Speta Legea 10/2001. Decizia 35/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 35/A/2010
Ședința publică din 18 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare apelul declarat de reclamanta, apelul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN, PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUN. C-N și apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUN. C-N, împotriva sentinței civile nr. 252 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei apelante, avocat -, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și de la plata timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că prin registratura instanței, la data de 11.02.2010, pârâții apelanți Primarul Mun. C-N și Consiliul Local al Mun. C-N au depus la dosar obiecțiuni la completarea raportului de expertiză depusă la dosar în data de 20.01.2010, din care câte un exemplar se comunică reprezentantului reclamantei apelante. De asemenea, constată că la data de 16.02.2010, doamna expert a depus la dosar completarea nr. 2 la raportul de expertiză, din care un exemplar se comunică reprezentantului reclamantei apelante.
La întrebarea instanței, dacă dorește lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a studia completarea nr. 2 la raportul de expertiză și obiecțiunile la completarea nr. 1 la raportul de expertiză formulate de pârâții apelanți, reprezentantul reclamantei apelante arată că nu dorește lăsarea cauzei la a doua strigare, întrucât a lecturat completarea nr. 2 la raportul de expertiză și obiecțiunile la completarea nr. 1 la raportul de expertiză formulate de pârâții apelanți Primarul Mun. C-N și Consiliul Local al Mun. C-
Reprezentantul reclamantei apelante solicită respingerea obiecțiunilor la completarea nr. 1 la raportul de expertiză formulate de către pârâții apelanți, întrucât doamna expert a răspuns la obiecțiunile la completarea nr. 1 la raportul de expertiză formulate de către instanță, iar obiecțiunile formulate de către pârâții apelanți Primarul Mun. C-N și Consiliul Local al Mun. C-N vizează chestiuni care nu au nici o legătură cu aspectele arătate prin apelurile formulate în cauză de către acești pârâți, în prezenta cauză fiind important doar aspectul referitor la cota parte din apartamentul care a aparținut antecesoarei reclamantei apelante și la terenul aferent acestei cote. Solicită judecarea cauzei învederând instanței că trebuie să se prezinte la Judecătoria Huedin, pentru a susține o altă cauză.
Curtea, în urma deliberării, respinge obiecțiunile la completarea nr. 1 la raportul de expertiză formulate de pârâții apelanți, întrucât pe de o parte, acestea vizează chestiuni care nu au nicio legătură cu criticile arătate prin apelurile formulate în cauză de către pârâții Primarul Mun. C-N și Consiliul Local al Mun.C-N, iar pe de altă parte, instanța se consideră lămurită prin completarea nr. 2 la raportul de expertiză.
Reprezentantul reclamantei apelante arată că nu solicită o altă completare la raportul de expertiză, nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Instanța consideră că nu se impune comunicarea completării nr. 2 la raportul de expertiză pârâților apelanți Primarul Mun. C-N și Consiliul Local al Mun. C-N, deoarece această completare nr. 2 la raportul de expertiză nu aduce aspecte noi față de completarea nr. 1 la raportul de expertiză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat de reclamantă și asupra apelurilor declarate de pârâți.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului formulat de reclamanta apelantă, modificarea în parte a sentinței atacate și admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, respectiv să se dispună restituirea în natură către reclamantă alături de apartamentul restituit prin hotărârea instanței de fond și a terenului aferent acestuia, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de apel și completările motivelor de apel. Solicită admiterea excepției nemotivării apelurilor în termenul prevăzut de lege de către pârâții Primarul Mun. C-N și Consiliul Local al Mun. C-N invocată prin înscrisul întitulat "Poziție procesuală" depus la dosar în data de 08.01.2010, iar pe fond solicită respingerea apelurilor declarate de pârâții Primarul Mun. C-N și Consiliul Local al Mun. C-N, pentru motivele arătate prin înscrisul anterior menționat, pe care le susține oral. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 187/08.03.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis excepția de inadmisibilitate pentru petitele 1-3 din cererea de chemare în judecată.
