Speta Legea 10/2001. Decizia 308/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 308/
Ședința publică din 22 decembrie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Costea Monica
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 717, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 09 iunie 2006, în dosarul nr- (nr. în format vechi 3532/2006), în contradictoriu cu intimații reclamanți și, ambii cu domiciliul procesualalesla cabinet avocat, în C,-, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17 decembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată, pentru a da posibilitatea apelantului pârât să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 22 decembrie 2008, pentru când a soluționat astfel:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- (nr. în format vechi 3532/2006) reclamanții G și au investit instanța, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului, solicitând să se dispună anularea dispoziției nr.361/2006 emisa de pârât și obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 300 mp. aferent "", situat în orașul, lotul 926, jud. C, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că autoarea lor, născută, a fost proprietara imobilului ", compus din construcție și teren aferent în suprafață de 300 mp. lotul 926, trecut în proprietatea statului ca efect al naționalizării în baza Decretului nr.92/1950.
În temeiul Legii nr.10/2001, au formulat notificare pentru restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcție, iar cu privire la teren pârâtul a emis dispoziția de respingere nr.361/08.09.2006, fundamentată pe motivul că petenții nu au făcut dovada dreptului de proprietate și dovada calității lor de moștenitori legali.
Au susținut reclamanții că dispoziția menționată este nelegală și netemeinică, deoarece mama lor a dobândit terenul în discuție de la tatăl ei, prin actul de donație nr.17.270/1927, consemnat și în procesul verbal din data de 04.02.1943, întocmit de Administrația Financiară în vederea stabilirii impozitului succesoral pe averea defunctului.
Cu privire la calitatea de descendenți ai defunctei, născută, s-a arătat că este atestată de certificatele de naștere și de certificatul de calitate de moștenitor nr.66/1996, eliberat de pe urma defuncților și.
Referitor la modalitatea de preluare a imobilului de către stat, reclamanții au susținut caracterul abuziv al acestei măsuri pentru încălcarea prevederilor art.2 din Decretul nr.92/1950, autoarea lor făcând parte din categoria intelectualilor.
La termenul de judecată din 14.12.2006, instanța a încuviințat efectuarea expertizei tehnice imobiliare, având ca obiectiv identificarea terenului litigios în raport de actele aflate la dosarul cauzei.
Reclamanții au mai depus la dosar raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit de ing. în dosarul civil nr.153/2006 al Tribunalului Constanța (133-141).
Prin sentința civilă nr. 717/09.06.2006 Tribunalul Constanțaa admis contestația și a anulat dispoziția 361/08.09.2006 dispunând restituirea în natură a imobilului casă și teren în suprafață de 300 mp situat în Sud,- precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut, în esență, că reclamanții au, potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul acestei legi pentru imobilul-teren ce a făcut obiectul notificării, întrucât au probat pe deplin atât dreptul de proprietate al autorului lor, cât și calitatea lor de succesori legali ai acestuia, iar preluarea imobilului de către stat a avut caracter abuziv în înțelesul legii speciale.
Astfel, imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950, figurând în anexa la acest decret la poziția 351, proprietar, ai cărei moștenitori legali sunt reclamanții, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr.66/1996 eliberat de BNP.
Dovada calității de proprietar a autoarei reclamanților se face cu actul de donație autentificat sub nr.17270/10.07.1924, prin care a donat fiicei sale, (căsătorită cu ), imobilul
situat în localitatea, jud. C, reprezentând "" (cunoscută în prezent sub denumirea de ) cu terenul aferent în suprafață de 300 mp. corespunzător lotului 926 din.
Față de modalitatea de preluare, imobilul în litigiu se circumscrie dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege și "imobilele naționalizate prin decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile".
Asupra situației de fapt și de drept expuse, ce vizează dovada dreptului de proprietate al autoarei reclamanților și a calității acestora de moștenitori, precum și încadrarea imobilului în litigiu în categoria celor reglementate de Legea nr. 10/2001, s-a statuat în mod irevocabil și prin sentința civilă nr. 646/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, menținută prin decizia civilă nr. 279/C/12.09.2007 a Curții de APEL CONSTANȚA și decizia civilă nr. 2632/17.04.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin această sentință, ca urmare a contestației formulate de reclamanți, a fost anulată Decizia nr. 435/09.12.2005 emisă SC 2000 SA (în soluționarea notificării înregistrate la BEJ sub nr. 2970/01.11.2001, ce a vizat și terenul ce face obiectul acțiunii de față), s- constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 189/14.02.2002 la BNP, încheiat între pârâtele SC 2000 SA și SC SRL și au fost obligate pârâtele să restituie, în natură, reclamanților imobilul situat în Sud,-, jud. C, compus din teren în suprafață de 300 mp. și două construcții: o construcție compusă din parter și etaj, amplasată în partea dreaptă a curții și o construcție parter, având următoarele vecinătăți: la N-proprietate SC 2000 SA, la S - str. - cel M, la E - Primăria Orașului, la V- Primăria Orașului, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert tehnic ing..
