Speta Legea 10/2001. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 312
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului, formulat de apelanta reclamantă cu domiciliul ales la familia din C-N,-, Județ C împotriva sentinței civile nr.723 din 22 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.174/civ/2006 în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA cu sediul în comuna, Județ D, ca urmare a casării deciziei civile nr. 274 din 27 februarie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, prin decizia nr. 4157 din27 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosar nr -, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns procurator pentru apelanta reclamantă care este reprezentată de avocat și intimata pârâtă PRIMĂRIA prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederat:
- nedepunerea dovezii achitării a din onorariului provizoriu pentru expert, de către intimata pârâtă PRIMĂRIA, după care:
Avocat, pentru intimata pârâtă, a precizat că nu este în măsură să depună originalul ordinului de plată nr.599 din 03.11.2009 pentru a face dovada achitării a din onorariului provizoriu.
A depus adresa nr.4951 din 16.11.2009 emisă de Consiliul Local al Comunei și două planșe fotografice pentru a face dovada că există numai un teren de sport și nu două, cum greșit a apreciat expertul, precizând că înțelege să nu formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat de expert.
S-au comunicat înscrisul depus și planșele fotografice apelantei reclamante, prin apărător, care nu a solicitat termen pentru a le observa.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a precizat că terenul de sub hidrofor nu a fost solicitat de reclamantă. De asemenea a susținut că expertul, în mod corect a stabilit că sunt două terenuri de sport și nu unul, cum susține pârâta.
Dezvoltând oral motivele scrise, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacată, în sensul admiterii contestației și restituirea în natură a terenului în suprafață de 2060. cum este individualizată în raportul de expertiză, respectiv 698.p teren liber de construcții și teren 1362.teren sport, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă,a susținut că expertul în mod greșit individualizat două terenuri de sport, în realitate fiind unul singur care exista și la data notificării făcute de contestatoare.
A precizat că terenul de sport, potrivit dispozițiile art.166 din Legea învățământului cât și dispozițiile legii 10/01,este teren de utilitate publică și este exceptat de la restituirea în natură.
Față de cele învederate a solicitat respingerea apelului,ca nefundat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin notificarea înregistrată sub nr.402/N/23.07.2001, la Biroul executorului judecătoresc din C și adresată Primăriei comunei, județul D, petiționara Toade ( născută ), în conformitate cu prevederile Legii 10/2001, a solicitat restituirea imobilului situat în comuna, jud. D, alcătuit din 2 corpuri de casă: grajd, pătule și 5000 mp. teren ce a aparținut defuncților săi părinți, și.
Prin Dispoziția nr.126 din 14 decembrie 2001, emisă de Primarul comunei, s-a propus acordarea către petiționară a unor despăgubiri bănești în sumă de 200 milioane lei (vechi) pentru imobilele preluate abuziv la 02.03.1949, respectiv: 2 corpuri de casă, 63 mp. grajd, 180 mp pătule și 5000 mp teren aferent.
S-a reținut,în cuprinsul acestei dispoziții, că din imobilele revendicate există, în prezent, un corp de casă compus din 6 camere și 2 holuri, amenajat ca dispensar medical, iar terenul aferent dispensarului și grădiniței este de 3477 mp. diferența de 1523 mp fiind inclusă în curtea Școlii nr.2.
S-a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art.16, art.23 alin.1) și art.36 (3) din Legea nr.10/2001.
Ulterior, prin dispoziția nr.1320 din 30 septembrie 2005, emisă de același primar, s-a revocat dispoziția nr.126 din 14 decembrie 2001 și s-au acordat petiționarei măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală în sumă totală de 522.138.750 lei, pentru imobilele demolate în totalitate, pentru: pătule de 180 mp; grajd de 60 mp și teren de 4122 mp ocupat de școală.
