Speta Legea 10/2001. Decizia 31/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurari sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 31/A/2008
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare apelurile declarate de reclamanții, ( ) și, respectiv, de către pârâtul Primarul Municipiului C-N, precum și aderarea la apel formulată de intervenienta accesorie SC SA, împotrivasentinței civile nr. 528 din 12 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe intervenienta accesorie SC SA, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 10 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 528/12.07.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, s-a admis în parte plângerea completată și precizată formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C-N; s-a admis în parte cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de intervenienta SC SA; s-a admis în parte cererea de intervenție accesorie completată formulată în interesul pârâtului de intervenienta SC SA; s-a admis excepția de inadmisibilitate a cererii reconvenționale, cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă; s-a anulat dispoziția nr. 1100/09.05.2005, emisă de Primarul municipiului C-N, concomitent cu obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții motivate prin care să se restituie în natură în favoarea reclamanților, în cote egale, apartamentele nr. 3, 4, 6, 8, 10, 11, 16, 19, 20 și 7 din imobilul situat în C-N,-, apartamente create prin dezmembrarea imobilului înscris inițial în CF nr. 91039 C-N, nr.top. 381, CF 91042 C-N, nr.top. 381/III, având nr.top. 381/III, 381/IV, 381/VI, 381/VIII, 381/X, 381/XI, 381/XVI, 381/XIX, 381/XX, 381/VII, în componența descrisă în documentația de întabulare întocmită de SC SA și în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert și care face parte integrantă din hotărâre, precum și a părților indivize comune aferente acestor imobile, respectiv, să se propună acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru apartamentele nr. 5, 9, 12, 13, 14, 15, 17 și 18, create prin dezmembrarea imobilului înscris inițial în CF nr. 9103 C-N, nr.top. 381, CF 91042 C-N, nr.top. 381/III, având nr.top. 381/V, 381/IX, 381/XII, 381/XIII, 381/XIV, 381/XV, 381/XVII, 381/XVIII în componența descrisă în documentația de întabulare întocmită de SC SA și în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert și care face parte integrantă din hotărâre, precum și pentru părțile indivize comune aferente acestor imobile; pârâtul a fost obligat să le comunice reclamanților, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, toate datele privind persoana deținătoare a restului imobilului în litigiu; au fost respinse petitele 1 și 2 din completarea și precizarea de acțiune de la fila 216, vol. I, ca inadmisibile; pârâtul a fost obligat la 3240 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că, prin dispoziția atacată, nr. 1100/09.05.2005, a fost respinsă notificarea formulată de reclamanți, vizând imobilul din C-N,-, înscris inițial în CF 1203, nr.top. 381, motivat pe faptul că reclamanții nu au făcut dovada calității lor de moștenitori după proprietara tabulară, născută, de la care imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950.
Proprietara tabulară a decedat la data de 09.03.1962, lăsând un testament prin care îl instituia ca moștenitor pe soțul ei, iar în cazul în care acesta nu revendica averea lăsată de defunctă, sau ar fi decedat înaintea testatoarei, prin testament a fost instituită ca moștenitoare verișoara proprietarei tabularei, soția lui. Testamentul cuprindea așadar o substituție vulgară permisă de art. 804. civ.
Soțul defunctei a decedat ulterior acesteia, la 13.09.1968, însă nu a revendicat averea lăsată de soția sa, sau cel puțin imobilul din speță, astfel încât legatul făcut în favoarea lui a devenit caduc.
Ca urmare, își produce efecte cel de-al doilea legat prevăzut în testament, în favoarea lui, decedată la 25.03.1984, ai cărei moștenitori sunt reclamanții din prezenta cauză, în cote de câte 1/5 parte fiecare și care, de altfel, au și formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Calitatea de moștenitori ai acestora a fost stabilită și în cadrul unei acțiuni în revendicare de drept comun, prin decizia nr. 127/2001 a Curții de APEL CLUJ, aceștia fiind astfel persoane îndreptățite la restituire, conform art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001.
Art. 2 lit. a din Legea nr. 10/2001, prezumă caracterul abuziv al preluării imobilelor în baza Decretului nr. 92/1950, imobilul în litigiu fiind astfel preluat în mod abuziv de la fosta proprietară tabulară.
