Speta Legea 10/2001. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 33/
Ședința publică din 11 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile civile declarate de reclamantul, de pârâta AUTO GENERAL MOTOR, de partea chemată în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și de intervenienții, și, împotriva sentinței civile nr.101 din data de 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 4 februarie 2009, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 20 noiembrie 2002, la Tribunalul Argeș, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta AUTO GENERAL MOTOR solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta să-i restituie în natură suprafața de 60 ha. teren, din care: 29 ha arabil; 12 ha pășune; 7 ha. fânețe naturale; 2 ha. livezi pruni și 18 ha. pădure, precum și următoarele construcții: o casă de locuit din cărămidă; o magazie din cărămidă și un grajd din lemn, imobile situate în comuna, sat, județul
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că imobilele a căror restituire se solicită au aparținut lui și au fost preluate prin procesul verbal din 05.03.1949 de Direcția Agricole de Stat, fiind deci preluate în mod abuziv de stat, fără nici un titlu valabil, așa cum prevăd dispozițiile art.2 din Legea 10/2001.
A mai arătat reclamantul că fiul lui, numitul, este autorul reclamantului, fapt ce rezultă din certificatul de moștenitor nr.1539/094.10.1988, dar bunurile respective nu sunt trecute în acest certificat deoarece la vremea respectivă se aflau în proprietatea statului, fiind preluate abuziv de acesta.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului - AVAS B - prin care a solicitat obligarea acesteia, în cazul în care pârâta va cădea în pretenții, la plata contravalorii bunurilor ce vor fi restituite în natură sau a echivalentului în bani la care va fi obligată pârâta.
La data de 05.09.2003, au formulat cerere de intervenție și prin care au solicitat să se constate că ei sunt moștenitorii legali ai lui C (născută ), soția lui.
Au arătat intervenienții că bunurile solicitate prin acțiune nu au aparținut lui, ci lui C, conform actului dotal din 22.12.1910, iar imobilele au fost preluate prin Decretul nr.83/1949 pentru completarea Legii nr.187/1945 și terenurile fac obiectul Legii nr.18/1991, iar intervenienții au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent.
La data de 09.10.2003 a formulat cerere de intervenție în interes propriu și, solicitând să se constate că este proprietarul următoarelor imobile: o construcție în suprafață de 260 mp, teren aferent de 2536,76 mp și din suprafața de 225,56 mp și să fie obligat reclamantul să-i respecte dreptul de proprietate asupra acestor imobile.
A arătat intervenientul că anterior apariției Legii nr.10/2001 a cumpărat imobilele descrise mai sus de la pârâți, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.712/2000, încheiat cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării, astfel că este valabil în conformitate cu dispozițiile art.46 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.44/2004, Tribunalul Argeșa respins acțiunea, cererea de chemare în garanție și cererile de intervenție.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de la în baza Decretului nr.83/1949, cu titlu, iar în conformitate cu dispozițiile art.27 alin.1 din Legea nr.10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are doar dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, ce în speță nu au fost solicitate de reclamant.
A mai reținut, analizând cele două cereri de intervenție, că acestea nu au legătură cu cererea principală, deoarece prin ele nu s-au solicitat restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent, situație față de care nu pot fi primite în prezentul cadru procesual.
Împotriva sentinței civile nr.44/2004 a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, ce a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.1359/A/2004 a Curții de APEL PITEȘTI.
Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.2608/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia, a admis apelul, a desființat sentința de fond și a trimis cauza spre rejudecare prezentei instanțe.
S-a constatat că în mod greșit atât instanța de apel cât și prima instanță au reținut în speță inaplicabilitatea Legii 10/2001, inclusiv pentru terenul aferent construcției, ca și preluarea cu titlu a construcției, cu motivarea că reclamantul nu a indicat temeiul juridic, fără a cerceta fondul pretențiilor sub aceste aspecte.
