de 10000 mp. teren intravilan, situat în C- a fost proprietatea autorului lor G, conform actului de vânzare cumpărare nr.26624/1939. Reclamanții au mai arătat că pentru o parte din suprafață, respectiv 2637 mp. s-a început urmărirea silită în condițiile Decretului nr.224/1951, dar procedura nu a fost finalizată și acest teren nu a trecut valabil în proprietatea statului, iar cealaltă suprafață de 3280 mp. a fost preluată abuziv prin deciozia Consiliului Popular C nr.384/1958.
Contestatorii au mai arătat că pentru această suprafață în baza Legii nr.18/1991 a fost reconstituit dreptul de proprietate, pentru ca prin decizia nr.8510/2001 a Curții de APEL CRAIOVA le-a fost anulat titlul și în motivarea hotărârii s-a arătat că deoarece terenul este intravilan și preluat de către stat, nu formează obiect al reconstituirii în baza Legii nr.18/1991.
La 27.09.2006 reclamanții și-au precizat cererea de chemare în judecată, prin introducerea în cauză a pârâților - SA, - SRL, - Coop.
- a depus întâmpinare prin care a arătat că deține în folosință suprafața de 400 mp, conform contractului de asociere cu Consiliul local C nr.34/01.10.2005 și a depus acest contract.
- Coop a depus întâmpinare și a depus în copie act de vânzare cumpărare din 17.10.1955, autorizații de construire.
Prin decizia nr.417 din 2 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-,s-a admis în parte contestația formulată de petenți, s-a anulat în parte dispoziția nr.3194/30.01.2006 a Primarului Municipiului C în sensul că s-a dispus restituirea în natură către petenți a suprafeței totale de 3086 mp. între punctele 22-23-19-18-25-5-6-7-8-9-10-11-12-24-17-21-22, conform schiței la expertiza care face parte integrantă din prezenta hotărâre, teren situat în C-.
S-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața totală de 2864 mp. situată în C-.
A fost obligat pârâtul Primarul Municipiului C la plata către petenți a sumei de 1866 lei RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin adeverința nr.16107/13.11.1992 emisă de Primăria C s-a arătat că autorul Gaf igurat în registrul agricol al, în anii 1957 și 1958, teren arabil de un hectar în punctul -. Din actul de vânzare cumpărare autentic din 13.01.1939 a rezultat că autorul reclamanților a dobândit o suprafață de teren de un hectar pe care expertul topo a identificat-o în materialitatea ei, în funcție de planurile cadastrale și vecinătățile indicate în acte (155), fiind situat în C-. Expertiza nu a fost contestată de reclamanți pe acest aspect, în fapt terenul având suprafața de 9230 mp.
Pârâta - a depus la dosar contractul de vânzare cumpărare autentic nr- (126) prin care autorul reclamanților Gav ândut suprafața de 3280 mp. către această pârâtă.
Referitor la această suprafață, identificată de expert între punctele 1-2-3-4-27-26-15-16-1, aceasta a fost atribuită către societatea cooperatistă prin decizia nr.384/30.04.1958, această dispoziție reprezentând finalizarea procedurii de executare silită pentru neplata impozitelor și taxelor.
În prezent, acest teren nu este liber de construcții, dimpotrivă sunt amplasate construcții definitive din zidărie, iar spațiul liber dintre construcții nu este de prisos, ci pentru utilizarea în condiții normale a depozitelor, iar regimul terenului s-a schimbat din teren agricol a devenit teren intravilan construit, neputând fi restituit în natură conform dispoz. art.10 alin.4 din Legea nr.10/2001.
Cu privire la terenul de 2776 mp. instanța a observat că din acest teren face parte suprafața de 2367 mp. prevăzută în sentința civilă nr.2375/27.04.1959. Pentru acest teren a fost începută procedura de executare silită conform Decretului nr.224/1951, și cum la dosar nu există astfel de acte de executare, respectiv dovezi că s-ar fi realizat o licitație (cum s-a realizat în 1957), de altfel nici nu s-a susținut acest aspect, deci prevederile Decretului 224/1951 nu au fost respectate și în consecință preluarea acestei suprafețe de teren este fără titlu, abuzivă, iar statul nu o mai transmite valabil prin act administrativ unilateral în favoarea - SA.
Din actele dosarului a rezultat că reclamanții sunt în posesia de fapt a acestui teren, pârâta - nu s-a prezentat în litigiu și nu și-a formulat apărări, construcțiile de pe acest teren sunt relativ mici și executate din materiale detașabile și nu au fost depuse pentru acestea autorizații de construcție.
În legătură cu restul terenului autorului reclamanților ( cu excluderea suprafețelor de teren ale pârâtelor - și ), pentru care nu sunt acte de preluare, instanța apreciază că acesta a fost preluat de facto, în considerarea împrejurării că inițial suprafața a fost un singur imobil.
