Speta Legea 10/2001. Decizia 36/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 36.
Ședința publică de la 09.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.869 din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și intimații-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL și PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți, și prin avocat ce depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr.- din 24.11.2009, lipsind apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL și intimații-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL și PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul intimaților-reclamanți, și, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimaților-reclamanți, și, pune concluzii de respingere a apelului astfel cum a fost formulat și motivat de apelantul-pârât, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică. Totodată, învederează instanței că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile pe calea unei acțiuni separate.
Curtea reține apelul în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B la data de 24.03.2009, sub nr-, reclamanții, (fostă ), (fostă ), și (fostă ), au chemat în judecată pe pârâții Municipiul B, prin Primarul General, Primăria Mun. B, prin Primarul General, și Primarul General al mun. B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună desființarea (anularea) dispoziției nr.4840 din 27.12.2005 și a dispoziției nr.4841 din 27.12.2005 emise de Primarul General al mun. B, ca fiind nelegale și netemeinice, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a contestației se arata că prin Dispoziția nr. 644 din 12.11.2002, emisă de Primarul General al mun. B s-a dispus restituirea în natură câtre reclamanți a terenului în suprafață de 504 mp, situat în B, fosta-, sectorul 6, care s-a identificat conform planurilor topografice anexă la nota de constatare, predarea-primirea bunului făcându-se prin proces-verbal nr. 27.806 din 09.06.2003.
În mod surprinzător și nejustificat, după aproape trei ani de zile de la intrarea în circuitul civil a bunului ce le-a fost restituit în temeiul nr.10/2001, se emit de către Primarul General al mun. B dispozițiile nr. 4840/27.12.2005 și 4841/27.12.2005, prin care se revocă Dispoziția nr.644/ 12.11.2002 a Primarului General al mun. B, și se dispune respingerea notificării lor privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 504 mp, acordându-se măsuri reparatorii in echivalent.
Această modalitate de revocare a unei dispoziții care constituie un titlu de proprietate, după ce bunul restituit a intrat în circuitul civil este nelegală și constituie un abuz din partea organului administrativ care a emis dispoziția anterioară.
Precum se cunoaște, dispoziția emisă are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executor conform art.23 alin.4 din Legea nr. 10/2001. Ca urmare, revocarea sau anularea ulterioară a dispoziției de restituire în natură nu se mai poate realiza pe cale administrativă, deoarece pârâții din cauza de față nu mai puteau dispune de un bun restituit în proprietate persoanelor îndreptățite care au formulat notificare conform dispozițiilor nr.10/2001. Așa fiind, dispozițiile de revocare emise ulterior sunt nelegale și neîntemeiate.
În drept, s-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 25 și urm. din nr. 10/2001 (republicată).
Prin SC nr. 869/ 18.06.2009 Tribunalul Baa dmis actiunea si a dispus anularea dispozitiilor nr. nr. 4840/27.12.2005 și nr. 4841/27.12.2005, emise de Primarul General al Municipiului
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prezenta contestație este depusă în termenul legal de 30 de zile, având în vedere că din actele dosarului nu rezultă o comunicare anterioară către reclamanți a dispozițiilor contestate.
Susținerile pârâților referitoare la comunicarea acestora, la data de 16.03.2006, către, nu sunt atestate de înscrisurile depuse la dosar, iar "nota" de la fila 86 din dosar, care ar putea reprezenta dovada de comunicare la care se referă pârâții, nu arată expres ce anume dispoziții s-au ridicat.
Asupra fondului, tribunalul retine că prin Dispoziția nr. 644 din 12.11.2002, emisă de Primarul General al Municipiului B, s-a dispus restituirea în natură câtre reclamanți a terenului în suprafață de 504 mp, situat în B, fosta-, sectorul 6, predarea-primirea bunului făcându-se prin procesul-verbal nr. 27.806 din 09.06.2003 ( filele 7-9 ).
Ulterior, Primarul General al Municipiului Bae mis Dispozițiile nr. 4840/27.12.2005 și 4841/27.12.2005, prin care s-a revocat Dispoziția nr.644/ 12.11.2002 a Primarului General și s-a dispus respingerea notificării reclamanților privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 504 mp, acordându-se măsuri reparatorii prin echivalent.
Conform prevederilor art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
Dispoziția prin care s-a restituit contestatorilor în natură imobilul pentru care au formulat notificare este un act administrativ jurisdicțional care a intrat în circuitul civil, a produs efecte juridice și nu poate fi revocată unilateral de către organul emitent, indiferent de motivele existente, ci doar pe calea unei acțiuni în justiție, în condiții de contradictorialitate și cu respectarea dreptului la apărare al persoanelor interesate, care s-au prevalat de respectiva dispoziție ca fiind titlul lor de proprietate.
Reține instanța că pentru soluționarea cauzei trebuie să se aibă în vedere și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prevederile art. 41 din Constituția României și art. 1 din primul protocol adițional la Convenția menționată, privind dreptul fundamental la proprietate și respectul bunurilor, precum și dispozițiile art. 20 din Constituția României, conform cărora în materia drepturilor fundamentale ale omului, nu numai textul legilor interne, inclusiv ale Constituției României, trebuie să respecte convențiile internaționale la care România este parte, dar și interpretarea și aplicarea acestora trebuie să fie conformă acestor norme internaționale, în caz de conflict având prioritate norma internațională.
