Speta Legea 10/2001. Decizia 333/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 333
Ședința publică de la 2 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 25 noiembrie 2009 privind judecarea apelurilor declarate de apelanții reclamanți domiciliat în B, strada -, nr.12. jud.B, domiciliată în B, sector 4, strada - -, -.11, domiciliată în C, strada -. -, -.1,.8 și de reclamanta moștenitoare cu domiciliul ales la Cabinet Avocat cu sediul în -. Tr. S,-, -.19, jud. M împotriva sentinței civile nr.265 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN D, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN D, intimata intervenientă SC TURISM SA cu sediul în C,-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 2 decembrie 2009.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
La data de 16.01.2007, și, au formulat contestație împotriva dispoziției nr.645/14.12.2006 a Consiliului Județean D, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean D și Președintele Consiliului Județean D, solicitând restituirea în natură a suprafeței de teren de 6789,75 mp. situată în C, str.- -, nr.(fost) 10.
În motivarea contestației, reclamanții au arătat că au formulat notificare în baza Legii 10/2001, pentru terenul respectiv ce a aparținut autorilor lor și.
Terenul a fost preluat în baza Decretului de naționalizare nr.92/1950, iar în prezent pe acesta se află amplasată casa de oaspeți ( -), restul terenului fiind liber și nefolosit, fiind posibilă restituirea în natură.
S-au depus la dosar, în copie, dispoziția contestată, referatul nr.14152/30.11.2006, întocmit de Consiliul Județean D, certificatul de moștenitor nr.76/2003, acte de stare civilă.
Pârâtul Consiliul Județean Daf ormulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean D, față de dispozițiile Legii 215/2001; pe fondul cauzei, s-a arătat că terenul solicitat nu poate fi restituit în natură, întregul imobil fiind inclus în domeniul public al județului D, în clădire funcționând Centrul de Cooperare Europeană, iar terenul fiind afectat bunei funcționări a acestuia.
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta a formulat contestație împotriva aceleiași dispoziții nr.645/2006 a Președintelui Consiliului Județean D, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, arătând că aceasta a fost emisă pe baza unui referat greșit întocmit și că este posibilă restituirea parțială în natură a terenului, porțiune neafectată de detalii de urbanism.
Prin încheierea pronunțată la 20.02.2007 s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr- al Tribunalului Dolj, având în vedere faptul că ambele contestații vizează aceeași dispoziție emisă în baza Legii nr. 10/2001.
S-au mai depus la dosar: certificatul de moștenitor de calitate nr.20/2000, certificatul nr.3120/1993 eliberat de Arhivele Statului D, o schiță a terenului, contract de vânzare-cumpărare, contract de vânzare-cumpărare din 1957, act de vânzare din 1948, raport de expertiză efectuat în cadrul dosarului 10415/1998 al Judecătoriei Craiova, contract de închiriere din 1949, proces-verbal privind starea de fapt a imobilului din 21.02.2005, mai multe adrese și referate, foaie de date pentru cartea funciară, notificarea formulată de reclamanți, tabel cu imobilele expropriate, decizia nr.239/1954,
În cauză a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul Consiliului Județean D, intervenienta SC -Turism SA C, care a arătat că este o societate pe acțiuni, al cărei unic acționar este Județul D prin Consiliul Județean D și că are în administrare bunuri imobile ce fac parte din domeniul public al județului.
La termenul din 02.10.2007, reclamanții, și, și-au întregit contestația, chemând în judecată și pe SC Turism SA, solicitând obligarea acesteia, alături de ceilalți pârâți la restituirea în natură a terenului în suprafață de 6789,75 mp.
La termenul din 6.11.2007, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de SC Turism SA, în interesul pârâtului Consiliul Județean D, în temeiul art.52 alin.1 pr.civ.
La termenul din 11.12.2007, s-a luat act de transmisiunea calității procesuale active de la reclamanta, decedată în timpul procesului, la 27.11.2007, către moștenitoarea sa -, calitatea sa de succesoare fiind atestată de certificatul de moștenitor nr.84/7.12.2007.
În cauză s-a încuviințat efectuarea unei expertize topometrice pentru individualizarea terenului în litigiu, pentru stabilirea suprafeței de teren afectate de construcții și utilități, cu precizarea pe categorii de utilități a suprafețelor ocupate, pentru stabilirea suprafeței de teren necesară funcționării normale a - și pentru stabilirea suprafeței de teren libere.
Raportul de expertiză a fost efectuat de expert, fiind depus la dosar la data de 05.02.2008.
La termenul din 7 martie 2008, instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de reclamanți la acest raport, luând act totodată de susținerea acestora că diferența de teren rămasă neidentificată s-ar afla în partea estică a terenului identificat de expert, răspunsul la obiecțiuni fiind depus de expert la dosar la data de 13.06.2008.
