Speta Legea 10/2001. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 330
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Tg.J,--4, județul G și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B, sector 1,--11, împotriva sentinței nr. 148 de la 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul ales în Tg.J,-, județul G, cu intimații pârâți SPITALUL JUDEȚEAN, cu sediul în Tg.-, județul G, PREFECTUL JUDEȚULUI G, PREFECTURA JUDEȚULUI, cu sediul în Tg.J,--4, județul G, PRIMARUL MUNICIPIULUI TG.J, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG., cu sediul în Tg.J,-, județul G, SC SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SRL, cu sediul în Tg.J,-, județul G, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat reprezentând intimații reclamanți, -, lipsind apelanții pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN G, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, intimații pârâți SPITALUL JUDEȚEAN G, PREFECTUL JUDEȚULUI G, PREFECTURA JUDEȚULUI G, PRIMARUL MUNICIPIULUI TG.J, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.J, SC SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că apelanții pârâți Consiliul Județean G și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin motivele de apel, au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Avocat reprezentând intimații reclamanți, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise și a învederat că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind excepții de invocat, alte cereri de formulat, curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Avocat reprezentând intimații reclamanți, -, cu privire la excepția prematurității cererii invocată de Consiliul Județean G, a susținut că, în mod corect prima instanță a respins această excepție, reținând că acesta a avut posibilitatea chiar și până la pronunțarea sentinței să emită decizia sau dispoziția motivată cu privire la notificarea reclamanților. De altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. IX/2007 a recunoscut dreptul persoanei îndreptățite de a se adresa instanței competente și în situația în care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia ori dispoziția prevăzută de art. 25 alin. 1 din 10/2001 în termenul legal, astfel că nu se poate pune problema că nu s-ar fi împlinit termenul legal pentru a se emite decizia sau dispoziție.
Cu privire la excepția faptului cu dosarul este incomplet, a susținut că, chiar dacă ar fi așa intimații își asumă un risc putând a fi respinsă notificarea tocmai pe acest motiv, astfel că este vorba de rea credință. Nu s-a făcut dovada că s-a trimis reclamanților o adresă de completare a actelor așa cum se susține în motivele de apel, iar legea nu prevede că este necesar a se trimite un răspuns că reclamanții nu mai au alte probe.
Cu privire la apelul declarat de AVAS, invocarea faptului că numai după finalizarea procedurii administrative, respectiv numai după emiterea unei decizii sau dispoziții motivate se poate ataca în instanță, este o eroare întrucât legea permite acest lucru.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de AVAS, a susținut că nu aceasta poate fi reținută, consideră că are calitate procesuală pasivă în condițiile în care SC SA este o societate comercială privatizată integral, iar în exercitarea atribuțiilor ce-i revin în cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale la care statul este acționar, AVAS are calitatea de acționar în numele statului, chiar dacă nu are calitatea de proprietar al bunurilor din patrimoniul acestora.
Concluzionând a solicitat respingerea ambelor apeluri și menținerea ca temeinică și legale a sentinței nr. 148/2009 pronunțată de Tribunalul Gorj prin care cei doi pârâți au fost obligați să emită decizie sau dispoziție motivată cu privire la notificarea pe care fiecare a primit-
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, depunând chitanța nr. 68/23.11.2009.
CURTEA:
Asupra apelurilor civile de față;
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj, reclamanții - și au chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Tg.-J, Municipiul Tg.-J, Prefectura G, Prefectul Județului G, Consiliul Județean G, Spitalul Județean și SC SA - prin lichidator judiciar SC SRL, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați să emită o decizie sau dispoziție motivată, ca răspuns la notificarea formulată de autorul reclamanților, - la data de 8 mai 2001 cu privire la restituirea unei suprafețe de 3000 mp, situată pe raza municipiului Tg-
În motivarea cererii au arătat că autorul -, decedat la 24.03.2003 și ai cărui moștenitori sunt reclamanții, a formulat notificare în baza legii nr. 10/20001 prin care a solicitat restituirea în natură sau în echivalent a unei suprafețe de 3000 mp, situată în Tg-J, strada -, teren ce a fost preluat în mod abuziv de fostul regim comunist și care estre ocupat în prezent de construcții aparținând SC SA și Spitalul Tg-
Au susținut că, deși s-a formulat notificarea în termenul prevăzut de lege, unitățile deținătoare nu au emis o decizie sau dispoziție prin care să se pronunțe asupra cererii de restituire.
