Speta Legea 10/2001. Decizia 333/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR: 333/2010 -
Ședința publică din data de 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Viorel Pantea | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în de,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, județul S M, PRIMARUL MUNICIPIULUI, județul S M, domiciliată în Carei,-, județul S M, -, domiciliat în Ungaria, 4031,-,.6, domiciliat în Ungaria, 6, I.3, (), domiciliat în Ungaria 4032 -/B.I.5, (născută,domiciliată în Ungaria, 4031 -.III.7, (născută,domiciliată în Ungaria, -, (născută, domiciliată în Ungaria, 4030 -, - toți cu domiciliul ales în C N, Calea, nr.21,.14, județul C- CABINET, domiciliat în Carei, str. 1 - 2..39, județul S M, domiciliată în T,-,.37, județul C, G, cu domiciliul ales în Carei,-, județul S M, cu domiciliul ales în Carei,-, județul S M, domiciliată în B,-, -.11, sector 3, domiciliată în C N, B-dul 21 - 2. nr. 135, -. 49, județul C și, domiciliată în C N,-,. 127, județul C, împotriva deciziei civile nr. 110/Ap din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care s-a menținut sentința civilă nr. 2573 din 30 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 03 februarie 2010, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru data de 10 februarie și pentru astăzi, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2573/30.12.2008 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, au fost respinse acțiunile reclamantului înregistrate sub dosar nr-, precum și în dosarele conexate nr-, nr- și nr- împotriva pârâților Primarul Municipiului Carei, -, Lang, -, - Și, pentru anularea:
- Dispoziției nr. 17/2004, eliberată de Primarul Municipiului Carei prin care s-a restituit cota de 2/8 părți din imobilul înscris în CF 6902 Carei nr. top. 432, 433 în favoarea antecesoarei pârâților și - decedată în 2005;
- Dispoziției nr. 1910/2004 a Primarului municipiului Carei prin care s-a restituit cota 1/8 parte din imobilul mai sus arătat în favoarea pârâtului;
- Dispoziției nr. 1912/2004 a Primarului Municipiului Carei prin care s-a restituit cota de 2/8 părți din imobilul mai sus arătat în favoarea antecesoarei pârâților născută, născută, și - - decedată în 2003;
- Dispoziției nr. 1911/2004 a Primarului Municipiului Carei prin care s-a restituit cota de 1/8 parte în favoarea pârâtei Lang;
- Dispoziției nr. 315/2005 a Primarului Municipiului Carei prin care s-a restituit cota de 1/12 părți în favoarea antecesorului pârâtei - decedat în 2007;
- Dispoziției nr. 316/2005 a Primarului Municipiului Carei prin care s- restituit cota de 1/12 părți în favoarea antecesorului pârâtelor ȘI - decedat în 2005 din același imobil înscris în CF 6902 Carei nr. top. 432, 433 - ca nefondată.
S-a act că reclamantul a renunțat la capătul de acțiune privind obligarea Primarului Municipiului Carei la eliberarea unei dispoziții privind restituirea în întregime a imobilului mai sus arătat în favoarea reclamantului în calitate de moștenitor după.
S-a disjuns completarea de acțiune (fila 50 din dosar nr. 3645/2007) având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 855/2005 încheiat între Primarul Municipiului Carei, în reprezentarea Statului Român, în calitate de vânzător și și, în calitate de cumpărători și s-a fixat termen pe 3 februarie 2009.2, ora 9,00, cu citarea reclamantului, Primarului Municipiului Carei, pârâților și.
Reclamantul a fost obligat să plătească pârâților, Lang, și suma de 4000 lei cheltuieli de judecată, iar pârâților Și, - Și suma de 5549 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
În cauză instanța a constatat că imobilul înscris în CF 6902 Carei nr. top. 432, 433 fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, dreptul de proprietate al statului fiind înscris în CF în baza Încheierii nr. 640/1950 cu titlu de naționalizare.
În baza Legii nr. 10/2001 au solicitat restituirea imobilului foștii proprietari sau moștenitorii acestora, în cota totală de 11/12 părți, cota de 1/12 parte a proprietarului tabular nefiind solicitată. Această cotă a rămas în proprietatea Statului Român.
Tot pentru acest imobil a depus cerere și reclamantul în calitate de moștenitor după, unchiul lui.
Prin acțiunile înregistrate reclamantul arată că proprietarul imobilului era antecesorul lui, fapt ce rezultă din actele de naționalizare, cu toate că dreptul lui de proprietate nu era întabulat în cărțile funciare.
