Speta Legea 10/2001. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1913/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.35
Ședința publică de la 19.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelanții - reclamanți, și de apelantul - pârât STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.844 din 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC " NORD" SA și cu intimatul - chemat în garanție MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Obiectul pricinii - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al apelanții - reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale, emisă de Baroul București - Cabinet Individual (fila 18), lipsind reprezentantul apelantului - pârât STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentantul intimatei - pârât SC " NORD" SA și reprezentantul intimatului - chemat în garanție MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură, s-au depus, la data de 13.11.2009, din partea apelantului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, două exemplare ale motivelor de apel, spre a fi comunicate părților în cauză, astfel cum i s-a pus în vedere prin dispozițiile încheierii de ședință de la termenul anterior - 20.10.2009.
Curtea constată că părților care au interese contrarii în cauză li s-au comunicat reciproc motivele de apel, astfel încât nu se impune amânarea cauzei pentru acest motiv.
Curtea, având în vedere capătul de cerere privind plata îmbunătățirilor solicitate de apelanții - reclamanți, prin cererea de chemare în judecată, invocă, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, potrivit dispozițiilor art. 48 alin. 2 din Legea nr.10/2001, pe acest capăt al cererii de chemare în judecată.
Apelanții - reclamanți, prin avocat, lasă la aprecierea instanței modalitate de soluționare a acestei excepții. Arată că ar putea renunța la apelul său.
Curtea îi atrage atenția avocatului apelanților - reclamanți că nu are un mandat special pentru a putea renunța la calea de atac a apelului.
Avocatul apelanților - reclamanți reiterează dispozițiile lăsării la aprecierea instanței a acestei excepții.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea apelurilor.
Apelanții - reclamanți, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de apelantul - pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat, întrucât motivele invocate nu au legătură cu prezenta cauză.
Față de primul motiv, arată că a formulat acțiune în pretenții și nu acțiune în revendicare, prin care a solicitat prețul imobilului, la valoarea reactualizată a apartamentului, potrivit dispozițiilor art. 16 și 17 din Legea nr. 1/2009, valoare determinată de expertiza efectuată în cauză.
Având în vedere cel de-al doilea motiv, susține că a solicitat prețul de piață, întrucât proprietarii ai căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor legii, au fost desființate, prin hotărâri definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului. Astfel, imobilul în litigiu, situat în B,-, sector 1, fost cumpărat în anul 1997, fiind stăpânit până în anul 2006, iar, ulterior, contractul de vânzare - cumpărare a fost desființat, astfel încât reclamanților li se cuvine prețul de piață al imobilului.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanți, solicită soluționarea prin prisma excepției invocate, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B, la data de 19.11.2007, sub nr-, reclamantele, și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților STATUL ROMÂN, reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR, CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, reprezentat de PRIMARUL GENERAL, NORD, și la restituirea prețului achitat pentru apartamentul situat în B,-, sector 1, actualizat în raport de indicele de inflație, la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse apartamentului, atât pe perioada cât reclamanții au fost chiriași, cât și pe parcursul celor aproape 10 ani, cât au fost proprietari, evaluate la 10.000 Euro, precum și obligarea pârâților și la încheierea contractului de închiriere pe o perioadă de 5 ani, conform Legii nr.10/2001, modificată, și instituirea unui drept de retenție.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor, arătând că dispozițiile art. 48 din Legea nr. 10/2001, recunosc, în alin.1, dreptul chiriașilor la despăgubiri, pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință, prin îmbunătățiri necesare și utile, dar stabilesc că, în cazul în care imobilul a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare.
Prin cererea de chemare în garanție, pârâtul a solicitat obligarea Nord la restituirea comisionului de 1%, încasat de aceasta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Conform prevederilor art. 41 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, procentul de 1%, aplicat la valoarea reactualizată a prețului, trebuie restituit de societatea care l-a încasat.
La termenul din 24.03.2008, reclamanții și-au modificat, conform art. 132 alin.1 Cod de procedură civilă, cererea de chemare în judecată, arătând că solicită obligarea Statului Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor și a Primăriei Municipiului B,la plata valorii de circulație a apartamentului.
În ședința publică din data de 11.08.2008, instanța, în temeiul dispozițiilor art.137 alin.2 Cod de procedură civilă, a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul
La termenul de judecată din data de 22.09.2008, reclamanții au învederat instanței că înțeleg să renunțe la judecata cererii formulată în contradictoriu cu pârâții și.
