Speta Legea 10/2001. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.37/
Ședința publică din 22 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții pârâți ORAȘUL PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în orașul,-, județ C, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în B,-, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-, sector 5( la sediul ", și Asociații"), împotriva sentinței civile nr. 1600 din 2.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 886/2004), având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții pârâți reprezentați de dl. avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 41/2008 - Baroul Constanța și intimatul reclamant reprezentat de dl. avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 13308/2008 - Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul apelanților pârâți depune la dosar documentația solicitată autorității locale respectiv raportul de evaluare a terenurilor ce pot fi acordate în compensare în zona din și un raport de evaluare pentru unul din cele 10 terenuri acordate în compensare, cu titlu exemplificativ. Singura problemă este că trebuie realizată evaluarea suprafeței corespondente ce poate fi dată în compensare intimatului reclamant de către un expert agreat de autoritatea locală, pe cheltuiala reclamantului, pentru a se stabili echipolența dintre terenuri.
În ce privește acest din urmă aspect, avocatul intimatului reclamant apreciază că este de competența primăriei să realizeze evaluarea terenului ce poate fi dat în compensare, pe cheltuiala acesteia și nu a reclamantului. Dacă apelanții nu plătesc expertiza, nu se poate soluționa amiabil procesul.
Având din nou cuvântul, avocatul apelanților pârâți susține că valoarea terenului se stabilește în funcție de poziția terenului și că nu primăria este cea care trebuie să suporte costul raportului de evaluare. De altfel reclamantul nu a deschis această procedură prin formularea unei cereri în acest sens.
În replică apărătorul intimatului reclamant susține că procedura se deschide la instanță și că primăria trebuie să suporte cheltuielile ocazionate de evaluarea terenului ce poate fi acordat în compensare.
Reținând că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelanții pârâți, apărătorul acestora pune concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat, susținând în esență că în mod eronat instanța de fond a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale Consiliului Local și Orașului întrucât Primarul era titularul obligației raporturilor deduse judecății. În ce privește fondul cauzei, nu s-a făcut dovada identității imobilului revendicat cu cel existent în locația pretinsă, autorul reclamantului nu se regăsește în matricola fiscală, imobilul respectiv nu a aparținut niciodată autorului reclamantului.
Pentru intimatul reclamant se solicită de către apărătorul acestuia respingerea excepțiilor invocate apreciind că cei doi pârâți au calitate procesuală pasivă pe de o parte pentru că actele emise potrivit Legii 10/2001 sunt ale unității administrativ-teritoriale, iar pe de altă parte pentru că se pune problema acordării de teren în compensare, consiliul local fiind cel care avizează propunerile de acordare de măsuri reparatorii.
În referire la fondul pricinii, pune de asemenea concluzii de respingere a apelului pentru că s-a făcut dovada proprietății, a calității de persoană îndreptățită la restituire, aspecte recunoscute de altfel de către pârâți din moment ce au fost de acord cu atribuirea de teren în compensare.
Nu solicită cheltuieli de judecată întrucât își rezervă dreptul de a le cere pe cale separată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La 18.06.2004, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL și ORAȘUL prin Primar, restituirea în natură a imobilului situat în orașul,- - 16A, jud. C, compus din teren în suprafață de 901,15. sau acordarea în compensație a suprafeței de teren în altă zonă disponibilă a localității, cu consecința anulării deciziei nr. 417/26.05.2004 emise de primar.
În considerente, reclamantul a arătat că împreună cu fratele său a notificat autoritatea locală la 4.06.2001, prin Biroul Executorului Jud. -, în vederea restituirii în natură a terenului ce a aparținut tatălui lor, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 31196/24.08.1939 ( transcris sub nr. 2796/1939 ).
S-a susținut că acest imobil a intrat în posesia statului în anul 1954, printr-o deposedare abuzivă, terenul fiind oferit lui escu și în baza Decretului nr. 493/1954, care au construit și o locuință, ocupând aproape integral terenul.
