Speta Legea 10/2001. Decizia 32/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 32/A/2008
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - după casare, în rejudecare, apelul declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr. 979 din 27 aprilie 2004 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. 9640/2003, privind și pe pârâta REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC C-N, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
Se constată că, la data de 11 ianuarie 2008, prin registratura instanței, reclamantul apelant a depus la dosar un script intitulat " notă de cheltuieli ".
De asemenea, se constată că la data de 16 ianuarie 2008, prin registratura instanței, reclamantul apelant a depus la dosar concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data 10 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 979/27.04.2004 a Tribunalului Cluj, dosar nr. 9640/2003, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtei Regia Autonomă a Domeniului Public C-N, pe temeiul excepției lipsei calității procesuale active.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea înaintată de reclamantul împotriva aceleiași pârâte, având ca obiect hotărârea nr. 105/15.09.2003 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin întâmpinarea de la fila 30, pârâta a ridicat excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, și, arătând că aceștia nu au trimis notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Excepția este întemeiată, întrucât notificarea formulată conform Legii nr. 10/2001 emană doar de la reclamantul, care a semnat-o în nume propriu și nu a invocat calitatea de mandatar pentru ceilalți reclamanți.
Deoarece acești reclamanți nu au parcurs etapa prealabilă administrativă reglementată de Legea nr. 10/2001, acțiunea lor va fi respinsă pe baza excepției opuse de pârâtă.
Din probe rezultă că imobilul cu nr.top. 14735 înscris în CF 9621 C, "arător la ", în suprafață de 4 iug. și 646 stj.p., a aparținut bunicilor reclamantului, și.
Prin Decretul nr. 353/30.09.1960 a fost expropriată o porțiune de 311 stj.p. din imobil, suprafața terenului fiind rectificată la 4 iug. și 335 stj.
p.Prin decizia nr. 176/06.07.1978 a Consiliului Popular al jud. C se reține că, potrivit actelor de schimb, imobilul a fost dezmembrat în 5 parcele, respectiv 14735/1, de 18.750 mp, reîntabulată pe vechii proprietari, apoi 14735/2, în suprafață de 1291 mp, 14735/3, în suprafață de 1871 mp, 1735/4, în suprafață de 513 mp și 14735/5, în suprafață de 1800 mp, acestea transcriindu-se în CF 49659 C în favoarea Statului Român și în administrarea Consiliului Popular al municipiului C-N, prin Administrația Parcurilor și.
Cele patru parcele au fost transcrise în final în CF - C, în favoarea pârâtei, în baza sentinței civile nr. 5746/1997 a Judecătoriei Cluj -N, dată în dosarul nr. 11861/1995.
Din cuprinsul deciziei nr. 176/1978, rezultă că trecerea în proprietate de stat a imobilului nr. top. 14735 s-a făcut de la numitele, I, și, considerate proprietare extratabulare. Preluarea s-a făcut prin schimb cu Statul Român, care le-a atribuit terenurile cu nr.top. 15898/2/4, 15898/2/5, 15898/2/3 și 15954/1, din CF 318, precum și parcela 15953 din CF 23279
Întrucât reclamantul a susținut că greșit au fost menționate aceste persoane ca și proprietare ale terenului, s-a solicitat întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei, depusă la filele 116-127. Din aceste înscrisuri se observă că terțele persoane au dobândit prin schimb, în temeiul Decretului nr. 151/1950, și, deoarece se impunea concentrarea bazelor de producție într-un singur loc aparținând Administrației Parcurilor și, a fost necesară preluarea unor terenuri proprietate particulară, situate în locul numit "".
În urma schimbului, persoanele coschimbașe și-au întabulat dreptul de proprietate în CF, conform copiei cărților funciare depuse la filele 95-100.
Potrivit Legii nr. 10/2001, reclamantul a trimis notificare, solicitând restituirea în natură a suprafeței de teren ce a avut nr. top. 14735, notificare respinsă de către Regia Autonomă a Domeniului Public C, prin hotărârea consiliului de administrație nr. 105/15.09.2003. În motivare, se arată că petentul nu a dovedit dreptul de proprietate al antecesorilor și nici calitatea de moștenitori.