S-a încuviințat la cererea reclamanților efectuarea unei cercetări la fața locului, constatările făcute cu această ocazie fiind consemnate în procesul-verbal ce a fost întocmit și depus la dosar.
Prin decizia civilă nr.265 din 03 octombrie 2008, s-au respins contestațiile formulate de reclamanții C-tin, -, împotriva dispoziției nr. 645/14.12.2006 a Consiliului Județean D, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean D și Președintele Consiliului Județean
S-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenita SC TURISM SA,
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin dispoziția nr.645/14.12.2006, emisă de Președintele Consiliului Județean D, în baza Legii 10/2001, s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul teren în suprafață de 6789,75 mp. situat în C, str. - -, nr.(fost) 10, pentru notificatorii, și cu moștenitor.
În referatul ce a stat la baza acestei dispoziții, se arată că terenul notificat a aparținut autorilor notificatorilor, și, că imobilul a fost preluat în baza Decretului nr.92/1950 și că din suprafața de teren inițială de 8930 mp. foștii proprietari au vândut mai multe parcele de teren, rămânând suprafața de 6789,75 mp.; actualmente, pe terenul notificat se află amplasată casa ( -), fostă Casa de -, aflată în domeniul public al județului D și în administrarea Consiliului Județean D, potrivit HG nr.965/2002 și potrivit HG nr.346/1999.
În același referat se mai arată că pe terenul aferent nu se află nicio construcție care să fi aparținut autorilor notificatorilor, Casa - fiind edificată după naționalizare și că terenul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de construcții afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, căi de acces, centrală termică, destinate public; se mai precizează că în absența terenului aferent, -, în prezent Centrul de Cooperare Europeană, nu și-ar mai justifica existența și ar rămâne și fără căi de acces, fiind amplasată în mijlocul terenului.
Față de probele administrate în cauză, Tribunalul a reținut că dispoziția contestată este temeinică și legală și că terenul solicitat în baza Legii 18/2001 nu este susceptibil de restituire în natură.
Un prim aspect ce trebuie analizat este reprezentat de identificarea terenului ce a aparținut autorilor reclamanților și care fost preluat în baza Decretului nr.92/1950.
În acest sens, expertiza topometrică efectuată de expertul este concludentă, expertul realizând o lucrare elaborată, în pofida datelor puține pe care le-a avut la dispoziție, și explicând în mod riguros concluziile și schițele întocmite.
Potrivit concluziilor expertizei, terenul ce a aparținut autorilor și este în suprafață de 2775,29 mp. fiind delimitat în schița anexă nr.1 la raport prin punctele 2-36-28-27-35; pe acest teren sunt edificate construcțiile C1, cu o suprafață ocupată la sol de 401,15 mp. având destinația de locuință de protocol (în prezent funcționând în aceasta Centrul de Cooperare Europeană), C2, cu o suprafață construită de 25,38 mp. și C3, cu o suprafață construită de 96,34 mp. cu destinația de terasă deschisă, constând într-o platformă betonată. Expertul a mai arătat că pe terenul respectiv sunt amenajate mai multe alei betonate, cu o lățime medie de 1,50. care despart parcele de spațiu, precum și o parte din principală pietruită, care asigură accesul mașinilor și pietonilor din str.- - la construcția C1.
Reclamanții au arătat că expertul nu a identificat în totalitate terenul solicitat în baza Legii 10/2001 și au susținut că diferența de teren rămasă neidentificată s-ar afla în partea estică a terenului individualizat de expert, între punctele 2-3-4-15-16-34-33-36; În consecință, instanța, luând act de aceste susțineri, a solicitat expertului să-și exprime punctul de vedere și să individualizeze pe schiță suprafața respectivă.
Răspunzând la obiecțiunea formulată, expertul a învederat că este posibil ca terenul de 1131,01 mp. delimitat pe schiță prin punctele 2-37-34-33-36-2, situat în partea de este a terenului identificat inițial, să reprezinte o parte din terenul care a aparținut autorilor reclamanților, teren ce nu poate fi individualizat cu precizie, deoarece lipsesc reperele necesare; așa fiind, individualizarea s-a efectuat printr-un procedeu grafic, respectiv prin suprapunerea planului de la expropriere ce a stat la baza Decretului 102/1965, cu planul întocmit la expertiză, urmărindu-se aliniamentele și reperele comune și luându-se ca referință principală aliniamentul str.-.
S-a încuviințat, la cererea reclamanților, efectuarea unei cercetări la fața locului, constatările făcute fiind consemnate în procesul-verbal întocmit cu acea ocazie.