Cu privire la terenul ocupat de pârâta -, expertul a identificat că acesta deține o suprafață de teren de 250 mp. punctele 20-23-22-21-22 (155) din terenul avut anterior de autorul reclamanților, iar această pârâtă nu a formulat obiecțiuni la expertiză.Faptul ca terenul in suprafata de 60mp.-punctele 32,19,20- este liber, aspectul ca acesta este domeniu public nu constituie un impediment pentru a fi restituit in natura.conform art.1,7,9 din Lg.10/2001,si mai mult primaria si consiliul local nu au invocat acest regim.
Referitor la suprafața aflată în incinta pârâtei -, pentru care instanța a argumentat mai sus, că nu este posibilă restituirea în natură, în condițiile art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001, făcând diferența între suprafața de facto, 9230 mp. cea ce se va restitui în natură (3036 mp) și cea care nu se va restitui (3280), s-a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 2864 mp. în condițiile acestei legi speciale.
Împotriva sentinței a declarat apel -, solicitând admiterea apelului, întrucât terenurile în suprafață de 3280 mp și 2367 mp. nu au trecut succesiv în proprietatea statului, conform Decretului nr.224/1951, așa cum eronat a reținut instanța de fond, ci a fost în realitate o singură procedură de trecere în proprietatea statului în temeiul acestui decret a suprafeței de 2367 mp. procedură ce nu s-a finalizat, deoarece practica judecătorească în mod constant a statuat că dreptul de proprietate se pierde la momentul întocmirii procesului verbal de licitație, iar în cauză licitația nu a avut loc.
Prin urmare a solicitat restituirea acestui teren în suprafață de 2367 mp. cu privire la care apreciază că nu a pierdut dreptul, iar pârâta îl ocupă fără titlu și ca atare nu are nici o relevanță natura construcțiilor existente pe teren.
Oricum, procedura de preluare a acestui teren este una abuzivă în sensul art.2 lit.d din Legea nr.10/2001, în condițiile în care sechestrul a fost aplicat inclusiv pentru avans din impozit pentru anul următor celui în care s-a aplicat sechestrul, suma prin urmare nefiind exigibilă și neputând să se constituie într-un debit cu titlu de impozit, iar debitorul nu avea deschisă nici o posibilitate legală de a face contestații sau plângeri.
A doua critică are în vedere suprafața de teren de 3280 mp. întrucât, însumând suprafețele de teren, reiese o contradicție între ceea ce se obține și suprafața reținută de către instanța de fond.
A solicitat restituirea în natură și a acestei suprafețe de teren înscrisă în contractul invocat de, întrucât nu a fost respectată cerința înscrisă în art.172 și urm. Cod pr.civilă, nefiind prezentat originalului acestui act, și în aceste condiții înscrisul neputând fi opozabil părților.
De asemenea actul nu a fost valabil încheiat, unul dintre coproprietari nesemnându-l, iar semnătura celuilalt este incertă.
A apreciat că suprafața de 3280 mp. care a făcut obiectul deciziei nr.384/1958 este aceeași cu aceea menționată în actul de vânzare cumpărare din 17.10.1955 și ca atare acest din urmă act este lovit de nulitate absolută, chiar și în condițiile în care actul de vânzare cumpărare ar fi apreciat ca valabil, trebuia să i se restituie suprafața de 3285,5 mp. în natură, indiferent de faptul că pârâta a edificat și pe acest teren construcții fără autorizație.
Totodată, decizia nr.384/1958 nu menționează dacă și cum a trecut terenul în proprietatea statului, iar adresa la care face referire instanța, în sensul că ar fi existat o licitație în data de 29.04.1957, nu are nici o valoare juridică în condițiile Decretului 224/1951, care face trimitere la încheierea prin procesul verbal de predare în caz de eșec al vânzării la licitație.
A menționat că a solicitat prin notificare suprafața de 10000 mp. nu contestă suprafața reieșită din măsurătoarea la expertiză aceea de 9230 mp.
Prin apelul declarat de Primăria municipiului C, Primarul municipiului C și Consiliul local al municipiului C, au solicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței civile și pe fond respingerea acțiunii.
În primul rând s-a arătat că tribunalul ca instanță de fond, trebuia să pronunțe o sentință civilă șinu o decizie.
Pe excepție, s-a invocat faptul că tribunalul și-a depășit competența restituind direct în natură suprafața de teren de 3086 mp, încălcând prevederile cap.I art.1 lit.d din HG 250/2007, cu precizarea că instanța de judecată are numai posibilitatea obligării entității deținătoare să emită dispoziție de restituire în natură a unei suprafețe de teren.
