Speta Legea 10/2001. Decizia 333/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 333/A/2008
Ședința publică din 8 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1579 din 5 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei apelante, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei apelante depune la dosar extrase de pe practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și un script intitulat " precizare" prin care apreciază calea de atac formulată ca fiind apelul și nu recursul.
Curtea constată că deși reclamanta și-a intitulat calea de atac recurs, în realitate calea de atac în această cauză este apel, în condițiile în care obiectul prezentei pricini este contestație împotriva unor Dispoziții emise de Primarul comunei în temeiul Legii nr. 10/2001.
Curtea lecturând înscrisul depus la dosar de către reprezentantul reclamantei apelante și intitulat " precizare" consideră că nu sunt motive noi care să justifice comunicarea acestui înscris.
Nemaifiind alte excepții sau chestiuni prealabile de invocat, cereri în probațiune de formulat sau probe de administrat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul anulării dispozițiilor nr. 179/14.03.2008 și 180/14.03.2008 emise de primarul comunei și să se constate dreptul reclamantei la acordarea de despăgubiri prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform motivelor arătate în scris prin precizarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1579/5.IX.2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Sălaj, s-a respins ca "nefondată" acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei având ca obiect anularea Dispozițiilor nr. 179 și 180 din 14.III.2008 emise de pârât în baza Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că raportat la prevederile art. 2 alin. 1 lit. d din Legea nr. 10/2001 de care se prevalează reclamanta, acest text are un conținut mai nuanțat în sensul că se referă laimobilele preluate de stat pentru "neplata impozitelor din motive independente de voința proprietarului sau cele considerate a fi abandonate,în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989".
Cele două ipoteze avute în vedere de legiuitor se referă așadar la anumite situații de excepție, când drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate, ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, cum ar fi: arestarea sau deportarea persoanei pentru motive politice, internarea forțată în unități sanitare, fuga din țară pentru evitarea unei pedepse ca urmare a opoziției față de regimul comunist, incidența unor alte măsuri abuzive impuse de stat, împrejurări care, prin natura lor, l-au pus pe proprietar în situația de a-și pierde imobilul în mod direct (prin abandon) sau indirect (prin neplata impozitelor).
De altfel, în acest sens sunt și prevederile pct. 2.4 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 498/2003, act normativ ale cărui dispoziții nu pot fi ignorate de instanță, atâta vreme cât ele nu contravin normelor legale.
Or, revenind la cazul în speță din cuprinsul celor două hotărâri judecătorești depuse la dosarul cauzei, rezultă fără echivoc că executarea silită a celor două imobile s-a făcut datorită faptului că proprietarul acestora nu a avut posibilitate de plată, incidența dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 10/2001 fiind exclusă.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel în termen legal, intitulat impropriu "recurs", cu motivarea că nu poate accepta considerentele instanței, deoarece proprietarul imobilului a fost împiedicat să muncească și să realizeze venituri pentru achitarea impozitului.
Fiind de notorietate faptul că la data preluării celor două imobile, se invocau tot felul de pretexte, pentru preluarea imobilelor deținute de anumite categorii sociale, fostul proprietar fiind sechestrat, bătut și închis, a fost pus în situația imposibilității achitării impozitelor, din motive independente de voința lui, astfel că în speță sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 10/2001 așa cum au fost modificate prin Legea nr. 274/2005.
Raportat la art. 1 din Decretul 224/1951, care excepta de la executare silită pentru neplata impozitelor, casa de locuit folosită de debitor și familia sa, precum și la împrejurarea că cele două imobile situate în centrul comunei, au fost demolate imediat după preluare, se concluzionează că acest act normativ a fost aplicat abuziv.
Curtea examinând dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate, constată că apelul reclamantei este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 10/200 în forma modificată prin Legea nr. 247/2005, prin imobile preluate în mod abuziv, se înțelege imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor, ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate.
În speță, este real faptul că prin sentințele civile nr. 1103/30.VI.1955 și 348/1956 ale fostului Tribunal Popular al Raionului Șimleu, au fost trecute în proprietatea Statului Român, în baza Decretului 224/1951, pentru neplata impozitelor pe anii 1954-1955 și respectiv anul 1955, imobilele proprietatea numitului, înscrise în CF 356 top 227 și CF 757 top 270, numai că aceste sentințe, nu sunt suficiente pentru a înlătura incidența dispozițiilor menționate.
Câtă vreme cele două hotărâri judecătorești amintite, statuează doar asupra neplății impozitelor aferente imobilelor în discuție, pe o perioadă de doi ani și respectiv un an, motiv pentru care s-a dispus trecerea lor în proprietatea statului prin Ministerul Finanțelor, fără să conțină alte detalii asupra cauzei efective, care a condus la această neplată, instanța de fond greșit a exclus incidența dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 10/2001.
Pentru a stabili dacă sunt, ori nu aplicabile dispozițiile indicate de reclamantă prin acțiunea introductivă, instanța trebuia să examineze în primul rând dacă Decretul 224/1951 a fost sau nu aplicat abuziv, cenzurând valabilitatea titlului statului, din punctul de vedere al concordanței lui cu legile în vigoare la data preluării imobilelor.
De asemenea, instanța trebuia să clarifice în ce constau la modul concret, în sensul prevederilor amintite, măsurile abuzive impuse de stat antecesorului reclamantei ( sechestrat, bătut, închis ) și dacă într-adevăr neplata impozitelor, se datorează unor motive independente de voința antecesorului reclamantei.
Or singura motivare a instanței de fond, fiind aceea că din cele două hotărâri judecătorești, rezultă că executarea silită a imobilelor, s-a făcut datorită faptului că proprietarul lor nu a avut posibilitate de plată, a impozitelor, motivare lapidară ce echivalează cu nemotivarea soluției și implicit cu necercetarea fondului, Curtea în temeiul art. 282, 297.pr.civ. va admite apelul reclamantei și va desființa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași Tribunal.
Cu ocazia rejudecării, instanța va examina toate aspectele enunțate mai sus, administrând în acest sens și probele necesare circumscrierii lor, având în vedere forma actualizată a Legii nr. 10/2001, precum și Normele Metodologice de aplicare unitară a legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 227/3.IV.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1579 din 05.09.2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Sălaj.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 08.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - --- - - -
RED.
DACT.
5EX./11.12.2008.
JUD. FOND..
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Anca Adriana Pop