S-a reținut că pentru terenurile care cad sub incidența art.39 din Legea 18/1991 - terenurile agricole care au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949, precum și altor acte normative de expropriere - și art.45 din aceiași lege -terenurile cu destinație forestieră - nu se aplică dispozițiile Legii 10/2001, dar pentru construcția solicitată de reclamant și pentru terenul aferent acesteia, sunt aplicabile dispozițiile legii privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989, așa încât, față de susținerile reclamantului potrivit cu care, toate imobilele au fost preluate în mod abuziv, fără nici un titlu, instanța era datoare să analizeze dacă într-adevăr preluarea s-a făcut cu sau fără titlu valabil, aspect esențial pentru corecta aplicare a dispozițiilor art.27 din Legea 10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunțării.
S-a mai reținut că în ceea ce privește aplicabilitatea Legii nr.10/2001 cu privire la imobilul construcție și terenul aferent acesteia, unitatea deținătoare era obligată ca prin dispoziție sau după caz, decizie motivată, să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire în natură sau prin echivalent, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă.
De asemenea, în exercitarea atributului de control al legalității acordat prin dispozițiile art.24 alin.7 și 8 din Legea nr.10/2001 (art.26 alin.3 și 4 după republicare), instanța avea obligația de a stabili regimul juridic al bunului în litigiu, calitatea persoanelor pretins îndreptățite la măsuri reparatorii, ce se pot acorda în funcție de dispozițiile legii speciale.
S-a reținut că decizia instanței de apel este lipsită de temei legal, întrucât atât pentru construcția solicitată de reclamant, cât și pentru terenul aferent acesteia sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001.
De asemenea a statuat că în ceea ce privește construcția, instanța de apel a reținut în mod nelegal că nu poate face aplicarea prevederilor art.2 lit.h din Legea nr.10/2001, direct în apel, de unde a concluzionat că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, deși în realitate, chiar în acțiunea introductivă reclamantul a susținut că toate imobilele pe care le solicită au fost preluate în mod abuziv, fără nici un titlu valabil.
Chiar dacă reclamantul nu a fost în măsură să indice în mod complet textul de lege aplicabil, art.2 lit.h din Legea nr.10/2001, instanța era datoare să analizeze dacă într-adevăr preluarea s-a făcut cu sau fără titlu valabil, aspect esențial pentru corecta aplicare a dispozițiilor art.27 din Legea nr.10/2001 în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii.
S-a dispus ca în rejudecare instanța să clarifice aspectele mai sus arătate și după caz, să completeze probatoriul cu o expertiză de specialitate.
În rejudecare, urmare a decesului intervenienților și au fost introduși în cauză, în baza art.243 pct.1 Cod pr.civilă, moștenitorii acestora, și.
Prin cererea înregistrată la data de 05.06.2007, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active.
În susținere s-a arătat că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituire în sensul art.3 și art.4 din Legea 10/2001, întrucât imobilele preluate prin procesul verbal din data de 05.03.1949 au fost proprietatea lui C și, iar în calitate de moștenitor testamentar reclamantul a cules doar averea succesorală rămasă în patrimoniul defunctului, patrimoniu din care nu făceau parte și bunurile a căror restituire în natură se solicită.
La termenul de judecată din data de 03.07.2007, în baza art.137 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active.
La data de 09.01.2008, au formulat cerere de intervenție în interes propriu -, - și, solicitând respingerea acțiunii și cererilor de intervenție și să se constate de instanță că ei sunt singurele persoane îndreptățite la retrocedarea în natură a imobilelor.
În motivarea cererii astfel cum a fost precizată (31) intervenienții au arătat că sunt moștenitorii legali ai autorului, în calitate de colaterali privilegiați, calitate în care, în condițiile Legii nr.10/2001, au notificat pârâta solicitând restituirea în natură a imobilelor.
Prin sentința civilă nr.101 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, a admis cererea de interevenție în interes propriu formulată de intervenientul. precum și cererea de chemare în garanție.
A modificat în parte Dispoziția nr.92/08.10.2002 emisă de pârâta AUTO GENERAL MOTOR și a constatat că în calitate de moștenitor al defunctului - decedat la data de 31.08.1988, reclamantul este îndreptățit să i se restituie în natură următoarele imobile situate în intravilanul comunei, județul A: suprafața de 1728 mp. teren identificat cu culoare galbenă în schița raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul judeciar - fila 180 la dosarul cauzei; cota de 1/2 din suprafața de 225 mp. teren evidențiat cu culoare albastră în aceeași schiță a raportului de expertiză și construcția evidențiată prin reperul C2.