Văzând prevederile art. 2 din Decretul nr. 151/1950, ca și documentația de la filele 116-127, se conchide că persoanele menționate în decizia nr. 176/1978 au dobândit terenurile prin schimb, fiind evident că, dacă aceste imobile au fost preluate de la autorii reclamantului, aceștia, la rândul lor, au primit alte terenuri, cu titlu de schimb și comasare.
Reclamantul se prevalează de procesul-verbal nr. 817/27.11.1961, întocmit de Sfatul Popular al orașului C, care atestă propunerea ca terenul în litigiu să treacă la stat sau altă organizație socialistă, pentru a-și proba dreptul de proprietate, dar susținerea nu poate fi reținută, întrucât terenul nu este identificat cu date de CF, iar acesta, alături de ceilalți succesori ai foștilor proprietari, a obținut titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 asupra terenului de 5,211 ha în zona numită "". Din considerentele deciziei civile nr. 920/2001 a Tribunalului Cluj, reiese că terenul revendicat în acest litigiu nu a făcut obiectul reconstituirii conform legilor fondului funciar.
efectuată în anul 1978 asupra parcelei nr. top. 14735 nu duce automat la concluzia că terenul cu nr.top. nou 14735/1 a rămas proprietatea antecesorilor lui, știut fiind că în acea perioadă puține acte de preluare a terenurilor agricole au fost operate în CF.
Se apreciază că reclamantul nu este persoană îndreptățită la restituirea terenului litigios, întrucât antecesorii săi au primit în schimb un alt teren, terenul acestora fiind atribuit unor terțe persoane, de la care, în final, s-a preluat de către stat.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, toți reclamanții, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii plângerii pe care au formulat-
În memoriul lor, susțin că hotărârea este nelegală și netemeinică. Față de cele constatate în cuprinsul declarației autentice nr. 2506/2004, este obligatoriu ca restituirea în natură a terenului să aibă loc pe un alt amplasament decât cel inițial.
Greșit a stabilit tribunalul că parcelele noi dezmembrate în anul 1978, în suprafață de 5.475 mp, au aparținut numitelor, I, și, deoarece, potrivit art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, drepturile funciare se pot dobândi extratabular numai în anumite cazuri, strict enumerate, în care aceste persoane nu se încadrează.
Aceste terțe persoane nu și-au manifestat niciodată acordul la efectuarea vreunui schimb de terenuri, contract ce nu a fost încheiat de antecesorii lor.
Prin decizia civilă nr. 2391/03.12.2004 a Curții de Apel Cluj, dosar nr. 8320/2004, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de toți reclamanții, iar sentința primei instanțe a fost păstrată.
Decizia instanței de apel a fost casată în recurs, prin decizia civilă nr. 8415/20.10.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dosar nr-, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei instanței de recurs se arată că, în măsura în care, I, și au încheiat cu autorii reclamantului acte de schimb, pe care le-au și pus în executare, dar pe care nu le-au înscris în CF, atunci reclamantul nu mai este îndreptățit la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Scopul Legii nr. 10/2001 a fost de a oferi o reparație patrimonială persoanelor prejudiciate prin preluarea abuzivă de către stat a imobilelor ce le-au aparținut. În ipoteza în care autorii reclamantului au predat parcelele în litigiu altor persoane și au primit în schimb de la acestea alte terenuri, nu se poate susține că au suferit vreo pierdere patrimonială.
În ceea ce privește însă existența sau inexistența contractelor de schimb, instanțele nu au lămurit situația de fapt. Nu se arată de către instanțe care sunt contractele, când au fost încheiate, obiectul lor și dovezile care le atestă existența.
De asemenea, dacă autorii lui au primit la schimb alte terenuri, nu se arată care sunt acestea; nu s-a lămurit dacă terțele persoane erau în posesia terenului în anul 1978, reclamantul învederând că autorii săi erau, în fapt, deținătorii imobilului.
Casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare se impune pentru lămurirea situației de fapt pe aspectele menționate.
În rejudecarea apelului, la termenul de judecată din 10 mai 2007 ( 55), a solicitat atribuirea, în compensare, a terenurilor identificate sub nr. top. 14729/1/1, în suprafață de 4058 mp, din CF 9621 C, nr. top. 14730/3, în suprafață de 1295 mp, și suprafața de 942 mp având nr. top. 15563/2, toate proprietatea intimatei, arătând că s-a modificat situația de fapt și de drept în speță.
