Speta Legea 10/2001. Decizia 335/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 335/2008
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de contestatoarea - SA M și intervenienta, împotriva deciziei civile nr. 154/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă în dosarul civil nr- având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat I cu delegație la dosar pentru intervenienta recurentă și avocat, cu delegație la dosar pentru contestatoarea recurentă, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intrucât unul dintre membrii titulari ai completului de judecată C 2 - recurs civil, respectiv d-na judecător Carla lipsește din instanță, fiind în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, completul de judecată s-a complinit, în conformitate cu prevederile art. 98 alin 6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, prin participarea d-nei judecător - -, desemnată din lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Mandatara recurentei interveniente depune la dosar schiță de identificare a imobilelor în litigiu.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată, și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Mandatara recurentei contestatoare - avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii instanței de fond, admiterea contestației formulată de contestatoare, cu anularea dispoziției nr. 978/25.06.2007 a Primarului Mun. Mediaș și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții, în sensul acordării de despăgubiri bănești petentei, pentru imobilul - teren în litigiu.
Arată faptul că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nici cele de fapt și nici de drept, reținând doar prevederile art. 4 din Legea 10/2001. Arată că instanța de fond a admis parțial constestația petentei, având în vedere faptul că pe terenul în litigiu există construcții ale contestatoarei încă din anul 1973, dar instanța de apel nu a avut în considerare acest aspect. Solicită a se avea în vedere de către instanța de recurs toate actele depuse în probațiune în fața instanței de fond și de asemenea buna - credință a contestatoarei. Arată faptul că restituirea terenului în natură intervenientei nu este posibilă, și solicită obligarea Primarului mun. Mediaș de a acorda acesteia despăgubiri bănești.
In ce privește recursul intervenientei, solicită respingerea acestuia ca nefondat, fiind legală și temeinică din acest punct de vedere hotărârea instanței de apel, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Mandatara intervenientei recurente - avocat I, solicită admiterea recursului declarat de intervenientă așa cum a fost formulat.
Arată faptul că instanța de apel a omis să acorde cheltuielile de judecată din fața instanței de fond, deși a respins acțiunea formulată de intimată, admițând cererea de intervenție, astfel că trebuiau admise și cheltuielile de judecată.
Cu privire la recursul contestatoarei, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Arată că instanța de apel nu a făcut o amplă motivare a deciziei atacate, însușindu-și motivarea instanței de fond care a respins cererea de constatare a faptului că imobilul și terenul în litigiu și în prezent aparțin Statului Român.
Consideră că instanța de apel, în mod corect a făcut aplicarea art. 1 și 7 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, pronunțând o hotărâre legală și temeinică din acest punct de vedere.
Deși contestatoarea și-a fundamentat acțiunea pe prevederile art. 183 din Legea nr. 33/1996, potrivit căreia ar fi fost îndreptățiți să primească gratuit terenul în litigiu, în cazul în care acesta și-ar fi păstrat regimul juridic, dar această situație nu se aplică speței de față, iar prin apariția art. 52 din Legea nr. 10/2001, contestatoarea nu se mai poate prevala de dispozițiile articolului invocat.
Cu privire la faptul că pe imobilul în litigiu sunt construcții care aparțin contestatoarei, este adevărat că pe teren există niște barăci care aparțin contestatoarei, reprezentând birouri și o magazie, dar ceea ce trebuie restituit intervenientei, și reținut de către instanță, este terenul rămas liber. Cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 207 din 24.01.2008 a Judecătoriei Mediașa fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta Cons Mediaș în contradictoriu cu Municipiul Mediaș prin Primar; a fost admisă în parte și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta și în consecință:
A fost anulată în parte dispoziția nr. 978/25.06.2007 emisă de Primarul Municipiului Mediaș în ceea ce privește cota din imobilul retrocedat cuvenită intervenientei în sensul că acesteia îi revine numai cota de l/2părți din imobilul teren înscris în CF Mediaș nr. 12421 nr. top 1207/2 - 5377/1205 -5378/1206/2 - 533/1205 - -/1/5 în suprafață de 912 mp. A fost menținută în rest dispoziția atacată și s-au respins celelalte cereri.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență că intervenienta putea beneficia legal doar de cota parte din imobil care a aparținut antecesorilor săi și care este de numai 1/2 părți și nu de și că alte aspecte de nelegalitate ale dispoziției nu s-au evidențiat.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta Cons Mediaș solicitând modificarea în parte a acesteia în sensul anulării în întregime a dispoziției nr. 978/2007 cu obligarea pârâtului Municipiul Mediaș la emiterea unei noi dispoziții în sensul acordării de despăgubiri petentei pentru imobilul în litigiu. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului se arată că pe terenul în litigiu apelanta a edificat cu bună credință o serie de construcții așa încât corect ar fi fost ca prin dispoziția atacată să se acorde despăgubiri, restituirea în natură fiind practic imposibilă.