În prezent imobilul, care inițial a fost înscris în CF 1203 C, nr.top. 381, este împărțit în trei apartament, transcris finalmente în CF col. nr. 91039 C, după cum urmează: apartamentul nr. 1, cu nr.top. 381/I, este înscris în CF indiv. 91040, proprietar tabular fiind intervenienta accesorie SC SA, în urma fuziunii prin absorbție realizată de această intervenientă și fostul proprietar al apartamentul nr. 2, SC Transilvania SA; apartamentul nr. 2 cu nr.top. 381/II, înscris în CF indiv. 91041, proprietatea tabulară a Statului Român, în administrarea operativă a intervenientei accesorii SC SA și care este continuatoarea fostului Oficiu Farmaceutic Regional C, în urma reorganizării în temeiul Legii nr. 15/1990; apartamentul nr. 3 cu nr.top. 381/III, înscris în CF indiv. 91042, rămas în proprietatea Statului Român și dezmembrat apoi în 18 apartamente, cărora le-au fost atribuite nr. top. noi, din care apartamentele cu nr. 5, 9, 12, 13, 14, 15, 17 și 18 au fost vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, iar apartamentele nr. 3, 4, 6, 8, 10, 11, 16, 19, 20 și 7 fac obiectul unor contracte de închiriere, în timp ce apartamentul nr. 7 fost scos din circuitul locativ.
În consecință, în temeiul art. 7 și 9 din Legea nr. 10/2001 apartamentele nevândute pot fi restituite în natură, iar pentru celelalte apartamente, care au fost înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/1995, se pot acorda măsuri reparatorii în echivalent conform art. 18 din aceeași lege.
În ceea ce privește petitele 1 și 2 din completarea și precizarea de acțiune de la fila 216, vol. I, acestea sunt inadmisibile în temeiul art. 111.pr.civ. solicitându-se constatarea unei stări de fapt, solicitare inadmisibilă, câtă vreme plângerea prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001, are caracterul unei acțiuni în realizarea dreptului.
Cererea reconvențională pe care reclamanții au înțeles să o formuleze față de intervenienții accesorii este inadmisibilă în temeiul art. 119.pr.civ. în timp ce cererile de intervenție accesorie se impun a fi respinse în temeiul art. 49 și următoarele pr.civ.
Pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, întrucât nu a ținut seama de cele stabilite prin decizia nr. 172/2001 a Curții de APEL CLUJ.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pe de o parte pârâtul Primarul municipiului C-N, iar pe de altă parte reclamanții, și, iar intervenienta accesorie SC SA a formulat cerere de aderare la apel.
Prin propriul apel, pârâtul Primarul municipiului C-N a solicitat modificarea în parte a sentinței apelate în sensul exonerării pârâtului de plata cheltuielilor de judecată ( 13-14).
În motivarea apelului s-a arătat că soluția primei instanțe este nelegală, întrucât în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanții ar avea calitate de persoane îndreptățite în baza Legii nr. 10/2001, respectiv calitate de moștenitori după fosta proprietară tabulară, prin invocarea în acest sens a autorității de lucru judecat a deciziei nr. 127/2001 a Curții de APEL CLUJ, decizie care nu este irevocabilă. Raportul de expertiză efectuat în cauză a fost defectuos întocmit, expertul neavând acces în tot imobilul și neavând deci posibilitatea să identifice diferitele neconcordanțe apărute între documentații și înscrierile din cartea funciară. În mod greșit pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată, câtă vreme acesta nu are nici o culpă procesuală și câtă vreme, în speță, mai degrabă poate fi reținută culpa reclamanților care nu și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite. În sfârșit, pârâtul a mai solicitat respingerea capătului de cerere prin care a fost obligat să le comunice reclamanților prin scrisoare recomandată toate datele privind persoana deținătoare a restului de imobil, motivat pe faptul că aceste date nu se încadrează în informațiile de interes public la care face referire art. 5 din Legea nr. 544/2001, modificată.
Reclamanții apelanți au criticat soluția primei instanțe sub două aspecte, pe de o parte, sub aspectul respingerii petitelor 1 și 2 din completarea și precizarea de acțiune de la fila 216 vol. I, iar pe de altă parte sub aspectul nerestituirii în natură către reclamanți a terenului reprezentând curtea imobilului din C-N, - nr. 10 ( 16-18).