S-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Tot cu privire la notificarea nr. 402/N/2001, ulterior, primarul comunei, a emis dispoziția nr.1662 din 15 2005, prin care a restituit petiționarei, în natură, imobilele compuse din: un corp de casă nr. 1 în suprafață de 130 mp; un corp de casă nr. 2 în suprafață de 88 mp; parcela de teren aferent construcțiilor în suprafață de 2432 mp cu vecinătățile menționate și parcela de teren în suprafață de 2918 mp liberă de construcții, cu vecinătățile menționate.
Imobilul ce se restituie este grevat de servituți de trecere: terenul de 2432 mp e grevat de Puțul nr.2 din cadrul Serviciului public de apă potabilă și cel de 2918 mp, de pârâul ce se află în administrarea consiliului local.
S-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 3 lit. a); art. 4 alin. (2); art. 7 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
La data de 3 ianuarie 2006, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, prin primar, a formulat contestație împotriva dispozițiilor nr. 1320/30 septembrie 2005 și nr. 1662 din 15 2005 emise de pârâtă (ambele comunicate la data de 22 2005 într-o singură corespondență).
Ulterior, la datele de 3 ianuarie 2006, reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând anularea parțială a dispoziției nr. 1320 din 30 septembrie 2005 (întrucât, pentru justificarea nerestituirii în natură a suprafeței de teren ocupată de școală s-a făcut referire la art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 ce era deja abrogat prin Legea nr. 247/2005) și completarea dispoziției nr. 1662 din 15 2005, în sensul de a i se restitui în natură și suprafața de 3256 mp, teren de grădină folosit de Școala nr.2 din comună.
Reclamanta a apreciat că sunt incidente prevederile art. 9 și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
Fiind astfel investit, Tribunalul Dolj, secția civilă, prin sentința nr. 723 din 22 iunie 2006, respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu și-a dovedit acțiunea. Întrucât există inadvertențe cu privire la întinderea suprafeței de teren cuprinse în cele trei dispoziții emise de primar, se impunea efectuarea unei expertize cu care, însă, reclamanta nu a fost de acord.
Împotriva hotărârii primei instanțe reclamanta a formulat apel, motivând în esență că aceasta nu a făcut aplicarea prevederilor art. 129 alin. (5) proc. civ. în sensul că nu a avut rol activ pentru administrarea tuturor probelor utile și concludente în soluționarea cauzei.
În apel, s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului în litigiu, expertiză efectuată de expert și completată de același expert printr-un supliment, nici una din părți necontestându-le.
Prin decizia civilă nr. 274 din 11 septembrie 2008, Curtea de APEL CRAIOVAa admis apelul formulat de reclamantă, a schimbat sentința primei instanțe în sensul că a admis în parte acțiunea și în consecință: a anulat în parte dispoziția nr. 1320 din 30 septembrie 2005 emisă de Primarul comunei, județul D cu referire la terenul ocupat de școală; a completat dispoziția nr. 1662 din 15 2005 emisă de Primarul comunei, județul
A dispus restituirea în natură și a suprafeței de 1466,4 mp teren situat în comuna, județul D, identificat în schița anexă la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expertul, astfel: N și S – 1 = 31,2 mp, cu vecinătăți Școala nr.2 și Dc 29; E și V – 1 = 47 mp cu vecinătăți: S 1 – proprietatea reclamantei și teren sport Școala nr. 2.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că în ceea ce privește modalitatea de restituire cu referire la terenul în litigiu, solicitarea reclamantei este întemeiată în parte.
Aceasta, deoarece, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, republicată, în raport de modificările intervenite prin Legea nr. 247/2005, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, aceasta constituind regula, iar restituirea prin echivalent, excepția.
Excepțiile de la restituirea în natură sunt prevăzute în art. 10 din Legea nr. 10/2001 și se referă, în speță, la amenajări de utilitate publică existente pe acest teren, respectiv terenul de sport, hidroforul și robinetele de alimentare cu apă a elevilor.
Terenul aferent acestor amenajări nu poate face obiectul restituirii în natură întrucât astfel de amenajări sunt permanent indispensabile activității de învățământ ce se desfășoară în școala ce nu face obiectul litigiului, așa încât, în speță nu sunt incidente prevederile art. 16 din același act normativ.