Reclamantul a menționat că de la data notificării au primit mai multe oferte de la autoritățile locale, referitoare la plata unor despăgubiri sau acordarea în compensare a suprafeței de teren în altă zonă disponibilă a localității; în acest sens a fost depusă în scris opțiunea conform adresei înregistrate sub nr. 2251/04.03.2004 la consiliul local.
S-a apreciat că decizia nr. 417/26.05.2004, emisă ulterior acestor demersuri, prin care se invocă nedovedirea proprietății,ulterior anului 1939 și faptul că în matricola fiscală nu se menționează,trecere făcută fără titlu, precum și că terenul ar fi altul decât cel solicitat, este nelegală și neîntemeiată.
Orașul și Consiliul Local au invocat, prin întâmpinare, în principal, excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că deciziile, fiind emise de Primar în condițiile Legii nr. 10/2001, nu pot avea calitate procesuală entitățile chemate în judecată.
Asupra fondului, s-a susținut că imobilul revendicat nu se identifică în locul solicitat, anume poligonul D lotul 2, întrucât din analiza proceselor-verbale nr. 157/25.01.1954 privind suprafața de 300. situată în Plaja Nouă și nr. 165/25.01.1954 privind suprafața de 478 mp situată în careul XI, lot 7 ( ambele întocmite pe numele ) se poate constata că acestea se referă la suprafețe diferite de cea solicitată.
Autoritățile pârâte au mai arătat că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 9/febr. 1995 s-a respins cererea similară formulată în temeiul Legii nr. 18/1991.
Excepțiile au fost respinse prin încheierea interlocutorie din 28.09.2004.
Prin adresa nr. 10454/19.11.2004 au fost comunicate instanței date referitoare la situația juridică a imobilului ( fila 79 ).
S-a consemnat, astfel, că terenul solicitat, aflat în intravilanul localității, se identifică în Registrul cadastral pe anii 1932 - 1938 în careul XLII, lotul 19, fiind în suprafață de 967. cu următoarele vecinătăți: N - lotul 18 ( propr. ), S - Bd. -iei, E - propr., consiliul local, V - str. 9 -.
Autoritatea locală a arătat, totodată, că prin Decretul nr. 493/1954, terenul a fost atribuit coloniștilor pentru locuințe, fiind ridicate două construcții autorizate aparținând lui escu și escu.
Deși a fost încuviințată efectuarea în cauză a unei expertize topografice, de identificare a terenului menționat, lucrarea nu a putut fi realizată, iar reclamantul nu și-a exprimat poziția procesuală în raport de această situație.
Asupra excepțiilor vizând lipsa calității procesuale pasive instanța de fond a reținut următoarele:
Orașul a invocat, în susținerea excepției, că autoritatea care
are atributul emiterii dispozițiilor în temeiul Legii nr. 10/2001 este Primarul, astfel că titularul obligației nu este orașul, ca entitate cu personalitate juridică.
Această motivare a fost însă înlăturată conform încheierii pronunțate la 28.09.2004, întrucât art. 66 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 prevede că primarul este șeful administrației publice locale, iar conform art. 67, el doar reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu terții.
Pe cale de consecință, nu are relevanță faptul că primarul are, conform Legii nr. 10/2001, atributul derivat din calitatea sa de reprezentant legal al entității cu personalitate juridică; acest atribut vine de altfel în concordanță cu poziția dată primarului în contextul administrației publice locale, însă actele emise sunt ale comunei sau orașului pe care primarul le reprezintă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local, instanța a avut în vedere că în raport de art. 38 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, acestei autorități îi revin atribuții de avizare a eventualelor propuneri vizând acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 prin teren echivalent; în raport de aceste considerente, a fost înlăturată și această apărare formulată de consiliul local.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 1600 din 2.10.2007 prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local și Orașul prin Primar.