În motivarea apelului reclamanții au arătat că cele două petite nu sunt inadmisibile, câtă vreme se impunea constatarea preluării fără titlu valabil și abuziv a imobilului de către Statul Român, precum și constatarea folosinței fără vreun titlu de către stat a acestui imobil, prin raportare la prevederile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 și la prevederile art. 8 din Constituția din 1948, art. 480-481. civ. art. 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 3 din Tratatul de dintre România și puterile aliate - Legea nr. 304/1947 -, Statul Român nefiind niciodată proprietarul acestui imobil, însă, folosindu-l fără putință de tăgadă. În ceea ce privește terenul reprezentând întreaga Cai mobilului, acesta se impune a fi restituit în natură reclamanților, întrucât a fost preluat abuziv de către Statul Român și întrucât nu a fost înstrăinat, acesta trebuie restituit în natură.
Prin aderarea la apel intervenienta accesorie a arătat că este de acord cu admiterea apelului pârâtului și cu respingerea apelului reclamanților, motivat pe faptul că reclamanții apelanți nu sunt moștenitorii fostului proprietar tabular, câtă vreme, prin certificatul de moștenitor nr. 61/1962, moștenitor după defuncta, decedată la 09.03.1962, este soțul supraviețuitor, iar nu antecesoarea reclamanților ( 26-27).
Prin întâmpinările formulate în cauză, reclamanții au solicitat respingerea apelului pârâtului, precum și respingerea aderării la apel, cu motivarea că reclamanții sunt moștenitori ai fostului proprietar tabular, așa cum de altfel Curtea de APEL CLUJs -a pronunțat prin decizia civilă nr. 127/2001, situație în care nu li se poate contesta calitatea de persoane îndreptățite în baza Legii nr. 10/2001, în cauză devenind incidente și prevederile art. 752. civ. ( 31-32,. 36-37).
Intervenienta accesorie SC SA, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat respingerea apelului reclamanților, admiterea apelului pârâtului și a cererii de aderare la apel, cu motivarea că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite, conform art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 ( 38).
Apelurile și aderarea la apel sunt nefondate.
O primă problemă care se impune a fi analizată în prezenta cauză este acea a calității reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul în litigiu, calitate conferită de calitatea lor de succesori ai fostei proprietare tabulare a respectivului imobil.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, art. 4 alin. 2 din aceeași lege stipulând că de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Prin urmare, ceea ce se impune a fi analizat în cauză este dacă reclamanții sunt sau nu moștenitori ai fostei proprietare tabulare, născută, proprietară tabulară sub B2 în CF inițial 1203 C, nr. top. 381, și de la care imobilul a fost preluat de la Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950 ( 69-73 dosar fond, vol. I), imobil transcris apoi în altă carte funciară ( 73, dosar fond, vol. I).
Nu se contestă faptul că imobilul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 de la, ceea ce se contestă fiind doar calitatea reclamanților de moștenitori ai acesteia.
Așa cum s-a stabilit de către Curtea de APEL CLUJ în decizia civilă nr. 201/A/15.06.2006, pronunțată în dosar nr-, fosta proprietară tabulară a imobilului, a lăsat un testament olograf în care a inserat o clauză reprezentând o substituție vulgară, în sensul prevederilor art. 804. civ. prin care l-a desemnat pe soțul ei, ca prim gratificat, iar pe lângă acesta a desemnat un al doilea gratificat, pe mama reclamanților, pentru cazul în care primul gratificat nu ar revendica averea ori ar deceda înaintea testatoarei, situație în care liberalitatea ar fi devenit ineficace în privința lui.
Prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 89/04.10.2004, emis de Biroul Notarului Public, respectiv prin certificatul de moștenitor nr. 107/21.04.1998, emis de Biroul Notarului Public ( 32 dosar fond, vol. I) s-a stabilit că reclamanții sunt moștenitori ai fostei proprietare tabulare, astfel: moștenitoarea defunctei este, născută, în baza testamentului olograf lăsat de defunctă, respectiv a substituției vulgare înserată în cuprinsul acestui testament, succesorii acesteia din urmă fiind reclamanții din prezenta cauză.