Instanța de apel a apreciat însă că terenul ocupat de seră (care în prezent este dezafectată, nefolosită, cu un grad avansat de uzură, ce reprezintă de altfel un schelet metalic) poate fi restituit în natură conform prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la întinderea suprafeței de teren aferentă și necesară pentru normala folosință de către școală a amenajărilor constând în teren de sport, hidrofor și robinete de alimentare cu apă, instanța de apel a apreciat-o la 2180,6 mp situată în continuarea curții școlii, din care terenul de sport ocupă 1416 mp, iar restul de 764,4 mp teren aferent și folosit pentru hidrofor și robinetele de alimentare cu apă a elevilor.
În consecință, suprafața de teren pentru care cererea de restituire în natură s-a apreciat a fi întemeiată, este de 1466,4 mp (3647 mp teren în litigiu – 2180,6 mp teren lăsat la dispoziția școlii) și prin atribuirea terenului respectiv în această modalitate, se asigură accesul la hidrofor, terenul de sport și robinetele de apă, direct din orice punct din curtea școlii, menținând astfel o continuitate și din acest punct de vedere.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs pârâta comuna, prin primar și reclamanta.
În recursul său, pârâta comuna, invocat prevederile art. 304 pct. 9. proc. civ. susținând, astfel, că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 în ceea ce privește suprafața de 1466,4 mp restituită în natură reclamantei.
Această suprafață de teren reprezintă o amenajare de utilitate publică ce întregește terenul de sport, accesul la hidrofor și robinetele de alimentare cu apă a elevilor, așa încât, ea este absolut necesară pentru normala folosință de către școală a acestor amenajări de utilitate publică existente pe teren.
A mai susținut că instanța de apel a încălcat prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care dispoziția nr. 126 din 14 decembrie 2001, emisă inițial, a intrat în circuitul civil, iar Primarul comunei nu avea competența de aor evoca.
În fine, a mai susținut că reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate cu privire la terenul în litigiu.
II. Prin recursul declarat, reclamanta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în parte, în sensul de a i se restitui în natură și suprafața de 2180,6 mp (din suprafața totală de 3647 mp fiind recunoscuți în apel 1466 mp).
A susținut astfel că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia, precum și ale art. 9 din aceeași lege.
În dezvoltarea acestei critici, a arătat că, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Nerespectând dispozițiile legale menționate, instanța de apel i-a diminuat restituirea în natură cu suprafața de 764,6 mp pe considerentul că pe acest teren se află hidrofor și robinetele de alimentare cu apă. Or, din anexa la raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că atât hidroforul cât și robinetele de apă sunt amplasate la limita dintre terenul solicitat în natură și terenul școlii și pentru accesul normal la acestea sunt necesari 70 mp și nu 764,6 mp.
Mai mult, aceste utilități sunt într-un grad ridicat de degradare, neutilizate de mulți ani și ele nu reprezintă sursa de apă potabilă a școlii, căci școala este alimentată de la sursa de apă potabilă a localității, aspect ignorat de către expert.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 1416 mp în privința căruia instanța de apel a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pe considerentul că ar fi indispensabil normalei funcționări a școlii, reclamanta susține că soluția este nelegală și contrară situației reale de fapt.
De vreme ce școala are o suprafață construită de 520 mp și un teren aferent de 5128 mp, în mod evident este posibilă realizarea oricăror obiective pe care școala le preconizează pe terenul pe care îl deține, fără a fi luată în considerare suprafața de teren ce formează obiectul prezentei cauze.
Prin decizia civilă nr.4157 din 27 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B, au fost admise recursurile declarate de reclamanta și de pârâta Primăria Comunei, împotriva deciziei civile nr.274 din 11 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
S-a casat decizia atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
În speță, împrejurările de fapt nu au fost deplin stabilite, impunându-se astfel casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, unde se vor avea în vedere și criticile formulate de către pârâtă în recursul său, ca și apărări de fond.