De asemenea regimul juridic al terenului este reglementat de legile fondului funciar, așa încât, incident în speță este art.8 din Legea nr.10/2001, întrucât reclamanților li s-a emis titlu de proprietate pentru terenul aparținând CAP 8 Martie.
Pe fond au arătat că terenul în suprafață de 3086 mp. situat în- C și terenul în suprafață de 2864 mp. au fost preluate cu titlu valabil, pentru neexercitarea unei obligații fiscale către stat, urmare aplicării unei sancțiuni, nicidecum prin expropriere, naționalizare.
Nu s-a făcut dovada în speță că autorul reclamanților a fost împiedicat să plătească taxele și impozitele către stat, pentru vreunul din motivele prev. de cap.I pct.1 lit.e din HG 250/2007.
Prin urmare, prin soluția pronunțată s-a creat reclamanților o îmbogățire fără justă cauză.
Prin apelul declarat - SRL Cas olicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile și respingerea acțiunii cu cheltuieli de judecată, întrucât din suprafața atribuită în natură, 250 mp. se află în folosința societății apelantă.
Instanța nu a motivat măsura dispusă, nearătând care sunt considerentele pentru care a apreciat că respingerea notificării nu este corectă, în situația în care, apreciază pârâta apelantă, incidente sunt în cauză dispozițiile art.8 din Legea nr.10/2001, terenul făcând obiectul Legii nr.18/1991, chiar dacă printr-o decizie ulterioară a Curții de APEL CRAIOVAa fost anulat titlu de proprietate, acest aspect neînlăturând incidența articolului mai sus menționat.
C de-al doilea motiv, vizează faptul că terenul nu face parte din cele prevăzute de art.2 alin.1 din Legea nr.10/2001 și nu s-a făcut dovada că autorul reclamanților a fost în imposibilitatea de a-și plăti impozitele pentru vreunul din motivele prevăzute de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, ci din motive imputabile acestuia.
Instanța nu a cercetat împrejurarea în care terenul a intrat în proprietatea statului, simplul și singurul motiv al preluării în perioada dictaturii comuniste nu conferă de facto, caracter abuziv acesteia pentru a se pune problema aplicabilității Legii 10/2001.
O a treia critică vizează, nesocotirea de către instanță a dispozițiilor art.10 alin.2 din Legea 10/2001 și aplicarea în mod greșit a dispozițiilor art.10 alin.3 din lege, întrucât construcțiile au caracter definitiv, autorizație de construcție, neputându-se așadar dispune restituirea în natură a terenului.
Pârâta Societatea de Consum D prin apelul promovat a solicitat admiterea în principal a apelului, schimbarea sentinței civile și respingerea acțiunii, având în vedere aplicarea art.8 alin.1 Cod pr.civilă, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea sentinței civile și respingerea acțiunii atât pentru terenul în suprafață de 3280 mp. cumpărat de către unitate în anul 1955 cât și pentru suprafața de 2864 mp. pentru care s-au stabilit măsuri reparatorii prin echivalent.
În principal a invocat dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, atâta vreme cât reclamanților li s-a eliberat titlul de proprietate pentru teren, acesta nu mai poate face obiectul restituirii în temeiul Legii nr.10/2001, chiar dacă titlul de proprietate s-a anulat parțial, întrucât situația juridică a terenului se stabilește în raport de momentul intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 și la această dată reclamanții aveau eliberate titluri de proprietate și anularea a vizat faptul că terenul nu se poate restitui pe vechiul amplasament, acesta fiind ocupat de construcții. Pentru această suprafață de teren a rămas să primească teren în compensare, recunoscându-se astfel aplicabilitatea în speță a dispozițiilor Legii nr.18/1991.
Cea de-a doua critică se referă la faptul că terenul în suprafață de 3280 mp. a fost dobândit prin actul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1955 și prin urmare a ieșit din proprietatea autorilor reclamanților în mod legal, așa încât nu mai poate face obiectul restituirii în natură.
Instanța în mod greșit, face referire în considerente, la o altă suprafață de teren preluată de la autorul reclamanților ca urmare a neplății impozitelor legale.
Ultima critică se referă la terenul în suprafață de 2685,5 mp. deținut de unitate(în plus față de cei 3280 ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare din 1955) și care face parte din cei 3280 mp. transmiși în folosință către unitate prin decizia nr.384/1958, aceste terenuri fiind diferite, iar instanța neobservând aceasta a stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 2685,5 mp. deși apreciază în considerente că terenul a fost trecut legal la stat.
Prin apelul declarat, - SA Cas olicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile și respingerea acțiunii, întrucât cu privire la suprafața de 2367 mp. situată în C-, aflată în posesia subscrisei, instanța nu a dat dovadă de rol activ, nesolicitând acte de executare, ci a apreciat eronat că procedura de urmărire silită începută în baza.224/1951 nu a fost finalizată.