Chiar dacă este vorba de pârâți diferiți, nu pot fi ignorate constatările instanțelor de judecată din procesul anterior sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate și al preluării abuzive a imobilului în proprietatea statului.
În ceea ce privește modalitatea propriu-zisă de restituire, se reține că art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001 consacră regula restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul de reglementare al acestei legi, excepțiile privind restituirea prin echivalent fiind limitativ prevăzute și de strictă interpretare.
Împrejurarea că printr-o hotărâre anterioară reclamanții au obținut restituirea în natură a terenului de la alți pârâți nu împiedică admiterea unei asemenea cereri și față de pârâtul Primarul Orașului, în condițiile în care, în calitate de titular al obligației stabilite în sarcina sa prin legea specială (ca reprezentant legal al "unității deținătoare" în sensul Legii nr. 10/2001, respectiv unitatea administrativ teritorială în al cărei patrimoniu este inclus terenul litigios), a emis dispoziția contestată, în soluționarea notificării adresate de către reclamanți.
În ceea ce privește identificarea terenului, pentru a nu exista neconcordanțe sub acest aspect între două hotărâri judecătorești și întrucât expertiza tehnică
imobiliară întocmită în cauză de ing. G nu este pe deplin lămuritoare, s-a apreciat că nu există nici un impediment pentru a fi avută în vedere expertiza tehnică imobiliară întocmită de expertul și omologată de Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 646/20.03.2007, expertiză ce a fost adusă la cunoștința pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâtul Primarul Orașuluicriticând hotărârea atacată pentru următoarele considerente:
- împreună cu terenul aferent a mai făcut obiectul unei notificări adresată de reclamanți către SC 2000 SA iar prin sentința civilă nr. 646/20.03.2007 pronunțata de Tribunalul Constantas -a dispus obligarea SC 2000 SA și SC SRL sa restituie terenul în suprafață de 300 mp și construcțiile aferente.
Prin sentința apelată s-a dispus încă o dată restituirea aceluiași imobil în baza expertizei care a fost avută în vedere la pronunțarea sentinței 646/2007.
Acest lucru este de natură să genereze o Mc onfuzie întrucât cu ocazia executării două părți diferite vor fi obligate să restituie același bun.
- Reclamanții nu pot dovedi calitatea de persoane îndreptățite întrucât în evidențele fiscale ale Primăriei lotul 926 apare înscris ca fiind deținut de încă din 1940 în matricola imobilului nu mai figura ca proprietar autorul reclamanților.
- Nu s-a făcut dovada ca imobilul în litigiu a făcut obiectul unei preluări abuzive astfel cum este prevăzut în art. 2 alin 1 din Legea nr. 10/2001.
S-a susținut că imobilul a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 dar la poziția 351 din anexă este menționat imobilul situat în- fără să se dovedească faptul că există identitate cu imobilul de la nr. 7.
Apelul este nefondat.
Reclamanții G și au notificat, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, unitatea deținătoare solicitând restituirea în natura a imobilului casă și teren în suprafață de 300 mp situat în Sud, lotul nr. 926 aferent "".
Prin dispoziția nr. 361/2006 Primarul Orașului respinge notificarea cu motivarea ca nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, că nu s-a făcut dovada calității de moștenitori legali așa cum prevăd dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea 10/2001, iar în Decretul de naționalizare apare o altă persoană și nu autorul reclamanților.
În ceea ce privește calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților se retine că, prin actul de donație încheiat în anul 1924, îi donează fiicei sale, imobilul din localitatea, construită pe lotul nr. 926 ce fusese cumpărat de donator în anul 1908 cu actul de vânzare autentificat sub nr. 5579.
Potrivit procesului-verbal încheiat cu ocazia evaluării imobilelor, în vederea stabilirii impozitului succesoral după defunctul, bunul donat se compune din construcție și teren în suprafață de apr. 300 mp.
Prin certificatul de moștenitor nr. 66/1996 se stabilește calitatea reclamanților de moștenitori legal, ca descendenți ai defuncților și (fosta ).
Conform art. 23.1 lit. d din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001 publicate în Monitorul Oficial al României - Partea I nr. 227/03.04.2007, prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau autorul acesteia, la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din vremea respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective).
Astfel, reclamanții se legitimează ca succesori legali ai lui, proprietara imobilului ce face obiectul notificării, condiția prevăzută în art. 3 din Legea 10/2001 fiind, prin urmare, îndeplinită.