S-a admis excepția de prematuritate pentru petitul 4 în ce privește modalitatea de soluționare a notificării și pentru petitul 5.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului Statul Român, prin Consiliul Local al municipiului C-N și a pârâtului Primarul municipiului C-
Pârâtul Primarul municipiului C-N a fost obligat să emită dispoziție motivată prin care să soluționeze notificarea trimisă de antecesoarea reclamantei, înregistrată sub nr. 2087/2001, pentru imobilul situat în C-N,-,. 1 și terenul aferent, înscris în CF 14970 C și CF 55222
S-au respins restul petitelor ca urmare a admiterii excepțiilor inadmisibilității și prematurității mai sus indicate ca nefondate.
S-a respins petitul pentru cheltuielile de judecată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr.201/A/2007 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr-, sentința primei instanțe a fost desființată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleași instanțe.
În rejudecare, prin sentința civilă nr.252 din 23 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților Primarul Municipiului C-N și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului C-N și, în consecință, s-a anulat în parte Dispoziția de respingere parțială și propunerea privind acordarea de despăgubiri nr. 6995 din 18.07.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N, în ceea ce privește pct. 2.
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilului apartament nr. 1, situat în C-N,-, înscris în CF nr. 55222, nr. top 4480/1/
S-a menținut dispoziția atacată în ceea ce privește respingerea cererii pentru terenul aferent.
S-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate, în favoarea reclamantei asupra imobilului apartament nr. 1, situat în C-N,-, în CF nr. 55222, nr. top 4480/1/I, cu titlu de lege.
S-au respins restul capetelor de cerere.
S-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, în rejudecare a reținut că prin Dispoziția de respingere parțială și propunerea privind acordarea de despăgubiri nr. 6995 din 18.07.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului C-N, dată în soluționarea notificării înregistrate sub nr. 2079/08.11.2001, ce a format obiectul dosarului intern nr. 2210, s-a respins cererea formulată de antecesoarea reclamantei pentru cota de teren aferentă apartamentului nr. 1 din imobilul situat în-, întrucât revendicatoarea nu face dovada proprietății asupra acestuia și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la preluare pentru imobilul construcție situat în C-N-. 1.
S-a reținut în considerentele dispoziției atacate faptul că imobilul revendicat a trecut în proprietatea Statului în baza Legii nr. 4/1973, prin Decizia nr. 247 din 05.08.1988 Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului C, cu plata despăgubirilor legale în sumă de 77.044 lei pentru construcție de la, proprietara construcției, terenul fiind preluat la stat în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, potrivit înscrierilor din CF nr. 14970, iar apartamentul a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 foștilor chiriași.
Dispoziția atacată a fost dată de pârât pe parcursul soluționării prezentei cauze iar prin aceasta s-a recunoscut calitatea antecesoarei reclamantei la măsuri reparatorii pentru imobilul din litigiu în temeiul legii speciale, astfel încât capetele de cerere formulate inițial prin acțiune privind constatarea preluării abuzive și anularea deciziei de preluare au rămas fără obiect.
În ceea ce privește precizarea de acțiune și care vizează dispoziția emisă de primar în soluționarea notificării, se constată că aceasta a fost atacată atât în ceea ce privește măsura acordării de despăgubiri pentru apartamentul nr. 1 din imobil, preluat de al antecesoarea reclamantei, cât și cererea de respingere a acordării măsurilor reparatorii pentru terenul aferent acestuia.