Reclamanții au depus la dosar copie după certificatul de moștenitor nr. 135/2003, actele de proprietate ale autorului - cu privire la suprafața totală de aproximativ 4000 mp din care face parte și suprafața notificată, notificarea adresată prin executorul judecătoresc.
Pârâta Consiliul Județean Gaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii în raport de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001 susținând că, notificarea a fost adresată inițial Primăriei Tg-J, care a înaintat-o Consiliul Județean G la 20.03.2009 și având în vedere termenul de 60 de zile prevăzut de lege pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a emite decizia, se constată că acest termen nu s-a împlinit până la data introducerii acțiunii - 17.04.2009.
Pârâta Spitalul de Urgență Tg-J a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat lipsa calității procesuale pasive pe motiv că terenul ocupat de Spitalul Județean Tg-J se află în administrarea Consiliului Județean G, ca urmare a intrării în vigoare a nr. 866/2002 și a OG nr. 70/2002.
Pârâtul Prefectul Județului Gaf ormulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii invocând excepția lipsei calității procesuale pasive pe motiv că instituția Prefectului nu are calitatea de unitate deținătoare, respectiv de entitate investită cu soluționarea notificării, atribuțiile instituite în sarcina prefecturilor fiind doar cele precizate în OUG nr. 81/2007.
Pârâta Primăria municipiului Tg-J, reprezentată de primar a formulat de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii față de Instituția primarului pe motiv că nu are calitate de unitate deținătoare, notificarea înregistrată inițial la Primăria Tg-J, fiind înaintată către Consiliul Județean G - pentru terenul ocupat de Spitalul Județean și către AVAS B - pentru terenul ocupat de SC SA.
Față de aceste precizări, însoțite de dovada înaintării notificării către persoanele juridice deținătoare, tribunalul a admis cererea formulată de apărătorului reclamanților privind introducerea în cauză, în calitate de pârât și a AVAS
Prin sentința nr.148 din 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Spitalul Județean G și Prefectul Județului
S-a respins excepția prematurității cererii invocată de pârâta Consiliul Județean
S-a admis cererea formulată de reclamanții - și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean G, și AVAS B, și au fost obligați pârâții să emită o decizie sau dispoziție motivată la notificarea autorului reclamanților, -.
S-a respins cererea față de pârâții Spitalul Județean G, Prefectul Județului G, Primarul Municipiului Tg-J, Primăria Tg-J și Prefectura
S-a reținut că autorul reclamanților, -, decedat la data de 24.03.2003, a formulat notificare prin intermediul executorului judecătoresc, pe care a adresato Primăriei Tg-J la 8 mai 2001, solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a unei suprafețe de teren 3000 mp, situată în Tg-J, strada - ce a fost preluată din proprietatea sa, în mod abuziv, de Statul Român.
Potrivit dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, unitatea notificată este obligată să soluționeze notificarea și să emită o decizie sau dispoziție motivată, în termen de 60 de zile de la depunerea acesteia.
În speță, din actele dosarului rezultă că o parte din terenul solicitat prin notificare este ocupată de Spitalul județean G, iar o parte de către SC Sa Tg-J, motiv pentru care Primăria Tg-J a înaintat notificarea către Consiliul Județean G, pentru terenul ocupat de Spital și către AVAS B, pentru terenul ocupat de SC SA, însă pârâtele nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art. 25 din lege.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Spitalul Județean G și Prefectul Județului Gaf ost apreciata ca întemeiată.
Astfel, potrivit HG nr. 250/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001, unitatea deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică ce are drept de proprietate asupra unui bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică ce are acest bun înregistrat în patrimoniul său, aceasta fiind și entitatea abilitată să soluționeze notificarea.