Astfel, precizează apelantul, acesta a consimțit, la data de 26.08.2004, în fața notarului public, la atribuirea terenului revendicat, de 5475 mp, pe un alt amplasament, diferit de cel folosit de defuncții și. Urmare a acestei manifestări de voință, parte din teren a fost înstrăinat de către C, prin schimb cu SC SRL, care, la rândul său, a vândut către SC Cash & SRL.
În rejudecare, au fost suplimentate probele administrate în cauză, s-a solicitat prezentarea actelor de schimb, s-au depus înscrisuri, extrase de CF, s-a întocmit raportul de expertiză topografică de către ing..
Examinând hotărârea criticată prin prisma motivelor invocate de către apelanți, se constată următoarele:
Prin sentința tribunalului s-a stabilit că reclamanții, și nu au calitate procesuală activă, nu sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în sensul art. 3 lit. a și art. 4 din Legea nr. 10/2001, fiind decăzuți din acest drept, întrucât nu au formulat notificare pentru restituirea în natură a terenului, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată și de către acești reclamanți, dar apelul lor a rămas nemotivat, criticile la adresa sentinței vizând doar fondul cauzei și fiind susținute de către reclamantul, cel căruia acțiunea i-a fost respinsă, ca neîntemeiată.
.-și argumentele tribunalului, în primul ciclu procesual al apelului, instanța a respins apelul înaintat de către acești reclamanți, confirmând lipsa calității procesuale active,singurul care a atacat cu recurs decizia nr. 2391/03.12.2004 a Curții de Apel Cluj,fiindreclamantul.Concluzia este că reclamanții, și au achiesat la decizia instanței de apel.
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul lui, dar a casat în întregime decizia din apel, inclusiv în ceea ce privește calea de atac declarată de reclamanții, și, ceea ce înseamnă că, în al doilea ciclu procesual al apelului, instanța este ținută să soluționeze și apelul formulat de aceștia.
Cu toate acestea, rezolvarea nu poate fi alta decât cea pe care a adoptat-o Curtea de Apel Cluj, prin decizia casată, de respingere a apelului acestor reclamanți, în baza art. 296.pr.civ. ca nefondat.
decizia din primul apel, au acceptat soluționarea cererii lor pe baza excepției lipsei calității procesuale, legal și temeinic reținută de către tribunal, sancțiunea lipsei notificării de restituire în natură a bunului preluat abuziv de către stat, în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001, fiind decăderea din dreptul de a mai obține măsuri reparatorii.
În ceea ce privește apelul introdus de reclamantul, în conformitate cu prevederile art. 315 alin. 1 și 3.pr.civ. s-a dispus suplimentarea probațiunii în scopul de a clarifica pe deplin starea de fapt incidentă în speță, ca și premisă obligatorie pentru o corectă aplicare a legii în materie.
Atât hotărârea nr. 105/15.09.2003 emisă de intimată, cât și sentința pronunțată de tribunal contestă calitatea lui de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul că autorii săi, și, nu au fost proprietari ai terenului în litigiu, în suprafață de 5475 mp, la data preluării abuzive de către stat, imobil ce a constituit proprietatea extratabulară a numitelor, I, și.
Este dovedit, prin extrasul CF 9621 C ( 7-9 dosar tribunal), că bunicii reclamantului, și, decedați la data de 12.04.1975 și, respectiv, la 11.12.1972 (actele de stare civilă și certificatele de moștenitor de la filele 51-59 dosar fond), au fost proprietari tabulari asupra terenului cu nr.top. 14735, arător la "", în suprafață de 4 iug. și 646 stj.p., ce a fost parțial expropriat prin Decretul nr. 353/1960, operat la CF, când parcela cu nr.top. 14735 fost rectificată la suprafața de 4 iug. și 335 stj.p., suprafața de 311 stj.p., respectiv 1116,50 mp, făcând obiectul exproprierii.
