Speta Legea 10/2001. Decizia 348/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 348/A/2008
Ședința publică din 15 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Traian Dârjan
JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Silvia Nicorici
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.1642 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- privind și pe pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI ȘIMLEU S, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
dezbaterilor și concluziile puse de reprezentanta reclamanților apelanți, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 15 decembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1642 din 12 septembrie 2008 a Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondată acțiunea precizată intentată de reclamanții, și în calitate de moștenitori după defunctul și a lui și, având ca obiect anularea dispoziției nr.3441/18.06.2007 a Primarului orașului Șimleu S și restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr.1641 Șimleu S, nr.top 322/b/2/2/b/2/
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin notificarea nr.138/F din 8.10.2001 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc, reclamanții în calitate de moștenitori ai defuncților și, au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Șimleu S,-, înscris în CF nr.1641 Șimleu S, nr.top 322/b/2/2/b/2/b curte și grădină în suprafață de 4647 mp.
Primarul orașului Șimleu S prin dispoziția nr.3441 din 18.06.2007, a respins notificarea reclamanților, cu motivarea că nu au calitate de moștenitori legali sau testamentari după, fostul proprietar al imobilului revendicat și nici calitatea de persoane îndreptățite în sensul art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Din copiile actelor de stare civilă și din certificatul de moștenitor depuse la dosar, a rezultat că reclamanții sunt moștenitori ai defuncților și.
Din copia tabelului privind conacele, castelele și clădirile anexe proprietatea statului provenite în urma aplicării Decretului nr.83/1949, a rezultat că de la fostul proprietar, una și aceeași persoană cu (), au fost preluate în temeiul Decretului nr.83/1949, 13 încăperi în suprafață de 300 mp, aflate în Șimleu S nr.4. Primăria orașului Șimleu Sac omunicat că actuala stradă 1 - 1918 pe care se află imobilul în litigiu, a avut denumirea de str.-, iar mai înainte s-a numit -. Prin urmare, se poate concluziona că imobilele preluate de la în baza Decretului nr.83/1949, se află în prezent pe str.1 - 1918. De asemenea, expertiza efectuată în cuază a atestat că imobilul situat administrativ pe-, se află situat pe nr.top 322/b/2/2/b/2/
Din verificarea cărții funciare, a rezultat că pe nr.top 322/b/2/2/b/2/b se găsesc înscrise trei case de locuit pe o suprafață de 4647 mp, care au trecut în anul 1946 în proprietatea lui cu titlu de donație, iar apoi în anul 1969 au trecut în proprietatea Statului Român tot cu titlu de donație.
Reclamanții au susținut că antecesorii lor au cumpărat imobilul de la proprietarul tabular, fără încheierea unui contract de vânzare-cumpărare. În lipsa unui document care să ateste acest fapt, au fost audiați doi martori, care au relatat că familia a cumpărat de la proprietarii evrei imobilul situat pe-, prin anii 1940-1943, însă nu au perfectat actul de vânzare-cumpărare, întrucât proprietarii au fost deportați iar apoi a fost deportată și familia în anul 1948.
Chiar dacă se poate considera că actul de vânzare-cumpărare încheiat între proprietarul tabular și soții este dovedit, nu se poate considera că este vorba de imobilul situat pe nr.top 322/b/2/2/b/2/b, întrucât dacă contractul s-a încheiat în anii 1940-1943, proprietatea pe s-a transferat abia în anul 1946 cu titlu de donație, iar apoi tot cu titlu de donație în temeiul Decretului nr.92/1950 a trecut în proprietatea Statului Român.
Dacă ar fi vorba de imobilul în litigiu, nu se poate spune că după vânzarea lui către antecesorii reclamanților în anii 1940-1943, vânzătorul l-a primit ulterior prin donație și apoi acesta prin donație purtând semnătura lui, să îl doneze statului.
Înscrierea dreptului de proprietate în favoarea lui s-a făcut cu încheierea din 29 iulie 1946 în temeiul Decretului-lege nr.260/1945, act normativ care permite întabularea dreptului de proprietate șters de legile maghiare, or dacă s-ar fi produs vânzarea anterioară a imobilului, nu mai era necesară înscrierea lui în cartea funciară.
În același timp, pe nr.top 322/b/2/2/b/2/b în suprafață de 4674 mp, se află notate trei case, iar din adresa de la Arhivele Statului rezultă că de la defunctul, au fost notate 13 încăperi în suprafață de 300 mp, astfel că nu rezultă că ar fi o identitate între imobilul situat pe acest număr topografic și cel preluat de la.
Nefăcându-se dovada apartenenței dreptului de proprietate a imobilului în litigiu, antecesorilor reclamanților, deși s-au acordat 4 termene la cererea reclamanților pentru completarea probatoriului, acțiunea acestora apare ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației formulate împotriva dispoziției nr.3441/18.06.2007 emisă de Primarul orașului Șimleu S, stabilind calitatea lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 asupra imobilului situat în orașul Șimleul S,-, compus din construcții în suprafață de 300 mp și terenul aferent, înscris în CF nr.1641 Șimleu S, nr.top 322/b/2/2/b/2/b, dispunând restituirea în natură către reclamanți.
În motivarea recursului lor, reclamanții au susținut că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că ei și-au sprijinit cererea pe cartea funciară. Imobilul în litigiu a fost preluat de la antecesorii lor, și, în baza Decretului nr.83/1949. Nu s-a făcut nici o referire la faptul că din copia extras după tabelul de conace, castele și clădiri anexe, proprietatea statului provenite în urma aplicării Decretului nr.83/1949, la poziția 68 figurează ca proprietar asupra unui imobil compus din 13 încăperi, situat în Șimleu S,-.
Martorii audiați în cauză au declarat că imobilul a fost cumpărat de antecesorii reclamanților de la proprietarii evrei prin anul 1943, dar nu s-au perfectat actele notariale și nu s-a înscris dreptul lor de proprietate în cartea funciară, datorită faptului că vânzătorii evrei au fost deportați, iar la scurtă vreme și familiei i s-a stabilit domiciliul forțat într-o altă localitate.
Calitatea de moștenitori după defuncții și a fost dovedită prin certificatele de stare civilă și prin certificatul de moștenitor nr. 74/2001. Faptul că antecesorii reclamanților au fost cei de la care s-a preluat în mod abuziv imobilul a fost dovedit prin copia extras după tabelul cuprinzând conacele, castele și clădirile anexe proprietatea statului provenite în urma aplicării Decretului nr.83/1949, poziția 68, figurează ca fost proprietar, asupra unui imobil compus din 13 încăperi, situat în Șimleu S,-.
Conform art.23 alin.(1) lit.c) și d) din HG nr.250/2007 în cazul exproprierii sunt suficiente prezentarea actului de expropriere sau orice act care atestă în mod direct sau indirect că bunul aparținea persoanei respective.
reclamanților s-au aflat într-o situație deosebită, fiind deportați din localitate, astfel că pot fi luate în considerare și declarațiile notariale depuse la dosar, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză, care au relatat că familia a fost expulzată în D, ocazie cu care s-a întocmit un inventar asupra întregii averi a familiei, din acesta făcând parte și casa situată în - nr.3, în prezent str.1 - 1918. Martorii au mai arătat împrejurări legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, de plată a prețului între proprietarii evrei și antecesorii reclamanților, precum și faptul că antecesorii lor au avut posesia și folosința imobilului.
Faptul că - a devenit str.1 - 1918, acest fapt este de notorietate și este dovedit de adresa Primăriei orașului Șimleu
Intimatul Primarul orașului Șimleu S prin întâmpinare depusă la dosar 16-19, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
La termenul din 15 decembrie 2008, curtea pus în discuție calea de atac legală ce poate fi exercitată împotriva unei sentințe prin care s-a soluționat contestația (plângerea, acțiunea) împotriva dispoziției primarului emise în temeiulLegii nr.10/2001 și a recalificat-o ca fiind apel, transpunând cauza la completul de doi JUDECĂTORI: Traian Dârjan, Silvia Nicorici
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
Prin notificarea nr.138/E din 8.10.2001, petiționarii, și, au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Șimleu S, str.1 - 1918, fostă -, naționalizat în baza Decretului nr.83/1949, compus din 13 încăperi cu o suprafață utilă de 300 mp.
Prin dispoziția nr.3441 din 18.06.2007 emisă de Primarul orașului Șimleu S, s-a respins notificarea petiționarilor, cu motivarea că aceștia nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art.4 alin.(2) din Legea nr.10/2001 și nu au făcut dovada calității de moștenitori legali sau testamentari după, fostul proprietar deposedat al imobilului revendicat, conform CF nr.1641 a orașului Șimleu S, nr.top 322/b/2/2/b/2/
Din CF nr.1641 Șimleu S nr.top 322/b/2/2/b casă, curte, grădină cu o casă și teren în suprafață de 4647 mp, a fost proprietar, înscris cu încheierea nr.1636 din 29 iulie 1946.
Prin declarațiile extrajudiciare aflate la dosar 62-65, a declarat că în jurul anului 1949 a fost de față în calitate de milițian când familia lui a fost expulzată din orașul Șimleu S, ocazie cu care s-a întocmit un inventar în care era trecută și casa situată în Șimleu S,-, în prezent str.1 - 1918. La rândul lor, și au arătat care a fost componența averii familiei lui la data de 1.03.1949, printre care și cel din Șimleu S,-, iar la data de 2.03.1949 întreaga familie a fost deportată în orașul
Martorul 133, a declarat că actuala stradă 1 - 1918 s-a numit pe vremuri strada - și că familia a cumpărat de la proprietarul evreu, casa de la nr.25; martora, 134, a relatat că vechea adresă a imobilului din-, a fost-, iar imobilul de la această adresă a fost cumpărat de familia prin anii 1940-1943, cu banii obținuți din vânzarea a 300 de porci, de la, însă nu s-a perfectat actul de vânzare-cumpărare, deoarece foștii proprietari au fost deportați, iar apoi a fost deportată în anul 1948 și familia, care nu a folosit niciodată casa care era ocupată de chiriași, ci doar terenul în suprafață de 1 ha din jurul casei.
Din copia tabelului cuprinzând conacele, castelele și clădirile anexe proprietatea statului provenite în urma aplicării Decretului nr.83/1949, eliberată de Direcția județeană Sa A rhivelor Statului 46, rezultă că la poziția nr.68, a figurat, cu un imobil compus din 13 încăperi în suprafață totală de 300mp și administrator a dintr-o moară naționalizată.
Cu încheierea din 10 decembrie 1969, asupra imobilului apaținând lui, s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept donație în favoarea Statului Român.
Din adresa nr.3052 din 16.11.1991 eliberată de Direcția instanțelor militare din cadrul Ministerului Justiției, 96, a rezultat că și familia au fost dislocați la data de 2 martie 1949 și li s-a fixat domiciliul obligatoriu în orașul
Din concluziile rpaortului de expertiză efectuat de expertul 148-151, rezultă că imobilul situat în Șimleu S,-, în mod cert se găsește pe nr.top 322 din Șimleu, iar construcția cu suprafața construită la sol este de 386 mp se găsește pe nr.top 322/b/2/2/b/2/b, cu precizarea că suprafața întreagă nu poate fi delimitată din lipsa schițelor de dezmembrare.
Din adresa nr.4018 din 16.04.2008 emisă de Primăria orașului Șimleu S 159, rezultă că strada 1 decembrie 1918, a avut denumirea de strada -, iar mai înainte s-a numit -.
Așa după cum a reținut și prima instanță, reclamanții sunt moștenitorii defuncților și.
Potrivit art.24 alin.(1) din Legea nr.10/2001, republicată, în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, iar conform alin.(2), în aplicarea prevederilor alin.(1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus, sau după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Întrucât din copia tabelului cuprinzând conacele, castelele și clădirile anexe proprietatea statului provenite în urma aplicării Decretului nr.83/1949, rezultă că de la "fostul proprietar" i s-a preluat o construcție compusă din 13 încăperi în suprafață de 300 mp, situată în orașul Șimleu, - nr.4, probă completată cu declarațiile judiciare și extrajudiciare administrate în cauză, iar din adresa nr.4018/16.04.2008 emisă de Primăria orașului Șimleu S reiese că "strada 1 - 1918 a avut denumirea de strada - și mai înainte s-a numit -", la care se adaugă faptul că expertul a concluzionat că "imobilul situat în Șimleu S,-, în mod cert se găsește pe nr.topo 322 (din CF 2 Șimleu); construcția cu suprafața construită la sol = 386 mp, se găsește pe nr.topo 322/b/2/2/b/2/b", înseamnă că reclamanții în calitate de moștenitori ai defunctului, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001.
Din copia cărții funciare nr.1641 Șimleu S, rezultă că imobilul în litigiu, respectiv parcela cu nr.top 322/b/2/2/b/2/b a fost dezmembrată la rândul ei în alte parcele, iar părțile și instanța nu s-au preocupat de lămurirea situației juridice a imobilului în litigiu, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului, instanța de apel nu poate stabili felul măsurilor reparatorii de care pot beneficia reclamanții-apelanți, respectiv dacă imobilul poate fi restituit în natură, sau li se pot acorda numai măsuri reparatorii în echivalent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.297 alin.(1) pr.civ. se va admite apelul reclamanților împotriva sentinței, care va fi desființată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, numai pentru stabilirea situației juridice a imobilului în litigiu și în consecință a naturii măsurilor reparatorii ce le pot fi acordate reclamanților.
În acest scop, instanța de trimitere va solicita părților lămuririle necesare și va administra probele pe care le va considera ca fiind utile, pertinente și concludente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții -, și -, împotriva sentinței civile nr.1642 din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează și trimite cauza la aceeași instanță, pentru rejudecare pe fond.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red.DT:18.12.2008
Dact.CA: 19.12.2008 - 13 ex.
Jud.fond.
Președinte:Traian DârjanJudecători:Traian Dârjan, Silvia Nicorici