Cu privire la apartament, deși s-a susținut de către pârât faptul că acesta nu este liber, fiind înstrăinat foștilor chiriași în temeiul legii nr. 112/1995, pârâtul nu a fost în măsură să probeze aceste susțineri. Astfel, contractul de vânzare-cumpărare depus la fila 26 din dosar, se referă la apartamentul nr. 2 din imobilul situat în-, iar potrivit evidențelor actuale de carte funciară, reiese faptul că apartamentul nr. 1 din imobil este înscris în CF 55222 C-N, nr. top. 4480/1/I, în favoarea Statului Român în administrarea Consiliului Local al mun. C-
Constatând astfel că nu există nici un impediment pentru ca imobilul-apartament să poată fi restituit în natură reclamantei, această măsură reprezentând regula în ceea ce privește măsurile speciale reparatorii, prevăzute în dispozițiile Legii nr. 10/2001, Tribunalul în temeiul dispozițiilor art. 26 din acest act normativ, a admis în parte acțiunea civilă, a anulat în parte dispoziția atacată, în ceea ce privește punctul 2 al acesteia, a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a imobilului apartament și, de asemenea, întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al acesteia, reținând faptul că apartamentul are o identificare de sine stătătoare în evidențele de carte funciară, iar acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu proprietarul tabular.
Calitatea reclamantei de moștenitoare a autoarei notificării reiese potrivit actelor de stare civilă depuse la filele 14-15 din dosarul nr- al Tribunalului Cluj.
În ceea ce privește terenul aferent acestui apartament, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, acesta se identifică în 14970 C, nr. top. 4480/1, și are o suprafață de 340. pe acest teren fiind edificată construcția apartament, cu suprafața de 57. și alte două construcții, magazie, în suprafață de 4. pe fundație de beton, pereți tablă și depozit în suprafață de 10 mp, pe fundație de beton, pereți tablă.
Potrivit evidențelor din CF 14970 C, antecesoarea reclamantei și-a întabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului cu Încheierea de CF 4785/1978, în baza Sentinței civile nr. 5137/1977 a Judecătoriei Cluj -N, cu titlu de moștenire ca bun propriu, iar în ceea ce privește terenul aferent, acesta a trecut în proprietatea Statului român în baza art. 30 din Legea nr. 58/1974, reclamanta dobândind un drept de folosință pe durata existenței construcției.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile ale căror regim juridic este reglementat prin legea fondului funciar nr. 18/1991. Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din acest din urmă act normativ, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor ca efect al preluării în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai drepturilor de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Textul aliniatului 4 precizează că rămân aplicabile dispozițiile art. 23 ale Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, reținând faptul că regimul juridic al terenurilor nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001, acesta fiind supus reglementării prevăzute prin dispozițiile art. 36 alin. 3 cu aplicarea art. 23 din Legea nr. 18/1991, cererea formulată în prezenta cauză, având ca obiect restituirea terenului, a fost respinsă.
Raportat la prevederile art. 274.pr.civ. reclamanta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Constatând însă că suma solicitată cu titlu de cheltuieli reprezintă contravaloarea raportului de expertiză întocmit în cauză, cu privire la teren, iar solicitarea reclamantei de a-i fi restituit acesta nu-și găsește justificarea în prezenta cauză, instanța a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel în termen legal solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată prin restituirea în natură și a terenului aferent apartamentului restituit prin hotărârea instanței de fond, precum și obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că hotărârea instanței de fond în privința modului de soluționare a petitului referitor la restituirea suprafeței de teren aferentă apartamentului nr.1 situat în mun.C N-, jud.C este nefondată și nelegală. În mod greșit instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză deși, expertul numit în cauză nu a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanță, exprimându-și opinia personală că terenul nu se poate restituit în natură deși a arătat că este ocupat doar de construcții provizorii. Pentru lămurirea instanței de fond era absolut necesar să se stabilească dacă construcțiile provizorii edificate pe teren sunt realizate în temeiul unei autorizații de construire, persoana care a edificat construcțiile și dacă acestea au sau nu un caracter definitiv.
Prin cererea înregistrată la data de 02.10.2009 reclamanta și-a completat în fapt și în drept motivele de apel, arătând că pe terenul în litigiu sunt depozitate mai multe obiecte, printre care o gheretă mobilă, fără fundații din beton, un garaj amplasat la nivelul solului, astfel încât terenul este liber și poate fi restituit în natură.