De asemenea instanța printr-o motivare contradictorie reține că acele construcții au fost edificate pe teren cu respectarea normelor legale în vigoare și oricum, aceasta ar fi avut relevanță în situația în care preluarea sa-r fi dispus pentru realizarea unor obiective și aceasta nu ar fi fost realizată, ceea ce nu este cazul în speță.
Reclamanta prin apelul declarat a solicitat schimbarea sentinței, admiterea în totalitate a acțiunii și a anulării în totalitate a dispoziției contestate.
Prima critică vizează împrejurarea că deși instanța recunoaște dreptul de proprietate reclamanților pentru o suprafață mai mare decât cea la care se referă dispoziția contestată în care se menționează doar suprafața de 3200 mp. totuși se dispune anularea acestei dispoziții numai parțial și nu în totalitate.
Cea de-a doua critică are în vedere faptul că instanța nu pus în vedere pârâtei - să depună originalul actului de vânzare cumpărare încheiat în anul 1955, și neaplicând dispozițiile art.139 Cod pr.civilă, a dat eficiență acestui act, motivând că atât timp cât nu s-a formulat plângere pentru înscriere în fals, instanța nu este investită cu cercetarea valabilității înscrisului.
A arătat că există identitate între terenul în suprafață de 3280 mp. menționată în contractul de vânzare cumpărare și cel ce a format ulterior și obiectul deciziei nr.384/1958, iar efectul translativ de proprietate al contractului de vânzare cumpărare nu s-a produs.
Eronat instanța a reținut că această suprafață de teren ar fi ocupată de construcții definitive din zidărie autorizate și nici nu a încuviințat obiectivele la expertiză pentru stabilirea exactă a regimului juridic al acestor construcții, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor Legii nr.10/2001 în această privință.
Ultima critică privește aspectul că instanța a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 2864 mp. pe care nu o identifică, și pentru care nu are titlu de proprietate.
Nu s-a procedat nici la identificarea suprafeței de 3280 mp. teren, însă soluția cu privire la respingerea cererii de restituire cu privire la această suprafață este motivată, în timp ce pentru suprafața de 2864 mp. soluția de respingere a cererii de restituire nu este motivată deși se impunea identificarea acestei suprafețe, stabilind unitatea deținătoare, a titlurilor cu care este deținută, dacă este sau nu ocupată de construcții definitive autorizate ce face imposibilă restituirea.
S-a formulat întâmpinare de către reclamanta solicitând respingerea apelurilor pârâților, întrucât regimul juridic al terenului nu este cel reglementat de Legea nr.18/1991, titlul de proprietate fiind anulat. De asemenea întreg terenul a fost preluat fără titlu valabil și potrivit actelor din dosar și expertizei poate fi restituit în natură, construcțiile ne mai fiind necesare unităților deținătoare, iar altele sunt construcții nedefinitivate și demontabile.
Totodată instanța este competentă să dispună restituirea în natură a terenului întrucât obiectul prezentului dosar îl constituie dispoziția emisă de către primar.
Prin întâmpinarea formulată, - Das olicitat respingerea apelurilor reclamanților reiterând în principal aceleași motive din apel cu privire la lipsa de identitate dintre terenul cumpărat prin act de vânzare cumpărare autentificat sub nr.811/1955 și cel preluat prin decizia nr.384/1958, contract ce a fost încheiat cu respectarea formalităților legale producând depline efecte juridice.
Terenul preluat prin decizia nr.384/1958 nu face obiectul Legi nr.10/2001, întrucât procedura de vânzare la licitație a terenului pentru neplata impozitelor a fost finalizată, construcțiile edificate cu autorizație de construcție ocupă integral terenul.
La data de 3.12.2007 a fost invocată de către - SRL C prin apărător excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.14 din Legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005 raportat la dispozițiile Legii fundamentale - art.45.
Curtea, prin încheierea din 21.01.2008 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, încheiere împotriva căreia s-a formulat recurs, și împotriva deciziei 4473/2008 a ÎCCJ de respingere a recursului s-a formulat contestație în anulare respinsa prin decizia nr.338/21 ian.2009 a ÎCCJ, dosarul fiind înaintat din nou Curții de APEL CRAIOVA prin adresa din data de 3.03.2009 (fila 52 dosar).
