Speta Legea 10/2001. Decizia 329/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.329/
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelurilor civile declarate de reclamantul, cu domiciliul în B,-, Bloc 41,.2,.67, sector 4 și pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI P,-, jud.V împotriva sentinței civile nr.300 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.11.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.12.2009, când,
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- contestatorul -, în contradictoriu cu intimata Primăria orașului P, a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 411/29.04.2008 emisă de intimată în temeiul Legii nr.10/2001, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 864 mp teren și s-au acordat despăgubiri pentru casa demolată.
A arătat în motivarea acțiunii că este moștenitorul def. G care a avut în proprietate suprafața de 1900 mp teren situat în P,-, proprietatea fiind dobândită prin moștenire și uzucapiune.
Contestatorul a pretins că aceasta este suprafața reală pe care a avut-o autorul său, fapt ce rezultă și din adeverința 5688/21.10.1999 emisă de Primăria
Din această suprafață, defunctul a înstrăinat cu actul autentificat nr. 303/133/15 august 1959 suprafața de 638 mp. numitului, iar restul terenului i-a fost transmis contestatorului în baza certificatului de moștenitor nr.163/1962 și ulterior a fost expropriat prin Decretul de expropriere nr.300/1984.
Deși în certificatul de moștenitor s-a înscris suprafața de 400 mp.în realitate defunctului i-a rămas suprafața de 1042 mp. fapt ce rezultă din aceea că limitele și vecinătățile terenului au rămas neschimbate.
In temeiul Legii 18/1991 i s-a restituit suprafața de 400 mp.teren pe alt amplasament și în temeiul legii nr.10/2001 contestatorul a solicitat și diferența de 864 mp. dar intimata a respins cererea cu motivarea că nu s-a făcut dovada proprietății.
Prin completarea la acțiunea depusă la 19 iunie 2008 contestatorul a solicitat să fie introdusă în cauză în calitate de pârâtă SC "" SRL care deține o parte din terenul pe care îl revendică, iar prin completarea din 3 2008, depusă după efectuarea expertizei, a solicitat să fie introduși în cauză, și -, care ocupă diferite suprafețe din terenul revendicat.
Intimata Primăria orașului Pas olicitat prin întâmpinare formulată să se respingă contestația arătând că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate decât pentru suprafața de 400 mp.teren, aceasta fiind suprafața care a rămas la data decesului lui
Pârâta SC "" SRL nu a formulat întâmpinare dar prin concluziile puse a solicitat să se respingă contestația ca neîntemeiată.
Pârâții, și - au solicitat să se respingă cererea formulată ca inadmisibilă pentru că cererea are caracterul unei acțiuni în revendicare, iar contestatorul nu are reconstituit dreptul de proprietate.
Au mai arătat că reclamantul nu a făcut dovada decât pentru suprafața de 400 mp, în timp ce pârâții dețin acte pentru terenurile pe care le stăpânesc.
In dovedirea contestației și a apărărilor formulate părțile au depus la dosar acte, iar la cererea contestatorului s-a administrat proba cu expertiză topometrică pentru identificare teren.
Prin sentința civilă nr.300/2009 a Tribunalului Vranceas -a admis în parte contestația și pe cale de consecință s-a constatat că petentul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 514 mp. teren situat în P,-.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Contestatorul este moștenitorul def. G în calitate de nepot din fiu predecedat, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.163/1962 și din actele de stare civilă depuse la dosar.
In această calitate, a formulat notificare înregistrată la nr.212/17.09.2001 prin care a solicitat restituirea suprafeței de 864 mp.teren ce a aparținut autorului său.
Cu privire la întinderea exactă a terenului pe care l-a avut în proprietate Gh. nu există dovezi certe, în evidențele agricole apărând diferite suprafețe în diferite perioade, dar cert este că prin contractul nr. 303/1959 Gh. a înstrăinat lui și soției acestuia suprafața de 638 mp.teren și o construcție cu 2 camere, lot care avea ca vecini: la nord proprietatea, la sud Bd. -, la est cu propr. și la vest restul proprietății vânzătorului.
Din schița anexă la acest act rezultă că lungimea terenului lui Gh. era de 69. iar din schița anexă la raportul de expertiză efectuată în cauză rezultă că terenul în litigiu are și astăzi aceiași lungime.
Având în vedere vecinătățile terenului indicate în actul de vânzare menționat și vecinătățile înscrise în certificatul de moștenitor expertul a fost în măsură să identifice terenul pe care defunctul l-a avut în proprietate, stabilind că la nivelul anului 1959 defunctul avea suprafața totală de 1552 mp.cu vecinii;, Bd.-, -, și.
S-a avut de asemenea în vedere că în legenda înscrisă pe schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare nr. 303/1959 s-a menționat că din suprafața totală de 1552,50 mp.se înstrăinează suprafața de 638 mp.
Expertul a avut în vedere și actele de proprietate ale vecinilor acestui teren și le-a comparat cu planul cadastral, astfel că instanța a reținut concluziile expertizei care a fost efectuată după introducerea în cauză a celorlalți pârâți și nu expertiza efectuată în noiembrie 2008.
Scăzând suprafața înstrăinată de defunct, de 638 mp. rezultă că acestuia i-a rămas suprafața de 914 mp.
Contestatorului i s-a reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 suprafața de 400 mp.astfel că mai este îndreptățit la suprafața de 514 mp.
Terenul nu poate fi restituit în natură pe vechiul amplasament pentru că nu este liber.
