Speta Legea 10/2001. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.32/A/2009
Ședința publică din 9 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 551 din 23 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimatul pârât Primarul municipiului C-N, având ca obiect anulare Dispoziție emisă în baza Legii nr.10/2001 și restituire imobil.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta apelanților reclamanți, în substituirea, cu delegație de substituire la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta apelanților reclamanți depune la dosar, în copie, sentința civilă nr. 687 din 19 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, într-o cauză identică cu prezentul apel.
Reprezentanta apelanților reclamanți solicită, în probațiune, efectuarea unei adrese către Comisia Locală de aplicare a Legii nr.10/2001, pentru a comunica instanței dacă mai există teren liber în zonă în altă parte și pentru identificarea suprafeței de teren solicitate.
Instanța, în urma deliberării, respinge cererile în probațiune formulate de către apelanți, având în vedere că instanța este cea care se poate pronunța pe suprafața de teren solicitată și că este notorie împrejurarea că în C N nu există terenuri oferite spre compensare, în sensul art. 1 alin. ultim din Legea nr. 10/2001, republicată.
Curtea, în urma deliberării, nemaifiind cereri în probațiune de formulat, excepții de ridicat și nici probe de administrat, în temeiul art.150 proc. civ. închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului formulat în cauză.
Reprezentanta apelanților reclamanți susține apelul așa cum este formulat, solicită admiterea lui, conform motivelor arătate în memoriul de apel depus la dosar, schimbarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii contestației, în sensul obligării Statului Român prin Consiliul Local al municipiului C-N la acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 195 mp revendicat de către reclamanți. Solicită obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 551/23.10.2008 a Tribunalului Cluj, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamanții și, împotriva pârâtului Primarul municipiului C-N, având ca obiect anularea dispoziției nr. 4477/9.07.2008 emisă de intimat și acordarea de teren în compensare sau despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul înscris inițial în CF nr. 25806 C, cu nr. top. 3791.
În considerentele acestei sentințe tribunalul a reținut că, rin p. contestată, s-a propus în favoarea reclamanților acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere pentru construcția expropriată și demolată - apartamentul nr. 2, înscris în CF ind. nr. 33935, nr. top 3791/II, cu suprafața construită de 55. cu părțile indivize comune în cotă de 7/100 parte înscrise în CF col. nr. 25806, din imobilul situat în C-N, str. - (în prezent Calea -) nr. 64. fost respinsă cererea reclamanților în ceea ce privește terenul aferent apartamentului revendicat.
În considerentele dispoziției, se arată că imobilul revendicat a trecut în proprietatea Statului în baza Decretului de expropriere nr. 166/1988, prin care a fost preluată construcția de la reclamanți, cu plata despăgubirilor legale în sumă de 20.500 lei, potrivit declarației olografe dată de revendicatoare, iar terenul aferent a fost preluat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Prin acțiune, reclamanții au înțeles să conteste dispoziția în ceea ce privește respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii pentru teren, apreciind că, potrivit reglementării legii speciale, sunt îndreptățiți la astfel de măsuri, întrucât au cumpărat de la proprietarii tabulari, atât construcția, cât și terenul aferent, acesta din urmă fiind preluat la stat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 58/1974, tocmai în considerarea înstrăinării imobilului.
Tribunalul a constatat că reclamanții nu contestă modul de preluare a terenului, respectiv în temeiul dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, acest aspect reieșind și din mențiunile cuprinse în CF nr. 25806.
Contrar susținerilor reclamanților, s-a constat, din conținutul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22 iunie 1987, că aceștia au cumpărat de la moștenitoarea proprietarei tabulare, doar apartamentul, nu și terenul aferent acestuia.
Prin urmare, terenul aferent construcției înstrăinate, a trecut în proprietatea Statului în temeiul dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 de la proprietarii tabulari și nicidecum de la reclamanți, în calitatea lor de cumpărători ai construcției.
Astfel, cum s-a statuat și în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 republicată, pentru terenul trecut în proprietatea Statului în temeiul Legii nr. 58/1974, aparține celui din patrimoniul căruia acesta a fost preluat, respectiv vânzătorului. Cumpărătorul este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru construcția preluată, iar, în situația în care aceasta nu a fost demolată, poate dobândi terenul în condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 18/1991 republicată. ( CCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, Decizia civilă nr. 7315 din 1 noiembrie 2007).
Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 2 din Legea nr. 58/1974, în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri ce se stabilea conform dispozițiilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973.
Potrivit acestui text, în baza contractului de vânzare, cumpărătorul dobândea numai dreptul de proprietate asupra construcției. Preluarea de către stat a terenului aferent construcției se realiza din patrimoniul vânzătorului, căruia i se plăteau despăgubiri calculate conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973, iar, pentru ca dobânditorul construcției să-și poată exercita atributele ce decurg din dreptul de proprietate asupra construcției, primea din partea statului, în folosință, terenul necesar, atribuirea fiind valabilă numai pe durata existenței construcției. De aceea, cumpărătorii construcției, cum este cazul reclamaților, au calitate de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, numai pentru construcție, nu și pentru terenul aferent, deoarece terenul nu a fost preluat din patrimoniul acestora.
Calitatea de persoane îndreptățite la restituirea în natură, în condițiile Legii nr. 10/2001, au numai foștii proprietari, din patrimoniul cărora s-a realizat preluarea, sau moștenitorii acestora.