Prin sentința civilă nr. 1248/9.02.2009, Judecătoria sectorului 5 Baa dmis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sectorului 5 B; a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanți, precum și a cererii de chemare în garanție formulată de pârât, în favoarea Tribunalului București.
A reținut instanța că valoarea rezultată în urma expertizei depășește 500.000 lei, astfel că devin incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. b Cod de procedură civilă.
La Tribunalul București, cauza a fost înregistrată sub nr-, la Secția a III-a Civilă.
Prin sentința civilă nr. 844/16.06.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis acțiunea precizată formulată de reclamanți; a respins capătul de cerere privind plata îmbunătățirilor, ca neîntemeiat; a obligat Statului Român, prin Ministerul d e Finanțe la plata sumei de 581.333 Ron, valoarea de circulație a imobilului în litigiu, către reclamanți; a obligat Nord la plata cotei de 1% din valoarea de 581.333 Ron, către reclamanți; a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Municipiului B, pe cererea privind plata îmbunătățirilor; a admis excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului General al Municipiului B; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B; a luat act că reclamanții au renunțat la judecata față de persoanele fizice.
În ceea ce privește capătul de cerere formulat de către reclamanți, pentru plata îmbunătățirilor ce le-ar fi adus imobilului în litigiu, tribunalul a apreciat că nu au fost dovedite prin probatoriul administrat, deși reclamanții aveau această sarcină, conform art.1169 Cod civil, ca atare, acest capăt de cerere a fost respins, ca neîntemeiat.
Referitor la cererea precizată de restituire către reclamanți a prețului respectiv valoarea de circulație a apartamentului situat în B,-, sector 1, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă în această cerere, s-a apreciat că aceasta aparține Statului, prin Ministerul Finanțelor, față de dispozițiile art. 50 alin.3 din Legea nr. 10/2001republicată, situația dedusă judecății circumscriindu-se dispozițiilor acestui text, în sensul că pretențiile reclamanților, pe acest aspect, sunt determinate de desființarea, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a contractului de vânzare-cumpărare, ce l-au deținut pentru imobilul din litigiu.
Ca atare, văzând textul de lege menționat, coroborat și cu dispozițiile art. 16 și 17 din Legea nr. 1/2009, tribunal a apreciat ca întemeiată cererea reclamanților privind plata valorii de piață a imobilului, determinată în cauză prin expertiza efectuată de expert, urmând a fi admisă.
Referitor la capătul de cerere privind restituirea comisionului de 1%, încasat cu ocazia vânzării - cumpărării apartamentului pe care l-au deținut reclamanții, apreciază, de asemenea, că este întemeiată pretenția acestora formulată față de societatea, prin intermediul căreia s-a realizat vânzarea, respectiv pârâta SC Nord SA, comision încasat de aceasta, astfel că a fost admis acest capăt de cerere și a fost obligat SC SA la plata cotei de 1 % din valoarea de 581.383 RON, către reclamanți, aceasta din urmă fiind valoarea de circulație stabilită prin expertiza efectuată în cauză.
În ceea ce privește pe pârâții chemați în cauză, Consiliului General al Municipiului B și Municipiul B, tribunalul a reținut următoarele:
În privința Consiliului General al Municipiului B, a apreciat că este întemeiată excepția lipsei capacității de folosință a acestuia, care, raportat la dispozițiile Legii nr. 215/2008, reprezintă o structură funcțională, fără personalitate juridică.
Referitor la Municipiul B, s-a constatat că, față de cererile formulate prin acțiunea precizată de către reclamanți, acesta nu are calitate procesuală pasivă, în nici una din respectivele cereri, atât în ceea ce privește prețul de piață a imobilului, cât și în ceea ce privește plata îmbunătățirilor, reclamanții, pe de-o parte, precizând că înțeleg să se judece cu Statul, prin Ministerul Finanțelor, și, pe de altă parte, calitatea procesuală pasivă, în astfel de situații, este reglementată prin însăși dispozițiile Legii nr.10/2001 republicată, art. 48 alin. 3 și respectiv art.50 alin. 3.