Întrucât a susținut, pe parcursul întregului proces, că, în realitate, autorii săi au fost deposedați în anul 1960 de întreg terenul evidențiat sub nr. top 14735 ( 108 dosar tribunal), fără ca proprietarii tabulari să fi primit vreun alt teren de la stat, prin schimb sau alt act juridic de înstrăinare, iar procesul-verbal nr. 817/27.11.1961 ( 77 dosar tribunal), încheiat de Consiliul Agricol al Sfatului Popular al orașului C, se referă chiar la o propunere din partea "locuitorului" ca întreg terenul de 5,07 ha, situat la locul "", să "treacă la stat sau altă organizație socialistă", s-a cerut Consiliului Local al municipiului C-N, prin adresele întocmite la filele 19 și 57, să comunice Decretul de expropriere nr. 353/30.09.1960, cu toate anexele, precum și contractele de schimb intervenite între fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular C și numitele, I, și, însă răspunsul trimis de către această instituție privește doar Decretul nr. 353/1960, cu tabelul anexă nr. 1 ( 62). Din punct de vedere juridic, acest decret a vizat exproprierea în favoarea statului pentru darea în administrare către Ministerul Transporturilor și, antecesorii reclamantului fiind vizați doar pentru o parcelă în suprafață de 18,20 mp.
Totodată, anterior edictării acestui decret, respectiv în data de 3 mai 1960 ( 65-66 dosar apel), Direcția Regională CFR C (cea în favoarea căreia terenul a fost transmis în administrare, după expropriere), a confirmat apărarea "locuitorului", și anume că parcela cu nr.top. 14735 din CF 9621 C nu a fost înscrisă în întovărășirea agricolă, ci s-a reținut ca proprietate particulară. Actul face referire la suprafața de 1117 mp, "proprietate particulară cu compensare în natură", suprafață de teren ce a fost ulterior trecută în proprietate de stat.
real că scriptele invocate și în cuprinsul sentinței atacate, aflate la filele 116-127 din dosarul primei instanțe, menționează în mod constant că numitele, I, și au fost proprietare extratabulare ale terenului în litigiu, în suprafață de 5475 mp, cu titlu de schimb, decizia nr. 176/1978 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al jud. C stabilind că preluarea terenului s-a făcut de la acestea, însă valabilitatea și legalitatea acestor prezumate contracte de schimb a fost pusă sub semnul îndoielii chiar de către autoritățile de la acea vreme. Astfel, dacă prin adresa din 27 ianuarie 1978 ( 121) se restituie documentația privitoare la schimbul de terenuri pentru realizarea detaliului de sistematizare " ", pentru a fi verificată de oficiul juridic, observându-se că actele de schimb cu proprietarii extratabulari, I, și, fiind întocmite în urmă cu doi ani, trebuie reactualizate, actul de răspuns, eliberat la 3 martie 1978 ( 117 dosar tribunal), informează Comitetul Executiv al Consiliului Popular al jud. C că, la momentul întocmirii actelor de schimb, proprietarii au fost puși în posesia terenurilor și valabilitatea contractelor este reală, iar reactualizarea lor ar crea o situație de compromis.
Pe de o parte, deși scriptele precizate învederează că terenul arător la "", cu nr.top. 14735, în parte, a făcut obiectul unor schimburi și comasări pe temeiul Decretului nr. 151/1950, când numitele, I, și ar fi primit, la schimb, din partea statului, parcelele cu nr.top. 14735/2, 14735/3, 14735/4 și 14735/5, identificate prin dezmembrarea produsă în anul 1978, totuși, pe de altă parte, înscrisul de la fila 121 vorbește despre un schimb ce ar fi avut loc în anul 1976.
Proprietarele extrabulare, I, și nu au depus notificare în baza Legii nr. 10/2001, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 12 aprilie 2007, pentru terenul în discuție, actele aflate la filele 116-127 demonstrând că, în baza deciziei nr. 176/1978, li s-au atribuit alte terenuri în proprietate, evidențiate în CF 318 și CF 23279 C, unde și-au și înscris dreptul de proprietate (extrasele de la filele 95-100 dosar tribunal).