Reclamanta a depus la dosar o expertiză extrajudiciară, efectuată de expert, prin care s-a măsurat o suprafață totală de 6789,75 mp. despre care se susține că ar fi aparținut autorilor reclamanților; în cadrul acestei suprafețe totale, s-a determinat o suprafață de 3184,86 mp. ce se solicită a fi restituită în natură, arătându-se că acest teren, amenajat ca spațiu, este amplasat între clădiri, în fața acestora și că restituirea sa în natură nu ar afecta circulația, aprovizionarea, agrementul, buna funcționare utilităților existente.
Așa cum s-a arătat mai înainte, instanța a apreciat că proba cea mai concludentă în determinarea suprafeței de teren ce a aparținut autorilor reclamanților este raportul de expertiză întocmit inițial de expertul, terenul identificat cu certitudine, pe baze științifice, fiind suprafața de 2775,29 mp. delimitată prin punctele 2-36-28-27-35, pe care se găsesc construcțiile C1, C 2, 3, edificate după naționalizare.
Expertul a avut în vedere faptul că în actul autorilor din 1903 nu sunt precizate suprafața terenului, configurația laturilor sau dimensiunile acestora, ci doar vecinătățile, faptul că în foaia de date pentru cartea funciară din 1940 este menționată suprafața totală de 8930 mp. și faptul că din suprafața inițială s-au efectuat mai multe înstrăinări: suprafața de 720 mp. în 1948, suprafața de 126,25 mp. în 1948, suprafața de 204 mp. în 1948, suprafața de 411 mp. în 1949.
Expertul a precizat că nu a avut la dispoziție vreun proces-verbal de naționalizare sau schițe din care să rezulte suprafața, dimensiunile laturilor și configurația terenului preluat de stat, dar că a avut în vedere, la determinarea configurației terenului, împrejurarea că după naționalizare a avut loc o expropriere, prin Decretul nr.102/1965, fiind expropriate terenurile a 11 cetățeni, expertul procurând o schiță cu terenurile expropriate de la serviciul de specialitate al Primăriei
În expertiză s-a mai arătat că toate terenurile expropriate provin de la fosta proprietate, cu excepția laturilor 10 și 11 și că singura posibilitate de identificare a terenului în litigiu este prin detașarea suprafeței expropriate prin Decretul 102/1965 din suprafața rezultată în urma suprapunerii situației actuale a terenului, cu planul de situație a exproprierilor, suprapunere care a luat ca referință aliniamentul str.-.
Din suprapunerea efectuată de expert a rezultat că limita de vest a terenurilor expropriate coincide cu punctul de la limita de nord a suprafeței actuale, iar limitele terenului în litigiu au fost stabilite pornind de la acest punct de reperaj, ținând seama de faptul că limita de vest a terenului autorului era în linie dreaptă, urmând aliniamentul str.- -, până la str.-.
Tribunalul a constatat că analiza actelor, schițelor și a planurilor de situație, a fost făcută de expert cu rigoare maximă, conform standardelor impuse de știința topometriei și că elementul esențial în determinarea configurației terenului în litigiu și a laturilor acestuia este reprezentat, într-adevăr, de planul de situație al terenurilor expropriate în anul 1965; acest plan constituie anexa nr.6 la raportul de expertiză (fila 236 dosarului) și din observarea lui rezultă, fără dubiu, că loturile nr.4 și 5 din terenurile expropriate (terenuri ce au făcut parte din fosta proprietate, fiind înstrăinată de autorii reclamanților înainte de naționalizare) se situează chiar în apropierea terasei C3, aflate în prelungirea construcției C1 pe terenul în litigiu.
Prin urmare, s-a reținut că limita estică a acestui teren, care coincide cu limita vestică a terenurilor expropriate, a fost corect determinată în raportul din expertiză inițial, neputând fi primită susținerea reclamanților că o parte din terenul rămas neidentificat ar fi situat în partea de est a terenului identificat, o suprafață mai mare pe latura estică ducând la suprapunere cu trenurile expropriate în 1965, terenuri ce nu au fost însă preluate prin naționalizare de la autorii reclamanților, situație în care s-a constatat că suprafața de teren de 1131,01 mp. evidențiată în schița anexă la răspunsul la obiecțiuni face parte din terenurile expropriate în 1965 și nu aparținut autorilor reclamanților, care nu sunt îndreptățiți să solicite restituirea în natură a acesteia.
S-a mai reținut că raportul de expertiză extrajudiciar efectuat la cererea reclamantei este total neconcludent și nu poate fi luat în considerare la soluționarea cauzei, expertul la care a apelat partea având specializarea "agricol și evaluator" și determinând terenul "după relatări și puncte de vedere proprii", așa cum a menționat în cuprinsul expertizei, fără vreo bază științifică și fără a face vreo aplicație practică a științei topometriei.