Cu prilejul rejudecării, instanța de apel urmează să completeze probatoriul în sensul de a se stabili dacă școala nr.2 din comuna, județul D este sau nu racordată la Serviciul public de apă potabilă al localității sau folosește doar sistemul de alimentare cu apă potabilă amenajat pe terenul în litigiu constând în hidrofor și robinete; dacă aceste din urmă utilități sunt sau nu dezafectate.
De asemenea, instanța de apel urmează să verifice prin orice mijloc de probă dacă pe terenul de 5120 mp ce reprezintă curtea Școlii nr. 2 se mai află un alt teren de sport.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA, sub nr-, la data de 19 mai 2009.
Pentru o corectă stabilire a situației de fapt și pentru a se face distincția dacă utilitatea publică și-a păstrat acest caracter și în prezent față de susținerile reclamantei în concordanță cu toate indicațiile deciziei de casare, probatoriul administrat în cauză a fost completat cu înscrisuri (acte, fotografii) și, respectiv, cu expertiza tehnică de specialitate cu următoarele obiective: identificarea terenului restituit în natură conform dispozițiilor art.126/14.12.2001 și a terenului rămas nerestituit; identificarea suprafeței de teren pe care se găsește amplasat terenul de sport (1416 mp); dacă ce pe terenul în suprafață de 5120 mp.care reprezintă curtea școlii, se mai află un alt teren de sport și, de ce, în prezent, aceste terenuri sunt afectate de utilități.
La data de 13.09.2009 s-au depus la dosarul cauzei de către reclamantă, prin procurator, note de ședință prin care s-a precizat și faptul că hidroforul din curtea școlii nu a fost solicitat și nici nu apare în nici o dispoziție emisă în cauză, respectiv terenul revendicat de către reclamantă nu cuprinde și pe cel aferent acestui hidrofor.
În speță, nici una dintre părți nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
Apelul este fondat.
Prin notificarea înregistrată sub nr.402/N/23.07.2001, la Biroul executorului judecătoresc din C și adresată Primăriei comunei, județul D, petiționara Toade ( născută ), în conformitate cu prevederile Legii 10/2001, a solicitat restituirea imobilului situat în comuna, jud.D, alcătuit din 2 corpuri de casă; grajd, pătule și 5000 mp. teren ce a aparținut defuncților săi părinți, și.
Prin Dispoziția nr.126 din 14.12. 2001, emisă de Primarul comunei, s-a propus acordarea către petiționară a unor despăgubiri bănești în sumă de 200 milioane lei (vechi) pentru imobilele preluate abuziv la 02.03.1949, respectiv: 2 corpuri de casă, 63 mp.grajd, 180 mp.pătule și 5000 mp.teren aferent.
S-a reținut în cuprinsul acestei dispoziții că din imobilele revendicate există, în prezent, un corp de casă compus din 6 camere și 2 holuri, amenajat ca dispensar medical, iar terenul aferent dispensarului și grădiniței este de 3477 mp. diferența de 1523 mp.fiind inclusă în curtea Școlii Nr.2.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.16, art.23 alin.1) și art.36 (3) din Legea NR.10/2001.
Ulterior, prin dispoziția nr.1320 din 30 septembrie 2005 emisă de același primar, s-a revocat dispoziția nr.126 din 14 decembrie 2001 și s-au acordat petiționarei măsuri reparatorii constând în titluri de valoare nominală în sumă totală de 522.138.750 lei, pentru imobilele demolate în totalitate, pentru: pătule de 180 mp; grajd de 60 mp și teren de 4122 mp ocupat de școală.
S-a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Tot cu privire la notificarea nr. 402/N/2001, ulterior, primarul comunei, a emis dispoziția nr.1662 din 15 2005, prin care a restituit petiționarei, în natură, imobilele compuse din: un corp de casă nr. 1 în suprafață de 130 mp; un corp de casă nr. 2 în suprafață de 88 mp; parcela de teren aferent construcțiilor în suprafață de 2432 mp cu vecinătățile menționate și parcela de teren în suprafață de 2918 mp liberă de construcții, cu vecinătățile menționate.