Documentația ce a stat la baza emiterii deciziei nr. 176/1978 atestă, de asemenea, că aceste patru parcele de teren, în suprafață de 5475 mp, s-au situat în intravilanul municipiului C-N, aprobarea schimbului fiind determinată de necesitatea amplasării sediului și bazelor de producție ale Administrației Parcurilor și C-
Deși apărarea intimatei C-N a fost în sensul că apelantul nu are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, aceasta nu a făcut nici un fel de demersuri pentru a proba existența prezumtivelor contracte de schimb intervenite între antecesorii reclamantului și numitele, I, și, respectiv atribuirea în compensare, către aceștia, a unor terenuri, în baza Decretului nr. 151/1950, pârâta bazându-se doar pe constatările conținute în decizia nr. 176/1978, ce se referă la calitatea terțelor persoane de proprietare extratabulare asupra imobilului cu nr.top. 14735.
Întrucât, la solicitarea instanței de apel, nu au fost trimise aceste acte de schimb, iar existența lor certă nu este dovedită prin nici una din probele administrate, pretinsa încheiere a contractelor de schimb servind ca justificare la schimbul ulterior ce a avut loc între, I, și stat, concluzia este că, în realitate, în anul 1960 avut loc deposedarea abuzivă și fără titlu a bunicilor reclamantului, terenul fiind predat, în fapt, numitelor, I, și, de la care, în anul 1978, fost din nou preluat, prin schimb. Din această perspectivă se observă că, raportat la prevederile art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a probat, contrar celor reținute în decizia nr. 176/1978, că preluarea a operat de la autorii săi, cu mult înainte ca acest teren să fie trecut la stat de la numitele, I, și.
Nu s-a făcut nici dovada compensării autorilor reclamantului cu altă suprafață de teren, împrejurare care să reprezinte impediment în aplicarea Legii nr. 10/2001, așa încât se reține că preluarea imobilului se circumscrie perioadei de referință a Legii nr. 10/2001 și s-a produs, în anul 1960, fără titlu, de la proprietarii tabulari și.
Potențialul conflict între cei care pretind restituirea în natură, prin legile reparatorii adoptate după anul 1990, a fost reglementat și prin modificarea adusă Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, art. 7 alin. 3 din forma actuală a legii stipulând că, în ipoteza în care anumite terenuri libere, situate în intravilan, sunt solicitate de două persoane îndreptățite, dintre care unul este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul după data de 6 martie 1945, și cel de-al doilea, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar, iar ulterior acest teren a fost preluat prin măsuri abuzive, se va restitui în natură terenul celui dintâi proprietar, iar cei care au fost împroprietăriți cu asemenea terenuri vor beneficia de celelalte măsuri reparatorii în echivalent.
Se acordă prioritate, astfel, celui dintâi proprietar al terenului, deposedat abuziv după data de 6 martie 1945, cum este cazul antecesorilor reclamantului. În speță nu este vorba despre o asemenea concurență între cei îndreptățiți la restituirea, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, numitele, I, și sau succesorii acestora nu au trimis notificare în scopul acordării măsurilor reparatorii pentru acest teren ce a avut nr. top 14735.
Terenul în suprafață de 5475 mp, identificat prin cele patru parcele nou formate în anul 1978, nu este exclus de la incidența Legii nr. 10/2001, întrucât nu face parte din categoria celor vizate prin textul art. 8 din lege. Bunicii apelantului au deținut în proprietate, în CF 9621 C, mai multe parcele de teren, în suprafață totală de peste 5 ha, iar parte din ele au fost amplasate în extravilanul localității și au făcut chiar obiectul Legii nr. 18/1991, fiind emis titlul de proprietate nr. 1592/3357/19.03.2002 ( 15 dosar tribunal), teren asupra căruia moștenitorii proprietarilor tabulari și-au și înscris în CF dreptul de proprietate și au dispus de imobil (pe care l-au vândut către SC SRL). Dar, așa cum a statuat și prima instanță și cum s-a stabilit și în conținutul raportului de expertiză topografică efectuat de ing. ( 149-181 dosar apel), terenul revendicat în prezentul litigiu nu se identifică cu cel inclus în titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, fiind cuprins în intravilanul localității, în incinta pepinierei, împrejurare recunoscută și de către reprezentanta intimatei, potrivit încheierii de ședință din data de 12 aprilie 2007.