Totodată, în baza art. 246 Cod de procedură civilă, s-a luat act de faptul că reclamanții au înțeles să renunțe la judecată față de persoanele fizice chemate în judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate, în principal, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și respingerii cererii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar, în subsidiar, în sensul respingerii cererii, ca neîntemeiată.
Prin intermediul primului motiv de apel, s-a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, considerându-se că acesta poate fi obligat la restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, numai în anumite condiții, respectiv în situația expresă în care aceste contracte au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, conform art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001; or, în speța de față, care are ca obiect acțiunea în revendicare, nu sunt întrunite aceste condiții.
În același sens, apelantul a susținut că, potrivit principiului relativității efectelor contractului, acesta produce efecte numai între părțile contractante, neputând profita și nici dăuna unui terț, în speță, Ministerul Finanțelor Publice nefiind parte a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4299/28763/1997.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1337 Cod civil, în cauză, ar trebui să fie instituită răspunderea vânzătorului Primăria Municipiului B, prin mandatar Nord, pentru evicțiunea totală prin fapta unui terț.
Prin cel de-al doilea motiv de apel, s-a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantele, și, întrucât, în cauză, nu erau îndeplinite condițiile impuse de art. 501din Legea nr. 10/2001 - încheierea contractului cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și desființarea acestuia prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă - apelantul învederând că, în speță, există o hotărâre judecătorească prin care se reține că reclamantele au fost de rea-credință, nedepunând minime diligențe anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.4299/28763/1997.
Împotriva aceleiași sentințe au formulat apel și reclamantele, și, solicitând admiterea apelului și, pe fond, "casarea hotărârii atacate și modificarea acțiunii, în sensul admiterii ei în totalitate".
Singura critică pe care au formulat-o aceste apelante s-a raportat la respingerea capătului de cerere, având ca obiect plata îmbunătățirilor aduse apartamentului în litigiu, reproșând instanței de fond motivarea sumară a acestei soluții și împrejurarea că nu a ținut seama de depunerea, la dosar, a unei expertize în specialitatea construcții, din care rezulta existența și valoarea îmbunătățirilor ce constituiau pretențiile lor.
În susținerea cererii de apel, apelantele au depus la dosar raportul de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert tehnic.
În ședința publică din 19.11.2010, Curtea, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe capătul de cerere având ca obiect plata îmbunătățirilor aduse imobilului situat în B, str. - nr.10, corp A, mansardă, sector 1, în considerarea art. 48 alin. 2 din Legea nr.10/2001, republicată.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel formulate în cauză, ce fixează limitele devoluțiunii, conform art.295 alin.1 Cod de procedură civilă, și deliberând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 Cod de procedură civilă, asupra excepției procesuale de fond, absolută, peremptorie a lipsei calității procesuale pasive a apelantului pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe capătul de cerere având ca obiect plata îmbunătățirilor aduse imobilului situat în B, str. - nr.10, corp A, mansardă, sector 1, Curtea reține următoarele:
Asupra îmbunătățirilor necesare și utile aduse imobilului în litigiu, Curtea consideră că se impune precizarea că, potrivit art. 48 din Legea nr. 10/2001, republicată, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 1/2009, chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor, prin îmbunătățiri necesare și utile, indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligația despăgubirii revenind, însă, persoanelor îndreptățite, astfel cum au fost acestea definite în art. 3 din Legea nr.10/2001, republicată, si, numai împotriva acestora, chiriașul cumpărător, căruia i s-a desființat contractul, cu efect retroactiv, trebuie sa se îndrepte pentru a-si realiza creanța.
Astfel, legitimarea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana celui care a fost chemat în judecată în calitate de pârât și cel ce ar putea fi obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății.
Or, în virtutea legii, care sub acest aspect este de imediată aplicare, legitimare procesuală pasivă, într-o cerere având ca obiect plata îmbunătățirilor, indiferent de preluarea imobilului de către stat, cu sau fără titlu valabil, o au persoanele îndreptățite la restituirea imobilului, respectiv, în cauza dedusă judecății, pârâții și (cu privire la care reclamanții au renunțat la judecată, dar nu la drept, la termenul din data de 22.09.2008, fila 159, dosar fond), iar nu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Această soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, va determina admiterea formală și a apelului exercitat de apelantele reclamante, și împotriva sentinței civile nr. 844/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, respingerea acestei cereri, în temeiul unei excepții procesuale de fond, absolute, peremptorii, prioritare în raport de dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, fiindu-le mai favorabile decât respingerea cererii, ca neîntemeiată, astfel cum, în mod nelegal, a procedat instanța de fond.