Tribunalul a reținut că suprafața de teren de 6789,75 mp. pentru care s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent prin dispoziția nr.645/2006 a fost determinată doar la nivelul scriptic, pe baza actelor, avându-se în vedere contractul din 1903, foaia de date pentru cartea funciară din 1940 și înstrăinările făcute în 1948 și 1949, scăzându-se aceste din urmă suprafețe din suprafața de 8930; nu s-a făcut însă o identificare în teren a suprafeței de 8930 mp. înscrisă în foaia de date pentru cartea funciară și nu s-au avut în vedere schițe din care să rezulte configurația terenului.
Așadar, suprafața de 6789,75 mp. a fost determinată doar prin operațiuni matematice, pe baza actelor depuse de notificatori, în condițiile în care certificatul nr.3120/1993 eliberat de Arhivele Statului D atestă doar faptul că autorul a figurat în tabelul cu imobilele naționalizate în 1950, cu mai multe imobile, printre care și cel din-.
Nu există, așadar, nicio dovadă directă a suprafeței de teren preluată de la în anul 1950, și, în lipsa unor schițe care să cuprindă puncte certe de reperaj, reclamanții nu au nici un suport probator să pretindă identificarea în teren a unei suprafețe de exact 6789,75 mp. oricare ar fi configurația ei, în zona respectivă doar pentru simplul fapt că ea a rezultat în baza unor operațiuni matematice, fără corespondent într-o schiță tehnică.
Nu s-au putut furniza date exacte cu privire la suprafața preluată prin naționalizare, iar în cauză nu se poate prezuma în mod absolut că suprafața calculată prin dispoziția contestată este și cea corectă, cea existentă în mod fizic, care a constituit obiectul material al dreptului de proprietate al autorilor reclamanților, cu atât mai mult cu cât în sistemul de publicitate imobiliară anterior celui aplicat prin Legea 7/1996, dovada dreptului de proprietate era relativă, iar suprafețele înscrise în acte nu aveau la bază măsurători riguroase, făcută cu instrumente tehnice performante.
Sintetizând cele arătate, s-a reținut că reclamanții nu sunt îndreptățiți să pretindă determinarea, în concret, în orice condiții, a unui teren de 6789,75 mp. doar pentru că aceasta este suprafața ce rezultă matematic din actele din 1940, 1948 și 1949, având în vedere faptul că nu au făcut dovada suprafeței preluate în 1950, nu există vreo certitudine asupra determinării exacte a suprafețelor respective și nici nu se poate verifica, în sistemul de publicitate al epocii, dacă s-au mai făcut și alte operațiuni juridice în perioada 1940-1950.
Suprafața de teren de 2775,29 mp. identificată prin expertiză ca aparținând autorilor reclamanților, nu poate fi restituită în natură, față de dispozițiile art.10, alin.1 din Legea 10/2001 republicată, conform cărora " în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent". De asemenea, trebuie avute în vedere și dispozițiile art.10 alin.2 din aceeași lege, potrivit cărora "în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent".
În speță, pe terenul preluat de la autorii reclamanților, în suprafață de 2775,29 mp. a fost edificată construcția având destinația menționată, în ea funcționând Centrul de Cooperare Europeană, terenul fiind inclus în domeniul public al Județului D, și aflat în administrarea Consiliului Județean D (filele 183-188).
Cu ocazia cercetării la fața locului, instanța a constatat că întregul teren de 2775,29 mp. este afectat normalei utilizări a construcției principale de pe acesta, aleile betonate și parcelele de spațiu (parc) formând un tot unitar cu construcția și având regimul juridic de teren aferent al clădirii.
Chiar și în situația pur ipotetică în care s-ar lua în considerare, la soluționarea cauzei parcelele S3, de 1131,01 mp. și S4, de 1292,12 mp. evidențiate în expertiza extrajudiciară, acestea nu ar putea fi restituite în natură reclamanților, ele reprezentând o zonă, un parc cu ce au un diametru și o înălțime considerabile, întretăiați de alei betonate, care au același regim de teren aferent clădirii, aspect reținut de instanță din cercetare la fața locului.
Faptul că este vorba despre o suprafață mare de teren nu are relevanță din punct de vedere al regimului său și al destinației, față de configurația și amplasamentul său, el neputând avea o altă soartă juridică decât cea de teren aferent " -".
Nici cele două parcele de 335 mp. și 426,74 mp. evidențiate în expertiza extrajudiciară, care coincid cu terenul identificat de expertul, nu pot fi restituite în natură, întrucât ele reprezintă parcul aferent construcției C1.