Instanța de fond face o confuzie între dispozițiile legale incidente în cauză și face o trimitere greșită la dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001 susținând că nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991. Aceste prevederi legale nu sunt incidente în speță deoarece antecesoarea reclamantei, la data la care a formulat notificarea în temeiul Legii nr.10/2001, nu era nici proprietarul construcției, nu era beneficiarul dreptului locativ al acestuia și nu avea în folosință terenul astfel încât nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate conform art.36 din Legea nr.18/1991.
Contrar susținerilor primei instanțe, în speță sunt incidente prevederile art.2, art.3 și art.6 din Legea nr.10/2001, terenul aferent apartamentului fiind preluat în mod abuziv de către Statul Român.
Pârâtul Primarul mun.C N și Consiliul Local al mun.C N au declarat apel la data de 17.07.2009 împotriva aceleași sentințe, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, menționând că motivele de apel urmează a fi depuse la dosar până la primul termen de judecată (3, 4).
La data de 05.11.2009 pârâții Primarul mun.C N și Consiliul Local al mun.C N au înregistrat motivele de apel prin care au înțeles să critice temeinicia și legalitatea sentinței primei instanțe susținând că.nr.1 din imobilul situat în C N-, înscris inițial în CF nr.55222, nr.top.4480/1/I, cu în cotă de 48/100 parte înscrise în CF col.nr.55221 din clădirea construită pe parcela din CF nr.14970 a fost vândut numitului în baza contractului de vânzare cumpărare nr.32336/14.01.1997, iar la baza încheierii acestui act a stat contractul de închiriere nr.-/07.03.1991.
Prima instanță în mod greșit a dispus restituirea apartamentului în favoarea reclamantei deoarece dintr-o eroare materială nerectificată încă, în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare mai sus arătat, s-a menționat în loc de.nr.1,.nr.2.
Din evidențele pârâților nu rezultă că.nr.2 din imobilul situat în C N,-, s-ar fi aflat vreodată în proprietatea Statului Român și acesta ar fi putut înstrăina apartamentul unei terțe persoane.
Din planul releveului de la preluare și din schița funcțională anexă la contractul de vânzare cumpărare nr.32336/1997, reiese faptul că este vorba de unul și același apartament compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 cameră alimente, 1 hol, 1 antreu cu în cotă de 48/100 parte, astfel încât dispoziția nr.6995 din 18.07.2007 a fost emisă cu respectarea prevederilor legale (19-20,.31-32).
Prin întâmpinarea depusă la apelurile pârâților, reclamanta a solicitat respingerea acestora, în principal a invocat decăderea pârâților din termenul legal de motivare a apelurilor iar pe fond a solicitat respingerea acestora ca nefondate cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe (42-43).
În susținerea poziției procesuale reclamanta a arătat că pârâții au înregistrat apelurile la data de 17.07.2009, însă primul termen de judecată a fost la data de 08.10.2009, motivele de apel fiind înregistrate de pârâți ulterior primului termen de judecată, respectiv la data de 05.11.2009, la al doilea termen de judecată, motiv pentru care în temeiul art.287 alin.1 și alin.2 pr.civ. se impune decăderea acestora din termenul legal de motivare a apelurilor.
Pe fond, reclamanta a arătat că pretinsa eroare materială indicată de pârâți prin cererile de apel a fost susținută pentru prima dată doar în prezenta cale de atac iar contractul de vânzare cumpărare încheiat de numitul nu îi este opozabil.
Din CF nr.55222 rezultă în mod clar că Statul Român este proprietarul apartamentului nr.1 situat în C N,-.
De altfel, nr.topografic nr.4480/1/1/II menționat în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare nr.32336/1997 nu corespunde cu cel al.nr.1, respectiv nr. topografic 4480/1/I, astfel încât orice modificare adusă contractului existent echivalează cu un nou contract care nu se mai poate executa în prezent întrucât apartamentul în litigiu este revendicat de reclamantă.
Conform art.137 alin.1 pr.civ. Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției decăderii invocată de reclamanta, prin întâmpinare.
