Speta Legea 10/2001. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 33/
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul, domiciliat în, str, nr.10, Germania și cu domiciliul procesual ales în DTS,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 580 din18 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 446/2006.
La apelul nominal se constată lipsa reclamantului-apelant și a pârâtei - intimate Primăria Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, reclamantul apelant a depus la dosar o precizare prin care solicită judecarea în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 580/18 aprilie 2007, Tribunalul Mureșa respins acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului S, privind anularea dispoziției nr. 1548/05.12.2005, emisă de pârâtă, dispoziție prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în conformitate cu prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, întrucât restituirea în natură a imobilului revendicat de reclamant sau compensarea cu alte bunuri ori servicii nu este posibilă.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 315 din 20 decembrie 1996, încheiat între S și și, aceștia din urmă au devenit proprietarii imobilului din S,-, județul
Anterior, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 223/1974 de la socrul petentului. Vânzarea către actualii proprietari s-a făcut în baza Legii nr. 112/1995.
Așa cum rezultă din fișa bunului, imobilul teren este ocupat de construcții, curți și căi de acces.
Prin urmare, s-a procedat în mod legal prin dispoziția nr. 1548/2005, restituirea în natură sau compensarea cu alte bunuri sau servicii nefiind posibilă.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu apel d e către reclamant, susținându-se că decizia emisă de către pârâtă este nelegală, astfel că se solicită anularea ei pentru următoarele motive:
1. - notificarea formulată nu trebuia soluționată în sensul acordării de despăgubiri, deoarece terenul și construcția pot fi restituite în natură;
2.- reclamantul a dovedit dreptul său de proprietate asupra imobilelor revendicate;
3.- Legea nr. 10/2001 nu reglementează numai despăgubirile potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ci și despăgubirile bănești, iar această lege nu este aplicabilă notificării sale, care este anterioară apariției Legii nr. 247/2005.
Prin memoriul de apel, reclamantul a mai susținut că, în condițiile în care preluarea imobilului de către Statul Român a fost abuzivă, acesta nu putea transmite dreptul său în mod valabil unei alte persoane. În plus, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu chiriașii, reiese că a fost înstrăinată doar locuința, nu și terenul aferent.
De asemenea, reclamantul a criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul nepronunțării asupra cererilor în probațiune formulate, constând în efectuarea de expertize tehnice în specialitatea construcții și terenuri, pentru identificarea și evaluarea imobilelor din litigiu.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând legalitatea hotărârii atacate și a dispoziției emise.
Examinând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele caracterului devolutiv consacrat de prevederile art. 294 - 295 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
De asemenea, prevederile art. 18 lit. c, din aceeași lege dispune că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în situația în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale, iar natura acestor măsuri este determinată în mod imperativ prin prevederile art. 1 alin. 2 și, în mod similar, prin cele ale art. 26 alin. 1 din lege.
Prin urmare, susținerea conform căreia măsurile reparatorii prin echivalent pot consta și în despăgubiri bănești nu poate fi primită, chiar dacă notificarea reclamantului este anterioară adoptării Legii nr. 247/2005, prin care s-au adus modificări de esență Legii nr.10/2001, cu privire la natura măsurilor reparatorii care pot fi acordate în echivalent. Cum respectivele dispoziții vizează însăși procedura de soluționare a notificărilor formulate de către persoanele îndreptățite, acestea sunt de strictă și imediată aplicare, neputând fi stabilite alte măsuri reparatorii prin echivalent decât cele prevăzute de legislația în vigoare la momentul soluționării notificării.
În acest context, Curtea apreciază că pârâta a procedat în mod corect prin emiterea dispoziției atacate, "legea specială" la care fac trimitere prevederile art. 1 alin. 2 și art. 26 alin.1 din Legea nr. 10/2001, fiind chiar Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care reglementează inclusiv procedura evaluării și stabilirii cuantumului despăgubirilor, astfel că nici administrarea de către instanță a unei expertize tehnice în acest scop nu constituie o probă necesară și utilă.
De asemenea, nu este justificată critica vizând posibilitatea restituirii în natură a imobilului revendicat, pe considerentul că terenul aferent acestuia nu fost înstrăinat, deoarece, astfel cum rezultă din fișa bunului, terenul are doar suprafața de 362 mp. din care construcțiile ocupă o suprafață de 138 mp. iar restul este destinat curții și anexelor gospodărești, nefiind posibilă restituirea în favoarea reclamantului. ( filele 129 - 130 fond ).
În ceea ce privește susținerea conform căreia, întrucât preluarea imobilului de către Statul Român a fost abuzivă, acesta nu putea transmite, în mod valabil, dreptul de proprietate în favoarea unei alte persoane, Curtea observă că reclamantul nu a făcut dovada contestării în justiție a contractului de vânzare-cumpărare, astfel că orice apărare sub acest aspect este lipsită de suport legal.
Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea primei instanțe răspunde exigențelor de legalitate incidente cazului din speță, Curtea va respinge ca nefondat apelul, conform prevederilor art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, domiciliat în, str, nr.10, Germania și cu domiciliul procesual ales în DTS,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 580/18 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 446/2006.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./08.05.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