Prin urmare, nu li se poate nega reclamanților calitatea de persoane îndreptățite, în sensul art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Susținerea pârâtului și a intervenienților accesorii, în sensul că moștenitorul fostei proprietare tabulare ar fi în realitate soțul acesteia, conform certificatului de moștenitor nr. 61/14.04.1962 ( 28 dosar apel), care a acceptat astfel moștenirea după defuncta proprietară tabulară, dând astfel eficiență testamentului olograf lăsat de aceasta, și înlăturând-o de la moștenire pe, este doar parțial exactă, dar total lipsită de eficiență juridică din perspectiva Legii nr. 10/2001, având în vedere cel puțin următoarele considerente:
Chiar dacă s-ar lua în considerare prevederile art. 752. civ. conform cărora, în situația în care unul și același moștenitor, are vocație succesorală atât legală cât și testamentară la aceeași moștenire, el poate opta diferit, acceptând moștenirea legală și renunțând la cea testamentară - aceasta fiind ipoteza materializată la momentul emiterii certificatului de moștenitor nr. 61/1962 - incidența acestui text legal nu este de natură să-i confere lui, sau eventualilor săi succesibili, calitatea de persoane îndreptățite în baza Legii nr. 10/2001, concomitent cu înlăturarea de la moștenire, pentru partea de moștenire culeasă de soțul supraviețuitor, în virtutea calității sale de moștenitor legal, a moștenitorilor testamentari, având în vedere dispozițiile exprese și imperative ale art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, conform cărora "de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire".
Acest text legal trebuie coroborat și cu celelalte alineate ale art. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, astfel: alin. 1 prevede că în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun; alin. 2 arată că de prevederile legii beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, în timp ce alin. 3 arată că "succesibili care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi".
Din perspectiva Legii nr. 10/2001 vor beneficia de prevederile acestei legi doar succesibilii care au urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, independent de momentul în care aceștia au acceptat moștenirea și indiferent de calitatea de moștenitori legali ori testamentari, respectiv, doar acei succesori care au depus notificare în baza Legii nr. 10/2001 cu privire la imobile ce se încadrează în dispozițiile acestei legi.
Pentru succesorii, fie ei legali ori testamentari, care nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, și deci nu au urmat procedura prevăzută de această lege, dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu devin incidente, respectiv aceștia nu vor beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat această procedură vor profita ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite, care au depus în termen cererea de restituire.
Or, în speță, singurii care au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 sunt reclamanții.
În consecință, chiar dacă, în condițiile dreptului comun, reclamanții, respectiv, antecesoarea acestora, ar fi fost înlăturați de la succesiunea lui, de către soțul supraviețuitor al acesteia, prin acceptarea de către acesta a succesiunii după defuncta sa soție, conform certificatului de moștenitor nr. 61/1962, oricum, sub imperiul Legii nr. 10/2001, ori eventualii săi succesibili, nu puteau beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, pentru simplul fapt că nu au formulat notificare în baza acestei legi.
Reclamanții fiind singurii care au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, conform art. 4 alin. 3 și 4 din această lege, acestora li se cuvine întreaga moștenire rămasă după, inclusiv cota parte ce i-ar fi revenit soțului supraviețuitor al acesteia, dat fiind că acesta din urmă, sau succesorii potențiali ai acestuia, nu au uzat de procedura reglementată de Legea nr. 10/2001.
Pe cale de consecință, reclamanților nu li se poate nega calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul ce a aparținut lui.
Pentru aceste considerente se impune a fi înlăturat motivul de apel, din apelul pârâtului, respectiv aderarea la apel, prin care se contestă calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
Critica pârâtului apelant, referitoare la defectuoasa redactare a raportului de expertiză, urmează să fie înlăturată de către C, în temeiul prevederilor art. 212 alin. 2.pr.civ. pârâtul având posibilitate să conteste expertiza în termenul procedural reglementat de acest text legal.
În sfârșit, nefondat este și motivul de apel prin care se solicită exonerarea pârâtului de plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că prin prisma art. 274.pr.civ. coroborat cu art. 25 din Legea nr. 10/2001 republicată, pârâtul se află în culpă pentru nesoluționarea în termenul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, a notificării formulate de reclamanți, această întârziere impunând în sarcina reclamanților cheltuieli financiare, precum și alocarea unui timp îndelungat pentru valorificarea prin instanță a drepturilor lor asupra imobilului în litigiu.