Aplicarea Legii nr. 10/2001 se impune cu atât mai mult cu cât terenul în discuție a fost preluat de stat fără titlu de la autorii reclamantului, fără plata vreunei despăgubiri și fără atribuirea în compensare a unui alt teren, este amplasat în intravilan și, începând cu anul 1978, fost dat în administrarea antecesoarei în drepturi a pârâtei
Ca atare, reclamantul este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, iar terenul în suprafață de 5475 mp, având parcelele nr. top. 14735/2, 14735/3, 14735/4, 14735/5, este supus regimului juridic reglementat în acest act normativ special.
Dar, deși prin plângerea înaintată în instanță, la data de 16.10.2003, a pretins restituirea în natură a acestui teren în suprafață de 5475 mp, în situația de fapt și de drept a imobilului au survenit modificări pe parcursul procesului, datorate acordului și conduitei ambelor părți.
Chiar în cuprinsul memoriului de apel redactat în data de 27.08.2004, face trimitere expresă la declarația autentificată sub nr. 2506/2004 de Biroul Notarului Public a, solicitând restituirea în natură a terenului pe un alt amplasament decât cel inițial, și anume a terenului evidențiat prin parcelele nr. top. 14729/1/1, 14730/3 și 15563/2, potrivit precizării făcute la termenul de judecată din 10 mai 2007, proprietatea intimatei
Cererea apelantului se constituie în acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma compensării cu un alt teren, potrivit prevederilor art. 1 alin. 2, art. 9 alin. 2, art. 24 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, respectiv, art. 1 alin. 2, 3 și 5, art. 26 alin. 1, 2 din lege, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.
Restituirea în echivalent se impune întrucât este prezentă ipoteza reglementată în art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, republicată, imobilul revendicat în cauză fiind înstrăinat. Actul juridic de înstrăinare nu a fost atacat, iar pârâta este obligată, potrivit art. 26 alin. 2, să se pronunțe asupra notificării și în situația înstrăinării imobilului.
Declarația autentică a reclamantului, din 26 august 2004 ( 54 dosar apel), se referă la acordul său ca terenul ce a făcut obiectul notificării trimise C, în măsura în care este îndreptățit să-l primească, să-i fie restituit pe un alt amplasament, diferit de cel folosit de defuncții și.
Luând act de această manifestare de voință, pârâta C a și dispus de imobil, pe care l-a înstrăinat către SC SRL, prin contractul de schimb autentificat la data de 10.09.2004 ( 26-29 dosar curte). Parcelele în litigiu au fost retransmise ulterior în proprietatea SC Cash & SRL, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare perfectat la data de 20.10.2004 ( 46-53 dosar apel).
Așadar, la acest moment SC Cash & SRL este proprietara tabulară a terenului revendicat, iar vechiul amplasament al imobilului, așa cum a fost identificat prin raportul de expertiză topografică, este în întregime ocupat de amenajarea incintei complexului comercial, la limită cu traseul străzii.
Întrucât terenul nu este susceptibil de restituire în natură, reclamantul poate obține doar măsuri reparatorii în echivalent, pretenția acestuia fiind de a i se atribui teren în compensare, liber de construcții, proprietatea tabulară a pârâtei C, având nr. top. 14729/1/1, în suprafață de 4058 mp, din CF 9621 C, nr.top. 14730/3 în suprafață de 1295 mp și evidențiat în CF - C, în prezent transcris în CF - C, precum și 942 mp din parcela nr. top. 15563/2, ce a fost evidențiată în CF 9621 C și transcrisă apoi în CF -
Situația de fapt și de drept a acestor terenuri solicitate în compensare este minuțios descrisă în raportul de expertiză topografică, în cuprinsul căruia sunt identificate toate operațiunile ce au avut loc asupra acestor trei parcele de teren, proprietatea tabulară a
Parcela cu nr.top. 14729/1/1, deși evidențiată în CF 9621 C ca proprietate tabulară a lui și, reînscrisă în favoarea vechilor proprietari pe baza sentinței civile nr. 10721/2003 a Judecătoriei Cluj -N, reprezintă, în realitate, proprietatea pârâtei C, înscrisă ca atare în CF - C, sub, situația semnalată, de paralelism între înscrierile din cele două cărți funciare, fiind explicată prin modul de operare în CF a sentinței civile nr. 5746/1997 a Judecătoriei Cluj -N, respectiv neidentificarea tuturor parcelelor suprapuse cu conturul pepinierei C și neoperarea acestui transfer din CF inițiale spre CF -
Parcela cu nr.top. 14730/3 a fost înscrisă în CF 10526 C, a aparținut tot antecesorilor reclamantului dar, prin dezmembrări succesive, terenul de 1295 mp a fost transcris în CF - C, în favoarea C, cu titlu de schimb. Această parcelă a fost inclusă în titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea și a reclamantului, înstrăinată autentic, dar, prin înstrăinări succesive, a reintrat în patrimoniul
Aceeași împrejurare este valabilă și în privința parcelei cu nr.top. 15563/2, cuprinsă în titlul de proprietate la Legea nr. 18/1991, vândută de către beneficiari, dar, prin înstrăinări succesive, a redevenit proprietatea
Inițial, imobilul cu nr.top. 15563/2 a constituit și el proprietatea familiei apelantului, iar suprafața totală a parcelei este de 6975 mp, din care acesta pretinde o porțiune de 942 mp.