A constatat că intervenientul este proprietarul următoarelor imobile situate pe raza acelorași localități: suprafața de 2537 identificată cu culoare roșie de expertul judiciar în schița la raportul de expertiză ( fila 179 la dosarul cauzei), cota de 1/2 din suprafața de 225 teren evidențiat cu culoare albastră în aceeași schiță a raportului de expertiză și construcția evidențiată prin reperul C1.
S-a menținut în rest dispoziția nr.92/2002.
A fost obligată chemata în garanție AVAS B să plătească pârâtei AUTO GENERAL MOTOR, contravaloarea imobilelor restituite în natură reclamantului, în raport de prețul de circulație al acestora la data plății efective.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de și - în prezent decedați - cu moștenitorii:, și, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții -, - și.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1350 lei cheltuieli de judecată.
Reclamantul, pârâta și chemata în garanție au fost obligați să plătească intervenientului în interes propriu, suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
"Prin Dispoziția nr.92/2002 a fost respinsă notificarea nr.1078/2001 prin care reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilelor - terenuri și construcții - ce au aparținut autorului.
S-a reținut că notificarea nu cuprinde elementele de identificare a construcțiilor precum și valoarea estimată, astfel cum prevăd dispozițiile art.21 alin.1 și alin.2 din Legea nr.10/2001, că regimul juridic al terenului nu este reglementat de Legea 10/2001, că reclamantul nu este persoana îndreptățită la restituire în sensul art.3 din Legea 10/2001 având numai calitatea de moștenitor testamentar al defunctului - descendent de gradul I al autorului proprietar la momentul preluării imobilelor - de la care a cules numai bunurile menționate în certificatul de moștenitor nr.1539/1988 iar pârâta este o societate privatizată integral cu respectarea dispozițiilor legale, caz în care, fiind incidente dispozițiile art.27 alin.1 și alin.2 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită urmează să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent.
Nu s-a făcut în cauză dovada că intervenienții inițiali - N și - au notificat pârâta în calitate de unitate deținătoare solicitând în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, restituirea în natură a imobilelor în discuție, despre care au arătat în plus, că au aparținut autoarei () C, fiind dobândit în baza actului dotal din data de 29.12.1910.
Or, se cunoaște, procedura restituirii imobilelor preluate abuziv este subsumată exercițiului dreptului subiectiv în termenul și în condițiile art.22 din Legea 10/2001 - republicată, drept ce nu a fost exercitat de acești intervenienți.
În plus, intervenienții nu au făcut nici dovada că până în prezent le-a fost recunoscută, printr-un act emis cu respectarea aceleiași proceduri, calitatea de proprietari și moștenitori ai defunctului, dată fiind natura juridică a dispoziției de aprobare a restituirii în natură a imobilului, ce potrivit art.25 alin.4 coroborat cu art.4 alin.1 din Legea 10/2001 republicată - reprezintă act constitutiv al dreptului de proprietate și de atestare a calității de moștenitor acceptant al succesiunii.
Mai mult, prin expertiza tehnică efectuată, expertul judiciar a arătat că actul dotal autentificat sub nr.115/1910, invocat de acești intervenienți nu poate fi transpus în teren, întrucât vecinătățile indicate în act nu se regăsesc în punctul în litigiu, nefiind făcută astfel nici măcar dovada provenienței imobilelor de la autoarea C ai căror moștenitori au susținut că sunt.
Aceeași este situația și în cazul intervenienților -, - și, care nu au făcut dovada cu un act eliberat în procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 a dreptului de proprietate asupra imobilelor în discuție și a calității de moștenitori ai autorului.
Este real că prin dispoziția nr.898/2005 (236) emisă de pârâtă a fost respinsă notificarea înregistrată sub nr.829/17.08.2005 prin care intervenienții au solicitat restituirea în natură a acelorași imobile, dispoziție ce face obiectul dosarului nr- în curs de soluționare.