Față de modul cum este definită unitatea deținătoare în normele metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001, este evident că Instituția Prefectului nu are această calitate astfel că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Nici Spitalul Județean Tg-J nu are calitate procesuală pasivă, pe de o parte pentru că nu a fost notificată de către reclamanți, iar pe de altă parte pentru că prin nr. 867/2002 toate imobilele din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei, au trecut pe bază de protocol, în administrarea Consiliilor Județene.
Excepția prematurității cererii, invocată de pârâtul Consiliul Județean G, pe motiv că de la data la care a fost înregistrată notificare de către pârâtă, respectiv 20.03.2009 nu s-a îndeplinit termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din lege, pentru emiterea dispoziției sau decizie motivate, este nefondată deoarece până la data pronunțării sentinței s-a împlinit acest termen și nici pe parcursul judecății, pârâtul nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de a răspunde la notificare.
Susținerea aceluiași pârât în sensul că nu s-a emis o decizie pe motiv că reclamanții nu au atașat la notificarea formulată de autorul lor toate actele necesare, nu poate fi primită deoarece nu există nici un temei legal pentru care, considerând că actele depuse de persoana îndreptățită nu sunt suficiente, pârâtul să refuze, sine die, soluționarea notificării. Așadar chiar în situația nedepunerii tuturor actelor considerate necesare de către unitatea deținătoare, obligația de a emite decizia sau dispoziția motivată, subzistă.
Așadar, în speță, unitatea deținătoare și investită cu soluționarea notificării, așa cum este definită prin art. 9 pct.1 din normele metodologice de aplicare a legii nr. 10/2001 este Consiliul Județean G, pentru suprafața de teren ocupată de Spitalul Județean Tg-J și AVAS B, pentru terenul evidențiat în patrimoniul societății comerciale SC SA, în raport de dispozițiile art. 29 din lege.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN, și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
În apelul său Consiliul Jud. Gas olicitat admiterea apelului, modificarea sentinței și admiterea excepției prematurității cu consecința respingerii acțiunii.
A arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția prematurității,întrucât potrivit pct.25.2 din HG nr.250/2007, în cazul în care după comunicarea unității deținătoare a faptului că documentația este insuficientă și solicitantul nu a declarat că a depus toate actele doveditoare, persoana îndreptățită este pasivă ( deci nu comunică nici un răspuns), pasivitatea acesteia poate fi apreciată ca acceptare tacită a prorogării termenului de 60 de zile de la înregistrarea notificării, în cauză fiind aplicabile prevederile art.25 teza 2 din Legea nr.10/2001 potrivit căruia "termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire curge de la data depunerii actelor doveditoare de către solicitant".
În acest caz nu s-a împlinit termenul de 60 de zile, acesta fiind prorogat în condițiile textului de lege enunțat mai sus iar instanța de fond nu precizat care termen prevăzut la art.25 din Legea nr.10/2001 s-a împlinit până la data pronunțării sentinței, întrucât sunt prevăzute de lege două date de referință: fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că nu există un temei legal pentru care considerând că actele depuse de persoana îndreptățită nu sunt suficiente, pârâtul să refuze sine die soluționarea notificării, întrucât temeiul legal esteart.25 teza II din Legea nr.10/2001.
Prin apelul promovat, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile, admiterea excepțiilor invocate și pe fond respingerea acțiunii față de AVAS.
Prima excepție invocată este cea a lipsei calității procesuale pasivă față de pretenția din notificare privind restituirea în natură a imobilului, întrucât AVAS nu are competența de a restitui în natură imobilul foștilor proprietari, această competență revenind potrivit art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990 și art.21 din Legea nr.10/2001 R exclusiv unității deținătoare, căreia i se adresează și notificarea.
Cea de-a doua excepție invocată este cea a prematurității acțiunii privind obligarea AVAS să soluționeze notificarea.
A motivat că notificarea se comunică instituției publice implicată în privatizare, numai conform art.29 (3) din lege, pentru propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale,Legea nr.247/2005 Titlul VII, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Intimații nu au comunicat în susținerea notificării toate actele necesare în vederea completării dosarului întocmit conform art.29 din Legea nr.10/2001, republicată, pentru a se putea emite o dispoziție motivată fundamentată cu privire la obiectul notificării intimaților.