Conform art.287 alin.1 pct.3 și alin.2 pr.civ. cererea de apel va cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea decăderii, care poate fi împlinită până cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
Pârâții Primarul mun.C N și Consiliul Local al mun.C N au înregistrat la data de 17.07.2009 apel împotriva sentinței primei instanțe, menționând în cuprinsul cererii că motivele de apel urmează să fie depuse la dosar, până la primul termen de judecată, potrivit art.287 alin.2 pr.civ.
Primul termen de judecată a fost fixat la data de 08.10.2009, termen la care instanța a încuviințat cererea de amânare formulată de reclamanta apelantă, prin avocat, având în vedere că această cerere a fost dovedită potrivit dispozițiilor legale și, de asemenea, a încuviințat cererea de amânare formulată de reprezentanta pârâților apelanți, consilier juridic, privind acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosarul cauzei motivele de apel și înscrisuri în probațiune, astfel încât acest termen de judecată nu poate fi socotit ca fiind prima zi de înfățișare conform art.134 pr.civ. respectiv aceea în care părțile, legal citate pot pune concluzii.
Ulterior, la data de 05.11.2009 pârâții Primarul mun.C N și Consiliul Local al mun.C N au înregistrat la dosarul cauzei o cerere care cuprinde motivele de apel, prima zi de înfățișare în cauză fiind la data de 05.11.2009, considerent pentru care Curtea va respinge excepția decăderii pârâților din dreptul de a motiva apelul întrucât în speță au fost îndeplinite cerințele prevăzute de art.287 alin.1 pct.3 și alin.2 pr.civ.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate de reclamantă și de pârâți, precum și a apărărilor formulate, Curtea în temeiul art.295 pr.civ. reține următoarele:
Asupra imobilului înscris în CF nr.14970 C, nr.top.4480, casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu 2 camere, 2 bucătării, baie, pod și pivniță, situată pe terenul din- în suprafață de 185 stj.p., s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept moștenire, ca bun propriu, în baza sentinței civile nr.5137/1977, dosar nr.3603/1977 al Judecătoriei Cluj N, în favoarea numitelor și, în părți egale.
Ulterior, în baza art.30 din Legea nr.58/1974, asupra terenului de sub s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept lege în favoarea Statului Român și în administrarea GIGCL jud.C, iar asupra cotei de 85/666 parte s-a intabulat dreptul de folosință pe durata existenței construcției, cu plata taxei anuale prevăzută de Legea nr.4/1973, în favoarea acelorași proprietare tabulare.
Prin încheierea CF nr.5531/18.07.1983, în baza sentinței civile nr.4253/1983 a Judecătoriei Cluj N și a planului de împărțire vizat, construcția de sub, s-a dezlipit din această carte funciară și s-a transformat în proprietate pe apartamente, cu transcriere în CF col.nr.55221 și CF ind.nr.55222-52223, terenul rămânând înscris în această CF cu situația de carte funciară neschimbată.
Prin încheierea de CF nr.2351/09.04.1987, s-a înscris asupra cotei de parte din cota de 85/666 parte, din terenul mai sus menționat, dreptul de folosință pe durata existenței construcției în favoarea numitei.
Asupra imobilului înscris în CF nr.55222 C N, nr.top.4480/1/I,.nr.1 compus din: 2 camere, 1 bucătărie, 1 baie, 1 de alimente, 1 hol, 1 antreu, cu de 48/100 parte, înscrise în CF col. nr.55221 din clădirea construită pe terenul înscris în CF nr. 14970, fost înscris sub, dreptul de proprietate în favoarea proprietarei tabulare, cu titlu de moștenire și partaj, ca bun propriu, prin încheierea de carte funciară nr.5531/18.07.1983.
Ulterior, prin încheierea de carte funciară nr.6417/02.05.2000 se înscrie dreptul de proprietate cu titlu de drept lege, Legea nr.4/1974, în favoarea Statului Român și în administrarea Consiliului Local al mun.C N, în baza deciziei nr.247/05.08.1998 a Consiliului Popular al jud.C - Comitetul Executiv.