Numai că notificarea mai sus menționată a fost formulată în condițiile Legii 247/2005, care nu a adus însă modificări la art.22 din Legea 10/2001, care prevede obligativitatea notificării până la data de 14.02.2002, termen de decădere prevăzut ca atare de dispozițiile art.22 alin.5 din Legea 10/2001 - republicată.
Potrivit art.49 alin.1 Cod procedură civilă, oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane.
Interesul nu este suficient să fie afirmat după aprecierea subiectivă a părții, ci el trebuie să fie legitim, să existe din punct de vedere legal, să fie născut și actul, or o asemenea dovadă nu s-a făcut în cauză.
De aceea, față de cele mai sus arătate, în baza art.49 alin.1 raportat la dispozițiile art.52 alin.1 Cod procedură,au fost respinse cererile de intervenție în interes propriu mai sus analizate, ca fiind lipsite de interes.
Reclamantul are calitate procesuală activă.
Astfel, prin testamentul autentificat sub nr.1376/1981 a fost instituit drept legatar universal al autorului decedat în anul 1988, iar acest legat îi conferă reclamantului posibilitatea de a culege întreaga universalitate succesorală, deci și moștenirea pe care autorul ar fi cules-o de la proprii săi autori, în speță.
De altfel, prin dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001 - republicată, legiuitorul a recunoscut expres calitatea de succesibili și a moștenitorilor testamentari.
Din procesul verbal încheiat la data de 05.03.1949, coroborat cu procesul verbal din 19.03.1949 a rezultat că imobilul în litigiu, compus din 60 ha. teren și construcții a fost preluat de la în baza Decretului nr.83/1949 pentru completarea unor dispoziții din Legea nr.187/1945.
De menționat este faptul că Decretul 83/1949, astfel cum prevede în mod expres în art.1 alin.3 completează Legea 187/1945, precizând în art.2 că trec în proprietatea statului "exploatările agricole moșierești care au făcut obiectul exproprierii potrivit Legii 187/1945".
Or, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că imobilele în discuție au fost expropriate în baza Legii 187/1945, procesele verbale mai sus arătate, nu pot fi considerate un titlu valabil iar notificarea reclamantului privește un imobil preluat fără titlu valabil în sensul cerut de art.2 lit.h din Legea 10/2001.
Prin decizia de casare nr.2608/2006 s-a statuat că reclamantul beneficiază de drepturile câștigate sub imperiul vechilor dispoziții ale art.27 alin.1 potrivit cărora, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale, tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate.
Interpretând legea prin regula de interpretare per a contrario, rezultă că, cele preluate fără nici un titlu, cum este cazul celor de față, se restituie în natură, indiferent de faptul că societatea în al cărei patrimoniu se găsesc la data apariției legii, era sau nu una cu capital privat sau nu.
Rezultă că în forma inițială, art.27 din Legea nr.10/2001, nu distinge în legătură cu forma capitalului societății comerciale privatizate, ci asupra modalității de preluare, iar prin Legea 99/1999, titlul I, art.I pct.43, legiuitorul a rezolvat efectele survenite asupra acestui patrimoniu, stabilind prin art.324 că instituțiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.712/2000, pârâta a înstrăinat intervenientul suprafața de 2536,76, teren situat în intravilanul comunei, județul A, o construcție în suprafață de 260 și dreptul indiviz de din suprafața de 225,56 teren cu vecinătățile indicate.
Contractul de vânzare cumpărare mai sus menționat a fost perfectat anterior indisponibilizării imobilelor restituite în condițiile Legii nr.10/2001, indisponibilizare ce operează începând cu data de 14.02.2001, iar oricum, acest contract nu a fost desființat în forma și în termenul prevăzut de art.46 din Legea 10/2001, în forma în vigoare la data promovării acțiunii.
Expertul judiciar specialitatea construcții - a stabilit valoarea de circulație a construcțiilor revendicate ca fiind în sumă de 108.202, 99 lei.
Expertul judiciar specialitatea topografie cadastru a identificat terenul în litigiu și a constatat că acesta are suprafața de 6352 și următoarele vecinătăți: N - G, S -, E -, V - drum comunal.