S-au depus la dosar:.10613/1992 a Jud.C, ad.13874/1992, ad.5910/1993. cererea nr.12011/1992, extras copie act vânzare cumpărare, ad.1010/1994, adev.nr.144/1994, certificat moștenitor nr./1956 și nr./1973, cerere formulată în baza Legii nr.18/1991, adev.6026/1991, ad.14917/1994, act de vânzare cumpărare din 17 oct.1955, dec.nr.384/1958, ad.26060/1958, împuternicire avocat, delegație, autorizație construcții nr.14585/1956,memoriu justificativ/1957, referat/1957, ad-, autorizație pentru executare lucrări 343/1958, contract model pentru executare de lucrări de construcții montaj 1990 și 1991, act constitutiv al D autentificat sub nr.2636/2005, certificat constatator/2007, autorizații de mediu 262/R, 263/R și 428 R din 2004, facturi fiscale, adev.nr.615/2008, adev. medicală, certificat nomenclatură-/2002, declarație din 14 ian.1956, adresa nr.9825/1957, referat/febr.1958, dec.741/1965, dec.1510/2008 a Curții de APEL CRAIOVA, hot.nr.285/2005, raport din 10.06.2005,schițe, planuri urbanistice, note de ședință, evoluția în timp a cooperației începând cu anul 1903, Legea 109/1996, certificat constatator/2008, anexe la certificat înregistrate, ad.54813/2009, anexele la HG nr.141/2008, HG 965/2004, inventar bunuri care aparțin domeniului public al Municipiului C, notificare 491/N/2001, dispoz. 14522/2009, referat nr.8701/2009, ștat de plată a despăgubirilor pentru proprietate conform Decretului 115, proces verbal din 19.06.1985, ad.6263/2009, ad.42033/2009, ad.9847/2009, concluzii scrise.
Pentru lămurirea pe deplin a stării de fapt și pentru a avea toate elementele și probele edificatoare la dosar, instanța a dispus efectuarea de adrese către - SA C și către Primăria Municipiului C pentru furnizarea datelor necesare soluționării speței, răspunsul ultimei instituții fiind depus la dosar.
Apelurile formulate de intimații Primăria Mun. C Primarul Mun. C,Consiliul local al Mun. C, - SRL C,. de Consum D, - SA C sunt fondate, iar apelul formulat de către reclamanții, -, va fi respins ca nefondat cu următoarea argumentare:
Prioritar se va examina critica din apelul intimaților privită ca o excepție referitoare la incidența în speță a art.8 din Legea nr.10/2001, regimul juridic al terenului fiind reglementat de legea fondului funciar, această critică fiind întemeiată.
Se reține că prin dispoziția atacată nr.3194 din 30.01.2006 Primăria Municipiului Car espins cererea formulată de către reclamanți privitor la terenul în suprafață de 3200 mp. situat în C- notificată sub nr.491/N/2001, deși aceasta din urmă a fost formulată pentru suprafața de 10.000 mp.
Instanța va analiza însă regimul juridic al întregului teren în suprafață de 10.000 mp. solicitat prin notificare.
Terenul la care se referă dispoziția atacată este cuprins în această suprafață de 1 ha, făcând parte dintr-un tot unitar, având același regim juridic.
Prin sentința civilă nr.7402/11 mai 1994, irevocabilă prin decizia civilă nr.820/1999 a Tribunalului Dolj, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha de teren solicitată situat în C pct. cu vecinătățile indicate în hotărâre, urmând a se emite titlu de proprietate.
Această suprafață de teren este una și aceeași cu terenul în litigiu solicitat prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 ce face obiectul prezentei cauze.
Acest aspect reiese, însăși din recunoașterea reclamanților în acțiune cu privire la identitatea dintre terenul pentru care s-a formulat notificarea conform Legii nr.10/2001 și terenul ce a format obiectul material la reconstituirii dreptului de proprietate prin sentința civilă nr.7402/1994.
Această sentință civilă a rămas irevocabilă în ființă până în prezent, nefiind desființată.
Se reține că terenul solicitat în baza Legii nr.18/1991 situat în pct. este unul și același cu cel situat în- (fost 33), solicitat în prezenta cauză în temeiul Legii nr.10/2001.
În acest sens există ca dovezi următoarele acte: act vânzare cumpărare autentificat la 13 ian.1930 de care se prevalează reclamanții și pentru a-și dovedi dreptul de proprietate în privința terenului de 1 ha solicitat la Legea nr.10/2001, și care arată în acel contract că se află în pct. procsul verbal de sechestru 22167/1958 și decizia 384/1958 care se referă la str.-, 3270/1999, extras copie actului de vânzare cumpărare/1959 (29 dosar fond), certificat moștenitor (fila 43 fond), declarație autentificată sub nr.880/2003, adresa 26060/1958, adresa nr.5910/1993 (fila 12 dosar apel), cererea 12011/1992 la Legea nr.18/1991 prin care însăși reclamanții recunosc faptul că terenul de 1 ha pe care l-au solicitat în temeiul Legii nr.18/1991 este situat în str.- Militară, în punctul care în trecut se numea și a fost cumpărat conform contractului de vânzare cumpărare de care se prevalează în prezenta cauză având ca obiect Legea nr.10/2001 la această dată, pentru a face dovada dreptului de proprietate asupra acestuia, declarația din 14.01.1956, recunoașterea reclamanților în acest sens prin acțiune, coroborate cu raportul de expertiză, din actele din care rezultă vecinătățile terenului.