Expertul conchide că toate cele trei parcele cerute în compensare sunt în proprietatea C, în perimetrul intravilan al municipiului C-N, sunt libere de construcții și servituți legale supraterane sau subterane, arătând că terenul este de a fi atribuit în natură. Identificarea acestora s-a făcut și prin anexa nr. 10 la lucrarea de expertiză ( 170), marcate cu culoarea albastru.
În legătură cu temeinicia solicitării de atribuire în compensare a acestui teren, deși i s-a cerut de către instanță să-și exprime poziția procesuală asupra acestei măsuri reparatorii în echivalent, prin scriptul de la fila 87 din dosarul de apel intimata nu consideră că ar fi oportun să se pronunțe asupra unor oferte de teren în compensare, în timpul judecării procesului, dar confirmă faptul că aceste trei parcele sunt în proprietatea sa, libere de construcții și au categoria de folosință "pepinieră dendrofloricolă".
În încheierea de ședință din 10 mai 2007, s-a consemnat, de asemenea, punctul de vedere al reprezentantei intimatei, în sensul că, după modificarea adusă Legii nr. 10/2001, prin nr.OUG 209/2005, această instituție nu și-a îndeplinit obligația de a fișa lunar, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile care pot fi acordate în compensare.
Modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005 acordă o semnificație deosebită măsurilor reparatorii în echivalent sub forma atribuirii unor bunuri în compensare, care este prioritară în raport de celelalte măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubirile acordate în condițiile legii speciale. Art. 1 alin. 2 prevede că măsura compensării cu alte bunuri se stabilește cu acordul persoanei îndreptățite, iar art. 26 alin. 1 stipulează asupra obligației entității învestită cu soluționarea notificării, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii. Totodată, se dispune că propunerea de acordare a despăgubirilor se face doar în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
HG nr. 250/2007, la pct. 1.7. arată că măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri permite entității obligate la restituire să ofere celui îndreptățit bunuri disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită. Bunurile susceptibile de atribuire în compensare trebuie să se afle în circuitul civil și să fie deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
Refuzul de acordare în compensare de alte bunuri trebuie să fie pe deplin justificat și să nu reprezinte abuz de drept, întâietatea acestei măsuri reparatorii în echivalent, consacrată de Legea nr. 10/2001, putând și trebuind să fie cenzurată de instanța de judecată, abilitată, prin plenitudinea sa de jurisdicție, să verifice aplicarea corespunzătoare a acestor dispoziții imperative din legea reparatorie.
Intimata nu se poate sustrage controlului jurisdicțional afirmând, pur și simplu, că nu dorește atribuirea în compensare către persoana îndreptățită, a altor bunuri pe care le deține, stabilirea acestei forme de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent fiind lăsată, exclusiv, la latitudinea persoanei îndreptățite, de acordul căreia depinde compensarea cu alte bunuri.
Intimata C nu s-a prevalat de vreun motiv bine întemeiat care să împiedice atribuirea în compensare a acestor terenuri, nu a invocat vreun impediment legal, dimpotrivă, raportul de expertiză efectuat în cauză demonstrând că sunt îndeplinite toate cerințele legale care fac posibilă acordarea acestei măsuri reparatorii în echivalent.