Analizând apelul exercitat de apelantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței menționate, Curtea va expune următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea consideră că, pentru a se putea analiza motivele de apel și soluția pronunțată în cauză, din perspectiva legalității, este necesară o expunere a dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel, în conformitate cu art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat, plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de plata taxei de timbru.
Legea nr. 1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 introdus un nou alineat, alin.2^1, cu următorul cuprins: "cererile sau acțiunile în justiție, având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare - cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxele de timbru".
În același sens, art.50 alin.3 s-a modificat, având următorul cuprins: "restituirea prețului prevăzut la alin.2 și alin.2^1 se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor, din fondul extrabugetar, constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995, cu modificările ulterioare".
Tot astfel, după art.50 s-a introdus un nou articol, art.50^1, cu următorul cuprins: "proprietarii ale căror contracte de vânzare - cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare; valoarea despăgubirilor, se stabilește prin expertiză".
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale, Curtea apreciază că, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 1/30.01.2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 63/03.02.2009, trebuie realizată distincția între prețul actualizat și prețul de piață al imobilului, ce se cuvine persoanelor interesate, și această distincție funcționează, în raport de modalitatea în care cumpărătorul unui imobil, în baza unui contract de vânzare - cumpărare, încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, a pierdut bunul imobil, fie prin desființarea contractului de vânzare - cumpărare, încheiat cu rea-credință, ce reprezenta titlul sau de proprietate, ca o consecință a admiterii acțiunii in nulitate, sau prin admiterea unei acțiuni în revendicare, prin compararea titlurilor, ipoteză ce presupune, prin definiție, existența unor titluri valabile de proprietate.
Constatând ca, deși legislația evocată nu excelează prin rigoare, pentru că nu se înțelege care ar fi ipoteza în care contractele de vânzare - cumpărare, deși au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, pot fi totuși desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, Curtea apreciază că, menținându-se alin. 2 al art. 50, realizându-se modificarea de la alin.3 al art.50, care cuprinde ipotezele de la alin.2 și alin.2^1, și introducându-se art.50^1, este evidentă concluzia că, nu în toate cazurile în care chiriașii cumpărători au fost evinși (deposedați), în sens larg, se impune acordarea valorii de piață pentru imobilele ce au format obiectul contractelor de vânzare - cumpărare, încheiate în considerarea Legii nr. 112/1995, ci această valoare ar trebui acordată, în ipoteza în care, menținându-se valabilitatea contractelor de vânzare - cumpărare, încheiate în temeiul Legii nr.112/1995, chiriașii au fost evinși, prin efectul admiterii acțiunii în revendicare, prin compararea titlurilor.
În acest punct, Curtea consideră necesar să analizeze și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauzaRaicu contra României, hotărârea din 19 octombrie 2006, pentru a demonstra că se operează cu această distincție, existența sau nu a unui "bun" actual, în patrimoniul reclamanților, în analizarea privării de proprietate și a despăgubirilor ce trebuie să însoțească o asemenea măsură.
Astfel, Curtea apreciază că prezenta cauză se diferențiază în mod esențial de situația de fapt existentă în Raicu contra României, pentru că, în acea cauză, fusese respinsă, în mod irevocabil, acțiunea în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, ce constituia titlul de proprietate al reclamantei Raicu, constatându-se că acel contract a fost încheiat cu bună-credință, însă, prin intermediul unei căi extraordinare de atac, cea a recursului în anulare, exercitată de un terț, oficial al statului - procurorul general, a fost desființat titlul reclamantei, care constituia un "bun", în sensul autonom convențional, și reclamanta a suferit o privare de proprietate, incompatibilă cu principiile apărării dreptului de proprietate, astfel cum este acesta protejat pe terenul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru care trebuie să primească o despăgubire proporțională, sub forma unei indemnizații raportate la valoarea venală, de circulație a bunului de care a fost lipsită.