Fosta proprietară tabulară a solicitat Primăriei mun.C N, prin notificarea expediată sub nr.2097/08.11.2001 prin BEJ, restituirea în natură a imobilului situat în C N-,.nr.1, precum și a terenului aferent înscris în CF nr.55222 și CF nr.14970 C
Prin contractul de vânzare cumpărare nr.32336/14.01.1997, între Consiliul Local al mun.C N și numitul, acesta din urmă a dobândit dreptul de proprietate asupra.nr.2 situat în C N- cu nr.top.4480/1/1/II, CF nr.55222, compus din 2 camere, cu o suprafață utilă de 70,71 mp. precum și cota indiviză de 48%, corespunzătoare cotei de 100/208 mp. din terenul aferent construcției pentru prețul de 20.135.930 lei (28-29).
Deși pârâții apelanți au învederat instanței că, în realitate, apartamentul înstrăinat prin contractul de vânzare mai sus menționat este.nr.1 și nu.nr.2 așa cum a fost menționat dintr-o eroare materială în cuprinsul contractului, aceștia nu au reușit să dovedească, în condițiile art.1169 civ. această împrejurare.
De altfel, din compararea înscrisurilor intitulate "schiță funcțională" a.nr.1 și.nr.2 situate în construcția din C N- rezultă fără echivoc că este vorba de 2 apartamente distincte și nu de un singur apartament, așa cum în mod greșit susțin pârâții apelanți, suprafața utilă a celor două apartamente fiind diferită, respectiv suprafața utilă a.nr.1 este de 76,94 mp, iar suprafața utilă a.nr.2 este de 70,71 mp. dar și nr. topografice sunt diferite. (23, 30).
În cauză, la prima instanță a fost efectuată o expertiză tehnică topografică, prin care s-a constatat că terenul în litigiu este înscris în CF nr.14970 C, cu nr.top.4480/1, cu suprafața de 340 mp. pe care este edificată construcția în suprafață de 57 mp. înscrisă în CF nr.55222, cu nr.top.4480/1/ Pe acest teren sunt edificate construcții definitive (casa) cât și provizorii (magazie, depozit) terenul nefiind afectat de lucrări de amenajare tehnică, detalii de sistematizare sau servituți legale, însă nu poate fi restituit în natură fiind ocupat de construcții.
Deși reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză instanța de fond a respins aceste obiecțiuni având în vedere concluziile raportului de expertiză apreciind că nu se impune întocmirea unui tabel de mișcare parcelară, construcțiile menționate de expert având un caracter provizoriu.
În apel, pentru lămurirea situației de fapt a terenului în litigiu instanța a dispus completarea raportului de expertiză cu întocmirea unui tabel de mișcare parcelară.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară completat și întocmit de expert, terenul în litigiu înscris în CF nr.14970 C, are în realitate suprafața de 686 mp. față de suprafața de 665 mp. înscrisă în cartea funciară considerent pentru care expertul face propuneri de rectificare a suprafeței imobilului teren cu nr.top.4480/1. Totodată expertul arată că pe terenul aferent construcției există construcții provizorii constând în magazie și depozit care au fost edificate fără autorizație de construire (47-62,.70-75).
Conform art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele ale căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr.1/2000, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și al celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor ca efect al preluării în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, trec în proprietatea actualilor titulari ai drepturilor de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor. Textul aliniatului 4 precizează că rămân aplicabile dispozițiile art. 23 ale Legii nr. 18/1991.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că, în mod greșit instanța de fond a stabilit că terenul aferent apartamentului nr.1 face obiectul Legii nr.18/1991 deși acest teren era situat în intravilanul mun.C N, atât la data preluării abuzive, cât și la data notificării, iar în plus antecesoarea reclamantei nu avea calitatea de proprietar al imobilului construcție și nici aceea de titular al dreptului de folosință a terenului aferent acesteia astfel încât nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției în baza art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991.