În acest caz competența instanței poate interveni numai în măsura în care se emitea această decizie sau dispoziție motivată și aceasta să poată face obiectul analizei instanței judecătorești pentru legalitate,în condițiile art,26(3) din Legea nr.10/2001, republicată.
Pe fond a arătat că, procedura administrativă prevăzută de art.29 din Legea nr.10/2001, republicată, se aplică numai pentru imobilele care se află evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale de către AVAS.
Așa cum s-a arătat, AVAS nu a fost notificată în condițiile art.29 din Legea nr.10/2001, republicată, dar este încă în termenul legal de analiză a notificării și este necesară efectuarea demersurilor necesare de către intimați pentru completarea dosarului administrativ și probarea pretențiilor lor cu privire la identificarea terenului, preluarea abuzivă, acte de proprietate, dovada dacă au primit despăgubiri conform art.23 din Legea nr.10/2001, republicată, în vederea soluționării notificării.
Altă critică a fondului vizează că dispozitivul sentinței civile nu este clar, în sensul că instanța de fond nu a stabilit care dintre părți are obligația de a emite decizie motivată cu privire la imobilul revendicat.
Astfel se creează o premisă a îmbogățirii fără justă cauză prin obligarea pârâților de a soluționa notificarea.
Totodată, față si de dispozițiile art.13(1) cap.III din Legea nr.247/2005, rezultă în mod evident că AVAS nu mai are competența legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, numai propune acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale, instituției competente - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art.16 alin.2 Titlul VII din Legea nr.247/2005.
S-a formulat întâmpinare de către Spitalul Județean de Urgență Tg.J prin care a solicitat menținerea sentinței civile în ceea ce privește lipsa capacității procesuale pasive, acest teren aflându-se în administrarea Consiliul Jud.
S-au depus la dosar: contract administrare 6331/2006 și anexele 1 și 2, protocol 1048/28.02.2003, notă la acest protocol, delegație, onorariu avocat, împuternicire avocat, concluzii scrise.
Apelurile sunt nefondate.
Față de motivele invocate care se circumscriu aceleiași idei, instanța va analiza apelurile în mod unitar, răspunzând printr-un considerent comun.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtul Consiliul jud. G, se reține că acesta nu contestă calitatea de unitate deținătoare a terenului în litigiu, ci criticile se circumscriu pe de o parte,dosarului incomplet al reclamanților, fapt ce conduce la imposibilitatea soluționării notificării, iar pe de alta parte excepției prematurității invocate.
Prin adresa nr.14186/2009 Primăria Municipiului Tg.J, în urma identificării terenului în litigiu, constatând că terenul este ocupat parțial de Spitalul județean G și parțial de SA Tg.J a înaintat spre soluționare notificarea autorului reclamanților, către Consiliul Jud.G, în ceea ce privește suprafața de teren aflată în incinta Spitalului.
Acest teren conform HG 867/2002 ca și toate celelalte imobile aflate în administrarea Ministerului Sănătății și Familiei, au trecut pe bază de protocol, în administrarea Consiliilor Județene - acesta având în prezent calitatea de unitate deținătoare.
Apelantul prin adresa nr.3398/14.04.2009,emisă cu trei zile înainte de data promovării acțiunii reclamanților, a solicitat acestora din urmă,depunerea de acte în vederea soluționării notificării. Nu s-a făcut însă în speță, conform art.1169 Cod civil, dovada comunicării acestei adrese către reclamanți, așa cum de altfel aceștia din urmă învederează și prin concluziile scrise acest aspect.
Este esențial de reținut că prin notificarea formulată - fila 9 fond,reclamantii au arătat expres că întreaga documentație probatorie a dreptului de proprietate, o anexează la notificare - în număr de "5 file anexă".
Față de acest aspect, adresa apelantei apare ca un element solicitat în plus, întrucât aceasta avea posibilitatea ca pe baza actelor anexate de către reclamanți, la care aceștia fac referire în notificare să soluționeze notificarea.