Toate acestea analizate in mod coroborat dovadesc că terenul din pct. este unul și același cu terenul din- (nu pct.-). Adeverința din 1992 (fila 7) se referă la pct. - în sens însă de identificare stradală, de cartier având în vedere și celelalte adrese indicate în adeverință.
Reclamanților li s-a emis titlul de proprietate în baza legii nr.18/1991 nr.1656-44675/29.03.1996 pentru o suprafață de teren mai mare, din care făcea parte și suprafața de 8639 mp.,menționată în titlul de proprietate la momentul emiterii titlului de proprietate,ca fiind situat în intravilan,suprafata ce este cuprinsă în suprafața de 1 ha ce a făcut obiectul sentinței civile nr.7402/1994.
Ulterior însă prin decizia civilă nr.8510/26.11.2001, Curtea de APEL CRAIOVAa dispus anularea parțială a titlului de proprietate pentru acest teren în suprafață de 8639 mp. situat în C,-, respingând acțiunea în revendicare formulată de reclamanții și în temeiul acestui titlu și admițând cererea reconvențională în parte formulată de către intimații - SA și C, care ocupau terenul în litigiu.
De esență este că, prin această decizie civilă nu se stabilește regimul juridic al terenului ca fiind intravilan, ci în toate referirile instanța, făcea simpla mențiune de identificare generică a terenului ca regim juridic, nu la momentul preluării, ci la categoria de teren la care era cuprins în titlul de proprietate a cărui anulare se solicită.
Prin această decizie civilă nu se analizează, tranșează regimul juridic al terenului, ci se face mențiunea " s-a cerut anularea parțială a titlului de proprietate pentru suprafața de teren intravilan", în sensul nestabilirii că acest teren este intravilan la originii, ci se arată că în titlul de proprietate acesta figura actualmente, la acel moment ca intravilan. Această sintagmă este reluată, asociată însă, tot timpul titlului de proprietate atunci când se amintește de acesta.
Prin urmare, susținerea apelanților reclamanți, că s-a stabilit irevocabil că acest teren la momentul preluării era intravilan, nu poate fi primită, instanța prin decizia civilă nr.8510/2001 intrată în puterea lucrului judecat, nefăcând o asemenea analiză.
Se reține prin această decizie în rejudecarea recursului ca urmare a admiterii contestației în anulare, că instanța de apel greșit a apreciat că reclamanții nu sunt beneficiarii Legii nr.18/1991 si a aplicat greșit legea, în speță, respectiv art.11 și 13 din Legea nr.18/1991 și art.685 cod civil și greșit a reținut că nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin urmare, s-a stabilit irevocabil (fila 24 dosar fond) că reclamanții sunt beneficiari ai Legii nr.18/1991 și sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce a aparținut autorilor lor (fila 25 verso primul paragraf și care arată explicit că reclamanții aveau calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire conform Legii nr.18/1991).
Aceste considerente reținute în urma analizării recursului reclamanților la acel moment, trebuie coroborate la (fila 24 verso din dosar fond) cu considerentele reținute în urma analizării recursurilor - SA C și (paragraful 4 și 5) - de unde reiese că anularea titlului de proprietate emis reclamanților s-a datorat faptului că terenul era ocupat de către aceste doua societăți în temeiul art. III lit.b din Legea nr.169/1997,care prevedea la acel moment că sunt lovite de nulitate actele de reconstituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor.
Fiind ocupat de societățile din această categorie, prin urmare instanța a apreciat că terenul agricol (deci reține calitatea de teren agricol) nu intravilan, face parte din categoria celor prevăzute de art.III lit.b din Legea nr.169/1997, în considerarea calității persoanei juridice care-l ocupau.
Se face mențiunea în aceste considerente, intrate în puterea lucrului judecat, că în această situație, chiar dacă reclamanții sunt îndreptățiți să ceară reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan (pentru că așa acesta figura în titlul de proprietate la această categorie de terenuri și nu că instanța a stabilit regimul juridic al acestuia în acest sens), ce a aparținut autorilor acestora, nu pot pretinde să se respecte vechiul amplasament al terenului întrucât, terenul nu este liber, fiind ocupat în mare parte de construcții edificate legal, de către pârâte, urmând ca pentru această suprafață să primească teren în compensare pe un alt amplasament.
De reținut că în decizia nr.8510/2001 a Curții de Apel,ultimul paragraf la fila 24 și fila 25 primele 2 paragrafe, nu reprezintă ceea ce a reținut instanța ca argumente ce au format convingerea acesteia în pronunțarea soluției ci, doar motive de apel formulate de și reiterate de către instanță în aceste paragrafe.