Având în vedere prevederile art.9 din Legea nr.10/2000 potrivit cărora, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini, Curtea constată că terenul în litigiu aferent.nr.1, reprezintă un teren liber întrucât construcțiile menționate de expert au caracter provizoriu fiind edificate fără autorizație de construire, conform art.10 alin.5 din Legea nr.10/2001 astfel încât poate fi restituit în natură.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea, în temeiul art.296 pr.civ. va admite apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 252 din 23.04.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că, în temeiul art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 va admite în totalitate acțiunea precizată, va anula Dispoziția nr. 6995/18.07.2007, emisă de PRIMARUL MUN. C-N și în ceea ce privește modalitatea de soluționare a notificării nr.2097/08.11.2001, formulată de antecesoarea reclamantei, cu privire la cota parte de teren aferentă apartamentului nr.1 din imobilul situat în C-N,- și
va dispune restituirea în natură, în favoarea reclamantei a cotei reale de 320/666 parte din terenul cu nr. top. 4480/1 din CF nr. 14970 C, aferent apartamentului nr.1 din imobilul situat în C-N,-, înscris în CF nr.55222 C, nr.top.4480/1/I, format din 2 camere, bucătărie, de alimente, hol și antreu, cu părțile indivize comune de 48 % înscrise în CF col.nr.55221
În conformitate cu prevederile art.20 și art.22 din Legea nr.7/1996 republicată, Curtea va dispune întabularea în CF nr. 14970 C, nr.top.4480/1, a dreptului de proprietate al reclamantei asupra cotei reale de 320/666 parte din terenul aferent nr.top.4480/1, cu titlu de drept lege, în baza Legii nr. 10/2001 și va înlătura din sentință dispoziția referitoare la menținerea Dispoziției nr. 6995/18.07.2007 în ceea ce privește respingerea cererii pentru teren, respingerea restului petitelor, menținând restul dispozițiilor din sentință.
În conformitate cu art.298 pr.civ. coroborat cu art.274 alin.1 pr.civ. va obliga pârâții PRIMARUL MUN. C-N și STATUL ROMÂN, PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUN. C-N, în solidar, aflați în culpă procesuală, să plătească reclamantei suma de 1.650 lei cheltuieli de judecată în fond reprezentând onorariu avocațial și onorariu expert.
În baza art.296 pr.civ. va respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții STATUL ROMÂN, PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUN. C-N și PRIMARUL MUN. C-N, în contra aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 252 din 23.04.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, după cum urmează:
Admite în totalitate acțiunea precizată.
Anulează Dispoziția nr. 6995/18.07.2007, emisă de PRIMARUL MUN. C-N și în ceea ce privește modalitatea de soluționare a notificării nr.2097/08.11.2001, formulată de antecesoarea reclamantei, cu privire la cota parte de teren aferentă apartamentului nr.1 din imobilul situat în C-N,-.
Dispune restituirea în natură, în favoarea reclamantei a cotei reale de 320/666 parte din terenul cu nr. top. 4480/1 din CF nr. 14970 C, aferent apartamentului nr.1 din imobilul situat în C-N,-, înscris în CF nr.55222 C, nr.top.4480/1/I, format din 2 camere, bucătărie, de alimente, hol și antreu, cu părțile indivize comune de 48 % înscrise în CF col.nr.55221
Dispune întabularea în CF nr. 14970 C, nr.top.4480/1, a dreptului de proprietate al reclamantei asupra cotei reale de 320/666 parte din terenul aferent nr.top.4480/1, cu titlu de drept lege, în baza Legii nr. 10/2001.
Înlătură din sentință dispoziția referitoare la: menținerea Dispoziției nr. 6995/18.07.2007 în ceea ce privește respingerea cererii pentru teren, respingerea restului petitelor.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Obligă pârâții PRIMARUL MUN. C-N și STATUL ROMÂN, PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUN. C-N în solidar, să plătească reclamantei suma de 1.650 lei cheltuieli de judecată în fond.
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții STATUL ROMÂN, PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUN. C-N și PRIMARUL MUN. C-N, în contra aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
--- - --- -
GREFIER
- -
RED./MB
02.03.2010/6 ex.
jud.fond:
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