Imobilul ce se restituie este grevat de servituți de trecere: terenul de 2432 mp e grevat de Puțul nr.2 din cadrul Serviciului public de apă potabilă și cel de 2918 mp, de pârâul ce se află în administrarea consiliului local.
S-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 3 lit. a); art. 4 alin. (2); art. 7 și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Prin dispoziția nr.1662/15 mai 2005, Primarului comunei, s-a dispus restituirea în natură, în parte, a terenului care face obiectul notificării și pentru care se recunoscuse dreptul de proprietate prin dispozițiile anterioare; nu s-a dispus, însă, restituirea suprafeței folosită de Școala nr.2, care este situată între cele două parcele restituire, în suprafață de 2432 mp. și respectiv 2918 mp. teren și, care, face obiectul prezentei cauze.
Prin urmare, obiectul contestației îl constituie restituirea în natură a acestei suprafețe de teren, intimata nemaiputând susține nedovedirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, fiind în situația de a-și invoca propria culpă în recunoașterea dreptului de proprietate prin dispozițiile deja emise în baza Legii 10/2001.
Nu se poate invoca, de altfel, nici dreptul de proprietate publică asupra terenului, deoarece, Hotărârea Consiliului Local, depusă la dosar, nu este de natură să facă dovada în acest sens, sub acest aspect, cu privire la terenul în litigiu.
În ceea ce privește cererea reclamantei de restituire în natură a terenului în litigiu, solicitarea reclamantei este în parte întemeiată.
Dispozițiile art.9 din Lg.10/2001 republicată, în raport de modificările intervenite prin Lg.247/2005, arată că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de posesia cui se află în prezent, se restituie în natură, aceasta constituind regula, iar restituirea prin echivalent, excepția.
Art.10 din lege se referă la excepțiile de la restituirea în natură care în speță, se referă la amenajările de utilitate publică existente pe teren, respectiv terenul de sport și robinetele de alimentare cu apă a elevilor.
Terenul aferent acestor amenajări poate face obiectul restituirii în natură în conformitate cu dispoz.art.16 alin.1 din lege, însă cu condiția ca reclamanta să mențină afectațiunea pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziției, imobilul în cauză încadrându-se în categoria imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr.2 lit.a) din lege.
Terenul solicitat a fi restituit având afectațiunea activităților de învățământ, fiind folosit și în prezent de către Școala nr. 2, în conformitate cu art. 16 alin.1 din lege, poate fi deci restituit în natură.
Astfel, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză întocmit de expert, se va completa art. 1 din Dispoziția nr. 1662/2005, în sensul că se va dispune restituirea în natură a suprafeței de 1362mp, individualizată pe conturul punctelor 1-2-6-7-1, cu condiția ca reclamanta să mențină afectațiunea existentă pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziției, conform art. 16 alin.1 din Lg. 10/2001, republicată.
Referitor la aceeași dispoziție, se va dispune și restituirea în natură a suprafeței de teren liber de construcții de 698mp, individualizat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert, pe plan contur punctele 3-4-51-6-3.
În consecință, suprafața de teren pentru care cererea de restituire în natură se apreciază a fi întemeiată este de 2060mp (3647 mp teren în litigiu - 1587mp - teren lăsat la dispoziția școlii) și este situată, conform schiței anexă la suplimentul la raportul de expertiză întocmit de către expert, (fila 97 dosar apel) între S1 de 2432mp - restituită reclamantei prin Dispoziția nr. 1662/2005, terenul de 698mp pe care se află rețeaua de alimentare cu apă, terenul de sport 2 de 1416mp (aflat în vecinătatea suprafeței de 2878mp - restituită reclamantei prin Dispoziția nr. 1662/2005 și drumul comunal 29.