De asemenea, întregul perimetru compus din cele patru suprafețe menționate, evidențiat prin culoarea roșu în expertiza extrajudiciară, reprezintă o geometrică neregulată, rezultat al unei determinări forțate a unei suprafețe de teren pe care reclamanții o vor în natură; individualizarea terenului respectiv contravine întregii ambianțe urbanistice zonei, iar dezmembrarea spațiului aferent construcției în care funcționează Centrul de Cooperare Europeană ar nesocoti însuși amplasamentul terenului respectiv care, în maniera în care este încadrat de terenurile invocate, este destinat să fie teren aferent, și nu o proprietate de sine-stătătoare, nefiind aliniat la vreuna din străzile din zonă.
Față de cele expuse, s-a reținut netemeinicia contestațiilor conexate, contestații formulate împotriva dispoziției Președintelui Consiliului Județean D, emisă în baza Legii 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apeluri în termen reclamanții, și, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului formulat reclamantul a susținut că restituirea terenului în litigiu s-a solicitat de reclamanți prin notificarea întemeiată pe dispozițiile Lg.10/2001, iar nu cum greșit a reținut Tribunalul Dolj, că acest teren ar mai fi fost cerut la restituire și în baza Lg.18/1991.
Arată apelantul că ansamblul probatoriului administrat în cauză atestă neechivoc faptul că terenul solicitat poate fi restituit în natură, fiind lipsită de temei reținerea primei instanțe că acest teren ar fi un parc, câtă vreme este vorba despre un teren pe care a crescut o anumită vegetație și câțiva și unde au fost amenajate căi de trecere.
Susține că terenul este astfel așezat și structurat încât poate fi delimitată porțiunea destinată utilizării clădirii și accesului la stradă de partea din teren ce se poate restitui în natură, având la rândul său acces direct la calea publică.
Apelanta reclamantă moștenitoare critică sentința susținând că sesizarea instanței de fond s-a făcut de către reclamanți cu o contestație împotriva modalității de restituire stabilite prin dispoziția intimatului pârât Consiliul Județean D și, ca atare, Tribunalul Dolj nu se putea pronunța asupra întinderii dreptului, ceea ce nu s-a făcut, întrucât motivarea sentinței apelate privește în cea mai mare parte modalitatea de determinare a suprafeței de restituit, în natură sau în echivalent.
Apelanta arată că în mod greșit prima instanță le-a respins reclamanților cererea de efectuare a unei contraexpertize, probă pe care au apreciat-o ca fiind necesară, deoarece expertul desemnat nu a reușit să determine cu precizie amplasamentul terenului în litigiu, așa încât instanța să poată decide dacă există în mod real posibilitatea restituirii în natură a întregului teren sau a unei părți din acesta.
Susține că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind irelevantă expertiza extrajudiciară depusă de către reclamanți, cu motivarea că expertul ce a întocmit lucrarea are specializarea de expert agricol și evaluator, iar raportul de expertiză nu are o bază științifică și nu constituie o aplicație practică a științei topometriei.
Arată că în realitate acest expert are specializarea necesară de expert tehnic și evaluări imobiliare, iar raportul extrajudiciar este întocmit corespunzător, fiind grefat pe schița realizată de expertul desemnat în cauză, determinând însă o suprafață de teren liberă de construcții, neafectată de detalii de sistematizare și care nu servește normalei utilizări a construcțiilor existente, astfel încât poate fi restituită în natură, în suprafață de 3184,86 mp.
Mai susține apelanta că este lipsit de temei argumentul instanței de fond că acest teren evidențiat în expertiza extrajudiciară nu poate fi restituit în natură reclamanților deoarece reprezintă zonă, parc cu întretăiat de alei betonate, câtă vreme zonele amenajate ca spațiu cu destinație de parc, respectiv de utilitate publică sunt determinate prin lege și sunt destinate accesului publicului, cerință pe care terenul în litigiu nu îl îndeplinește.
Apelanții reclamanți și nu au depus motive de apel, cererea acestora urmând a fi examinată prin prisma dispozițiilor art.292 alin.2 pr.civ. respectiv prin prisma susținerilor invocate în fața primei instanțe.
În ședința publică din 25 februarie 2009, instanța de apel în temeiul dispoz.art.295 alin.2 pr.civ. a apreciat că se impune efectuarea în cauză a unei contraexpertize, care să răspundă la obiectivele formulate de apelanta reclamantă moștenitoare, în fața primei instanțe și atașate la fila 278 din acel dosar, respectiv:
- identificarea terenului de 6789,75 mp. pentru care Consiliul Jud.D a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin Dispoziția nr.645 din 14 decembrie 2006;
- identificarea eventualelor construcții sau utilități aflate pe terenul în litigiu;
- identificarea posibilităților de acces la acest teren de la calea publică;
- stabilirea suprafeței libere neafectată de construcții sau utilități, care poate fi restituită în natură reclamanților.