Motivul dosarului incomplet în privința actelor reclamanților nu constituie un impediment pentru apelantă în condițiile date, pentru soluționarea notificării.
Prin urmare, așa cum corect a reținut instanța de fond, apelantul nu putea să refuze, sine die, soluționarea notificării pentru că și în situația subsidiară în care s-ar considera că nu s-a depus toate actele necesare, obligația de a emite decizia sau dispoziția motivată subzistă.
În speța dată, față de precizarea din notificarea autorului reclamanților că au depus toate actele, termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligatiei unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire, are ca dată de referință: data primirii notificării de către apelantă ( înaintată prin adresa Primăriei Municipiului Tg.J în conformitate cu art.25.1 alin.1 și 2 din HG nr.250/2007.
Așadar, excepția prematurității cererii, invocată de pârâtul Consiliul Județean G, pe motiv că de la data la care a fost înregistrată notificarea de către pârâtă, respectiv 20.03.2009, nu s-a împlinitt termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din lege, pentru emiterea dispoziției sau decizie motivate, este nefondată deoarece până la data pronunțării sentinței s-a împlinit acest termen și nici pe parcursul judecății, pârâtul nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de a răspunde la notificare.
Prin urmare, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.25.2 teza II din HG nr.250/2007, privind situația pasivității reclamanților după comunicarea adresei de către unitatea deținătoare în sensul depunerii și a altor acte, situație care să atragă acceptarea unei propuneri tacite a termenului de 60 zile din partea reclamanților.
Aceasta, în condițiile în care prin notificare, reclamanții au depus acte doveditoare (în număr de 5), arătând că acela este întreg materialul probator, coroborat și cu susținerile acestora de-a lungul procesului.
Oricum așa cum susțin reclamanții intimați prin concluziile scrise, riscul nedepunerii actelor doveditoare le aparține, astfel că apelanta putea să emită dispoziția /decizia prin care ar fi putut să soluționeze notificarea tocmai pe acest motiv, și într-adevăr acest aspect nu împiedica apelantul să emită dispoziție, textul de lege nestabilind ca dată a emiterii dispoziției momentul în care unitatea obligată să emită va considera că dosarul este complet.
Prin urmare acest apel este neîntemeiat, corect instanța de fond respingând excepția prematurității cererii.
În privința apelului promovat de către AVAS, se reține că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, acesta este neîntemeiat.
Prin soluția pronunțată de către instanța de fond, apelanta nu a fost obligată în vreun fel la restituirea în natură a imobilului, ci în mod generic a fost obligată la emiterea unei decizii sau dispoziții motivate la notificarea autorului reclamanților.
Această excepție a fost invocată prin raportare la dispoz.art.21 din Legea nr.10/2001, ce nu este incident în speță, iar instanța de fond a făcut corect aplicarea dispozițiilor art.29 din lege,nesoluționând cauza prin prisma art.21 din lege.
Art.29 prevede că pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 (alin. 1 și 2) cum este cazul în speță, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale, corespunzătore valorii de piață a imobilului solicitat.
Or, în speță SC SA - este o societate comercială privatizată ce face parte din categoria celor la care se referă art.29 și nu art.21 ( care are în vedere instituții, companii, societăți la care statul sau o autoritate administrativă - publice centrale sau locale, este acționare), întrucât, la SC SA - la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001: 14.02.2001 statul nu era acționar.
În cadrul SC SA Tg.J acționar, la acea dată erau persoane fizice și Oltenia, care potrivit Depozitarului Central, nu avea nici aceasta la rândul ei, statul ca acționar. AVAS este unitatea identificată ca fiind aceea care a făcut privatizarea, aspect de altfel necontestat de apelantă.
Prin urmare SC SA Tg.J - figurează ca societate comercială privatizată - ce face parte din categoria celor la care se referă art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001 și potrivit alin.2 al aceluiași articol în situația imobilelor prevăzute la alin.1 și 2,măsuri reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează, sau după caz, a efectuat privatizarea, dispoz. art.26 alin.1 aplicându-se în mod corespunzător.