Apreciază tribunalul, raportat la jurisprudența Curții că reclamanții aveau un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, întrucât dreptul lor, recunoscut prin dispoziția desființată, nu era revocabil, iar aceștia s-au putut bucura de posesia bunului lor în liniște, ca proprietari legitimi, din 12.11.2002 până în prezent.
Față de considerentele expuse, apreciind că pârâții nu puteau proceda la revocarea unilaterală a dispoziției ce reprezintă titlu de proprietate al contestatorilor, fără a aduce astfel o gravă atingere siguranței raporturilor juridice, instanța a admis acțiunea formulată, dispunand anularea Dispozițiilor nr. 4840/27.12.2005 și nr. 4841/27.12.2005, emise de Primarul General al Municipiului
Împotriva acestei hotarari a declarat apel parata, criticand sentinta pronuntata pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea cererii se arata ca dispoziția contestată a revocat dispozițiile inițiale de restituire în natură a imobilului în litigiu, întrucât ulterior emiterii primei dispoziții a rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută anterior, în sensul că s-a constatat că imobilul a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 289/1988 privind aprobarea unor măsuri pentru începerea execuției la unele obiective de investiții ale Ministerului Industriei Alimentare (obiectivul ce a fost realizat, construcțiile fiind demolate), însă ulterior în anul 1990, în baza acestui regim juridic, terenul a intrat în patrimoniul societății de stat potrivit art. 20 din Legea nr. 15/1990.
După privatizare a obținut Certificat de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria - nr. 2317, eliberat de Ministerul Agriculturii și alimentației în baza Legii nr. 15/1990 și a HG nr. 834/1991 intabulat în Cartea Funciară nr. 4330 cu încheierea nr. 800/19.02.2000, înscris ce se regăsește în dosarul ce a stat la baza emiterii dispoziției contestate și depus la dosarul cauzei.
astfel cum se reține și în adresa comunicată de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților are titlu de proprietate și asupra construcțiilor existente pe teren dobândit prin accesiune imobiliară în baza sentinței civile nr. 3253/27.03.2000. Dosar nr. 3377/2000 al Judecătoriei Sectorului 6 B și deciziei nr.732/21.03.2001, Dosar nr. 4523/2000 al tribunalului București Secția a V-a civilă și de contencios Administrativ, intabulat în Cartea Funciară nr. 4330 cu încheierea nr. 10849/03.10.2001
In mod gresit constat instanta de fond nelegalitatea dispoziției contestate fără a ține seama de înscrisurile nou apărute după emiterea celor două dispoziții de restituire, înscrisuri în raport de care rezulta o altă situație de fapt, ce face conform disp. Art. 9 și urm din Legea nr. 10/2001 imposibila restituirea în natură a imobilului către contestatori. In acest sens instanta trebuia sa aiba in vedere ca exista un alt proprietar pe terenul în discuție.
Referirile făcute de către instanța de judecată la prevederile art. 25 din legea nr. 10/2001 nu au nici un fel de relevanță, câtă vreme, conform prevederile art. 28.3 din normele date în aplicarea Legii nr. 10.2001, revocarea unei dispoziții de aprobare a restituirii în natură poate fi făcută până la efectuarea formalităților de publicitate imobiliară de către noul proprietar, lucru ce nu a avut loc în speța de față.
Efectuarea formalităților de publicitate imobiliară, nu se rezuma la emiterea procesului-verbal de punere în posesie de către Administrația Fondului Imobiliar, ci la intabulare, înscrierea bunului în Cartea Funciară.
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei apelate, prin prisma si a motivelor de apel invocate, Curtea retine urmatoarele:
Imobilul ce face obiectul cauzei a fost restituit in natura contestatorilor in baza dispozitiei nr. 644/ 12.11.2002 emisa de Primaria Municipiului B, iar ulterior, in baza Dispozitiei nr. 4840/27.12.2005 s-a dispus revocarea primei hotarari de restituire, motivat de faptul ca imobilul -teren a intrat in proprietatea statului in baza Decretului nr. 289/ 1988 privind aprobarea unor masuri pentru inceperea executiei la unele obiective de investitii ale Ministerului Industriei Alimentare, iar ulterior a trecut in patrimoniul societatii de stat SC SA, care dupa privatizare a obtinut certificat de atestare a Dreptului de Proprietate asupra terenurilor seria M nr.2317/2000 eliberat de Ministerul Agriculturii si Alimentatiei, in baza Lg. 15/1990 si HG 834/1991.
Prin Decizia nr. 4841/ 27.12.2005 emisa de Primaria Municipiului B s-a dispus respingerea notificarii formulate de contestatori in baza Legii 10/2001 si au fost acordate masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul ce a facut obiectul notificarii.