Dintr-o listă cu 9 experți în specialitatea topografie, înaintată de Biroul de expertize judiciare, tehnice și contabile D la cererea instanței, în ședința publică din 25 martie 2009, prin tragere la sorți potrivit art.202 alin.1 pr.civ. au fost desemnați să efectueze lucrarea experții, și, părțile prezente în instanță la acea dată învederând că nu au obiecțiuni la experții desemnați.
Din cauza problemelor de sănătate pe care expertul le-a dovedit cu adeverință medicală, instanța în ședința publică din 22 aprilie 2009 încuviințat cererea de înlocuire a acestuia cu expertul G -, ce a fost desemnat de asemenea prin tragere la sorți.
Deși la fiecare termen acordat, instanța, repetând adresele către experții desemnați le-au pus în vedere acestora de a întocmi o lucrare comună, la data de 16 iunie 1009 s-a depus un raport de expertiză efectuat numai de experții G - și.
Dată fiind această situație, în ședința publică din data de 17 iunie 2009, instanța a dispus amendarea expertului cu suma de 500 lei, potrivit dispoz.art.1081alin.1 pct.2 lit.c pr.civ. repetând adresa către acest expert cu mențiunea de a observa raportul de expertiză efectuat de ceilalți doi experți, lucrare pe care trebuia să o întocmească în comun și să-și exprime punctul de vedere cu privire la obiectivele trasate de instanță.
La lucrarea întocmită de cei 2 experți, intimații pârâți Președintele Consiliului Județean D și Consiliul Județean D au formulat obiecțiuni invocând în esență faptul că acest raport de expertiză este lovit de nulitate, nefiind efectuat în conformitate cu dispozițiile legale, câtă vreme instanța a dispus ca expertiza să se efectueze de o echipă formată din 3 experți.
Se mai susține că sunt lipsite de temei legal concluziile la care cei 2 experți au ajuns, în realitate neexistând nici o suprafață de teren care să poată fi restituită în natură apelanților.
La data de 03 septembrie 2009, s-a depus un raport de expertiză întocmit separat de expert, lucrare la care de asemenea, intimații pârâți Președintele Consiliului Județean D și Consiliul Județean D au formulat obiecțiuni, invocând pe de o parte că acest raport este nul, nefiind rezultatul unei expertize comune a celor trei experți desemnați, precum și faptul că nici acest expert nu a avut în vedere planul de situație anexat la Decretul de expropriere nr.102/1965, arătând că acesta a ajuns la concluzii eronate.
În ședința publică din 30 sept.2009, Curtea a reținut că potrivit celor dispuse la data de 25 febr.2009 -respectiv efectuarea unei contraexpertize, stabilind obiectivele și numind trei experți- se impunea efectuarea de către aceștia a unei lucrări comune, în care să se menționeze concluziile la care au ajuns, ceea ce în cauză nu s-a făcut, experții efectuând două lucrări, ale căror concluzii sunt contradictorii.
Ca atare, instanța a dispus efectuarea unei adrese către fiecare expert, cu indicația de a observa lucrările întocmite și de a realiza o lucrare comună, în care să menționeze concluziile la care au ajuns, observând și obiecțiunile formulate în cauză.
Acest raport de expertiză întocmit de cei trei experți a fost depus în instanță la data de 27 oct.2009, experții concluzionând că au identificat suprafața care face obiectul acordării de măsuri reparatorii, menționată în dispoziția contestată, determinând-o prin dimensiuni pe planul de situație anexat lucrării.
La această lucrare au depus obiecțiuni intimații pârâți Președintele Consiliului Jud.D și Consiliul Jud.D, însușite de intimata intervenientă SC TURISM SA, susținând că expertiza nu a fost întocmită de cei trei experți desemnați de instanță în conformitate cu dispoz.art.201 pr.civ. și că sunt nejustificate concluziile la care aceștia au ajuns, în realitate terenul menționat de aceștia neputând fi restituit în natură, iar expertul, ale cărui concluzii prin lucrarea anterior întocmită au fost diferite de ale celorlalți 2 experți, nu a motivat considerentele pentru care a aderat la opinia acestora.
În ședința publică de la 25 noiembrie 2009, instanța a respins obiecțiunile formulate în cauză, reținând că experții desemnați au efectuat o lucrare comună, prin care au răspuns la obiectivele trasate, arătând că în adoptarea soluției se va ține seama prin coroborare de toate probele existente la dosarul cauzei, situație în care a apreciat că nu se mai impune efectuarea probei solicitate la un termen anterior de intimații pârâți, privind efectuarea unei cercetări locale.