Or, în speța dedusă judecății, s-a admis, în mod irevocabil, nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4299/28763/1997, încheiat între Primăria Municipiului B, prin SC " NORD" SA, în calitate de vânzătoare și apelantele reclamante, și, în calitate de cumpărătoare, prin decizia civilă nr. 1495/4 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pentru fraudă la lege, reținându-se că părțile au avut cunoștință că imobilul fusese preluat de stat fără titlu și a făcut obiectul unei acțiuni în revendicare admise.
Astfel, constatându-se că, în cauză, a intervenit desființarea titlului de proprietate al apelantelor reclamante, și, ca urmare a nerespectării dispozițiilor Legii nr. 112/1995, se impune aplicarea regulilor care guvernează efectele nulității contractelor și restituirii prețului reactualizat, iar nu a valorii de circulație a imobilului în litigiu, astfel cum ar fi putut fi acordată aceasta, în ipoteza în care s-ar fi considerat că și reclamantele sunt în posesia unui titlu valabil, deci, a unui"bunactual", în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
In ceea ce privește aplicarea regulilor evicțiunii, invocate de către apelantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Curtea, deși retine că, în sensul său etimologic, evicțiunea desemnează pierderea unui drept prin judecată -evincere est vicendo in judicio aliquid auferre- consideră necesar să sublinieze că, în opinia sa, în cauză, nu sunt incidente acestea reguli, întrucât evicțiunea presupune un contract de vânzare-cumpărare valabil încheiat, în ipoteza în care contractul translativ de proprietate, cu titlu oneros, se desființează, ca o consecință a admiterii acțiunii în nulitate, devenind aplicabile principiile ce guvernează efectele nulității, respectiv desființarea contractului cu efect retroactiv, cu consecința repunerii părților în situația anterioară ( restitutio in integrum), cu singurul amendament al legitimării procesual pasive, instituite în mod expres de legea specială, derogatorie de la dreptul comun, în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, și nu a vânzătorului din contractul de vânzare-cumpărare nr. 4299/28763/1997.
Astfel, în temeiul acestor principii, tot ceea ce s-a executat, în baza unui act juridic anulat, trebuie restituit, pentru ca părțile raportului juridic sa ajungă în situația în care acest act nu s-ar fi încheiat, si, cum obligația fiecăreia dintre părțile contractului sinalagmatic, desființat retroactiv, deși executată, apare ca si când nu ar fi existat vreodată, restituirea prestațiilor se întemeiază pe plata lucrului nedatorat.
Pentru aceste argumente, Curtea apreciază că este nefondat motivul de apel, prin care se invocă faptul că instanța de fond ar fi interpretat în mod greșit dispozițiile art. 1337, 1340 si 1341 Cod civil, care reglementează condițiile generale ale răspunderii vânzătorului pentru evicțiunea provenind din faptul unui terț si indemnizațiile datorate în caz de evicțiune totală.
Raționamentul expus de instanța de apel determină, însă, adoptarea soluției, potrivit căreia restituirea prețului actualizat solicitat de către apelantele reclamante, și nu înseamnă, conform dispozițiilor speciale ale Legii nr. 10/2001 republicate și Legii nr. 1/2009, în speța dedusă judecății, și plata valorii de circulație a imobilului, ci doar achitarea de către Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a sumei ce reprezenta prețul imobilului la data cumpărării, sumă ce va fi actualizată, în raport de rata inflației, la data plății efective.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.296 Cod de procedură civilă, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe capătul de cerere având ca obiect contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu; va admite apelurile formulate de apelantele - reclamante, și de apelantul - pârât STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 844 din 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC " NORD" SA, și cu intimatul - chemat în garanție MUNICIPIUL B, prin PRIMARUL GENERAL; va schimba în parte sentința apelată, în sensul că îl va obliga pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata prețului reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective; va respinge capătul de cerere având ca obiect contravaloarea îmbunătățirilor, formulat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pe capătul de cerere având ca obiect contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu.
Admite apelurile formulate de apelantele - reclamante, ambele cu domiciliul ales la av. în B,-, -.13,.1,.3,.13, sector 3, și de apelantul - pârât STATUL ROMÂN, prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.844 din 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC " NORD" SA, cu sediul în B,-, sector 1, și cu intimatul - chemat în garanție MUNICIPIUL B, prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Obligă pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata prețului reactualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge capătul de cerere, având ca obiect contravaloarea îmbunătățirilor, formulat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnored.
7 ex/08.03.2010
- Secția a III-a - Ș-
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