Nefondat este și motivul de apel prin care pârâtul apelant invocă greșita sa obligare de către prima instanță la a le comunica reclamanților date privind persoana deținătoare a restului imobilului, având în vedere că această dispoziție a primei instanțe este în concordanță cu prevederile art. 27 alin. 2 și 3 Legea nr. 10/2001, republicată, dispoziții conform cărora, persoana juridică notificată va comunica persoanei îndreptățite toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat, comunicarea urmând să se facă prin scrisoare recomandată cu conformare de primire.
Așa fiind, în temeiul art. 295, art. 296.pr.civ. se va respinge ca nefondat apelul pârâtului, pentru considerentele mai sus arătate, iar în temeiul art. 293.pr.civ. pentru aceleași considerente, se va respinge și aderarea la apel.
În ceea ce privește apelul reclamanților, acesta de asemenea este nefondat, urmând să fie respins ca atare în temeiul art. 295, art. 296.pr.civ. pentru cele ce urmează:
Cele două petite, respinse ca inadmisibile de prima instanță, respectiv, constatarea preluării abuzive a imobilului și constatarea folosirii fără vreun titlu a imobilului de către Statul Român, se circumscriu, așa cum pertinent a subliniat prima instanță, dispozițiilor art. 111, Teza a II-a pr.civ. fiind deci inadmisibile, având în vedere că finalitatea soluției de admitere a plângerii reclamanților este aceea a realizării dreptului lor asupra imobilului în litigiu, orice alte cereri în constatare intrând sub incidența art. 111 Teza a II-a pr.civ. În plus, caracterul abuziv al preluării imobilelor, în temeiul Decretului nr. 92/1950, este prezumat prin însuși textul art. 2 alin. 1 lit. a al Legii nr. 10/2001, republicată, neimpunându-se deci o reiterarea a acestei constatări printr-o hotărâre judecătorească.
Referitor la motivul de apel ce viza schimbarea hotărârii primei instanțe sub aspectul restituirii în natură a terenului reprezentând curtea imobilului din litigiu, Curtea constată că acesta nu este fondat, având în vedere că această C trebuie să deservească toate apartamentele din imobilul în litigiu, reprezentând practic partea indiviză comună aferentă tuturor apartamentelor din imobil, și că, urmare a restituirii în favoarea reclamanților a unora dintre aceste apartamente, reclamanților li se va restitui și cota-parte indiviză aferentă acestor apartamente.
Dacă întreaga C s-ar atribui în proprietate reclamanților, s-ar încălca dreptul de coproprietate al proprietarilor care au dobândit apartamente prin contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, și cărora, o dată cu aceste apartamente, li s-a vândut și o cotă-parte din terenul reprezentând respectiva C, ca parte indiviză comună ( 82-98 dosar fond, vol. I).
În temeiul art. 274.pr.civ. pârâtul va fi obligat la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel, soluția de acordare parțială a cheltuielilor de judecată fiind în concordanță cu prevederile art. 274 alin. 3.pr.civ.
Este adevărat că reclamanții au solicitat, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, suma de 27.000 lei, reprezentând onorariu avocațial, justificat prin chitanțele de plată nr. -/09.01.2008 ( 83 dosar apel), în sumă de 26.500 lei și nr. -/25.07.2007 ( 84 dosar apel), în sumă de 500 lei, însă, instanța apreciază că acest onorariu avocațial este - chiar raportat la valoarea imobilului litigios - nejustificat de mare, exorbitant chiar, vis-a-vis de munca efectiv ocazionată avocatului cu redactarea și susținerea motivelor de apel, respectiv a întâmpinării față de apelul pârâtului. În consecință, instanța apreciază că suma de 5.000 lei este îndestulătoare pentru a acoperi onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, de reclamanții, și, precum și aderarea la apel formulată de intervenienta accesorie SC " TURISM " SA împotriva sentinței civile nr. 528/12.07.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Obligă pe numitul Primarul municipiului C-N să plătească reclamanților suma de 5.000 lei cheltuieli de judecată în apel, parțiale.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red./dact.
10 ex./17.01.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