Suprafața de 325 mp.este în domeniul public și este ocupat de un post fiind deci afectat unei utilități publice.
Chiar dacă s-a stabilit prin expertiză că unii vecini ocupă fără drept unele suprafețe de teren peste cele pentru care au act de proprietate, aceste fâșii nu pot fi restituite în natură pentru că ar fi lipsite de utilitate economică și ar crea permisele unor noi litigii pentru instituirea diferitelor servituți, ceea ce este contrar spiritului Legii nr. 10/2001.
Impotriva sentinței civile nr.300/2009 a Tribunalului Vrancea au declarat apel ambele părți.
Apelantul reclamant critică sentința prin prisma faptului că s-a radiat dreptul său la despăgubiri pentru imobilul - casă de locuit și pentru că nu s-a dispus acordarea unui alt teren în compensare.
Apelanta pârâtă consideră că-n speță nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru diferența de 514 mp. teren și-n plus expertul a stabilit că această diferență este ocupată de persoane fizice dar instanța obligă pe Primăria P la acordarea de despăgubiri pentru această suprafață de teren.
In susținerea primului motiv de apel al pârâtei aceasta menționează că din 1959 când G figurează cu 1552,5 mp. - 638 mp. și până-n 1962 când apare cu 400 mp. este posibil ca acesta să fi înstrăinat o parte din teren și această ultimă suprafață trebuie luată-n calcul.
Față de motivele de apel ale părților în apel s-a completat proba cu înscrisuri și anume prezentarea de către apelanta-pârâtă a listei cu terenuri disponibile să fie acordate în compensare persoanelor îndreptățite a beneficia de prevederile Legii 10/2001.
La termenul din 25.XI.2009 Primăria Pac omunicat instanței că nu dispune de teren intravilan pe care să-l ofere în compensare.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că ambele apeluri sunt nefondate.
Prin notificarea depusă la Primăria P, apelantul-reclamant în calitate de moștenitor al defunctului Gas olicitat în baza Legii 10/2001 restituirea în natură a suprafeței de 864 mp. teren și despăgubiri pentru casă de locuit.
Prin Dispoziția nr.411/2008 emisă de Primarul P s-a respins cererea de restituire în natură a 864 mp. teren și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru casă.
Pentru a se dispune astfel s-a avut în vedere că defunctul Gaa vut în proprietate la data decesului o casă cu 2 camere și 400 mp. conform certificatului 163/1998 emis ca urmare a dezbaterii moștenirii acestuia.
Insă din adresa nr.5688/21.1999 emisă de Primăria P rezultă că-n 1959 G plătea impozit pentru suprafața de 1900 mp. situat în B- - iar din contractul de vânzare-cumpărare - rezultă că-n același an a vândut 638,68 mp. In schița anexă la contract e menționată o suprafață de 1552 mp. ca având în proprietate
In certificatul de moștenitor emis apelantului-reclamant în calitate de moștenitor al lui G se menționează o suprafață de 400 mp. ca făcând parte din masa succesorală.
Se pune problema suprafeței la care este îndreptățit apelantul-reclamant și anume cea din 1959 de 1552 mp sau cea menționată în certificatul de moștenitor de 400 mp.
Avându-se-n vedere că suprafața de 400 mp. este menționată într-un certificat de moștenitor - act juridic constatator al dreptului de proprietate, iar pentru cei 1552 mp. există o atestare din partea Administrației Financiare, mențiunea de pe schița contractului de vânzare-cumpărare și reconstituirea efectuată prin expertiza din acest dosar se constată că prioritate în ierarhia forței probatorii a acestor acte au ultimele.
Ca atare, se va lua în calcul suprafața de 1552 mp. din care se vor scade cei 638 mp. înstrăinați în 1959 și cei 400 mp. reconstituiți în baza Legii nr.18/1991 și rezultă cei 514 mp. la care s-a oprit instanța de fond.
In ceea ce privește susținerea că această diferență este ocupată de persoane fizice și că-n mod greșit e obligată Primăria la acordarea de despăgubiri, nu poate fi primită pentru că art.26 alin.2 din Legea nr.10/2001 obligă persoanele juridice de drept public să acorde despăgubiri persoanelor îndreptățite în cazul imobilelor pe care le-au înstrăinat și pe care anterior în perioada 1945-1989 le preluaseră abuziv.
In speță, ne aflăm în această ipoteză pentru că deținerea terenului de către în baza Legii 18/1991 și a unei hotărâri judecătorești se încadrează în sintagma "înstrăinat" prevăzută de Legea nr.10/2001.
In ceea ce privește solicitarea apelantului-reclamant de acordare a unui teren în compensare nu i se poate da curs pentru că Primăria Pac omunicat că nu are teren disponibil.
Susținerea că nu s-a menținut dreptul său la despăgubiri pentru imobilul casă de locuit nu se verifică pentru că prin Dispoziția Primarului se recunoaște acest drept, iar instanța de fond nu a fost învestită cu analiza acestui aspect din Dispoziția Primarului, și nici nu a modificat Dispoziția Primarului sub acest aspect.
Față de considerentele de mai sus prin prisma disp.art.296 alin.1 teza II Cod procedură civilă urmează a se respinge ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ambele apeluri civile declarate de reclamantul, cu domiciliul în B,-, Bloc 41,.2,.67, sector 4 și pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI P,-, jud.V împotriva sentinței civile nr.300 din 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.LC/04.01.2010
Dact.MH/05.01.2010/8 ex.
Fond:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Cristea
