Speta Legea 10/2001. Decizia 330/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 330/A/2009
Ședința publică din: 9.12.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Andrea Chiș
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
GREFIER - -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul, precum și apelul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr.436 a din 30 iulie 2009 pronunțată pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată că nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2.12.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 436 din 30 iulie 2009 Tribunalului Cluj,a fost admisă plângerea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C-N și, în consecință, fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantului dispoziție de soluționare a notificării în temeiul Legii 10/2001, cu privire la imobilul situat în C-N,-, C, înscris inițial în CF nr. 22605 C, actualmente înscris în CF colectivă nr. - C, în sensul restituirii în natură a apartamentelor cu nr. 5, 6, 12, 13, 15, 17, 19, 20, 21, 22, 23, și 24 și al acordării de despăgubiri pentru diferența de cotă de 2,61/12 parte ce nu poate fi restituită în natură.
Pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată 1120 lei.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul reține că instanța a verificat îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001, în sensul art. 3, 4 din Legea 10/2001.
Din actele de stare civilă depuse în probațiune, respectiv certificat de deces, certificat de naștere al reclamantului, testament, precum și din Adresa emisă de către Academia Română, Filiala C-N a rezultat că reclamantul este moștenitorul defunctului, identic cu.
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001.
Imobilul solicitat de către reclamant este situat în C-N,-, jud. C și a fost înscris inițial în CF nr. 22605 C, în favoarea antecesorului reclamantului sau în cotă de 8/12 parte, restul cotei de 4/12 fiind proprietatea proprietarei tabulare, aceasta din urmă cotă nefăcând obiectul prezentului dosar.
Potrivit Adresei nr. 34745/3/452/2007 emisă de Direcția Fondului Imobiliar de Stat, imobilul în litigiu, este compus în prezent dintr-un număr de 24 de apartamente, dintre care s-au vândut, în temeiul Legii 112/1995, un număr de 12 apartamente, restul găsindu-se în continuare în proprietatea Statului Român, fiind închiriate către terțe persoane.
Actualmente, imobilul este înscris în CF colectivă nr. -
Instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză în construcții, care să identifice apartamentele care se află în patrimoniul Statului Român și să verifice dacă acestea se înscriu în cota de 8/12 parte a proprietarului tabular sau.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert, apartamentele nevândute corespund unei cote de 5,39/12 parte, până la cota de 8/12 care a aparținut antecesorului reclamantului rămânând o diferență de 2,61/12 parte.
Prin urmare, instanța a considerat că reclamantul, ca răspuns la notificarea formulată, este îndreptățit la restituirea în natură a tuturor apartamentelor rămase în proprietatea Statului Român precum și la acordarea de despăgubiri în temeiul Legii 247/2008, Titlul VII pentru diferența de cotă de 2,61/12 parte ce nu poate fi restituită în natură.
Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal apel ambele părți.
Reclamantul nu și- motivat apelul, ci doar, prin concluziile scrise, solicitat ca instanța să dispună ea însăși asupra măsurilor reparatorii cuvenite reclamantului, respectiv să restituie în natură apartamentele nevândute și să stabilească cuantumul despăgubirilor, solicitări pe care nu le-a formulat pe parcursul soluționării cauzei în fața primei instanțe și care sunt inadmisibile direct în apel în temeiul art. 294 alin.1 Cod proc.civ.
Este adevărat că prima instanță putea să dispună ea însăși asupra măsurilor reparatorii cuvenite reclamantului și există în acest sens o decizie pronunțată în recurs în interesul legii, respectiv Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă instanța rămâne ținută de principiul disponibilității, putându-se pronunța doar asupra obiectului cu care a fost investită, conform disp. art. 129 alin. ultim Cod proc.civ.
Pârâtul solicitat schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii doar în parte a plângerii, fiind de acord să emită dispoziție asupra notificării reclamantului, însă numai în modalitatea propusă de Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, întrucât, în realitate, prima instanță s- limitat să verifice doar calitatea reclamantului de succesor al fostului proprietar tabular al imobilului, însă nu a administrat probe referitoare la modul de preluare imobilului de către stat, cota de 8/12 parte a lui fiind preluată prin confiscare, ca măsură complementară a unei pedepse penale, în baza proceselor verbale din 30.03.1959 și 4.04.1959, așa cum rezultă din înscrierea de sub B 3 din CF nr. 2443, astfel că, raportat la disp. art. 2 din Legea nr.10/2001, nu constituie obiect de reglementare al acestei legi, conform lit. baa cestui articol, restituindu-se doar imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare unor hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică.
În plus, pe parcursul soluționării procesului, la data de 21.04.2008, pârâtul a emis Dispoziția nr. 2751, prin care respins notificarea, dispoziție ce fost comunicată reclamantului la data de 7 mai 2008 și care este în vigoare la ora actuală, nefiind contestată.
Nici acest apel nu este fondat, întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul CF individuale nr. 22605 C, sub B 4 fost notat doar sechestrul penal asigurător asupra porțiunii lui din imobilul situat pe - apartamentele 1-4, de sub B 1, în baza proceselor verbale din 30.03.1959 și 4.04.1959, însă dreptul de proprietate al Statului Român nu fost intabulat cu titlu de confiscare penală, din cuprinsul cărții funciare rezultând că această preluare s-a făcut doar în fapt, vechiul proprietar tabular de sub B 1 fiind radiat abia prin încheierea Cf nr. 13338/ 24.08.1998 CF, prin care s- înscris noua documentație de apartamentare, imobilul fiind transcris într-o altă carte funciară nou înființată în favoarea Statului Român. Aceeași împrejurare rezultă și din înscrierea de sub B 4 din vechea carte funciară colectivă imobilului nr. 2443, la care face referire pârâtul în motivele de apel ( 21-22, 40-42 dosar tribunal).
În ceea ce privește motivul de apel referitor la emiterea unei dispoziții de respingere notificării în cursul soluționării procesului, o astfel de dispoziție nu a fost depusă la dosarul cauzei, dimpotrivă, pârâtul a formulat apărări de fond după data la care susține că ar fi emis-o, bunăoară, obiecțiuni la expertiza judiciară efectuată în cauză, conform cererii înregistrată la 11.11.2008 ( 306 dosar tribunal).
De altfel, fiind deja chemat în judecată, în măsura în care ar fi dorit să litigiul, trebuia să emită o dispoziție conform solicitării reclamantului și să o depună la dosar, dispoziția emisă în condițiile invocate de pârâtul apelant neproducând vreun efect juridic.
În temeiul art. 296 Cod proc.civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul și cel declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr. 436 din 30 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr- pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
4 ex/22.01.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Andrea ChișJudecători:Andrea Chiș, Ana Ionescu