A transpus în teren expertul topograf procesele verbale încheiate în anul 1949, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.712/2000 și a evidențiat în schițe construcțiile existente pe teren, stabilind că pentru imobilul casă C2, rămas în proprietatea pârâtei suprafața aferentă, reprezentând terenul de sub casă și cel necesar folosirii normale a acesteia este de 1728 mp, evidențiată cu culoare galbenă în schița raportului de expertiză (180 la dosarul cauzei).
La expertizele efectuate în cauză, părțile nu au formulat obiecțiuni.
De aceea, pornind de la această situație de fapt și constatând că în conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din Legea 10/2001 - republicată, imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22.12.1989 se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi, în baza art.26 alin.3 din aceiași lege, urmează să fie admisă în parte acțiunea și modificată în parte dispoziția nr.92/08.10.2002 emisă de pârâtă, constatând că în calitate de moștenitor al defunctului, reclamantul este îndreptățit să i se restituie în natură, imobilele mai sus menționate, împreună cu cota de din suprafața de 225 mp teren, imobile evidențiate în schița raportului de expertiză aflată la fila 180 din dosarul cauzei.
Va fi menținută în rest Dispoziția nr.92/2002.
Față de aceeași situație de fapt, în baza art.111 Cod procedură civilă a fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenientul și s-a constatat că intervenientul este proprietarul următoarelor imobile identificate de expertul judiciar în schița raportului de expertiză 179 la dosarul cauzei: 2537 teren, cota de din suprafața de 225 teren și construcția evidențiată prin reperul C1.
Pe cale de consecință, în baza art.60 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.998 și art.999 cod civil a fost admisă cererea de chemare în garanție, iar AVAS Baf ost obligată să plătească pârâtei contravaloarea imobilelor restituite în natură reclamantului, în raport de prețul de circulație al acestora la data plății efective".
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamantul, pârâta AUTO GENERAL MOTOR, chemata în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și intervenienții în nume propriu -, și.
Apelantul-reclamant a susținut că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1 - În mod greșit instanța nu i-a restituit în întregime imobilul pentru care a formulat cererea de restituire în natură, ci numai o mică parte din acesta, întrucât dacă s-a stabilit că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, rezultă că sunt inaplicabile speței dispozițiile art.39 din Legea nr.18/1991 și art.8 din Legea nr.10/2001. Se susține că situația imobilului și a proprietarului la data preluării nu se regăsesc expuse între cazurile enumerate de art.3 lit.a-h din Legea nr.187/1943 și nu se poate considera nici în temeiul Decretului nr.83/1949 că terenul ar fi trecut în mod valabil în proprietatea statului. În această situație s-a greșit când s-a considerat că diferenței de teren nu i se aplică dispozițiile Legii nr.10/2001, ci ale Legii nr.18/1991.
2 - Instanța în mod greșit nu a obligat pe pârâtă la restituirea echivalentului părții din imobil, anterior înstrăinată intervenientului, având în vedere că aceasta a încasat contravaloarea acestui imobil, contravaloare care nu i se cuvine. Sub acest aspect instanța nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea procesului și nu a dat eficiență dispozițiilor legale care stabilesc măsurile reparatorii în această situație.
3 - În mod greșit acesta a fost obligat să plătească intervenientului cheltuieli de judecată, având în vedere că nu s-a opus cererii lui și nici nu a fost notificat înainte de formularea cererii de intervenție.
Apelanta-pârâtă AUTO GENERAL MOTOR a susținut că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1 - În mod greșit s-a reținut că are calitate procesuală activă, motivată pe faptul că în calitate de legatar universal al lui ar culege și moștenirea de la, tatăl autorului, contrar dispozițiilor Legii nr.10/2001, republicată.
2 - În mod nelegal prima instanță a reținut că imobilele au fost preluate fără un titlu valabil, aplicând greșit dispozițiile Decretului nr.83/1949 și ale Legii nr.187/1945, întrucât temeiul de drept al preluării imobilelor de către stat au fost aceste acte normative și nu procesele-verbale din 5 martie 1949 și respectiv 19 martie 1949.