Legea nr. 10/2001 privește restituirea către foștii proprietari a imobilelor preluate abuziv de către stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, fără să cuprindă dispoziții privind constituirea dreptului de proprietate în beneficiul unor persoane care, la momentul preluării, nu aveau calitatea de proprietari ai imobilului, cum este cazul intimaților.
Constituirea dreptului de proprietate este reglementată de Legea nr. 18/1991, iar pentru dobânditorii construcțiilor această lege dispune, în art. 36 alin. 3 că "terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor".
Imposibilitatea constituirii dreptului de proprietate asupra terenului, în condițiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, ca efect al demolării construcției, nu conferă fostului proprietar al construcției dreptul la restituirea terenului pe care nu l-a deținut în proprietate anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare și pe care, indiferent de prețul care a fost plătit, nu l-a dobândit prin contract. (CCJ, Secția civilă și de proprietate intelectuală, Decizia civilă nr. 7315 din 1 noiembrie 2007).
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termen legal reclamanții, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii plângerii
În motivarea apelului, reclamanții învederează că instanța a reținut greșit faptul că ei au cumpărat în anul 1987 doar apartamentul nr. 2 situat în C-N,-, în realitate, după cum rezultă și din înscrierile în cartea funciară, vânzătoarea înstrăinat imobilul apartament și cotele indivize aferente, din care făcea parte și terenul în suprafață de 195 mp, revendicat, astfel că, la momentul preluării imobilului în baza Decretului de expropriere nr. 166/1998, reclamanții erau proprietari atât ai apartamentului, cât și a terenului aferent construcției, fiind îndreptățiți la despăgubiri și pentru terenul aferent, acesta fiind și motivul pentru care vânzătorii nu au formulat, la rândul lor, notificare în temeiul legii speciale.
Din actele aflate la dosar și din înscrierile din cartea funciară, nu rezultă faptul că terenul aferent apartamentului cumpărat ar fi fost preluat de Statul Român și dat spre folosință pe durata existenței construcției reclamanților.
Prima instanță a reținut în mod greșit preluarea terenului în baza Legii nr. 58/1974, abrogată în anul 1989, de la vânzător, pe care-l consideră în continuare proprietar, deși acesta nu s-a mai comportat niciodată ca proprietar, ignorând împrejurarea că, prin Legea nr. 10/2001, s-a urmărit să se dea eficiență juridică tuturor situațiilor de preluare abuzivă, efectul soluției pronunțate fiind îmbogățirea statului fără vreun temei legal.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 292 alin. 1 Cod proc. civ. curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, situația imobilului în litigiu este una specială, întrucât, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către reclamanți, respectiv 28.08.1987, erau în vigoare disp. Legii nr. 58/1974, astfel că, indiferent dacă s-a trecut sau nu expres în contract, în temeiul art. 30 din acest act normativ, terenul devenea proprietatea Statului Român, cumpărătorii dobândind doar un drept de folosință.
În măsura în care construcția ar exista în prezent, reclamanții cumpărători, și nu vânzătorii, foști proprietari, așa cum reține prima instanță, ar fi îndreptățiți la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în temeiul art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, ceea ce ar face inaplicabile disp. Legii nr. 10/2001, conform art. 8 alin. 1 din această lege.
Numai că, ulterior dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției, Statul Român a adoptat o altă măsură abuzivă, care s-a adăugat celei prev. de art. 30 din Legea nr. 58/1974, expropriind construcția proprietatea reclamanților, ceea ce i- exclus pe aceștia de la aplicarea dispozițiilor legii fondului funciar.
Prin urmare, dacă ar fi existat doar prima măsură abuzivă, reclamanții ar fi avut dreptul la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, în timp ce, în condițiile în care statul intervenit cu o nouă măsură abuzivă, această împrejurare nu ar mai fi posibilă deloc în opinia primei instanțe, nefiind aplicabile dispozițiile legii fondului funciar.
În realitate, o astfel de dezlegare în drept nu poate fi acceptată. Deși nu sunt aplicabile dispozițiile legii fondului funciar, întrucât construcția nu există, fiind demolată în urma exproprierii, trebuie aplicate dispozițiile Legii nr. 10/2001, conform art. 1 și 8 alin. 1 din această lege, neavând vreo rațiune sau temei legal sancționarea persoanei îndreptățite supusă de două ori unor măsuri abuzive, raportat la cea căreia i s-a aplicat doar o singură astfel de măsură, cu singura deosebire că va fi aplicată legea generală în materie de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, și nu cea specială, respectiv Legea nr. 18/1991.
În temeiul art. 296 Cod proc. civ. din considerentele arătate, apelul reclamanților va fi admis în parte, în sensul constatării dreptului lor la măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 7/100 parte din terenul cu nr. top. 3791 din CF col. 25806 C în suprafață totală de 1188 mp. Admiterea în parte se impune datorită împrejurării că suprafața corespunzătoare acestei cote este de numai 83,16 și nu de 195, cât au susținut reclamanții în cuprinsul apelului.
Cheltuieli de judecată nu au fost dovedite, astfel că acestea nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamanții și - împotriva sentinței civile nr.551 din 23 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă, în sensul că admite în parte plângerea formulată de reclamanți împotriva dispoziției nr. 4477 din 9 iulie 2008 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N, pe care o anulează parțial, în ceea ce privește art. 2.
Constată că reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în temeiul Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru cota de 7/100 parte din terenul cu nr.top. 3791 din CF col. 25806 C în suprafață totală de 1188 mp.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/4 martie 2009
Jud. tribunal:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș
