Speta Legea 10/2001. Decizia 34/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE instanță de apel
DECIZIE NR.34
Ședința publică de la 05 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamanții, domiciliat în B, sector 2,- și -, domiciliată în B, sector 3,- și de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, str.- nr.7, domiciliați în C,-, împotriva sentinței civile nr.119 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN D, cu sediul în C,-, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanții reclamanți - - asistată de avocat și - reprezentat de avocat, avocat pentru apelanții pârâți, și, consilier juridic pentru apelantul pârât Primarul Municipiului C și consilier juridic, pentru intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Avocat, pentru apelanții reclamanți și -, a solicitat admiterea apelului conform motivelor scrise și susținute oral, în sensul schimbării în parte a sentinței civile atacate, cu obligarea Primăriei Municipiului C la retrocedarea terenului revendicat, cu cheltuieli de judecată. În ce privește apelurile declarate de pârâți a pus concluzii de respingere a acestora.
Consilier juridic, pentru apelantul pârât Primarul Municipiului C, a solicitat admiterea apelului declarat de Primarul Municipiului C așa cum a fost formulat. Cu privire la apelul formulat de reclamanți a solicitat respingerea ca nefondat, iar referitor la apelul pârâților a pus concluzii de admitere.
Avocat, pentru apelanții pârâți, și, a solicitat admiterea apelului declarat de aceștia, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în revendicare, fără cheltuieli de judecată. Referitor la apelul declarat de reclamanți a solicitat respingerea ca nefondat, iar în ceea ce privește apelul formulat de pârâtul Primarul Municipiului C, a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a tribunalului.
Consilier juridic, pentru intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN D, a lăsat la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții și - au solicitat în contradictoriu cu pârâții, Consiliul Județean D și Primarul Municipiului C să se constate nulitatea absolută a titlului statului la data preluării imobilului revendicat, să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele cu destinația de locuințe, anexe și terenul aferent acestora, precum și suprafața liberă de construcții de 673,25 mp, bunuri situate în C, str. -, nr. 2.
Reclamanții au arătat că sunt proprietarii-moștenitori ai imobilului preluat abuziv de Stat în baza Decr. nr. 92/1950. Autoarea a solicitat în baza Lg. nr.112/1995 restituirea imobilului, dar i s-au acordat despăgubiri într-un cuantum de neacceptat.
Statul a continuat abuzul săvârșit și a procedat la înstrăinarea părților din imobil către chiriași care cunoșteau situația juridică reală a imobilului și cu toate acestea au cumpărat pe riscul lor, la un preț derizoriu.
S-a încercat recuperarea imobilului și potrivit Lg. nr. 10/2001, însă prin dispoziția Primarului nr. 10871/2006 s-a dispus restituirea numai a unei părți din construcție cu terenul aferent de 29,29 mp, cu propunere de a fi despăgubiți pentru diferență. În aceste condiții s-a susținut că atât procedurile, cât și mijloacele statului pentru asigurarea de reparații nu sunt credibile și serioase.
În acest context s-a apreciat că se impune compararea titlurilor de proprietate, al reclamanților, originar, necontestat și recunoscut inclusiv prin legile de reparație și al pârâților născut prin abuz și protejat de legi abuzive.
La 6.03.2008 s-a depus întâmpinare de către Consiliul Județean D prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, fiind invocată excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.119 din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâții persoane fizice și Primarul Municipiului
S-a constatat nulitatea titlului statului pentru imobilul din V - nr 2. S-a respins acțiunea împotriva Consiliului Jud. A fost respins petitul privind revendicarea suprafeței de teren.
A fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul contracție în suprafață de 36,82 mp identificat conform contractului de vânzare -cumpărare nr. 503/1998. Pârâtul a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul construcție în suprafață de 34,94 mp, identificat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 504/1998. De asemenea, pârâții și au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul construcție în suprafață de 65,93 mp, identificat conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 502/1998.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Din probele administrate la dosar, s-a reținut că imobilul în litigiu a fost preluat de statul român de la autorul reclamanților, fără plată, în temeiul Decr. nr. 92/1950. Acest decret nu a putut produce nici un efect juridic asupra dreptului de proprietate referitor la imobilele preluate de stat, el fiind sub acest aspect un act normativ neconstituțional și în consecință fără efecte juridice. Prin actul menționat s-a dispus trecerea în mod gratuit în proprietatea statului a imobilului în litigiu, ceea ce în mod vădit contrazicea dispozițiile art. 10 și 18 din Constituția din 1948, act normativ cu o forță superioară decretului.
În consecință, prin decretul arătat, dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv nu s-a transmis în mod valabil în proprietatea statului și prin urmare statul nu a avut niciodată un titlu valabil asupra imobilului.
Reținând că imobilul în litigiu nu a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului și față de dispozițiile art. 6 din Lg. nr. 213/1998 și art. 2 alin. 2 Lg. nr. 10/2001 s-a recunoscut cu efect retroactiv dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului în litigiu. În aceste condiții, s-a apreciat că reclamanții dețin un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO și prin urmare s-a constatat nulitatea titlului statului asupra imobilului în litigiu.
În ce privește capătul de cerere în revendicare, instanța a apreciat că în speță se pune problema recunoașterii și ocrotirii titularului dreptului de proprietate, reclamanții invocând titlul lor necontestabil constituit de contractul de vânzare-cumpărare nr. 773/1927, iar pârâții opunând contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu Statul Român în baza Legii nr. 112/1995.
Referitor la titlul pârâților s-a reținut că obiectul de reglementare al Legii nr. 112/1995 îl constituie imobilele care au trecut în proprietatea statului după 6.03.1945 cu titlu, astfel încât chiriașii puteau cumpăra de la stat doar această categorie de imobile. Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului fără titlu, astfel că nu putea fi vândut chiriașilor în baza Lg. nr. 112/1995.
Dispozițiile reparatorii ale Lg. nr. 10/2001 ar putea constitui o bază legală pentru despăgubirea reclamanților, totuși demersurile administrative ale acestora în baza acestei legi nu au avut un rezultat satisfăcător. Dispoziția nr. 10871/2006 a fost emisă la 5 ani de la apariția legii; prin aceasta reclamanților li s-a restituit în natură suprafața de 29,29 mp teren din suprafața totală liberă de construcții de 673,25 mp, precum și 2 dormitoare, vestibul și pivniță, iar pentru restul imobilului imposibil de restituit în natură s-a propus acordarea de despăgubiri. În prezent este în curs de soluționare contestația reclamanților formulată împotriva dispoziției.
S-a concluzionat că dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu constituie o modali-tate eficientă de compensare a reclamanților pentru privarea de proprietate. Cât privește aplicabilitatea art. 45 din Lg. nr. 10/2001 s-a constatat că intenția legiuitorului a fost de a proteja pe foștii chiriași care au cumpărat cu bună-credință locuințele. Nu s-a ținut cont, însă, de faptul că de la momentul încheierii contractelor în 1998 s-a realizat deja o ingerință în dreptul de proprietate al reclamanților, întrucât imobilul nu putea face obiectul Lg. nr. 112/1995, nefiind preluat cu titlu de către stat. În concluzie, s-a susținut că nu pot fi recunoscute, în favoarea pârâților cumpărători, efectele bunei-credințe la dobândirea apartamen-telor în litigiu. Astfel fiind, nu se pune problema unei eventuale preferabilități a titlului pârâților în cadrul acțiunii în revendicare.
Capătul de cerere în revendicare teren a fost respins cu motivarea că reclamanții au obținut restituirea în natură a acestui bun, prin decizia nr. 106/2008 a Curții de Apel Craiova.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Județean Daf ost admisă, reținându-se că imobilul în litigiu nu este evidențiat în patrimoniul acestui pârât.
Împotriva deciziei au declarat apel reclamanții, pârâții, precum și Primarul Municipiului
Apelanții reclamanți au formulat critici sub aspectul modului de soluționare a cererii în revendicare teren precum și a cererii referitoare la cheltuielile de judecată. Au susținut, în esență, că instanța de fond este în eroare atunci când reține că reclamanților li s-ar fi restituit 673,25 mp. teren prin decizia civilă nr. 306/2008 a Curții de Apel Craiova. Cu privire la acest teren au precizat că există un litigiu pe rolul instanțelor, întemeiat pe prevederile Legii nr.10/2001, însă decizia pronunțată nu este irevocabilă. Pe de altă parte, în cadrul litigiului menționat s-a respins cererea de restituire în natură pentru o suprafață de 220 mp. care se află situată sub construcția existentă; cu privire la această suprafață se impune de asemenea admiterea capătului de cerere în revendicare întrucât acest teren se află în prezent în proprietatea Consiliului Județean D iar titlul statului a fost constatat nul.
Apelantul Primarul Municipiului Cai nvocat mai multe excepții respectiv: - excepția necompetenței materiale a Tribunalului în primă instanță, față de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiul juridic invocat; - excepția netimbrării capătului de cerere în constatarea nulității absolute a titlului statului la data preluării imobilului; - inadmisibilitatea acțiunii în revendicare promovată de reclamanți, față de faptul că aceștia au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001. Pe fondul litigiului a solicitat să se constate că preluarea imobilului în litigiu de către stat s-a făcut cu titlu; că instanța de fond a admis acțiunea deși nu a administrat probatorii care să ducă la concluzia că titlul statului nu este valabil; că reclamanții au uzat de dispozițiile Legii nr.10/2001 iar foștii chiriași au cumpărat apartamentele în litigiu cu respectarea cerințelor Legii nr.112/1995; că instanța nu avea competență să se pronunțe asupra eficientizării Legii nr.10/2001, în condițiile în care aplicarea acestei legi în raport cu reclamanții nu a fost finalizată; că uzând de două căi procedurale diferite reclamanții sunt în situația de a obține o dublă reparație (respectiv, restituirea în natură a imobilului pe calea litigiului de față și despăgubiri în cadrul procedurii ce are ca obiect aplicarea Legii nr. 10/2001).
Apelanții pârâți, - și au solicitat desființarea sentinței iar pe fond respingerea acțiunii în revendicare susținând că au fost încălcate prevederile art.18 alin.c, art.45 alin.1 și 2 din Legea nr. 10/2001. Au precizat că au cumpărat apartamentele în litigiu în baza Legii nr. 112/1995. La data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare au fost respectate prevederile legale aplicabile iar apelanții cumpărători au fost de bună-credință. Au apreciat că prin admiterea acțiunii în revendicare fără a se analiza și titlul de proprietate pe care aceștia îl dețin, s-a adus atingere principiului garantării și ocrotirii proprietății așa cum acesta este consacrat de Constituție, fiind încălcat dreptul de proprietate al dobânditorului de bună-credință în condițiile Legii nr.112/1995.
Apelurile declarate de pârâți sunt fondate, însă prin prisma criticilor de fond care au fost aduse sentinței, nu a excepțiilor invocate de apelantul pârât Primarul Municipiului
Astfel, pentru stabilirea competenței materiale de primă instanță în mod just tribunalul a avut în vedere criteriul valorii pentru ambele capete de cerere din acțiune. Cererile în constatarea lipsei de valabilitate a titlului statului sunt cereri evaluabile în bani. În raport de valoarea precizată de reclamanți prin acțiune pentru bunurile în litigiu, valoare care nu a fost contestată la fond, în mod corect tribunalul s-a considerat competent să soluționeze cauza, față de prevederile art. 2 pct.1 lit.b din Codul d e pr. civilă.
Cât privește excepția netimbrării cererii privind constatarea nulității absolute a titlului statului la data preluării, Curtea o apreciază de asemenea neîntemeiată. Capetele de cerere deduse judecății prin acțiune se subscriu, ambele, prevederilor art. 15 lit. r din Legea nr. 2./1997. În conformitate cu aceste prevederi legale, sunt scutite de taxă de timbru cererile formulate de foștii proprietari sau moștenitorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente.
Excepția inadmisibilității cererii în revendicare este apreciată de instanță ca fiind întemeiată; având, însă, în vedere aspectul că această excepție este rezolvată neunitar în practica judiciară, ceea ce a dus la promovarea unui recurs în interesul legii - recurs ce a fost soluționat de instanța supremă dar hotărârea este nemotivată și nepublicată - Curtea apreciază că se impune examinarea pe fond a litigiului.
Examinând criticile din apel care vizează fondul litigiului Curtea le apreciază întemeiate.
Astfel, este de observat că reclamanții au invocat lipsa de valabilitate a titlului statului cu motivarea că actul normativ în baza căruia a fost preluat bunul (decretul nr. 92/1950) a avut un caracter abuziv, fiind adoptat cu încălcarea dispozițiilor constituționale în vigoare precum și a unor prevederi legale ce aveau drept finalitate garantarea dreptului de proprietate.
Analizând capătul de cerere menționat prin prisma criticilor concrete formulate de reclamanți, tribunalul în mod greșit a constatat lipsa de valabilitate a titlului statului. Atât la data preluării imobilului cât și în prezent controlul constituționalității decretului nr. 92/1950 nu poate fi realizat de instanțele judecătorești. O asemenea formă de control nu era reglementată sub imperiul Constituției din 1948 (și nici a constituțiilor ulterioare, respectiv din 1952 și 1965), pentru actele normative care au fost adoptate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. În aceeași perioadă, de asemenea, nu era reglementat un control de legalitate al actelor normative inferioare legii. Astfel fiind instanțele judecătorești nu pot stabili nelegalitatea preluării unui bun în temeiul decretului nr. 92/1950 cu motivarea că acest act normativ era neconstituțional și nelegal.
Argumentul expus mai sus a fost, de altfel, întărit de legiuitor atunci când a adoptat dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998, în conformitate cu care prin titlu valabil de preluare a unui imobil se înțelege actul de preluare care a fost încheiat "cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parteșia legilor în vigoare" din momentul preluării. Ce nu a avut în vedere instanța de fond în cauza de față este cerința respectăriiși"legilor în vigoare" la data preluării. Prin prisma acestei cerințe credem că legiuitorul din 1998 subliniat valabilitatea actelor normative respective și, în acest mod, a interzis, indirect, analiza pe cale incidentală, de către instanța de judecată, a constituționalității și legalității actelor normative pe baza cărora s-a procedat la preluarea unor bunuri în proprietatea statului.
În ce privește modul în care decretul nr. 92/1950 a fost aplicat în raport de autoarea reclamanților Curtea constată, pe de o parte, faptul că astfel de critici nu au fost formulate în cauză. Pe de altă parte, bunul în litigiu a fost solicitat de autoarea reclamanților în baza Legii nr. 112/1995 (fiind calculate despăgubiri). Această lege a reglementat situația imobilelor locuințe trecutecu titluîn proprietatea statului. Faptul că autoarea reclamanților a uzat de prevederile legii menționate duce la concluzia că aceasta nu doar că nu a contestat valabilitatea titlului statului anterior promovării litigiului de față, ci dimpotrivă a recunoscut-o - indirect - atunci când a solicitat și acceptat despăgubiri.
În raport de cele expuse mai sus Curtea apreciază că titlul de proprietate al statului a fost unul valabil. Reținând valabilitatea titlului de proprietate al statului, dreptul de proprietate dobândit de foștii chiriași nu poate fi contestat din perspectiva eventualelor vicii ale titlului transmițătorului.
Față de cele expuse mai sus, câtă vreme preluarea imobilului s-a făcut cu titlu valabil apelanții reclamanți nu au un bun în sensul art. 1 din primul protocol la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, care să poată fi apărat pe calea acțiunii în revendicare promovată împotriva actualilor proprietari ai imobilului, situație în care și acest capăt de cerere urmează a fi respins.
În baza legislației cu caracter reparatoriu pe care statul român a înțeles să o adopte după 1989, reclamanților (în calitate de moștenitori ai fostului proprietar deposedat de bunul în litigiu în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989) le-a fost recunoscut un drept la măsuri reparatorii prin echivalent (despăgubiri, deci).
Dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost contestată de reclamanți. În măsura în care în urma aplicării acestei legi reclamanții obțin restituirea în natură (totală sau parțială) a bunului, vor putea intra în posesia acestuia uzând de hotărârea judecătorească prin care le-a fost încuviințată restituirea.
Întrucât se constată fondate apelurile declarate de pârâți și se reține că titlul statului este valabil, impunându-se - deci - respingerea acțiunii, analizarea criticilor formulate în apel d e reclamanți (prin care solicită admiterea cererii în revendicare și pentru teren) este lipsită de relevanță juridică.
În temeiul art. 296 Cod pr. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, str.- nr.7, domiciliați în C,-, împotriva sentinței civile nr.119 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN D, cu sediul în C,-.
Schimbă sentința, în sensul că respinge acțiunea în totalitate.
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți, domiciliat în B, sector 2,- și -, domiciliată în B, sector 3,- împotriva sentinței civile nr.119 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN D, cu sediul în C,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehn.8 ex
18.02.2009
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Paraschiva Belulescu