Din anexa Decretului nr. 92/1950 rezultă că imobilul în cauză a fost trecut în proprietatea statului, proprietar fiind dr..
Din tabelul despre imobilele naționalizate în orașul Carei emis de Comitetul Provizoriu al orașului rezultă același fapt.
În fișa imobilului figurează ca proprietar tot. Această fișă a fost întocmită în 1962.
Din actul depus la dosar de către reclamant și eliberat de Direcția de Servicii Regiunea BMr ezultă că antecesorul reclamantului a figurat cu domiciliul la această adresă.
Din actele comunicate de Arhivele Naționale rezultă că în cadrul documentelor privind imobilele naționalizate pârâții sau antecesorii lor nu figurează în documentele pentru perioada 1950-1960 cu privire la acest imobil.
Cererea de restituire formulată de reclamant a fost respinsă de către Primarul Municipiului Carei, reclamantul a înaintat plângere, care prin Sentința civilă nr. 176/D/2006 pronunțată de Tribunalul Satu Marea fost respinsă, recursul împotriva sentinței fiind suspendat până la soluționarea prezentului dosar.
Primarul Municipiului Carei pe baza cererilor formulate de către pârâți, respectiv antecesorii acestora foști proprietari tabulari, emite 6 dispoziții de restituire.
Astfel, prin Dispoziția nr. 17/2004 se restituie cota de 2/8 părți din imobil în favoarea pârâtei, în calitate de soție supraviețuitoare după proprietarul tabular soțul pârâtei, pârâta fiind decedată în prezent; prin Dispoziția nr. 1910/2004 se restituie în natură cota de 1/8 parte în favoarea pârâtului fost proprietar tabular; prin Dispoziția nr. 1911/2004 se restituie cota de 1/8 parte din același imobil în favoarea pârâtei Lang fost proprietar tabular; prin Dispoziția nr. 1912/2004 se restituie cota de 2/8 părți în favoarea pârâtei, în calitate de moștenitoare după și soția, pârâta fiind decedată în prezent; prin Dispoziția nr. 315/2004 se restituie cota de 1/12 parte din imobil în favoarea pârâtului în calitate de moștenitor după fosta proprietară căsătorită, pârâtul fiind decedat în prezent; prin Dispoziția nr. 316/2004 se restituie cota de 1/12 părți din imobil în favoarea pârâtului în prezent decedat.
Pentru cota de 1/12 parte a fostului proprietar tabular nu s-a depus cerere, această cotă rămânând în proprietatea Statului Român.
Pârâții, respectiv antecesorii lor figurau în cartea funciară ca proprietari tabulari înainte de întabularea Decretului de naționalizare, cota de 2/8 părți a numiților, și fiind întabulat chiar în anul 1950.
Potrivit art. 3 lit. a din Legea nr. 10/2001 cu modificările ulterioare sunt îndreptățite în înțelesul prezentei legi la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
În 1950 în Transilvania era în vigoare Decretul Lege nr. 115/1938. Conform art. 17, 18 din acest act normativ înscrierea dreptului de proprietate are efect constitutiv de drepturi și constituie o condiție sine qua non pentru transferul dreptului de proprietate.
Reclamantul a susținut că antecesorul lui ar fi cumpărat acest imobil însă nu depune nici un act în acest sens la dosar.
Unchiul reclamantului era un avocat recunoscut în acea perioadă și este greu de acceptat că în situația în care acesta într-adevăr ar fi cumpărat acest imobil și ar fi folosit nu și-ar fi rezolvat situația de carte funciară, adică să-și întabuleze dreptul de proprietate.
Din colile de carte funciară depuse la dosar rezultă că dreptul de proprietate al proprietarilor tabulari a fost notat începând cu anul 1941, ultima întabulare fiind din 1950.
Potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 în absența unor probe contrare persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupus că deține imobilul sub nume de proprietar. Acest text de lege are rolul de a institui o prezumție pentru identificarea proprietarilor. Această prezumție însă a fost răsturnată în acest dosar cu extrasul de carte funciară depus.
Față de cele arătate mai sus, instanța de fond a considerat că dispozițiile emise de Primarul Municipiului Carei prin care s-a restituit cota de 11/12 părți din acest imobil în favoarea foștilor proprietari tabulari respectiv moștenitorilor acestora au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, motiv pentru care în baza textelor de lege mai sus arătate raportat la art. 1 din Primul Protocol la Convenție, a respins acțiunile reclamantului împotriva pârâților pentru anularea dispozițiilor emise de Primarul Municipiului Carei prin care s-au restituit cotele părți din imobilul înscris în CF 6902 Carei nr. top. 432, 433.