In cauza sunt aplicabile prevederile art. 25 alin 4 din Legea 10/2001, care reglementeaza regimul juridic al actelor de restituire in natura emise in baza legii speciale.
Din interpretarea acestor prevederi legale rezulta ca dispozitia de aprobare a restituirii in natura a imobilului face dovada dreptului de proprietate al persoanei indreptatite asupra bunului, fiind asimilata inscrisului sub forma autentica. De asemenea, acest act administrativ constituie titlu executoriu, dar numai dupa indeplinirea de catre proprietar a formalitatilor de publicitate imobiliara, cerinta care nu este indeplinita in cauza.
In cuprinsul prevederilor art 25.6 si 25.7 din Normele de Interpretare si aplicare a legii 10/2001, invocate de apelanta, se aduc modificari acestor dispozitii legale, in sensul ca se recunoaste caracterul doveditor al dreptului de proprietate pentru aceste acte numai in conditiile indeplinirii formalitatilor de publicitate imobiliara, iar pe de alta parte se prevede posibilitatea revocarii acestor acte pana la momentul efectuarii formalitatilor de publicitate imobiliara.
Curtea nu va retine aplicabilitatea in cauza a acestor din urma prevederi legale, avand in vedere ca printr-un act normativ cu forta juridica inferioara legii se tinde a se aduce modificari acesteia din urma.
Prin urmare, cum dispozitia de restituire in natura are valoarea unui inscris autentic, aceasta faca dovada deplina a celor retinute in cuprinsul sau pana la momentul desfiintarii acestui act, sanctiune ce nu poate fi aplicata in mod unilateral de catre unitatea emitenta, ci doar in regimul aplicabil actelor autentice si anume pe calea actiunii in justitie, de catre o instanta judectaoreasca, cu respectarea principiului contradictorialitatii si al asigurarii dreptului la aparare al partilor in cauza.
In mod corect a retinut instanta de fond si aplicabilitatea in cauza a prevederilor art 6 din CEDO, art. 1 din Primul Protocol la CEDO, raportat la prevederile art. 20 si art 41 din Constitutia Romaniei.
Astfel, prin emiterea Dispozitiei nr. 644/ 2002 reclamanților li s-a recunoscut în mod retroactiv dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, dispunandu-se restituirea acestuia, iar in baza procesului-verbal de predare -primire a terenului intocmit de s-a procedat la punerea in posesie asupra bunului.
Prin urmare, cum actul de restituire a bunului nu putea fi supus revocarii unilaterale, se poate considera ca reclamantii erau titularii unui bun în sensul art. 1 din Primul Protocol la CEDO.
Emiterea celor doua dispozitii ce fac obiectul contestatiei, cu nerespectarea dispozitiilor legale, reprezintă o privare de bun,constituind o ingerință în dreptul de proprietate al reclamanților. Urmare a acestei ingerinte, reclamanții nu au mai avut posibilitatea de a intra în posesia bunului, de a-l vinde sau de a-l lăsa moștenire, de a consimți o donație sau de a dispune de acesta într-un alt fel. În aceste condiții, Curtea constată că această situație a avut ca efect privarea reclamantilor de proprietatea lor în sensul celei de a doua fraze a primului alineat al articolului 1 din Protocolul nr. 1.
O privare de proprietate rezultând din această normă nu poate să se justifice decât dacă se demonstrează că a intervenit în condițiile prevăzute de lege, pentru cauză de utilitate publică și cu respectarea principiului proporționalității, cerinte care nu au fost indeplinite in cauza.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, "dacă există neconcordanțe între faptele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului,la care România este parte, și legile interne, au prioritate, reglementările internaționale".
Dreptul de proprietate este unul dintre drepturile fundamentale ale omului, astfel că se înscrie în ipoteza prevăzută de art.20 al.2 din Constituție.
Prin urmare Curtea va retine neconcordanta intre prevederile Normelor Metodologice de interpretare si aplicare a Lg. 10/2001 prin care se instituie posibilitatea revocarii dispozitiilor de restituire in natura si prevederile CEDO in materie, acestea din urmă aplicându-se în mod direct și cu prioritate, astfel cum dispune, art.20 al.2 din Constituția României.
de cele mai sus retinute, privind caracterul nelegal al celor doua dispozitii contestate, Curtea apreciaza ca in cauza nu se mai impune o analiza a motivelor care au stat la baza emiterii acestor decizii, precum si a inscrisurilor doveditoare la care se face referire in cuprinsul acestora, inscrisuri care pot fi insa valorificate de partea interesata pe calea dreptului comun.
Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 296.pr.civila va respinge apelul,ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-pârâtMUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERALcu sediul în B, nr. 291-293, sector 6, împotriva sentinței civile nr.869 din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, (fostă ) ambii cu domiciliul ales în B,-, sector 5, domiciliată în B,-, - 24,. 1, parter,. 2, sector 5, (fostă ), cu domiciliul ales în B,-, sector 5 și intimații-pârâțiPRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERALșiPRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUIambii cu sediul în B, nr. 291-293, sector 6, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. SP
Tehnored. AP
9 ex. / .
Secția a III-a civilă
Jud. fond:
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