3 - În mod greșit instanța de fond nu a aplicat dispozițiile art.27 din Legea nr.10/2001 în formă inițială, art.29 în forma republicată, care prevăd că pentru imobilele preluate cu titlu valabil aflate în patrimoniul societăților comerciale privatizate, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri, deoarece în speță sunt întrunite ambele condiții, respectiv imobilele au fost preluate cu titlu valabil - Decretul nr.83/1949 - și se găsesc în patrimoniul societății private. Se arată că potrivit disp. art.29 din Legea nr.10/2001 republicată, în vigoare la momentul soluționării acțiunii, se prevede că "pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale", fiind eliminată condiția preluării cu titlu valabil.
4 - În mod greșit a reținut instanța de fond faptul că prin decizia de casare nr.2608/2006 s-a statuat că reclamantul beneficiază de drepturile câștigate sub imperiul vechilor dispoziții ale art.27 alin.1 din Legea nr.10/2001.
5 - Instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv terenul aferent construcțiilor, deși prin notificare și acțiunea formulată s-a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 60 ha. teren cu destinație de pădure, pășuni, livezi, pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat că nu fac obiectul Legii nr.10/2001.
6 - În mod greșit instanța nu a prevăzut în dispozitiv suma pe care AVAS urmează să i-o plătească, sumă ce rezultă din rapoartele de expertiză în cuantum de 108.202,99 lei pentru construcția casei de locuit din cărămidă și 43 Euro/ pentru suprafața de 1728 teren aferent și din suprafața de 225
Apelanții-intervenienți în nume propriu - și au susținut că sentința este nelegală pentru următoarele motive:
1 - În mod greșit a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de către aceștia ca lipsită de interes, apreciind greșit actele de la dosar conform cărora aceștia au calitatea de moștenitori legali ai lui și ai soției sale C, cu care sunt rude de gradul al III-lea.
2 - Instanța nu a observat că aceștia au solicitat acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001, prin notificarea formulată la data de 24 mai 2001 și înregistrată la executorul judecătoresc sub nr.2405/2001, dar și prin notificarea nr.2463/9 noiembrie 2001 și că notificarea nr.829/17 august 2005 nu reprezintă decât reveniri la celelalte două notificări mai vechi, rămase nesoluționate.
3 - Instanța nu a avut în vedere că atât construcțiile cât și terenul aferent acestora au fost preluate de stat în aplicarea Decretului nr.83/1949, trecând în proprietatea statului, situație în care aceste imobile nu fac obiectul Legii nr.10/2001, ci al Legii nr.1/2000 ca lege specială, tribunalul neavând competența să soluționeze litigiul.
Apelul formulat de intervenienții în nume propriu și nu a fost motivat, urmând a fi analizată sentința prin prisma apărărilor formulate la instanța de fond, conform art.2923)(2) Cod procedură civilă.
Apelanta-chemată în garanție a susținut că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1 - În mod greșit au fost interpretate și aplicate dispozițiile legale și drept consecință s-a admis cererea de chemare în garanție a acestei instituții, apreciindu-se că sunt incidente dispozițiile art.324din nr.OUG88/1997, fără existența unei hotărâri definitive și irevocabile prin care s-a dispus restituirea imobilului către foștii proprietari.
2 - În mod greșit a fost obligată aceasta să plătească intimatei-pârâte contravaloarea imobilelor în raport de prețul de circulație al acestora la data plății efective și cererea de chemare în garanție este nelegală, deoarece societatea nu se poate îndrepta împotriva acesteia, întrucât contractul încheiat nu a avut ca obiect imobile din patrimoniul societății comerciale și obligația de garanție a vânzătorului există numai cu privire la acțiunile vândute prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni.
3 - În raport de obiectul acțiunii principale se susține că nu are calitate procesuală pasivă.
