Speta Legea 10/2001. Decizia 323/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 323/A/2008
Ședința publică din 21 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina JUDECĂTOR 2: Denisa Livia Băldean
JUDECĂTOR: --- - - președinte secție
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare- apelul declarat de către reclamantul împotriva Sentinței civile nr.136 din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați PRIMARUL COMUNEI DE ȘI COMUNA DE PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în baza Legii nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 14 noiembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 21 noiembrie 2008.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.136/F din 13 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea extinsă formulată de reclamantul, împotriva pârâților Comuna de Cîmpie prin primar și Primarul comunei de Cîmpie, având ca obiect Legea 10/2001.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin notificarea formulată în baza Legii 10/2001, mama reclamantului, Nora, a solicitat acordarea despăgubirilor bănești pentru mai multe imobile de pe raza localității de Cîmpie, care au aparținut antecesoarei acesteia,.
Întrucât copia notificării, depusă la dosar nu este lizibilă în întregime, tribunalul a solicitat originalul notificării, spre verificare, astfel că la termenul de judecată din 17 ianuarie 2008 s-a procedat la confruntarea copiei cu originalul, constatându-se că s-au solicitat imobilele înscrise în CF nr. 1553 nr. top 677/1/2 - 679, CF nr.37, CF 549, CF 838 și CF 794 cu nr. top 916-923 și în CF 511, CF 508 cu nr. top 586/1/2 - 597. Reclamantul a susținut că în notificare s-au solicitat imobilele înscrise în CF nr. 501 de Câmpie, însă verificându-se originalul notificării s-a constatat, că deși puțin lizibilă datorită faptului că a fost redactată la mașina de scris cu șapte ani în urmă, în cuprinsul ei se face trimitere în mod cert la CF 511 și nu la CF 501, deoarece cel de-al doilea caracter cu siguranță nu este un 0, având în vedere configurația sa.
La data de 8 februarie 2004 petenta Nora a decedat demersurile sale fiind continuate de fiul acesteia, reclamantul.
La dosarul de notificare s-a depus o cerere nouă la data de 31.08.2005, cu mult după expirarea termenului prevăzut de art. 22 alin.1 din Legea 10/2001, solicitându-se măsuri reparatorii pentru imobilele necunoscute la data notificării, constând în: imobil cu 7 camere, 9 case pentru servitori, grajduri pentru bovine, șopron pentru porci, grajduri din cărămidă cu capacitate de 80 de bovine, una casă cu două camere, lemnărie, fierărie, un șopron și remize pentru atelaje, șopron acoperit cu șindrilă, pătul porumb cu două despărțituri, una magazie cereale, toate aceste imobile fiind cuprinse în procesul-verbal de preluare din data de 13 martie 1945.
Prin Dispoziția nr. 167/22.05.2007 Primarul comunei de Cîmpie a respins notificarea numitei Nora, cu motivarea că nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilele solicitate și nu face dovada că persoana îndreptățită nu a primit despăgubiri.
Tribunalul a reținut că această dispoziție, deși lacunară ca motivare, este temeinică și legală pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 22 alin.1 și 2 din Legea 10/2001, în termenul de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, prelungit ulterior prin OUG nr. 109/2001 și OUG nr.145/2001, ultima zi fiind 14 februarie 2002, persoana îndreptățită avea posibilitatea de a formula notificare cu obligația indicării imobilului pentru care solicită măsuri reparatorii și a elementelor de identificare a acestuia.
Potrivit alin.5 al aceluiași articol, nerespectarea termenului menționat atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau echivalent, fiind un termen de decădere. Așa fiind, notificarea poate fi analizată doar în privința imobilelor solicitate în termenul prevăzut de art. 22 alin.1, orice solicitare de măsuri reparatorii pentru alte imobile decât cele indicate în termen fiind tardivă.
În speță, solicitarea de măsuri reparatorii se poate analiza doar cu privire la imobilele solicitate în notificare, respectiv cele înscrise în CF nr. 1553 nr. top 677/1/2 - 679, CF nr.37, cf 549, CF 838 și CF 794 cu nr. top 916-923 și în CF 511, CF 508 cu nr. top 586/1/2 - 597.
S-a apreciat că privitor la aceste imobile reclamantul nu a făcut dovada, în condițiile art. 23,24 din Legea 10/2001 cu modificările și completările ulterioare și art. 23.1, 24.1 și 24.2 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007, că au aparținut antecesorilor săi și că au fost preluate la stat de la aceștia, iar reclamantul, în fața instanței, a recunoscut că imobilele precizate în notificare au fost trecute la întâmplare de către avocatul care a redactat cererea și că în realitate au fost preluate de la antecesorii săi imobilele indicate în anul 2005, cuprinse în procesul-verbal din 13 martie 1945, reclamantul intrând în posesia acestui proces verbal doar la 6.10.2003.
În ceea ce privește imobilele presupus înscrise în CF 501 de Cîmpie, și care, potrivit susținerilor reclamantului, ar fi fost solicitate și prin notificarea inițială, depusă în termenul legal, tribunalul a reținut că în notificare se face trimitere la cf nr. 511 de Cîmpie și nicidecum la CF. 501.Mai mult, chiar dacă s-ar accepta ideea solicitării în termen și a imobilelor din CF 501, cererea este nefondată, întrucât această carte funciară nu există în arhiva OCPI B, nefiind preluată de la fostul notariat de Stat, și nici la solicitările instanței nu s-au putut oferi relații cu privire la numerele topografice care au fost înscrise în această carte funciară sau cu privire la proprietarii acestora.
Reținând că pentru imobilele cerute în termenul legal reclamantul nu a dovedit dreptul de proprietate al antecesorilor săi și nici faptul preluării lor la stat, tribunalul a constatat că plângerea este neîntemeiată și în baza art. 26 alin.3 din Legea 10/2001 a respins-
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate cu consecința admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată și extinsă pentru următoarele considerente:
Așa cum a menționat și în dosarul de fond, după depunerea notificării în baza Legii nr. 10/2001, reclamantul a făcut demersuri pentru obținerea de acte doveditoare al dreptului de proprietate al antecesorilor, și numai la acel moment a aflat că bunurile antecesorilor săi au fost înscrise numai în CF 501 de Câmpie, nu și în celelalte cărți funciare menționate în notificare, la momentul când aceasta a fost făcută și depusă conform legii..
Mai arată că instanța motivează că, chiar dacă s-ar accepta ideea solicitării în termen și a imobilelor din CF 501, cererea este nefondată, întrucât această carte funciară nu există în arhiva OCPI B, nefiind preluată de la fostul Notariat de Stat și nici la solicitările instanței nu s-au putut oferi relații cu privire la numerele topografice care au fost înscrise în această carte funciară sau cu privire la proprietarii acestora. Ori, faptul că, în arhiva OCPI B nu se găsește cartea funciară 501 de Câmpie, nu-i este imputabil reclamantului, demersurile pe care le face de ani de zile fiindu-i zădărnicite de faptul că această carte funciară nu există (501) în arhiva OCPI B, nefiind preluată de la fostul notariat de stat.
Consideră că instanța care ar fi trebuit să facă lumină în această situație însă a motivat că cererea nu este fondată deoarece nu există cartea funciară în arhivă. Având în vedere cele invocate și faptul că prin notificarea depusă în baza Legii 10/2001 în termen legal, au fost solicitate și imobilele înscrise în CF 501 de Cîmpie, solicită admiterea apelului și pe cale de consecință admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost extinsă.
Examinând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin.1 proc.civ. Curtea reține următoarele:
La data de 27.12.2000, prin notificarea înregistrată sub nr.1498, antecesoarea reclamantului, Nora, a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru mai multe imobile de pe raza localității de Câmpie, ce au aparținut mamei sale, respectiv pentru imobilele înscrise în CF nr.1553 nr.top.677/1/2 - 679, CF nr.37, CF nr.549, CF nr.838, CF nr.794 nr.top.916-923, CF nr.511 și CF nr.508 cu nr.top.586/1/2- 597. Această cerere a fost ulterior completată cu acte de stare civilă, precum și cu acte privind bunurile ce au aparținut antecesoarei sale.
Procedând la soluționarea notificării, prin Dispoziția nr.167 din 22.05.2007, Primarul comunei de Câmpie a respins notificarea cu motivarea că nu a fost dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilele solicitate și nu face dovada că persoana îndreptățită nu a primit despăgubiri.
Prima instanță a respins plângerea pentru anularea dispoziției reținând, în esență, că cererea privind acordarea de măsuri reparatorii se poate analiza doar cu privire la imobilele solicitate prin notificare, iar reclamantul nu a solicitat imobilele înscrise în CF nr.501 de Câmpie.
Potrivit dispozițiilor art. 3 alin.1 lit. a) din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Sarcina probei deținerii proprietății incumbă persoanei care pretinde dreptul, în speță reclamantului, ce continuă demersurile făcute de mama sa, Nora, decedată la 8 februarie 2004, care a formulat notificarea în baza Legii nr.10/2001.
În speță, prin notificare s-au solicitat imobilele ce au aparținut lui, bunica reclamantului, acestea fiind identificate cu cărțile funciare menționate, însă, referitor la noțiunea de "acte doveditoare" ale dreptului de proprietate, Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, menționează, pentru mediul rural inclusiv extrasele de pe registrul agricol.
Prin urmare, trebuie considerat că pentru a beneficia de măsuri reparatorii, persoana ce se pretinde îndreptățită trebuie să facă proba deținerii proprietății la momentul preluării abuzive prin orice acte juridice care o atestă.
Prima instanță a apreciat că notificarea poate fi analizată doar în privința imobilelor solicitate inițial, considerând ca fiind tardivă precizarea ulterioară cu datele de carte funciară, însă împrejurarea că reclamantul a făcut precizări în cursul anului 2005, depunând la dosar și procesul verbal de preluare a acestor imobile, încheiat la 13 martie 1945 nu este de natură a determina respingerea plângerii formulate.
Reclamantul a făcut dovada preluării imobilelor de la antecesorii săi, depunând la dosar și actele de stare civilă pentru a face dovada calității de moștenitor și, întrucât termenul de depunere a actelor doveditoare nu este unul de decădere, care să atragă pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii, în mod greșit s-a soluționat plângerea în sensul respingerii ei.
Trebuie subliniat că prin notificare s-au solicitatmăsuri reparatoriipentru imobilele ce au aparținut antecesorilor reclamantului, cu referire la imobilele situate în localitatea de Câmpie, fiind cert că aceste imobile au trecut în proprietatea statului, așa cum rezultă și din actele dosarului.
Așa fiind, reclamantul ar putea beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 pentru proprietatea deținută de antecesorii săi, chiar dacă acesta s-a aflat în eroare de identificare cu date de CF a imobilelor.
Prima instanță s-a limitat la examinarea plângerii raportat la identificarea inițială făcută prin notificare, fără a stabili care au fost în realitate imobilele preluate de la antecesorii reclamantului, cu identificarea corectă a acestor imobile printr-o expertiză tehnică judiciară, rezolvând astfel procesul fără a intra în cercetarea fondului, situație în care în speță devin incidente dispozițiile art. 297.proc.civ.
Pe cale de consecință, curtea va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza înscrisurile depuse în apel d e reclamant pentru dovada dreptului de proprietate pretins, va pune în discuția părților administrarea probei cu expertiza tehnică de identificare a imobilelor preluare abuziv de la antecesorii reclamantului și va stabili, în raport inclusiv cu actele de stare civilă depuse la dosar, dacă reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, precum și natura măsurilor reparatorii ce i se cuvin.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 136/F din 13 martie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.
Dact.Sz./6ex.
19.12.2008
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Livia Băldean
