Speta Legea 10/2001. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 326
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta, cu domiciliul în C, str. -, - 24,. 1,. 6, județul D, împotriva sentinței civile nr. 148 de la 17 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, str. -, nr. 7, județul D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând apelanta reclamantă, și consilier juridic, reprezentând intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a considerat că nu este lămurit regimul juridic al suprafeței de 238. expertul desemnat în cauză neclarificând acest aspect. A solicitat a se emite o adresă către Primăria mun. C în acest sens, precum și refacerea raportului de expertiză pentru motivul arătat.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, s-a opus cererii de suplimentare a probatoriului formulată de apărătorul apelantei, considerând că expertiza tehnică efectuată la instanța de fond este clară și concludentă.
Curtea a respins cererea de suplimentare a probatoriului formulată de apărătorul apelantei reclamante, apreciindu-se că nu este utilă în raport de prevederile art. 24 din Legea 10/2001.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare și adreselor emise de Primărie, suprafața de 397. ar fi teren liber, restituirea în natură fiind posibilă în raport de prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001. În răspunsul efectuat de expertul desemnat în cauză, acesta a arătat că suprafața aceasta este liberă, iar cea de 238. este ocupată de construcții. Astfel, scopul a fost altul decât cel pentru care a avut loc exproprierea. A solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile atacate și admiterea în totalitate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a arătat că în mod corect s-a reținut faptul că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii, terenul solicitat fiind ocupat. A solicitat respingerea recursului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față
La data de 7.12.2007 reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr.22652 /07.11.2007 emisă de Primarul Mun. C, solicitând anularea acesteia și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața 340 mp, preluată prin expropriere de la autorul .
La data de 20.02.2009 reclamanta a formulat precizare la acțiune, solicitând restituirea în natură a suprafeței de 661,52 mp.
În urma administrării probei cu acte și expertiză tehnică, Tribunalul Dolja pronunțat sentința civilă 148 din 17 aprilie 2009, prin care a admis în parte contestația, a desființat dispoziția nr. 22652/ 07 11 2007 emisă de Primarul Municipiului A stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001 pentru suprafața de teren de 340 mp care s-a aflat în C,-, județul
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta este unica moștenitoare acceptantă a succesiunii autorului sau, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.326/2004. Autorul a formulat în condițiile legii nr.10/2001 notificarea nr.1647/N/2001 iar din decretul de expropriere, procesul verbal din 14.07.1981 rezulta că acestuia i-a fost preluată de către stat suprafața de 340. teren prin decretul nr. 20/1981. In consecință, reclamanta are calitatea de persoana îndreptățită în condițiile art. 4 din legea nr.10/2001.
S-a reținut că principiul restituirii în natură a imobilului preluat este regula de bază după care funcționează sistemul reparator instituit de legea nr.10/2001, conform art. 7, însă în speță nu este posibilă restituirea în natură a imobilului, așa cum s-a reținut din expertiza topo realizată.
Terenul a fost identificat în suprafața totală de 661,52 mp, dar din fișa imobilului, decretul de expropriere, procesul verbal din 14.07.1981, certificat fiscal 55099/06.08.1981, coroborate cu suprafața cerută prin notificarea nr. 1647/N/2001 de către persoana direct expropriată, s-a considerat că măsurile reparatorii se cuvin pentru suprafața de 340.
S-a arătat că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece este ocupat de trotuar, blocul K2, incinta unei unități școlare, ceea ce a condus la concluzia că scopul pentru care fost expropriat terenul de 340 mp a fost atins, terenul fiind afectat de detalii urbanistice. Terenul în suprafață de 100,09 mp, identificat pe schița anexă la expertiză ca fiind liber nu poate fi restituit, fiind afectat scopului exproprierii, nefiind necesară o ocupare de 100% cu clădiri a terenului expropriat de stat pentru construirea complexului rezidențial, deoarece unui complex de locuințe îi sunt necesare și amenajări de acces și servicii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, motivând că nu s-a lămurit situația terenului și anume dacă suprafața de 397. aflată între blocul și trotuar poate fi restituită în natură. Reclamanta apelantă a arătat că, deși s-a susținut de către expert că terenul este liber, instanța a apreciat că nu se poate restitui, fără să dispună suplimentarea probelor pentru a individualiza și delimita terenul și fără a manifesta rol activ.
S-a criticat soluția instanței de a reține că în actele de proprietate este menționată o suprafață de teren mai mică decât cea identificată de expert, susținându-se că au fost ignorate înscrisurile de la filele 24 și 70 din dosarul tribunalului, respectiv contractul de vânzare cumpărare și fișa imobilului.
S-a susținut că au fost greșit aplicate dispozițiile art. 1, art.9, art. 10 și art. 26 din legea 10/2001, considerându-se că restituirea în natură a terenului ar leza dreptul de proprietate al terților, cât timp suprafața de 397. este liberă, restul terenului fiind ocupat de obiective de investiții.