Terenul de 698 mp a rezultat prin scăderea suprafeței de 48,6mp - teren acces hidrofor și robinete apă, din totala suprafață de 764,6mp teren de sport pe care se află amplasat (între punctele 2-3-4) hidroforul, teren nesolicitat spre restituire de către reclamantă.
Aceasta în situația în care s-a făcut dovada că terenul solicitat spre restituire (în suprafața stabilită și individualizată de către expert) a fost proprietatea reclamantei și nu a Primăriei comunei, iar acordarea de despăgubiri nu are bază legală, pe teren neexistând amenajări de utilitate publică, deci, conform dispoz. art. 9 și art. 16 din Lg. 247/2005, restituirea în natură este posibilă, astfel că Dispoziția nr. 1662/2005 va fi completată în acest sens.
Cu privire la Dispoziția nr. 1320/2005, aceasta va fi anulată în parte în privința acordării măsurilor reparatorii constând în titluri de valoare pentru terenul în suprafață de 4122mp, având în vedere considerentele de mai sus, coroborate cu faptul că acordarea de despăgubiri nu este permisă în condițiile Lg. 247/2005, art. 7 alin.2, iar nerestituirea în natură contravine dispoz. art. 9 alin.1 și art. 16 alin.1 din același act normativ.
Mai mult, dispoz. art. 16 din Lg. 10/2001, republicată, sunt aplicabile în speță, terenul aferent amenajărilor de utilitate publică existente pe teren, robinetele de apă, hidroforul, nu sunt indisponibile, existând acces la acesta, chiar prin curtea școlii.
Mai mult, expertiza efectuată în cauză a arătat că terenul restituit în natură (conform schiței anexă la raportul de expertiză) nu este afectat de construcții, ci doar folosit de către școală, fiind incidente în acest sens dispoz. art. 16 alin.1 din Lg. 10/2001, care permit restituirea în natură, coroborate implicit cu dispoz. art. 9 alin.1 din lg. 247/2005.
Urmează ca, având în vedere toate aceste considerente, în baza art. 2961Cod pr. civ. instanța să admită apelul formulat, să schimbe sentința și să admită în parte acțiunea reclamantei, cum a fost precizată.
Se va anula în parte dispoziția nr. 1320/2005, în privința acordării măsurilor reparatorii constând în titluri de valoare pentru terenul în suprafață de 4122 mp.
Se va completa dispoziția nr. 1662/2005, în sensul că se va dispune restituirea în natură a suprafeței de 698 mp teren liber de construcții, individualizat în anexa 1 la raportul de expertiză, întocmit de exp., pe plan, conturul punctelor 3-4-51-6-3 și a suprafeței de 1362 mp teren de sport - individualizat în aceeași anexă pe plan, conturul punctelor 1-2-6-7-1, cu condiția ca reclamanta să mențină afectațiunea pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă, cu domiciliul ales la familia din C-N,-, Județ C împotriva sentinței civile nr.723 din 22 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.174/civ/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA ,cu sediul în comuna, județ D, ca urmare a casării deciziei civile nr. 274 din 27 februarie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, prin decizia nr. 4157 din27 martie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B, în dosar nr -, având ca obiect Legea 10/2001.
Schimbă sentința menționată.
Admite în parte contestația formulată de reclamanta.
Anulează în parte dispoziția nr.1320/2005, emisă de Primarul comunei, în privința acordării măsurilor reparatorii constând în titluri de valoare pentru terenul în suprafață de 4122 mp.
Completează art.1 din Dispoziția nr.1662/2005, în sensul că se dispune restituirea în natură a suprafeței de 698 mp teren liber de construcții, individualizat în anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de exp., pe plan conturul punctelor 3-4-51-6-3 și a suprafeței de 1362 mp teren de sport - individualizat în aceeași anexă pe plan, conturul punctelor 1-2-6-7-1, cu condiția ca reclamanta să mențină afectațiunea pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziției.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./15.12.2009
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu
