Speta Legea 10/2001. Decizia 325/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 325/A/2009
Ședința publică din 4 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Marta Vitos
JUDECĂTOR 2: Ioan Daniel Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții, -. G, -. G și, împotriva sentinței civile nr. 764 din 24 aprilie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr- privind și pe intimații INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI S, COPIILOR Z și MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamanților apelanți, jr. G, jr. G și, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 4, reprezentanta pârâtului intimat Inspectoratul Școlar Județean S, consilier juridic, care depune delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 23 noiembrie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat Inspectoratul Școlar Județean S, întâmpinare.
La data de 24 noiembrie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat Palatul Copiilor Z, întâmpinare.
Se comunică cu reprezentantul reclamanților apelanți, un exemplar din întâmpinările depuse la dosar.
Reprezentantul reclamanților apelanți solicită acordarea unui termen pentru a răspunde întâmpinărilor comunicate la acest termen, având în vedere că se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării.
Reprezentanta pârâtului intimat Inspectoratul Școlar Județean S arată că nu se opune acestei cereri.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea de amânare având în vedere că această chestiune a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației și Cercetării este reiterată în apel și a fost pusă în discuție și în fața primei instanțe.
Reprezentații părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților, aspectul referitor la faptul că la data de 7 octombrie 2009, s-a depus motivele de apel, iar la data promovării apelului nu s-a declarat apel și împotriva acestei încheierii pronunțate în ședința camerei de consiliu, motiv pentru care invocă excepția tardivității formulării apelului împotriva încheieri camerei de consiliu din data de 15 iunie 2009, comunicată reclamanților apelanți la data de 16 iunie 2009.
Reprezentantul reclamanților apelanți arată că întrucât încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din data de 15 iunie 2009, era o încheiere interlocutorie, părțile nu erau ținute de un anumit termen să declare calea de atac, iar la data declarării apelului această încheiere nu exista la dosar.
Reprezentanta pârâtului intimat Inspectoratul Școlar Județean S arată că își susține excepția tardivității apelului împotriva acestei încheierii.
Curtea, pune în discuția părților aspectul referitor la faptul că prima instanță a omis să se pronunțe asupra cererii de arătare a titularului dreptului.
Față de nepronunțarea primei instanțe asupra titularului dreptului, reprezentantul reclamanților apelanți apreciază că sentința este nelegală iar soluția ce se impune este casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentanta pârâtului intimat Inspectoratul Școlar Județean S arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, pune în discuția părților aspectul referitor la cererea reconvențională, în sensul că prima instanță s-a pronunțat și a admis cererea reconvențională formulată de către Consiliul Județean S, în condițiile în care cererea reconvențională a fost formulată de către pârâtul Palatul Copiilor
Reprezentantul reclamanților apelanți arată că sub acest aspect sentința este nelegală.
Reprezentanta pârâtului intimat Inspectoratul Școlar Județean apreciază că în mod corect s-a pronunțat instanța asupra cererii reconvenționale întrucât Inspectoratul Școlar Județean a formulat cerere reconvențional în cauză.
Curtea, pune în discuția părților excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește acțiunea reconvențională, invocată prin motivele de apel.
Reprezentantul reclamanților apelanți arată că își susține excepția autorității de lucru judecat, pentru considerentele invocate prin motivele de apel.
Reprezentanta pârâtului intimat Inspectoratul Școlar Județean solicită respingerea acestei excepții.
Curtea, se va pronunța asupra excepției tardivității încheierii pronunțate în ședința camerei de consiliu din data de 15 iunie 2009 și asupra excepției autorității de lucru judecat, prin considerentele hotărârii.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Curtea constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra apelului formulat.
Reprezentantul reclamanților apelanți solicită admiterea apelului, iar în temeiul art. 297. proc. civ. desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1500 lei conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta pârâtului intimat Inspectoratul Școlar Județean solicită respingerea apelului pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 581 din 3 aprilie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr- s-a admis cererea reclamanților G, - moștenitorii reclamantei defuncte, Jr. G, Jr. împotriva pârâților: Inspectoratul Școlar al Județului S, Palatul Copiilor Z și Ministerul Educației și Cercetării. Au fost obligați pârâții să predea reclamanților în deplină posesie și proprietate imobilul înscris în CF. 1747 Z top 723/a compus din casă, curte, grădină și teren astfel cum rezultă din completarea raportului de expertiză efectuat de expertul care face parte integrantă din prezenta hotărâre. S-a admis cererea reconvențională a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean S privind obligarea reclamanților la plata sumei de 1000.000 RON reprezentând contravaloarea construcțiilor ridicate pe terenul reclamanților și îmbunătățirile efectuate la construcțiile existente inițial.
S- instituit în favoarea pârâților un drept de retenție asupra imobilului până la plata integrală a sumei datorate de reclamanți.
S- disjuns cererea reclamanților privind obligarea pârâților la despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul de rândul
Pentru a pronunța această sentință tribunalul reținut următoarele:
Prin acțiunea promovată de reclamanți în cadrul procesual precizat după decesul reclamantei se solicită restituirea în natură a imobilului înscris în CF 1747 Z top 723/a compus din casă, curte și grădină în suprafață de 7625 mp, situat administrativ în Z-, ocupat ilegal de către pârâții Inspectoratul Școlar al județului S și Palatul Copiilor
S-a solicitat, de asemenea obligarea pârâților în solidar la plata unor despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului și cheltuieli de judecată.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.480 și următoarele din Codul civil și sunt invocate dispozițiile art.50 din 10/2001.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Sas olicitat respingerea acțiunii reclamanților și a depus cerere reconvențională pentru obligarea reclamanților la plata sumei de 1000.000 lei și recunoașterea dreptului lor de retenție până la plata acestei sume de către reclamanți.
Același pârât a formulat cerere pentru arătarea titularului dreptului și a invocat lipsa calității procesuale pasive.
Pentru formularea acestei cereri pârâtul a avut în vedere două aspecte. Primul este legat de temeiul de drept al acțiunii reclamanților, iar al doilea vizează natura imobilului litigios respectiv faptul că este bun public administrat de Ministerul Educației și Cercetării prin Inspectoratul Școlar.
Art.64 din Codul d e procedură civilă prevede:, Pârâtul care deține un lucru pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului".
Plecând de la prevederile art.166 alin.4 4 din Legea nr. 84/1995, persoana care are atribuții de administrare a imobilelor de natură aceluia din prezenta cauză, este ministerul, iar exercitarea atribuțiilor acestuia se realizează prin inspectoratul școlar teritorial.
În ipoteza în care, acțiunea reclamanților este o acțiune în revendicare și despăgubiri calitate procesuală pasivă o au pârâții indicați în acțiunea reclamanților cu posibilitatea ca ministerul să dobândească aceeași calitate ca urmare a faptului că este ordonator principal de credite.
Dacă, temeiul legal al acțiunii ar fi fost 10/2001 calitatea procesuală pasivă aparținea ministerului acesta fiind persoana juridică notificată. În acest caz, pârâtul I nu avea legitimitate procesuală pasivă.
Urmare a comunicării acțiunii pârâtului, Ministerul Educației și Cercetării acesta nu s-a prezentat în cauză, nu s-a pronunțat cu privire la cererea pârâtului privind arătarea titularului dreptului dar, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.
Într-o astfel de situație clarificarea poziției procesuale se regăsește în dispozițiile art.58 din Codul d e procedură civilă potrivit cărora:, C chemat în judecată dobândește calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabilă".
Temeiul legal al acțiunii reclamanților astfel cum este indicat și chiar în cuprinsul acțiunii cum rezultă din scriptele depuse la dosar și susținerile orale, este art.480 și următoarele din Codul civil.