Apelul nu este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 22 din legea 10/2001 persoana îndreptățită trebuie să formuleze notificare prin care să solicite restituirea în natură a imobilului, în cuprinsul notificării fiind obligată să menționeze, printre altele, elementele de identificare a imobilului solicitat, printre care adresa imobilului și suprafața terenului solicitat.
Art. 23 din lege obligă persoana îndreptățită să depună și înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate deținut anterior preluării imobilului de către stat iar art. 24 stabilește că, în absența unor probe contrare, întinderea dreptului de proprietate este cea recunoscută în actul normativ de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Prima instanță a reținut în speță faptul că de la autorul reclamantei s-a preluat prin expropriere suprafața de 340. aspect care este confirmat de actele depuse la dosar, astfel că susținerile apelantei privind existența unei suprafețe de teren mai mari în patrimoniul autorului sunt nefondate. Referirile făcute de aceasta la actele de la filele 24 și 70 din dosar sunt contrare susținerilor din motivele de apel, deoarece actele respective nu dovedesc o situație diferită de cea reținută de instanță.
La fila 24 se află depusă o parte a tabelului anexă la decretul de expropriere, privind alte persoane decât pe autor, iar la fila 70 dosarului tribunalului este o citație emisă pentru pârât pentru termenul din 24 oct. 2008.
Nici actele indicate, respectiv fișa imobilului și contractul de vânzare cumpărare ( depuse la filele 49 și respectiv 28, 29 )nu vin să susțină punctul de vedere al reclamantei apelante.
Astfel, prin Decretul 20/11.02.1981 s-a dispus exproprierea unor suprafețe de terenuri în vederea construirii unui ansamblu de locuințe, la poziția 89 din decret figurând autorul cu suprafața de 340. în-.
În tabelul întocmit în urma exproprierii cu sumele de bani cuvenite foștilor proprietari, la poziția 3 este menționat autorul cu suma de 40 604 lei, pentru suprafața de 340. teren, aceeași suprafață și sumă de bani fiind înscrise și în statul de plată a despăgubirilor, semnat de autor.
Suprafața de 340. este înscrisă și în procesul verbal de preluare încheiat la 14.07.1981, în certificatul fiscal nr. 55699/6.07.1981, în fișa imobilului întocmită în urma exproprierii, în care se identifică și construcția existentă pe teren.
În contractele de vânzare cumpărare încheiate la 10 martie 1986 și respectiv 3 sept. 1935 se menționează că a cumpărat în- o suprafață de teren de 1810. și ulterior a altă suprafață, la aceeași adresă, cu dimensiunile de 7m lățime și 230 lungime, adică 1610. teren.
Dat fiind faptul că de la data încheierii acestor contracte și până la data preluării de către stat a trecut o perioadă mare de timp și că autorul a înstrăinat diverse suprafețe de teren din cel dobândit în 1986 și 1935, aspect reținut de expert și neinfirmat de reclamantă, nu se poate considera că autorul a avut în proprietate în anul 1981 o suprafață mai mare decât cea precizată în actele de expropriere. Faptul înstrăinării este confirmat și de autorizația de înstrăinare nr. 3000/24.02.1958, în care se precizează doar adresa imobilului, din-(actual str. - -, fost str. -).
Nu poate constitui o dovadă a întinderii dreptului de proprietate constatarea expertului, care a identificat la adresa din- o suprafață de 661., pentru că această suprafață nu este confirmată de niciun act de la dosar și, în plus, observând schița anexă la raport se poate constata că expertul a măsurat arbitrar întreaga suprafață care nu este inclusă în suprafețele instituțiilor sau obiectivelor de investiții din zonă, fără să aibă în vedere acte din care să rezulte suprafața identificată.
În atare situație, constatând că potrivit art. 24 din lege, întinderea dreptului de proprietate este dovedită prin actul de preluare și toată documentația întocmită în vederea aplicării acestuia, în mod corect prima instanță a reținut îndreptățirea reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 340. așa încât nu se impunea administrarea unor noi probe, care r fi fost, evident, inutile.
În situația dată, criticile apelantei nu sunt justificate.
Cât privește aplicarea prev. art 9 din legea 10/2001, se apreciază că în mod corect s-a considerat că terenul nu este liber și nu poate fi restituit în natură, principiul restituirii fiind aplicat prin raportare la dispoz. art. 11 din legea 10/2001, dispoziții incidente pentru imobilele expropriate.
Potrivit acestora, nu se poate restitui suprafața de teren care a fost expropriată și care ocupată integral de obiective de investiții, prin acestea înțelegându-se nu numai construcțiile ca atare, dar și suprafețele de teren necesare folosirii utile acestora.
Terenul în litigiu se află situat între trotuar și un bloc de locuințe, iar restituirea lui în natură către foștii proprietari ar afecta accesul la bloc, linia arhitectonică a zonei, scopul pentru care s-a dispus exproprierea fiind atins.
Apreciind sentința atacată ca fiind legală și temeinică, potrivit art. 296 c, apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă, domiciliată în C, str. -, - 24,. 1,.6, județul D, împotriva sentinței civile nr. 148 din 17 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și PRIMARIA MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, str. - nr.7, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
5ex/4.12.2009
Jud. fond
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Dan Spânu