În categoria înscrisurilor, prin care s-a probat existența în patrimoniul autorului reclamanților, sunt înscrisurile sus menționate respectiv contractul de donație și procesul-verbal din anul 1943( fila 14 dosar fond) care atestă faptul că a figurat înscrisă, în evidențe, ca și proprietar al bunului imobil.
În cauză, autoritatea administrativă nu a dovedit că terenul ar fi fost deținut de autorul reclamanților cu alt titlu decât cel de proprietar, ori că, s-ar fi aflat în proprietatea altei persoane fizice sau juridice, astfel că nu a răsturnat prezumția instituită prin dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001. Din cele ce preced, Curtea retine că, în speță, reclamantul se legitimează ca persoană îndreptățită astfel cum prevede art. 3 alin. 1 lit. Legea 10/2001.
- Obiectul de reglementare al Legii 10/2001 îl constituie măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat,d e organizațiile cooperatiste sau de către orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor.
Legiuitorul a avut în vedere acele preluări de imobile care au avut ca rezultat deposedarea foștilor proprietari în timpul regimului comunist, fie în baza unei legislații caracterizate ca fiind abuzivă datorită absenței oricăror despăgubiri echitabile și care încălcă flagrant dreptul de proprietate, fie în baza unor acte administrative emise în afara oricărui temei legal.
noțiunea de "imobile preluate în mod abuziv" legea circumscrie sferei sale de aplicare toate modurile de preluare a imobilelor de către stat, precizând în art. 2 alin. 1 Legea 10/2001 ca reprezintă abuz atât preluările cu titlu, cât și cele fără titlu cu condiția ca preluarea să se fi făcut în perioada 6 martie - 22decembrie 1989.
În speță, imobilul a fost naționalizat făcând obiectul Decretului 92/1950. În anexa acestui decret apare menționată la poziția 351, cu imobilul situat în,-.
Atât în expertiza. cât și în expertiza s-a stabilit că este una și aceeași cu iar în raportul de expertiză efectuat de expertul
se menționează că imobilul în litigiu este în prezent situat pe-.
Amplasarea imobilului la nr. 7 nu a fost contestată de către pârât la judecata cauzei în fond și nici nu a depus dovezi din care să rezulte o situație contrară celei reținute în rapoartele de expertiză sus menționate.
Pe cale de consecință, față de aceste înscrisuri și de dispozițiile art. 2 lit. a Legea 10/2001 imobilul a fost în mod abuziv preluat în proprietatea statului critica apelantului pârât fiind neîntemeiată.
- Anterior, reclamanții au notificat, tot în temeiul Legii 10/2001, și SC 2000 SA solicitând restituirea imobilului situat în Sud-, jud. C iar prin decizia nr. 4359/2005 cererea acestora a fost respinsă motivat de faptul că bunul nu mai face parte din patrimoniul societății fiind înstrăinat către SC SRL.
Prin sentința civilă nr. 646/20.03.2007. Tribunalul Constanțaa constatat nulitatea înstrăinării imobilului și a dispus restituirea în natură a acestuia către reclamanți. Această sentință a rămas irevocabilă prin respingerea atât a apelului cât și a recursului, declarate de SC SA.
Primarul Orașului a emis dispoziția contestată în prezenta cauză fără a invoca faptul că nu este persoana deținătoare a bunului ci, depășind această problemă, a analizat notificarea din prisma dovezii dreptului de proprietate și a modalității de preluare a imobilului în proprietatea statului.
Este adevărat că se poate vorbi de existența a două dispoziții de restituire a bunului dar, susținerea că aceasta constituie o problemă de executare nu poate fi reținută ca motiv de nelegalitate al sentinței apelate întrucât, în procedura de executare, debitorul obligației va fi executat doar pentru bunul pe care îl deține în patrimoniu.
De altfel, chiar în criticile formulate în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 646/2006 SC 2000 SA a arătat că nu este proprietara terenului a cărui restituire se solicită (fila 181 dosar de fond) iar Primarul Orașului nu a susținut niciodată, pe parcursul judecății prezentului litigiu, faptul că nu se legitimează că unitate deținătoare și, ca urmare, nu îi incumbă obligația de restituire a imobilului.
Prin urmare, față de aceste considerente, Curtea apreciind neîntemeiate criticile apelantului pârât, în conformitate cu art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de Primarul Orașului.
Reținând culpa procesuală a apelantului pârât, în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimații reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil formulat de apelantul pârâtPRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 717, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 09 iunie 2006, în dosarul nr- (nr. în format vechi 3532/2006), în contradictoriu cu intimații reclamanțiG și, ambii cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, în C,-, județul
Obligă apelantul la 4000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 decembrie 2008.
Președinte, Judecător,
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Red./dact. jud. /9.02.2009
dispozitiv gref.
5 ex./11.02.2009
Președinte:Costea MonicaJudecători:Costea Monica, Eleonora Spiridon