Apelul nu a fost motivat în drept.
A declarat apel și intervenienta solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Se arată în motivarea acestui apel că în mod greșit a fost anulată parțial decizia pentru considerentul că nu s-a făcut dovada calității de moștenitor după unchiul intervenientei întrucât la data formulării notificării aceasta nu dispunea de actele de stare civilă. Se mai arată că reclamanta nu justifică vreun interes legitim neputând invoca încălcarea unui drept al său pentru a declanșa acțiunea de chemare în judecată.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Prin decizia civilă nr.154/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu -secția civilă în dosarul nr- a fost admis apelul formulat de intervenienta împotriva sentinței civile nr.207/24.01.2008 a Judecătoriei Mediaș, a fost schimbată în tot sentința atacată și în consecință, a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de apelanta.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta - Cons SA Mediaș în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Mediaș prin Primar.
A fost respins apelul declarat de reclamanta - Cons SA Mediaș împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligată apelanta - Cons SA Mediaș la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intervenienta în apel.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut următoarele:
Prima instanță a anulat în parte dispoziția atacată motivat de aceea că intervenienta nu a făcut dovada calității de moștenitor după care deținuse cota dedin imobil, astfel că poate beneficia doar de cota decare a aparținut antecesorilor săi și -.
La dosarul de fond (fila 112) s-a depus o adeverință eliberată de CA. Mediaș din care rezultă că născut la data de 2.08.1906 și decedat la data de 29.01.1988 în Mediaș este unchiul intervenientei.
Cum alți moștenitori legali sau testamentari ai lui nu au depus notificare înseamnă că apelanta intervenienta beneficiază de prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 având dreptul la restituirea cotei din imobil care i-a aparținut acestuia.
Sub acest aspect hotărârea atacată este greșită cota cuvenită intervenientei fiind de 3/4 din imobil așa cum s-a stabilit prin dispoziție. Oricum reducerea cotei de proprietate nu îi profită apelantei reclamante care a solicitat anularea în totalitate a dispoziției și emiterea unei dispoziții prin care să i se acorde despăgubiri intervenientei.
Cu privire la această cerere în mod concret a reținut prima instanță că deținerea faptică a terenului de către reclamantă și împrejurarea că aceasta a solicitat încă din anul 1998 constituirea dreptului de proprietate asupra terenului nu conduc la infirmarea dreptului intervenientei stabilit prin dispoziția atacată.
Atâta timp cât momentul formulării notificării imobilului se află în proprietatea Statului Român măsura restituirii în natură a fost dispusă cu respectarea prevederilor art. 1 alin. (1) și 7 alin (1) din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerente anterioare, în temeiul art. 296.pr.civ. apelul declarat de către intervenienta va a fost admis, iar sentința atacată a fost schimbată în tot în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu și respingerii acțiunii.
Pentru aceleași considerente apelul declarat de către reclamanta Cons a fost respins.
Aflându-se în culpă procesuală apelanta Cons a fost obligată la plata către apelanta, în temeiul art. 274.pr.civ. la suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariul avocațial justificat prin chitanța aflată la fila 21 dosar apel.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal și motivat, reclamanta - Cons SA Mediaș și intervenienta.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanta - Cons SA Mediaș a susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, întrucât menționează simplu că în cauză sunt aplicabile prevederile art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, cu motivarea tendențioasă că reducerea cotei de proprietate nu îi profită apelantei reclamante, care a solicitat anularea în totalitate a dispozițiilor și emiterea unei noi dispoziții prin care să i se acorde despăgubiri intervenientei, fără altă motivare.
De asemenea, s-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind dispusă restituirea în natură a cotei de din imobilul în litigiu, în contextul în care pe teren se află amplasate construcții edificate de recurentă.
Restituirea a fost dispusă deși, anterior apariției Legii 10/2001, în anul 1998 formulat o cerere privind acordarea în proprietate a suprafeței de teren aferente construcțiilor.
S-a apreciat că situația este exceptată de la aplicarea prevederilor art.1 alin.1 și art.7 alin.1 din Legea 10/2001, întrucât imobilele construcții au fost ridicate din fonduri proprii, fiind de bună credință în momentul edificării acestora, astfel că pârâtul ar fi trebuit să emită dispoziție de acordare a despăgubirilor pentru imobilul afectat de construcții legal edificate.
S-a invocat faptul că intervenienta nu a dovedit, în mod legal, că este moștenitoarea proprietarului tabular, conform art.23 din Legea 10/2001 dovada menționată realizându-se prin certificat de moștenitor, nu doar prin acte de stare civilă.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.7 și 9 cod procedură civilă, art.299 și urm.Cod procedură civilă, art.312 alin.2,3, art.274 cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, intervenienta a susținut că în mod greșit intimata Cons Mediaș nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate în fața instanței de fond, justificate cu chitanța de la fila 164 -dosarul Judecătoriei Mediaș.
Recursul intervenientei nu a fost întemeiat în drept.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și prin raportare la prevederile art.306 al 2 cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile formulate în cauză sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs formulat de contestatoarea Cons Mediaș, întemeiat pe prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, Curtea reține că acesta nu poate fi primit, cât timp hotărârea instanței de apel a fost motivată atât în fapt cât și în drept, susținerile contestatoarei fiind înlăturate, raportat la dispozițiile art.4 alin.4, art.1 alin.1 și art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Conform art.295 cod procedură civilă, instanța de apel trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, ceea ce în speță s-a realizat, motivat și argumentat, cu referire la probele existente la dosar.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs invocat de contestatoare circumscris prevederilor art.304 pct.9 cod procedură civilă, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Conform actelor existente la dosar, imobilul în litigiu nu a fost nici un moment proprietatea contestatoarei Cons Mediaș proprietar figurând Statul Român, astfel că nu prezintă relevanță în cauză faptul că recurenta contestatoare a formulat, la nivelul anului 1998, o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, măsura restituirii în natură fiind conformă prevederilor art.9 și 7 alin.1 din Legea nr.10/2001.
Totodată, Curtea constată că în mod corect instanța de apel a reținut și incidența prevederilor art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, stabilind corespunzător cota de proprietate a intervenientei, aceasta- în calitate de nepoată de frate- urmând să beneficieze și de cota din imobil ce ar fi revenit proprietarului tabular, având în vedere că alți moștenitori legali sau testamentari ai acestuia nu au depus notificare.
Curtea constată că, raportat la prevederile Legii 10/2001 în mod corect nu s-a dat curs solicitării recurentei Cons Mediaș, de anulare a dispoziției primarului de restituire în natură a imobilului și de obligare la emiterea unei dispoziții cuprinzând măsuri reparatorii prin echivalent, o atare măsură nefiind justificată.
Recurenta nu poate pretinde un drept propriu asupra imobilului revendicat de intervenientă, aflându-se în situația pe terenul altei persoane.
Cu privire la recursul intervenientei, privind neacordarea cheltuielilor de judecată efectuate la fond de către instanța de apel, Curtea constată că o atare cerere nu a fost formulată în mod expres în cuprinsul motivelor de apel, astfel că în mod corect nu au fost acordate decât cheltuielile justificate în apel, conform prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, apreciind că Tribunalul Sibiua pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art.312 cod procedură civilă Curtea va respinge recursurile formulate de contestatoarea Cons Mediaș și de intervenienta.
(continuarea deciziei civile nr.335/2008)
Față de soluția adoptată, cheltuielile judiciare solicitate nu vor fi acordate.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de contestatoarea Mediaș și intervenienta împotriva deciziei civile nr.154/20.05.2008 a Tribunalului Sibiu -secția civilă în dosarul civil nr- și a sentinței civile nr.207/24.01.2008 a Judecătoriei Mediaș.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.10. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.2ex/19.11.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Monica Farcaș