Totodată, prin încheierea nr.4 din data de 28 octombrie 2009 instanța, potrivit art.1085cod proc. civilă, a admis cererea de reexaminare a expertului, dispunând exonerarea sa de la plata amenzii aplicate reținând că față de actele medicale anexate, nedepunerea în termen a lucrării s-a datorat unor motive independente de voința sa.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, se constată că apelul este nefondat, sentința instanței de fond fiind la adăpostul oricăror critici.
Astfel, prin dispozițiile art.1 alin.1, art.7 alin.1, art.9, art.11 și art.26 din Lg.10/2001, s-a consacrat principiul restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidența acestei legi, art.1 alin.2 din acest act normativ arătând că, numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin dispoz.art.26 alin.1 din Lg.10/2001 se arată că, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării, este obligată ca prin decizie sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite, în compensare, alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condiții speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă, sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Așadar, în raport de aceste dispoziții reiese fără echivoc faptul că măsura compensării cu alte bunuri sau servicii este obligatorie și nu facultativă, neputând fi lăsată la aprecierea unității deținătoare sau a entității investită potrivit legii cu soluționarea notificării, aceasta fiind obligată prin decizia sau dispoziția motivată emisă, să acorde în compensare persoanei îndreptățite la restituire bunuri și servicii.
De asemenea, dat fiind caracterul imperativ al dispoz.art.26 alin.1 din Lg.10/2001, unitatea deținătoare sau entitatea investită, potrivit legii, cu soluționarea notificării, are obligația de a compensa cu alte bunuri sau servicii persoanele îndreptățite la restituire.
În cauza de față se constată că reclamanții au investit instanța cu contestație împotriva Dispoziției nr.645 din 14 decembrie 2006, emisă de Președintele Consiliului Județean D în baza Lg.10/2001, prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, respectiv despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul teren în suprafață de 6789,75 mp.situat în C,- în favoarea persoanelor îndreptățite, respectiv a notificatorilor, și, cu moștenitor.
Prin referatul ce a stat la baza emiterii acestei dispoziții s-a reținut că terenul susmenționat a aparținut autorilor notificatorilor, și și a fost preluat potrivit Decr.92/1950, iar în prezent pe acest teren se află amplasată casa ( -), fostă Casa de -, aflată în domeniul public al jud.D și în administrarea Consiliului Jud.D, conform HG 965/2002 și HG 346/1999.
În același referat s-a menționat, aspect necontestat de reclamanți, că pe terenul aferent nu se află nici o construcție care să fi aparținut autorilor notificatorilor, Casa - fiind edificată după naționalizare.
Emițând dispoziția contestată de reclamanți, Președintele Consiliului Jud.D, a reținut că terenul menționat nu poate fi restituit în natură, întrucât este ocupat de construcții afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, căi de acces, centrală termică destinate public și că în absența terenului aferent, -, în care funcționează în prezent Centrul de Cooperare Europeană, nu și-ar mai justifica existența și ar rămâne fără căi de acces, fiind amplasată în mijlocul terenului.
probatoriului administrat în cauză atât în fața instanței de fond, constând în expertiza întocmită și cercetarea la fața locului efectuată de instanță, contraexpertiza întocmită în calea devolutivă de atac a apelului, precum și actele depuse la dosar, converg spre concluzia că prin soluția pronunțată instanța de fond a reținut în mod corect că terenul solicitat de reclamanți, în suprafață de 6789,75 mp. nu poate fi restituit în natură.
. apelanților reclamanți în a beneficia de dispozițiile Legii 10/2001, cu privire la acest teren, în suprafața menționată a fost stabilită prin dispoziția contestată și, ca atare, aspectele ce trebuie rezolvate în prezenta cauză vizează numai modalitatea în care acest teren, în concret este susceptibil de restituire, situație în care sunt irelevante și lipsite de finalitate juridică aprecierile făcute de instanța de fond cu privire la acest fapt.
Totodată, examinându-se considerentele sentinței apelate se constată că referindu-se la terenul în litigiu (fila 3 alin.2), instanța din eroare a consemnat Legea nr.18/1991, fiind evident că notificarea formulată de reclamanți prin care l-au solicitat la restituire a fost întemeiată pe dispozițiile Lg.10/2001.
Examinându-se pricina pe fond, Curtea constată că prin cele două lucrări întocmite separat cei 3 experți numiți în apel -o lucrare fiind efectuată de experții G - și, care au arătat că este posibilă restituirea în natură a unei suprafețe de teren, iar cealaltă de expertul, care a precizat că nu se pot acorda pentru teren decât măsuri reparatorii- au ajuns la concluzii contradictorii, iar prin raportul de expertiză întocmit în comun expertul fără a depune vreo motivație, își însușește concluziile raportului de expertiză efectuat de ceilalți doi experți.