4 - Nu s-a avut în vedere că cererea reclamantului nu face obiectul Legii nr.10/2001, conform art.8 din această lege, iar în ceea ce privește imobilele-construcții solicitate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.V alin.1 din Legea nr.247/2005, notificarea formulată de reclamant trebuind să fie înaintată spre competentă soluționare Primăriei comunei, respectiv Comisiei constituită în cadrul acesteia potrivit Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2000.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, în raport cu actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Apelul reclamantului este declarat în termen în raport de dovada de comunicare a hotărârii de la fila 307 și confirmările de primire de la filele 410-411, precum și plicul de la fila 382 dosar, urmând a fi respinsă excepția tardivității apelului, invocată de către apelanții-intervenienți în nume propriu și pârâtă.
Cele trei motive de apel invocate de către reclamant, care vizează nelegalitatea și netemeinicia soluției instanței de fond, sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Prin decizia de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție a dezlegat problemele de drept privind imobilele solicitate de reclamant prin acțiune, probleme de drept care sunt obligatorii pentru instanța de trimitere, în conformitate cu dispozițiile art.315 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, prin decizia nr.2608/10 martie 2006 s-a reținut că pentru terenurile agricole care au făcut obiectul Decretului nr.83/1949 pentru completarea unor dispoziții din Legea nr.187/1945 privind reforma agrară, nu fac obiectul Legii nr.10/2001, fiind exceptate în conformitate cu art.8, fiind investită instanța de trimitere numai cu construcția solicitată de reclamant și terenul aferent acesteia, conform art.2 lit.h din Legea nr.10/2001.
Astfel, primul motiv de apel prin care se susține că instanța de fond în mod greșit nu i-a restituit întregul imobil solicitat prin cererea inițială, este nejustificat.
Al doilea motiv de apel prin care se invocă lipsa de rol activ a instanței în sensul că nu a obligat-o pe pârâtă să-i restituie contravaloarea imobilului înstrăinat intervenientului, este nefondat și urmează a fi respins, întrucât instanța de fond nu a fost investită cu o astfel de cerere.
Și al treilea motiv de apel invocat de reclamant este nefondat, în raport de dispozițiile art.277 Cod procedură civilă, avându-se în vedere faptul că acțiunea intervenientului a fost admisă.
Apelul formulat de pârâtă este nefondat și urmează a fi respins, întrucât prima instanță a reținut corect situația de fapt privind imobilul în cauză și a aplicat corespunzător acestei situații dispozițiile Legii nr.10/2001.
Susținerea apelantei a faptului că reclamantul nu are calitate procesuală activă este nejustificată, în raport cu testamentul autentificat sub nr.1376/1981 și dispozițiile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată, prin care legiuitorul a recunoscut expres calitatea de succesibili și a moștenitorilor testamentari.
Potrivit deciziei de casare, instanța avea obligația să stabilească situația juridică a imobilelor preluate, respectiv dacă preluarea s-a făcut cu sau fără titlu valabil și în speță instanța s-a conformat acestor dispoziții, reținând în mod corect aplicabile în speță dispozițiile art.2 lit.h din Legea nr.10/2001, avându-se în vedere că nu s-a făcut dovada că imobilele în discuție au fost expropriate în baza Legii nr.187/1945, cele două procese verbale de preluare neputând fi considerate un titlu valabil.
Și motivul al treilea de apel este nefondat și urmează a fi respins, avându-se în vedere faptul că prevederile Legii nr.247/2005 prin care se înlăturase din conținutul art.27 al Legii nr.10/2001 (devenit art.29) sintagma "cu titlu valabil" au fost declarate neconstituționale.
Având în vedere că imobilul construcție și teren aferent a fost luat de la autorul reclamantului fără titlu valabil, în mod corect a statuat instanța de fond că se impune restituirea în natură a acestora, indiferent de faptul că societatea pârâtă în al cărei patrimoniu se aflau la data apariției Legii nr.10/2001, era sau nu una cu capital privat integral, fiind neîntemeiat motivul patru de apel.
Al cincilea motiv de apel prin care se susține că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv terenul aferent construcțiilor în suprafață de 1728, este neîntemeiat în raport de acțiunea formulată de reclamant și de dispozițiile deciziei de casare. Rezultă că prin acțiune s-a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 60 ha. teren din care 29 ha. arabil, 12 ha. pășuni, 7 ha. fânețe, 2 ha. livezi pruni, 18 ha. pădure, precum și construcțiile casă, magazie, grajd, situate pe aceste terenuri, imobile care au fost cerute și prin notificarea nr.1078/2001, iar prin decizia de casare s-a statuat că în ceea ce privește construcția și terenul aferent acestea fac obiectul Legii nr.10/2001.
