Speta Legea 10/2001. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.33/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-12 Martie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Maria Tică- - -- JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu
- - - - JUDECĂTOR 3: Alina
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil de față, formulat de contestatorul, împotriva Sentinței civile nr.5333/F din data de 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civilă nr.-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în apel, în ședința publică din data de martie 2008, când părțile prezente, prin apărători, au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților interesate, să depună la dosar eventuale concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 12 martie 2008.
Față de actele, lucrările și probele dosarului, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.533/29 noiembrie 2007, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Primăria B și a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Primăria B, împotriva Dispoziției nr.2169/31 martie 2007, emisă de intimată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Tribunalul, deliberând, conform dispozițiilor art.137, alin.1 Cod procedură civilă, cu prioritate asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Primăria Comunei este neîntemeiată, drept pentru care a respins această excepția.
Primăria are calitate procesuală, deoarece contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.10/2001, iar raportul juridic izvorât din aplicarea acestei legi ia naștere între entitatea obligată la restituire și persoana îndreptățită la măsuri reparatorii.
Deși, potrivit art.19 din Legea nr.215/2001, primăria este o structură cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale localității în care funcționează, în cadrul de aplicare al Legii nr.10/2001, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire, prin art.20 (3) din lege.
Acest text, anterior modificării Legii nr.10/2001, prin Legea nr.247/2005, dispunea "În cazul primăriilor restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B".
Deoarece, potrivit textului citat, primăria era entitatea obligată la restituire, iar în cazul primăriei, prin lege, abilitat să emită dispoziția ca organ de conducere era numai primarul, notificările formulate de contestator au fost adresate primăriei, iar aceasta, ca unitate deținătoare notificată, avea calitate procesuală pasivă în acțiunea formulată în temeiul art. 26 alin. (3) din lege.
Faptul ca ulterior s-a conferit calitate de entitate obligată la restituire unității administrativ-teritoriale, nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, până la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005.
Pe fond, instanța de fond a reținut că, prin Dispoziția nr.2169/31.08.2007 emisă de Primarul Comunei, a fost respinsă solicitarea contestatorului privind acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Comuna,- înscris în CF nr.5599, nr.top.924-925, grădină în suprafață de 1072,20 mp și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri pentru diferența dintre suma primită de 35.000 lei, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art.I, alin.1 al titlului II din OUG nr.184/2002 și valoarea de piață a locuinței stabilită conform standardelor de evaluare în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Contestatorul a contestat această dispoziție fiind nemulțumit că nu i-au fost acordate măsuri compensatorii bănești.
Instanța de fond a apreciat că dispoziția contestată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor prevăzute în Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.
Întrucât imobilul în litigiu a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale, potrivit prevederilor art.18 din Legea nr.10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, pentru valorificarea tuturor pretențiilor de restituire prin echivalent, recunoscute în procedura administrativă de restituire prevăzută de Legea nr.10/2001, se impune a fi urmată o procedură administrativă, reglementată în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, potrivit căreia evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent, având ca obiect imobilele demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, va fi atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pe de alta parte, în cauză nu s-a solicitat administrarea de probe pentru determinarea valorii de circulație a imobilului în litigiu astfel încât în actuala reglementare a Legii nr.10/2001, stabilirea efectivă a despăgubirilor cuvenite persoanelor îndreptățite, respectiv a măsurilor reparatorii în echivalent, urmează să fie îndeplinită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Ulterior acestei operațiuni, respectiv în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va proceda la emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, ce se va transmite în termen de 10 zile de la emitere, Societății de Administrare a Fondului "Proprietatea" și entității de depozitare și înregistrare a acțiunilor acestui fond, decizie ce poate fi atacată cu contestație, în condițiile Legii Contenciosului Administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu Statul, ca reprezentant al acestei comisii.
Potrivit art.18 ind.1 din titlul VII din Legea nr. 247/2005 în cazul în care titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar.
Prin urmare doar după parcurgerea etapei administrative prevăzute de Legea nr.247/2005 se va putea definitiva natura măsurilor compensatorii oferite, acestea putând fi și bănești, în limita sumei de 500.000 lei, iar persoana îndreptățită, în cazul în care este nemulțumită de decizia emisă de Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce reprezintă titlul de despăgubire, o va putea ataca cu contestație, în condițiile Legii Contenciosului Administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu Statul, ca reprezentant al acestei comisii.
Împotriva sentinței, a declarat apel contestatorul, solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a părții din imobil rămas în proprietatea statului și în administrarea Comunei, respectiv grădina de 1041,40 mp. înscrisă în nr.5599, la, nr.top. și acordarea de despăgubiri cu respectarea prevederilor Legii nr.10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005 - Titlul VII și a normelor metodologice,a nr.HG1095/2005, numai pentru partea de imobil înstrăinat, respectiv construcția și terenul aferent construcției.
Se arată faptul că imobilul a fost preluat fără titlul valabil, acesta nu a aparținut niciodată Statului, astfel că prima instanță trebuia să anuleze dispoziția atacată și să dispună emiterea unei noi dispoziții care să ia în calcul următoarele aspecte: restituirea în natură a imobilului, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, propunerea de despăgubiri, dacă primele două măsuri nu sunt posibile sau să pronunțe o hotărâre judecătorească în acest sens.