Motivarea instanței începe de abia în al.3 paragraf când face referire la argumentul adus în motivarea subsidiară a deciziei pronunțată în apel pe care l-a apreciat întemeiat.
Chiar din actele depuse și în apel coroborate cu cele menționate anterior (adresa 5910/1993) reiese fără echivoc faptul că terenul în litigiu situat în C- (fost pct.) a făcut obiectul Legii nr.18/1991, fiind dispusă reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acesta prin sentința civilă nr.7402/1994 a Judecătoriei Craiova, rămasă irevocabilă, și chiar dacă titlul de proprietate emis pentru suprafața de 2639 mp. ce făcea parte din acest teren a fost anulat conform art.III lit.b din Legea nr.169/1997 pe considerentul că este ocupat de societățile pârâte - SA C și și ca atare reclamanții ca persoane îndreptățite la reconstituire puteau beneficia ca măsuri de reparație a dreptului de un alt amplasament, această sentință irevocabilă de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost desființată, ea constituind în continuare temei al îndreptățirii beneficierii reclamanților de măsuri reparatorii potrivit Legii nr.18/1991.
Din adresa nr.5910/1993, fără dubiu rezultă că acest teren a făcut obiectul Legii nr.18/1991.
Potrivit art.8 din Legea nr.10/1001 republicată nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în intravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin legea fondului funciar nr.18/1991 republicată, solicitate conform prevederilor acestei legi prin Legea nr.169/1997 cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare acest teren este exceptat de la procedura prevăzută de Legea nr.19/2001 republicată, reclamanții având în continuare procedura deschisă la Legea nr.18/1991.
Simpla pasivitate a reclamanților care trebuiau să facă ulterior anulării titlului de proprietate, demersuri și a obliga comisiile locale, județene de fond funciar de a li se emite titluri de proprietate pe un alt amplasament ca urmare a hotărârii irevocabile 7402/1994 a Judecătoriei Craiova de reconstituire a dreptului de proprietate, hotărâre ce se află în ființă, nu le deschide acestora o altă cale de reparație în temeiul altei legi.
Prin urmare reclamanții au avut deschisă și au beneficiat de o cale de reparație, și nimic nu i-a împiedicat să-și valorifice ( după respingerea acțiunii în revendicare promovată de reclamanți și anulării parțiale a titlului de proprietate) dreptul pe calea Legii nr.18/1991, adică să-și valorifice hotărârea de reconstituire a dreptului de proprietate care este în vigoare și la acest moment.
Se are în vedere caracterul de complinire a Legii nr.10/2001 față de cel al legii de reparație, așa încât față de cele expuse, reclamanții nu pot uza de doua căi de reparație, atâta vreme cât terenul de 1 ha a format deja obiectul unei legi de reparație, putându-se ajunge la situația unei îmbogățiri fără just temei pentru reclamanți, care nu au solicitat la vremea respectivă atunci când s-au judecat cererile ce au format obiectul dosarului în care s-a pronunțat decizia 8510/2001 a Curții de APEL CRAIOVA, emiterea unui alt titlu de proprietate pe un alt amplasament.
În prezent terenul făcând obiectul Legii nr.18/1991, reclamanții în condițiile Legii nr.247/2005, puteau beneficia ca și cale alternativă dacă făceau demersuri anterior în acest sens, de dispozițiile art.3 Titlul VII din lege privind despăgubirile acordate în baza Legii nr.18/1991 republicată.
În subsidiar se reține că reclamanții nu au reușit să răstoarne prezumția rezultată din actele dosarului - că la momentul preluării terenului era extravilan și nu intravilan așa cum inițial au susținut.
Astfel, din adeverința din 13.11.1992 (fila 7 fond), act vânzare-cumpărare autentificat sub nr.113/1939, decizia nr.8510/2001, care își fundamentează motivarea pe dispoz. art.III lit.b din Legea nr.169/1997 referitor la terenuri agricole, extras copie act vânzare cumpărare, referirile expertului la fila 87 din raportul de expertiză, plan amplasament fila 159 - din care se observă clar conturată cu linie îngroșată delimitarea zonei extravilane de cea intravilane, iar terenul în litigiu era situat în partea de extravilan, adresa nr.5910/1993 (fila 12 apel), adresa - și decizia nr.741/1965 - reiese că terenul de 1 ha în litigiu era la momentul preluării terenului agricol, arabil situat în extravilan.
Esențială este adresa nr- din care reiese că terenul preluat se află în plin câmp, iar prin decizia nr.741/1965 se scoate din circuitul agricol terenul arabil, cel din extravilan,și se trece în intravilan terenul situat în- A,teren necesar pentru extinderea întreprinderii comerciale. Terenul în litigiu pe latura de vest se învecina cu str. - - (fostă -, fostă ).