Ultimul motiv de apel prin care se susține că în mod greșit nu a fost prevăzută în dispozitiv suma pe care urmează să i-o plătească acesteia, este nefondat și urmează a fi respins, având în vedere dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001 republicată, care prevăd că "pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute de art.21 alin.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate".
Apelul formulat de intervenienții în nume propriu - și este nefondat și urmează a fi respins, nefiind întemeiat nici unul din motivele de apel invocate în raport cu actele de la dosar.
apelanți-intervenienți au calitatea de terți față de dispoziția nr.92/2002 emisă de GENERAL AUTO MOTOR, împrejurare în care ei nu pot ataca această dispoziție în conformitate cu art.24 (actualmente art.26) din Legea nr.10/2001, această calitate având în speță numai reclamantul care a formulat notificarea.
Pe cale de consecință, aceștia nu pot interveni nici în contestația formulată de către reclamantul, chiar dacă aceștia emit pretenții proprii cu privire la imobilul ce a făcut obiectul dispoziției atacată.
Faptul că aceștia au formulat notificare cu privire la același imobil solicitat de către reclamant, nu îi îndreptățește să intervină în această cauză, urmând a-și formula apărările în dosarul nr- având ca obiect contestație împotriva dispoziției prin care le-a fost respinsă notificarea acestora.
Pentru aceleași considerente expuse în apelul intervenienților sus-menționați, urmează a se respinge ca nefondat apelul formulat de interveninții și care nu au motivat apelul.
Și apelul formulat de chemata în garanție este nefondat și urmează a fi respins.
Instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție în temeiul art.60 alin.1 din Codul d e procedură civilă și art.998 și 999 din Codul civil și nu pe baza dispozițiilor invocate de către această apelantă, nr.OUG88/1997, pentru a fi necesară existența unei hotărâri definitive și irevocabile.
Repararea prejudiciului poate fi solicitată atât printr-o cerere separată după rămânerea irevocabilă a hotărârii, cât și printr-o cerere de chemare în garanție, cum este cazul în speță.
Astfel, potrivit art.60 (1) Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Critica prin care se susține că în mod greșit a fost obligată aceasta să plătească intimatei pârâte contravaloarea imobilelor în raport de prețul de circulație al acestora la data plății efective, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001.
Nu poate fi primită excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei apelante, avându-se în vedere că este o instituție publică implicată în procesul de privatizare și care, potrivit legii speciale asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor preluate de stat.
În raport de dispozițiile deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție este nejustificată critica acestei apelante în sensul că cererea reclamantului privind imobilele-construcții solicitate nu face obiectul Legii nr.10/2001 și că în speță competența soluționării notificării aparține Comisiei din cadrul Primăriei comunei.
Faptul că această instituție nu a fost notificată în baza Legii nr.10/2001 de către reclamant, nu conduce la respingerea cererii de chemare în garanție formulată de către pârâtă împotriva acesteia în temeiul art.60 din Codul d e procedură civilă și art.27 din Legea nr.10/2001.
Reținându-se că în speță prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, urmează ca în baza art.296 Cod procedură civilă, să se respingă ca nefondate apelurile formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de reclamantul, domiciliat în Pitești, - 6,.B,.7, județul A, de pârâta AUTO GENERAL MOTOR, cu sediul în comuna, sat nr.487, județul A, de intervenienții în interes propriu, domiciliată în comuna, sat, nr.374, județul A, domiciliat în Pitești, str.- -, bloc 82,.A,.4, județul A, și, domiciliați în comuna, sat, județul A și de chemata în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.101 din data de 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, intimați fiind intervenienții, domiciliat în localitatea C,-, - 8,.28, județul C, domiciliat în comuna, județul A, domiciliată în comuna, județul A, domiciliată în Câmpulung, str.- -, -.4, județul A și, domiciliată în comuna, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.13/27.02.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Maria Ploscă