Se precizează faptul că, atât Dispoziția nr.2169/2007, cât și sentința apelată, nu respectă procedura prevăzută de Legea nr.247/2005 și că prevederile titlului VII din Legea nr.247/2005, inclusiv Normele Metodologice, nr.HG1095/2005, nu au fost aplicate.
Totodată, se critică prevederea stabilită în cuprinsul dispoziției atacate privind înaintarea acesteia la Instituția Prefectului B, prin raportare la Titlul VII din Legea nr.247/2005 și la art.16.7 din nr.HG1095/2005, neindicarea valorii despăgubirilor, precum și faptul că în mod greșit dispoziția a fost îndreptată către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 - art.298 Cod procedură civilă ale Legii nr.10/2001, ale Legii nr.247/2005 - Titlul VII și ale art.16.1 din nr.HG1095/2005.
Analizând sentința în raport cu actele, lucrările dosarului și cu motivele de apel, Curtea reține următoarele:
Prin Notificarea nr.256/23.11.2001 comunicată intimatei, contestatorul a solicitat măsuri reparatorii în echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în,-, înscris în 5599, sub nr.top, compus din casă, anexe gospodărești și curte, în suprafață totală de 953 mp. și nr.top, grădină în suprafață de 1041,40 mp.
Prin Dispoziția nr.2169/31.08.2007, emisă de Primarul Comunei, a fost respinsă solicitarea contestatorului privind acordarea de despăgubiri bănești, motivat de faptul că, potrivit art.1, alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensarea cu alte bunuri și servicii sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Totodată, prin aceeași Dispoziție a fost propusă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri pentru diferența între sum a primită de 35.000 lei, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art.I, alin.1 al titlului II din nr.OUG184/2002 și valoarea de piață a locuinței, stabilită conform standardelor de evaluare în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Judecătoria Brașov sub nr.7103/2007, contestatorul a formulat contestație împotriva Dispoziției nbr.2169/31.08.2007, emisă de Primarul Comunei, solicitând acordarea de despăgubiri bănești constând în diferența dintre suma de 35.000 lei, primiți prin Dispoziția nr.503/20.06.1987 și valoarea de piață a imobilului.
În cuprinsul contestației, se arată că, întrucât este imposibilă restituirea imobilului mai sus menționat, nu este de acord cu dispoziția emisă și că are dreptul să i se acorde ca despăgubiri, măsuri compensatorii bănești, conform art.26 din Legea nr.10/2001.
Prin cererea de apel, contestatorul formulează cereri noi, nesupuse cercetării primei instanțe, respectiv restituirea în natură a părții de imobil rămas în proprietatea Statului, respectiv grădina de 1041,40 mp. înscrisă la nr.top 924 - 925 din CF 5599 și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii. Se reține faptul că aceste cereri nu au fost formulate nici în cuprinsul notificării adresate intimatei.
Pe de altă parte, contestatorul formulează critici contra dispoziției emisă de Primarul Comunei, pentru prima dată în apel și acestea se referă la neaplicarea titlului VII din Legea nr.247/2005, nelegalitatea prevederii din cuprinsul dispoziției potrivit căreia aceasta se înaintează Instituției Prefectului B, faptul că dispoziția nu este corect îndreptată către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și omiterea stabilirii valorii despăgubirilor.
În condițiile în care aceste critici aduse Dispoziției nu au fost supuse analizei primei instanțe, ele nu pot fi invocate pentru prima dată în apel, având în vedere efectul esențial al cererii de chemare în judecată, acela de a învesti instanța de judecată, fixând cadrul procesual în care se va desfășura judecata cu privire la părți și la obiectul litigiului. Instanța este ținută de obiectul cererii fixat de reclamant, deoarece, altfel, ar încălca principiului disponibilității. Mai mult, criticile împotriva dispoziției menționate trebuie formulate în interiorul termenului prevăzut de art.26, alin.3 din Legea nr.10/2001, respectiv în 30 de zile de la comunicarea dispoziției.
Ca urmare, instanța va înlătura aceste critici, având în vedere dispozițiile art.294, alin.1 Cod procedură civilă, conform căruia, în apel, nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
În ce privește fondul cauzei, se reține faptul că, potrivit art.1, alin.2 din Legea nr.10/2001. astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/19.07.2005, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În condițiile în care, prin notificarea nr.256/23.11.2001, contestatorul nu a solicitat restituirea în natură a imobilului, recunoscând prin contestația formulată imposibilitatea restituirii în natură, solicitând măsuri compensatorii bănești, în mod corect intimata a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de despăgubiri pentru diferența dintre suma primită de 35.000 lei, actualizată și valoarea de piață a imobilului, calculată în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, astfel cum prevede art.1, alin.2 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/19.07.2005.
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și de drept a cauzei dedusă judecății, în baza probelor administrate, aplicând dispozițiile legale incidente și pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de apelantul contestator împotriva Sentinței civile nr.533/29.11.2007 a Tribunalului Brașov.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul contestator, împotriva Sentinței civile nr.533/29.11.2007 a Tribunalului Brașov.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2008.
Președinte, Judecător,
- - -Pentru d-na magistrat- -,
aflată în concediu de odihnă,
semnează
d-nul Vicepreședinte al instanței,
Grefier,
-
Red.:-/21.04.2008
Dact.:-/2 ex./09.05.2008
Jud.fond:-
Președinte:Carmen Maria TicăJudecători:Carmen Maria Tică, Ligia Vâlcu, Alina