Prin această lucrare se concluzionează de experți că au identificat suprafața care face obiectul acordării de măsuri reparatorii, menționată în dispoziția contestată, pe care au determinat-o prin dimensiuni pe planul de situație anexat lucrării, arătând că din măsurători reiese suprafața de 6852 mp. iar din calculul rezultat din dispoziția Consiliului local, este de 6789,75 mp.
Au arătat că pe acest teren sunt edificate mai multe construcții, rețele și utilități, respectiv:
- C4 clădire Hotel Turist - parțial - cu suprafața de 269 mp.
- C1 cu suprafața construită la sol de 401 mp. având destinația locuință de protocol (în prezent funcționează și Centrul de Cooperare Europeană).
- C2 cu suprafața construită la sol de 25 mp. având destinația de punct termic;
- C3 platforma betonată alăturat de construcția C1 cu destinația de terasă descoperită cu suprafața de 96 mp.
- platforma betonată din jurul clădirii Hotelului între str.- și gardul de cărămidă amintit în alineatul precedent, cu zone verzi la și E de clădirea hotelului;
- un bazin îngropat - bazin 1 pe planul de situație anexa 3;
- o rețea de canalizare pe traseul punctelor 67-50-51;
- conducte alimentare cu apă, pe traseul punctelor 56-55-57, 55-69, 70-69-68- bazin l;
- rețele electrice subterane pe traseul aleilor de beton și de la acestea către clădirile existente;
- rețea de gaze exterioară, cu trasee care nu afectează terenul, detalii pe planul de situații anexa 4.
Experții au concluzionat că suprafața liberă care se poate restitui în natură este de 3076 mp. determinată de conturul punctelor 61-60-59-58-2-35-12-62-15-16-17-18-19-20-21-61 pe planul de situație anexa 5.
Au arătat că accesul de la calea publică spre terenul liber astfel menționat se face de la str.- - pe de V de acest teren, care este fosta stradă - -, alee care a fost introdusă în domeniul public și dinspre str.- - pe de acces determinată de traseul punctelor A și B, zonă de asemenea introdusă în domeniul public și consemnată pe planul de situație anexa 5.
Or, potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001 prin teren liber, restituibil în natură, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, parcări, trotuare), existența sau utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, electricitate de mare calibru).
Prin lucrarea susmenționată se observă însă că experții delimitează în mod forțat, artificial, terenul ce ar putea fi restituit în natură, fără a ține seama că nu există căi de acces la acesta, că este teren aferent clădirii în care funcționează Centrul de Cooperare Europeană, precum și de faptul că individualizarea unei asemenea suprafețe de teren ar contraveni întregii ambianțe urbanistice a zonei.
În acest sens, se constată că experții desemnați în cauză prin concluziile formulate au propus instituirea unei căi de acces la acest teren prin crearea unei servituți de trecere aparținând domeniului public al județului D, ceea ce este vădit nelegal.
Probatoriul administrat relevă că acest teren face parte structural din perimetrul unui ansamblu, fiind amenajat ca spațiu, un parc cu ce au un diametru și o înălțime considerabile, întretăiat de alei betonate, fiind absolut necesar pentru buna utilizare a edificiului principal de pe acesta, ținând de standardul obligatoriu sau cel puțin obișnuit pentru destinația sa, fără a reprezenta o facilitate sau un avantaj suplimentar, iar parcelele de spațiu au regimul de teren aferent clădirii, formând un tot unitar cu construcția.
Ca atare, suprafața de teren solicitată a fi restituită în natură, nu poate fi restituită decât prin echivalent, deoarece în caz contrar, față de amplasamentul acestui teren ar fi încălcată finalitatea reparatorie a Legii nr.10/2001 care nu poate consta în ruperea justului echilibru dintre interesele individuale ale proprietarilor deposedați abuziv și interesele generale ale societății, și crearea de noi conflicte sociale între aceștia.
Constatându-se așadar, că instanța de fond a reținut corect că dispoziția atacată a fost emisă în conformitate cu prevederile legale și a aplicat în mod judicios dispozițiile Legii nr.10/2001, considerând că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură reclamanților, în temeiul art.296 pr.civ. urmează ca apelurile declarate de reclamanți să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții reclamanți domiciliat în B, strada -, nr. 12. jud.B, domiciliată în B, sector 4, strada - -, -. 11, domiciliată în C, strada -. -, -.1,. 8 și de reclamanta moștenitoare cu domiciliul ales la. Avocat cu sediul în -. Tr. S,-, -. 19, jud. M împotriva sentinței civile nr.265 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Județean D, Președintele Consiliului Județean D, intimata intervenientă SC TURISM SA cu sediul în C,-, având ca obiect Legea 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 2 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Data red.:14.12.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/9 ex.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