În baza art. 246.proc.civ. instanța de fond a luat act că reclamantul a renunțat la capătul de acțiune privind obligarea Primarului Municipiului Carei la eliberarea unei dispoziții privind restituirea în întregime imobilului mai sus arătat în favoarea reclamantului în calitate de moștenitor după.
În baza art. 165.proc.civ. a dispus disjungerea completarii de acțiune (fila 50 din dosar nr. 3645/2007) având ca obiect anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 855/2005 încheiat între Primarul Municipiului Carei și și, în calitate de cumpărători și s-a fixat termen pe 3 februarie 2009.2, ora 9,00, cu citarea reclamantului, a Primarului Municipiului Carei și a pârâților și.
În baza art. 274.proc.civ. reclamantul a fost obligat să plătească pârâților cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile cu nr. de mai sus, reclamantul, a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac promovate, schimbarea în totalitate a hotărârii atacate și drept consecință, admiterea acțiunilor sale conexate privind nulitatea dispozițiilor emise de pârâtul Primarul Municipiului Carei prin care s-au restituit cotele părți în favoarea pârâților, respectiv antecesorilor acestora, foști proprietari tabulari, deoarece imobilul nu a fost naționalizat de la antecesorii intimaților, ci de la antecesorul apelantului reclamant, conform listelor și anexelor ce au stat la baza Încheierii CF 640/20 mai 1950. Cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 110/Ap./11.05.2009 s-a respins apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr. 2573/2008 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr-, privind pe intimații Primarul Municipiului Carei, Lang,.
A fost obligat apelantul să achite intimaților asistați de av. 4399,59 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Soluția instanței de fond este temeinică și legală, în concordanță cu probele administrate în cauză, criticile aduse acesteia nefiind relevante și fără consecințe asupra hotărârii apelate.
Analizând susținerile apelantului potrivit principiului tempus regit actum și ținând cont că în perioada 1930-1950 în care se afirmă că antecesorul său ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, fiind în vigoare Decretul nr. 115/1948, instanța constată că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor cerute de dispozițiile acestui act normativ privind transferul dreptului de proprietate, nici acela al existenței vreunui acord de voință dintre părți în acest sens.
Înscrierea pe listele anexe ale Decretului nr. 92/1950 a antecesorului apelantului atestă doar o anumită stare de fapt, constatând eventual calitatea de detentor al persoanei care deținea imobilul la data actului de naționalizare. Această înscriere nu are valoarea unui titlu de proprietate, având la bază doar o simplă declarație a persoanei care deținea la timpul respectiv imobilul.
Practica este constantă în acest sens așa cum rezultă din Deciziile nr. 938/2003, 978/2003, 964/2004.
Nevalabilitatea titlului Statului nu poate constitui un motiv de nulitate a dispozițiilor de restituire emise în baza Legii nr. 10/2001.
Pe de altă parte, instanța nu a fost investită cu o cerere de verificare a valabilității titlului Statului, astfel că susținerile apelantului raportat la normele de aplicare ale Legii nr. 112/1995 nu își găsesc aplicare și exced cadrului procesual.
Legea nr. 10/2001 nu conține reguli speciale în ce privește probațiunea, astfel că urmează a se aplica regulile de drept comun, dovada dobândirii dreptului de proprietate, făcându-se prin mijloace de probă aduse de legea la data dobândirii lor, respectiv prin extrasul de carte funciară conform Decretului nr. 115/1938.
Potrivit dispozițiilor art.3 și 24 din /2001 proprietar și îndreptățit la restituire este cel care o dovedește cu acte și numai în lipsa unor astfel de dovezi și în lipsa unui astfel de proprietar se aplică prezumția instituită ca excepție în favoarea celui de la care s-a preluat imobilul.
Lista chiaburilor pe care figurează defunctul, respectiv Referatul din 22.01.1995, fac dovada detenției imobilului la data naționalizării și nicidecum a proprietății imobilului.
Față de cele de mai sus, mai văzând și dispozițiile art. 274.proc.civ. instanța a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul - recurent, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că probele administrate în cauză nu au fost coroborate între ele și nu li s-a dat interpretarea legală.
Astfel, instanțele de fond și apel au apreciat ca unică probă, extrasul de unde, ultimele înscrieri ale dreptului de proprietate datează din 1941-1942, ignorând faptul că antecesorul recurentului figurează atât pe listele anexe la Decretul 92/1950, cât și în fișa imobilului.
De asemenea, din actele serviciului B M, dar și din declarațiile colegului de breaslă al antecesorului recurentului, rezultă că acesta din urmă a figurat cu domiciliul la această adresă.
Se mai arată că actele de naționalizare, respectiv, anexele întocmite cu ocazia naționalizării nu pot fi privite ca niște acte lipsite de valoare, pentru că acel decret lege putea fi simplu eludat prin acordarea folosinței unor persoane ce nu făceau parte din categoria persoanelor prevăzute de art. I și II din decret, iar adevărații proprietari contestau actul de naționalizare.
Ori, în speță nu există nici o urmă de protest a proprietarilor tabulari sau un efort de salvare a unicei proprietăți a intimaților, mai ales că în situația lor nici nu puteau fi urmăriți de expropriere.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimații - și alții au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiile cerute de lege privind transferul dreptului de proprietate.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, conform art. 306 Cod procedură civilă Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 și 24 din Legea 10/2001 îndreptățit la restituire este cel care dovedește cu acte că a fost proprietar al imobilului la data preluării, și numai în lipsa unor astfel de dovezi se aplică prezumția instituită în favoarea celui de la care s-a preluat imobilul.
În cauză, intimații au dovedit cu extrasele de carte funciară că sunt proprietari tabulari - cu titlu personal sau în calitate de moștenitori ai imobilului în litigiu, înscrierile fiind făcute în perioada 1940-1950.
Reclamantul - recurent a susținut că antecesorul acestuia a cumpărat imobilul de la proprietarii tabulari, prețul fiind achitat în mai multe tranșe, susținere care nu are însă nici un suport probatoriu.
Împrejurarea că antecesorul recurentului figurează pe listele anexe la Decretul 92/1950 și în fișa imobilului, nu are valoare de titlu de proprietate, în orice caz nu poate fi opusă înscrierilor de carte funciară, atestând doar o stare de fapt și anume aceea de detentor al persoanei care folosea imobilul la data naționalizării.
Față se considerentele mai sus reținute Curtea urmează în baza art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, să-l oblige pe recurent la 2975 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în de,-, județul S M, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, județul S M, PRIMARUL MUNICIPIULUI, județul S M, domiciliată în Carei,-, județul S M, -, domiciliat în Ungaria, 4031,-,.6, domiciliat în Ungaria, 6, I.3, (), domiciliat în Ungaria 4032 -/B.I.5, (născută,domiciliată în Ungaria, 4031 -.III.7, (născută,domiciliată în Ungaria, -, (născută, domiciliată în Ungaria, 4030 -, - toți cu domiciliul ales în C N, Calea, nr.21,.14, județul C- CABINET, domiciliat în Carei, str. 1 - 2..39, județul S M, domiciliată în T,-,.37, județul C, G, cu domiciliul ales în Carei,-, județul S M, cu domiciliul ales în Carei,-, județul S M, domiciliată în B,-, -.11, sector 3, domiciliată în C N, B-dul 21 - 2. nr. 135, -. 49, județul C și, domiciliată în C N,-,. 127, județul C, împotriva deciziei civile nr. 110/A din 11 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părților intimate suma de 2975 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Dată în ședința publică din data de 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Judecător fond:
judecători apel Melita /
redactat: judecător 22 februarie 2010
dactilografiat: 22 februarie 2010
20 exemplare
18 comunicări: azi, 22 februaruie 2010
recurentul reclamant, domiciliat în de,-, județul S M, intimații pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, județul S M, PRIMARUL MUNICIPIULUI, județul S M, domiciliată în Carei,-, județul S M, idem. Cu.ales la cam.avocațial -, domiciliat în Ungaria, 4031,-,.6, domiciliat în Ungaria, 6, I.3, (), domiciliat în Ungaria 4032 -/B.I.5, (născută,domiciliată în Ungaria, 4031 -.III.7, (născută,domiciliată în Ungaria, -, (născută, domiciliată în Ungaria, 4030 -, -toți cu domiciliul ales în C N, Calea, nr.21,.14, județul C- CABINET, domiciliat în Carei, str. 1 - 2..39, județul S M, domiciliată în T,-,.37, județul C, G, cu domiciliul ales în Carei,-, județul S M, cu domiciliul ales în Carei,-, județul S M, domiciliată în B,-, -.11, sector 3, domiciliată în C N, B-dul 21 - 2. nr. 135, -. 49, județul C, domiciliată în C N,-,. 127, județul CPreședinte:Viorel PanteaJudecători:Viorel Pantea, Doina Măduța, Felicia Toader