Reclamanții revendică imobilul din CF 1747 Z, top 723/a compus din casă, curte și grădină în suprafață de 7625 mp care, conform extrasului CF depus la dosar a fost proprietatea tabulară a antecesoarei lor, defuncta.
În considerentele Deciziei civile nr. 440/A/ 17.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr- s-a reținut faptul că prin sentința civilă 4656/25.11.2005 pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. 6223/2005 a fost dezbătută succesiunea după defuncta constatându-se că în masa succesorală a acesteia se include imobilul din CF 1747 top 723/A și că reclamanții sunt moștenitorii acesteia.
A rezultat așadar că reclamanții și-au dovedit calitatea de proprietari ai imobilului litigios față de pârâți care nu le-au putut opune nici un titlu.
Așa fiind acțiunea în revendicare a reclamanților a fost apreciată ca fiind întemeiată.
A decide altfel ar însemna a ignora în totalitate calitatea reclamanților de proprietari ai imobilului, calitate dobândită printr-o sentință judecătorească pronunțată anterior promovării prezentei cauze. Faptul că reclamanții nu-și pot exercita dreptul de proprietate în plenitudinea atributelor lui constituie însăși temeiul prezentei acțiuni.
Prin Decizia nr.33/09.06.2008 pronunțată de către ÎCCJ în recursul în interesul legii cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a 10/2001, s-a stabilit că, în cazul unui concurs dintre legea specială și legea generală se aplică legea specială,dar în cazul în care, sunt sesizate neconcordanțe între legea specială și Convenția europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate.
În cauză, antecesorii reclamanților au fost deposedați abuziv de bunurile lor. Odată cu apariția primelor acte normative care le-a îngăduit să-și revendice proprietatea reclamanții au început atât demersuri de natură administrativă cât și judiciară. Dovada o reprezintă dosarele acvirate prezentei cauze: 5417/1997, 324/1998, 329/1998, 626/1999, 648/1999, 415/2000, 779/2000, 4543/2000, 95/2001.
Imobilul asupra căruia - în urma admiterii definitive și irevocabile a acțiunii în rectificare CF.- reclamanții și-au întabulat dreptul de proprietate este, bun" în sensul art.1 din Potocolul nr. adițional la Convenție.
Pentru a reține existența unui bun în sensul Convenției Curtea a atras atenția și asupra art.2 alin.2 din Legea 10/2001 care prevede în mod expres că persoanele proprietare ale unor imobile pe care statul și le-a însușit fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar. Prin urmare, nu este vorba de un nou drept, ci de o recunoaștere explicită și retroactivă a vechiului drept."( Decizia 33/2008 a ÎCCJ).
Într-o atare situație nerecunoașterea de către pârâți a dreptului de proprietate asupra imobilului litigios echivalează cu încălcarea primei reguli instituită prin art.1 din primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căreia, Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale" precum și cu cea de a doua regulă în conformitate cu care, Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
De altfel reclamanții au notificat în 2001 Ministerul Educației și Cercetării, în condițiile 10/2001, dar au renunțat la demersul administrativ constatând că la data promovării acțiunii ( 23.01.2006) din partea acestei entități nu au primit nici un răspuns.
Potrivit Deciziei 33/2008 a ÎCCJ, nu se poate aprecia că existența 10/2001 exclude, în toate situațiile, posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, căci este posibil ca reclamantul într-o atare acțiune să se poată prevala la rândul său de un bun în sensul art.1 din Primul Protocol adițional și trebuie să i se asigure accesul la justiție".
Trebuie precizat faptul că, în ceea ce îi privește pe pârâți prin admiterea acțiunii în revendicare, nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate dobândit în mod valid.
Referitor la cererea reconvențională formulată de către pârâtul de rândul I trebuie menționat faptul că aceasta a fost depusă la data de 13.02.2006 și prin aceasta a fost solicitată suma de 1.000.000 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor edificate pe terenul proprietatea reclamanților și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la achitarea sumei pretinse.
În scriptul intitulat, Completare la întâmpinare" depus de către reclamanți la dosar aceștia nu contestă nici existența și nici valoarea edificatelor pârâților dar precizează că ei nu doresc să păstreze pentru ei aceste edificate ci solicită ca ele să fie ridicate de către pârâți pe cheltuiala lor.
Prin actele depuse la dosar, pârâții au dovedit că au fost constructori de bună credință. Astfel ei sunt posesori ai unor autorizații în temeiul cărora s-a făcut extindere la Casa pionerilor în anul 1971, s-a efectuat reparația capitală din anul 1972, s-a amenajat platforma pentru carturi în 1977, au fost construite magazii în același an s-a reamenajat laboratorul floricol în anul 1993, s-a edificat clubul copiilor și elevilor.
Pe de altă parte la data ridicării edificatelor problema proprietății asupra terenului era fără relevanță, cunoscut fiind faptul că, de notorietate terenurile se aflau în proprietatea statului.
Art. 494 alin.2 din Codul civil prevede:,Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și făcute de către oat reia persoană de bună credință, proprietarul pământului va putea cere ridicarea sus - ziselor plantații, clădiri și lucrări dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
A rezultat că, în situația în care, constructorul, în speță, pârâții, au fost de bună credință, în mod obligatoriu reclamanții, ca proprietari ai terenului, devin și proprietari ai construcțiilor, fără a putea cere dărâmarea acestora sau ridicarea lor. Însă, pentru a nu se îmbogăți pe seama construcțiilor pârâților, reclamanții sunt obligați să-i despăgubească.
. obligației de despăgubire este determinată de art.494 Cod civil, partea finală care, dă posibilitate proprietarului terenului să opteze între plata contravalorii materialelor și a prețului muncii și plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren.
În această împrejurare, pârâții devin creditorii reclamanților. Prin nici un text de lege nu se acordă dreptul de retenție pentru situații similare cu aceea din prezenta cauză, totuși doctrina și jurisprudența admite, ca prin analogie cu alte texte de lege( art.771,art.1444, art.1618, toate din Codul civil.) dreptul de retenție să poată fi acordat ori de câte ori există o legătură între lucrul reținut și creanță. În caz contrar s-ar ajunge la situația în care partea care își execută obligația față de cealaltă, să nu aibă nici o garanție în legătură cu executarea obligației corelative, aceasta și în situația în care obligația nu se naște dintr-un contract ci dintr-un fapt juridic( cum este cel din speța actuală).
Față de cele reținute, acțiunea în revendicare promovată de reclamanți precum și cererea reconvențională a pârâtului de rândul I au fost apreciate ca fiind întemeiate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamanții, solicitând schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reconvenționale formulată de S, și înlăturarea obligației instituite în sarcina reclamanților la plata sumei de 1100 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor noi și îmbunătățirilor făcute la construcțiile vechi, precum și dreptului de retenție instituit în favoarea pârâților asupra întregului imobil înscris în Cf nr. 1747
În motivarea apelului reclamanții au arătat că hotărârea este nelegală sub aspectul calității procesuale a părților.
Inițial, acțiunea a fost înregistrată sub nr. 252/2006 în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean S și Palatul Copiilor Z, care foloseau efectiv imobilul.
Cu toate acestea, hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu și cu Ministerul Educației și Cercetării, deși acesta nu a fost chemat în judecată ca pârât de către reclamanți.
Ministerul Educației și Cercetării fost chemat în garanție de către pârâtul Inspectoratul Școlar Județean S, însă ulterior pârâtul a renunțat la această cerere de chemare în garanție, astfel încât în final, cel dintâi nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la cererea reconvențională formulată de Inspectoratul Școlar Județean S privind obligarea reclamanților la plata sumei de 1.100.000 lei, aceasta reprezintă o soluție nelegală, apelanții solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată.
În primul rând instanța ar fi trebuit să dispună anularea ca netimbrată a acestei cereri, întrucât în pofida susținerilor pârâtului potrivit cărora pe considerentul că acțiunea principală întemeiată pe prevederile Legii nr.10/2001 este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și cererea reconvențională beneficiază de același regim exoneratoriu, cererea reconvențională se impunea a fi timbrată conform art. 2 din Legea nr. 146/1997, întrucât obiectul său nu se încadrează în disp. art. 15 lit. r din legea taxelor de timbru.
Pe de altă parte, instanța ar fi trebuit să constate că în cauză operează autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de Inspectoratul Școlar Județean S, deoarece există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de respingere cererii de obligare reclamanților la plata lucrărilor de construcții efectuate de acest pârât pe terenul proprietatea reclamanților, respectiv sentința civilă nr. 91/2.03.2001 Tribunalului Sălaj, definitivă prin decizia civilă nr. 153/29.11.2002 Curții de Apel Cluj și irevocabilă prin decizia civilă nr. 3415/7.05.2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reclamanții au arătat că nu doresc să păstreze construcțiile noi edificate pe terenul lor, ci se prevalează de disp. art. 494 alin. 2 civil, solicitând pârâtului să le ridice pe cheltuiala sa, acesta neputând invoca buna credință.
Preluarea imobilului de la antecesorul reclamanților s-a făcut în mod abuziv și nelegal, chiar în condițiile legislației elaborate de statul totalitar, astfel încât pârâtul Inspectoratul Școlar Județean S nu poate invoca buna credință.
Și în ceea ce privește corpul nou de clădire edificat de Ministerul Educației și Cercetării reclamanții se prevalează de disp. art. 494 alin. 2. civil, întrucât nu doresc să păstreze edificatul.
În fine, reclamanții au invocat faptul că s-a făcut dovada doar în ce privește valoarea materialelor și a manoperei încorporate în lucrări, iar nu și sporul de valoare adus fondului, în condițiile în care proprietarul poate opta pentru oricare din cele două variante.
Stabilirea dreptului de retenție constituie de asemenea o soluție nelegală, acest caracter rezultând pe de o parte din nelegalitatea obligației instituite în sarcina reclamanților la plata despăgubirilor în sumă de 1.100.000 lei, iar pe de altă parte din împrejurarea că acest drept s- instituit asupra tuturor construcțiilor existente pe teren, inclusiv asupra casei edificate de către reclamanți și nu doar asupra edificatului a cărui contravaloare o solicită pârâtul, cum ar fi fost legal.
Prin întâmpinările formulate ( 31-36), pârâții Inspectoratul Școlar Județean S și Palatul Copiilor Z au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Aceeași reclamanți la data de 7.10.2009 ( 22) au declarat apel și împotriva încheierii civile din 15.06.2009 pronunțate în dosar, încheiere în baza căreia s- dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința civilă nr. 581/3.04.2009 a Tribunalului Sălaj, în sensul că despăgubirile la plata cărora au fost obligați reclamanții sunt în cuantum de 1.100.000 lei, în loc de 1.000.000 lei.
Cu privire la acest apel, la termenul de judecată din 4.12.2009 instanța din oficiu a invocat excepția tardivității, raportat la împrejurarea că apelul s-a promovat la data de 7.10.2009, iar încheierea fost comunicată la data de 16.06.2009. Față de disp. art. 284 alin. 1 Cod proc.civ. curtea va respinge acest apel ca tardiv formulat.
Analizând apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 764/24.04.2009, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În fața primei instanțe la data de 8.03.2007 pârâtul Inspectoratul Școlar Județean S formulat o cerere de arătare a titularului dreptului, în contradictoriu cu Ministerul Educației și Cercetării, arătând că acestui titular îi revine competența de soluționare a cererii de restituire în natură imobilului revendicat de către reclamanți.
Prima instanță soluționând acțiunea nu s-a pronunțat în nici un mod asupra acestei cereri de arătare a titularului dreptului, nici prin hotărârea pronunțată pe fond și nici printr-o încheiere interlocutorie anterioară.
Potrivit art. 66 coroborat cu art. 58 Cod proc.civ. cererea de arătare titularului dreptului este o cerere distinctă într-un litigiu, asupra căreia instanța trebuie să se pronunțe în mod explicit, iar în situația în care se omite soluționarea unei atare cereri, devin incidente disp. art. 297 alin. 1 Cod proc.civ. această omisiune echivalând cu necercetarea fondului.
Soluționarea acestei cereri direct de către instanța de apel ar avea ca și consecință privarea părților de un grad de jurisdicție, astfel încât soluția ce se impune într-o atare situație este aceea de desființare hotărârii primei instanțe și trimitere spre rejudecare în vederea soluționării și acestei cereri de arătare a titularului dreptului.
O altă inadvertență semnalată de instanța de apel și care atrage aplicabilitatea art. 297 alin. 1 Cod proc.civ. este aceea că soluționând litigiu, prima instanță a admis cererea reconvențională a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean S de obligare reclamanților la plata contravalorii construcțiilor edificate pe terenul proprietatea reclamanților și îmbunătățirilor efectuate la construcțiile existente inițial.
Această cerere a fost formulată în dosar nr. 252/2006 (nr. nou -), fiind soluționată prin sentința civilă nr. 91/2.03.2001 Tribunalului Sălaj, definitivă prin decizia civilă nr. 153/29.11.2002 Curții de Apel Cluj și irevocabilă prin decizia civilă nr. 3415/7.05.2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În prezentul dosar există o altă cerere reconvențională formulată la data de 28.05.2007 de către pârâtul Palatul Copiilor Z ( 75 dosar fond), având ca obiect obligarea reclamanților la plata despăgubirilor în sumă de 1.100.000 lei, cerere asupra căreia prima instanță omis să se pronunțe.
Reiese din coroborarea acestor aspecte că prima instanță s- pronunțat pe de o parte asupra unei cereri reconvenționale care în prezentul dosar nu s- formulat (de către Inspectoratul Școlar Județean S), iar pe de altă parte, omis să se pronunțe asupra unei cereri formulate de către un alt pârât - Palatul Copiilor
Având în vedere cele două omisiuni - de soluționare cererii de arătare a titularului dreptului formulată de către Inspectoratul Școlar Județean S în contradictoriu cu Ministerul Educației și Cercetării, precum și cererii reconvenționale formulată de pârâtul Palatul Copiilor Z - curtea constată că soluționarea litigiului s-a făcut fără cercetarea fondului sub aspectul tuturor cererilor cu care a fost investită prima instanță.
Pentru aceste considerente, în baza art. 297 alin. 1 Cod proc.civ. apelul reclamanților formulat împotriva sentinței civile nr. 764/24.04.2009 a Tribunalului Sălaj va fi admis, hotărârea desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării instanța va analiza litigiul și din perspectiva sporului de valoare adus fondului proprietatea reclamanților prin edificarea construcției după data preluării imobilului de la antecesorul reclamanților, precum și a celei vizând întinderea dreptului de retenție în ipoteza în care solicitarea acestuia se dovedește a fi întemeiată, respectiv dacă dreptul de retenție se poate institui asupra întregului imobil sau numai asupra porțiunii pentru care pârâtul solicită despăgubirile constând în contravaloarea edificatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca tardiv apelul declarat de reclamanții, -. G, -. G și în contra încheierii civile din 15.06.2009 a Tribunalului Sălaj.
Admite apelul declarat de reclamanții, -. G, -. G și împotriva sentinței civile nr. 764 din 24.04.2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. MV dact. GC
14 ex/22.12.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Carmen Marta VitosJudecători:Carmen Marta Vitos, Ioan Daniel Chiș