Așadar,dispozitiile art.29 alin.1 și 3 nu au în vedere restituirea în natură a imobilului și nici stabilirea direct de despăgubiri de către instituția ce a făcut privatizarea, ci propunerea de acordare de despăgubiri.
Prin urmare implicit legea are în vedere și aplicarea art.13(1) cap.III din Legea nr.247/2005.
În acest caz nu AVAS este obligat ca prin dispoziție să stabilească despăgubirile, cum de altfel instanța de fond nici nu a obligat, ci doar să soluționeze notificarea într-o modalitate sau alta.
În acest fel s-a răspuns criticii vizând excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin prisma art.21 din Legea nr.10/2001, care oricum se contrazicea cu celelalte critici pe fond ale apelului și ultimele critici relativ la incidența art.13(1) cap.III din Legea nr.247/2005.
Nu este întemeiată nici critica vizând excepția prematurității. Pe de o parte pentru considerentele expuse cu ocazia analizării apelului anterior, ținând seama pe de altă parte si de faptul că, AVAS nici nu a comunicat reclamanților că este necesar a-și completa dosarul cu acte doveditoare în vederea soluționării notificării.
În această situație, raportat la momentul primirii notificării de către AVAS, până la data pronunțării sentinței s-a împlinit acest termen și nici pe parcursul judecății apelanta pârâtă nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de a răspunde la notificare, și care așa cum s-a arătat, neîndeplinirea tuturor actelor în opinia AVAS, nu constituie un impediment în soluționarea notificării cu atât mai mult cu cât nici nu s-a solicitat acest lucru reclamanților.
De asemenea neîntemeiată este și susținerea conform căreia instanța nu este competentă să,soluționeze cauza, decât în măsura în care s-a emis deja dispoziția de către unitate, în caz contrar acțiunea fiind prematură.
Aceasta întrucât, instanța nu a soluționat pe fond cauza în sensul analizării îndreptățirii reclamanților și a tranșării dreptului acestora, neasimilând lipsa răspunsului cu un răspuns negativ, ce să conducă la o veritabilă judecare pe fondul dreptului cu lipsa emiterii unei dispoziții, ci a obligat în mod corect apelantele pârâte la soluționarea notificării și emiterea unei dispoziții.
Nici critica referitoare la neclaritatea dispozitivului sentinței civile nu este întemeiată, aceasta nereprezentând un motiv de nelegalitate care să conducă la schimbarea soluției pe de o parte, iar pe de lată parte limitele soluționării de către fiecare a notificării, sunt stabilite prin notificare, prin adresa Primăriei înaintată apelanților în care arată expres că terenul este ocupat parțial de apelante, cu mențiunea soluționării notificării în ceea ce privește suprafața de teren aflată în incinta fiecărei apelante (filele 63 și64 fond),Toate acestea coroborate cu considerentele sentinței subliniaza faptul că dispozitivul este clar și fiind evident, că fiecare apelantă pârâtă va soluționa notificarea numai pentru și în limitele terenului pe care îl ocupă fiecare unitate respectivă și nu să răspundă fiecare în mod unitar și global la întreaga notificare, ci numai pentru porțiunea de teren deținută în condițiile mai sus expuseși pe care este ținută fiecare a răspunde.
Văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, instanța va respinge ambele apeluri.
Conform art.274 Cod pr.civilă, vor fi obligați apelanții pârâți la plata sumei de 950 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Tg.J,--4, județul G și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B, sector 1,--11, împotriva sentinței nr. 148 de la 17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, ambii cu domiciliul ales în Tg.J,-, județul G, cu intimații pârâți SPITALUL JUDEȚEAN, cu sediul în Tg.-, județul G, PREFECTUL JUDEȚULUI G, PREFECTURA JUDEȚULUI, cu sediul în Tg.J,--4, județul G, PRIMARUL MUNICIPIULUI TG.J, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG., cu sediul în Tg.J,-, județul G, SC SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR SRL, cu sediul în Tg.J,-, județul
Obligă apelanții pârâți la plata sumei de 950 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți ,.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.12 ex. / 17.12.2009
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