Un argument suplimentar în sensul atribuirii în compensare a acestor terenuri îl constituie însăși conduita adoptată de pârâtă pe timpul procesului, care, fiind notificată de către reclamant în scopul restituirii în natură a terenului identificat prin cele patru parcele topografice, obține, în 26.08.2004, consimțământul acestuia la atribuirea terenului pe un alt amplasament (ceea ce înseamnă, de fapt, compensarea cu alt teren), iar în data de 10.09.2004 îl și înstrăinează prin contract autentic de schimb. Deși acționează în acest fel pe baza acordului exprimat de persoana îndreptățită, refuză apoi atribuirea terenului pe un alt amplasament, în contextul în care s-a dovedit că aceasta deține terenuri disponibile.
În concluzie, constatând că este posibilă acordarea în compensare a acestor terenuri, în temeiul art. 296.pr.civ. se va admite în parte apelul reclamantului și se va schimba în parte sentința, în sensul admiterii acțiunii formulată de acesta.
Se va anula hotărârea emisă de către pârâtă și se va dispune atribuirea, în compensare, a terenului nr. top. 14729/1/1, în suprafață de 4058 mp, a terenului cu nr.top. 14730/3, în suprafață de 1295 mp, precum și a unei cote reale de 122/6975 parte din terenul în suprafață totală de 6975 mp (adică o suprafață de 122 mp), din parcela nr. top. 15563/2. Apelantul a solicitat să i se atribuie din această ultimă parcelă o porțiune de 942 mp, dar, cumulată cu suprafața celorlalte două parcele, ar rezulta o suprafață de 6295 mp, mai mare decât cea a terenului preluat abuziv de stat, care a fost de numai 5475 mp. Cererea de acordare în compensare se justifică doar în limita suprafeței de 5475 mp, terenurile fiind situate în același loc și având valoare egală.
În această fază procesuală nu se poate dispune acordarea în compensare a suprafeței de 5475 mp, care să fie în mod exact materializată pe schița anexă raportului de expertiză (parcelele cu nr.top. 14729/1/1 și 14730/3 sunt atribuite integral prin compensare), deoarece, în ceea ce privește suprafața de 122 mp din parcela cu nr.top. 15563/2, în suprafață totală de 6975 mp, aceasta ar echivala cu o sistare a stării de indiviziune între reclamant și pârâta C, partaj ce nu poate fi dispus în cadrul acestui proces.
- fi păstrată dispoziția din sentință referitoare la respingerea acțiunii formulată de reclamanții, și.
- fi respinsă și cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată, în sumă de 800 lei onorariu avocațial și 1300 lei cota-parte din onorariul expertului, potrivit scriptelor de la filele 218, 220, întrucât apelul acestuia urmează să fie respins, partea aflându-se în culpă procesuală. În măsura în care a participat la suportarea costului expertizei tehnice, avansând apelantului suma de 1.300 lei, are altă posibilitate de acoperire a acestor cheltuieli.
Potrivit art. 274.pr.civ. intimata C va fi obligată să plătească apelantului suma de 4.000 lei cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite, în parte, apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 979 din 27 aprilie 2004 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. 9640/2003, pe care o schimbă în parte, astfel:
Admite acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Regia Autonomă a Domeniului Public C-N, și în consecință:
Anulează hotărârea nr. 105/15 septembrie 2003, emisă de pârâtă.
Dispune atribuirea către reclamantul, în compensare, a terenului înscris în CF 9621 C, respectiv - C, nr. top 14729/1/1, în suprafață de 4.058 mp, a terenului evidențiat în CF - C și transcris în CF - C, sub nr. top. 14730/3, în suprafață de 1.295 mp, precum și a terenului înscris în CF 9621 C și transcris în CF - C, sub nr. top. 15563/2, acesta din urmă în cotă reală de 122/6975 parte din terenul în suprafață de 6975 mp.
dispoziția din sentință referitoare la respingerea acțiunii formulate de reclamanții, și, pentru lipsa calității procesuale active.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții, și, împotriva aceleiași sentințe.
Respinge cererea apelantului pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Obligă pe intimata C-N să plătească apelantului suma de 4.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red./dact.
11 ex./22.01.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