Or, acest teren din- se afla în vecinătatea vestică și în continuarea terenului în litigiu (fila 2 acțiune, recunoașterea reclamanților prin aceasta), având același regim juridic și cum la cea vreme, terenul arabil respectiv era în circuitul agricol, era considerat extravilan din moment ce a fost scos din circuitul agricol și trecut în intravilan.
Prin urmare la momentul preluării (an 1958), acest teren era extravilan, dacă de abia în 1965 terenul vecin a fost trecut în intravilan și pentru terenul în litigiu nu s-a făcut vreo dovadă că în anul 1958 sau mai înainte apăruse o astfel de trecere, de schimb de regim juridic.
Această prezumție rezultată din probe nu a fost răsturnată de către reclamanți.
Prin urmare și pentru această situație era incident art.8 din Legea nr.10/2001 în speță.
Potrivit art.8(1) din Legea nr.10/2001, republicată, " nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării sau la data notificării, precum și cele ale căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/199, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare".
În raport de aceste dispoziții legale, pentru ca terenul să facă obiectul Legii nr.10/2001, republicată, acesta trebuie să fie situat în intravilanul localității atât la data preluării sale, cât și la data notificării, teza a I-a, sau ca regimul juridic al acestuia să nu fi fost reglementat de legile fondului funciar, Legea nr.18/1991, Legea nr.169/1997 și Legea nr.1/2000, teza aII-a ( în acest sens decizia de speță a ÎCCJ - dec.nr.5413/2 pct.2008).
În cauză nu s-a făcut dovada că terenul era intravilan la momentul preluării.
Or, pentru a deveni incidente dispozițiile Legii nr.10/2001, trebuia ca atât la data preluării cât și la data notificării trenul să fie situat în intravilan.
Adeverința nr.144/1994 se referă la regimul juridic al terenului intravilan pe care îl avea terenul în litigiu la momentul anului 1994,nu anterior la momentul preluării (fila 15 apel). Prin urmare, chiar dacă în prezent terenul se află în intravilan, reclamanții nu au făcut dovada că și la data preluării acest teren era situat în intravilan.
Prin urmare, față de considerentele mai sus expuse, se constată că sunt îndeplinite cerințele ambelor ipoteze reglementate de art.8 din Legea nr.10/2001, în sensul că la data exproprierii terenul în litigiu nu se afla în intravilan, fiind lipsit de eficiență juridică faptul că la data notificării terenul se afla în intravilanul extins, pe de o parte, iar, pe de altă parte, acesta a făcut obiectul legilor fondului funciar, astfel că nu intră sub incidența Legii nr.10/2001.
Critica din apelul formulat de Primăria Municipiului C, Primarul Municipiului C și Consiliul local al Municipiului C, că instanța în loc de sentința civilă a menționat în practica decizia civilă, nu poate fi primită, atâta timp cât indiferent de titulatură reprezintă hotărâri și aceasta constituie un caz de eroare materială ce poate fi încadrată în raport de dispozițiile art.281 și urm. Cod pr.civilă.
Soluția pronunțată, in privinta celorlalte critici pe fond ale apelanților PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C, C, SA C,care au invocat ca motiv de apel incidența art.8 din Legea nr.10/2001 și ale - SA C care a formulat numai critici pe fond, dar prin apelul formulat a tins ca soluție la respingerea apelului reclamanților, face de prisos analizarea acestor aspecte de fond circumscrise exclusiv aplicării Legii nr.10/2001.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă se vor respinge apelurile reclamanților, se vor admite apelurile pârâților, se va schimba în totalitate sentința în sensul că se va respinge contestația precizată.
Se va înlătura obligarea Primăriei Municipiului C la cheltuieli de judecată în prima instanță, către reclamanți.
Se va lua act că apelanta pârâtă - SRL C nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate reclamanții, cu domiciliul în C, str. M, - 26,. 1,. 6, jud. D, -, cu domiciliul în B, sect. 5,-,. 8,. 6,. 161, împotriva sentinței civile nr. 417 din 02 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- (nr. în format vechi 1220/civ/2006).
Admite apelurile declarate de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C, C, cu sediul în C, str. -, nr. 5,. 4,. 28, jud. D,., cu sediul în C,., blocul, nr. 7, jud. D, SOCIETATEA DE CONSUM, cu sediul în C,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 417 din 02 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- (nr. în format vechi 1220/civ/2006).
Schimbă în totalitate sentința în sensul că respinge contestația precizată.
Înlătură obligarea Primăriei Municipiului C la cheltuieli de judecată în primă instanță, către reclamanți.
Ia act că apelanta pârâtă - SRL C, nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.8 ex. / 10.12.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