A fost anulată decizia nr. 417/26.05.2004 de respingere a notificării nr. 386/04.06.2001 și au fost obligați pârâții să acorde reclamantului în compensare un alt teren, corespunzător valorii de piață a terenului în suprafață de 901,15. situat în orașul,- - 16A.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții și în baza notificării nr. 386 din 4.06.2001 au solicitat Consiliului Local al orașului restituirea în natură a imobilului situat în orașul,--16A, județul C, compus din teren în suprafață de 901,15.
Reclamantul s-a legitimat ca succesor legal al lui, în baza certificatului de moștenitor nr. 371 din 23.02.1994 emis de către fostul notariat de Stat Sector 1 B, precum și cu certificatul de moștenitor nr. 66/ din 2.04.1998 emis de către.
Autorul a dobândit în proprietate imobilul în litigiu, conform contractului de vânzare-cumpărare cu nr. 31196 din 24.08.1939.
Între și a fost încheiat contractul de cesiune de drepturi litigioase cu privire la acest imobil.
Conform art. 25 din Legea nr. 10/2001 Primarul Orașului, soluționând notificarea a emis decizia cu nr. 417 din 21.05.2004, prin care a respins această notificare întrucât și nu au făcut dovada proprietății și a folosinței.
Instanța de fond, după administrarea de probe. A concluzionat că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001, pentru imobilul în litigiu.
Întrucât imobilul în litigiu, a cărui restituire a solicitat-o, nu este liber, a obligat pârâții să acorde reclamantului în compensare un alt teren corespunzător valorii de piață a terenului în suprafață de 901,15. situat în,--16A
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 1600 din 2.10.2007, au declarat apel Primarul Orașului, Orașul și Consiliul Local, ca fiind nelegală și netemeinică.
Critica hotărârii apelate se referă la următoarele aspecte:
- Respingerea în mod eronat a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local și Orașul prin Primar.
- Pe fondul cauzei, instanța în mod eronat a interpretat dispozițiile legii speciale, întrucât reclamantul intimat nu a făcut dovada proprietății imobilului și a folosinței imobilului.
Prin urmare, nu a făcut dovada identității imobilului a cărui proprietate o revendică, cu cel existent în locația pretinsă.
Față de cele menționate mai sus, apelanții au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
1) Calitatea procesuală pasivăpresupune existența identității între persoana chemată în judecată - pârâtul - și subiectul pasiv al raportului obligațional dedus judecății. Cu alte cuvinte, analizarea calității procesuale pasive se va realiza implicit și prin raportare la obiectul pretențiilor și specificul acțiunii.
Cererea care a format obiectul dosarului de față a vizat o acțiune întemeiată pe dispozițiile speciale ale Legii 10/2001, ea urmărind repararea prejudiciului suferit ca urmare a preluării abuzive.
Legea nr. 10/2001, în capitolul III, instituie pentru exercitarea dreptului la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv două etape: una necontencioasă și una contencioasă.
Această lege, în art. 21, stabilește și părțile între care se desfășoară aceste prevederi și anume, persoana îndreptățită la restituire și persoana juridică deținătoare a imobilului.
În art. 20 și 21 din aceeași lege sunt prevăzute categoriile de persoane care sunt obligate la restituirea proprietății, către persoanele îndreptățite, prin dispoziția motivată a organelor de conducere. În art. 21 al.(3) se menționează ca unitate deținătoare unitatea administrativ-teritorială, în speță Orașul ca titular al patrimoniului unității administrativ-teritoriale are calitate procesuală pasivă de a sta în proces.
Consiliul Local al orașului are, de asemenea, calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit art. 21 din legea nr. 215/2001 este o autoritate deliberativă care avizează eventualele propuneri de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent prin compensare cu o altă suprafață de teren în altă zonă disponibilă.
2) Pe fondul cauzei:
În baza art. 22 din Legea 10/2001, reclamantul intimat împreună cu au declanșat procedura necontencioasă, solicitând restituirea în natură a terenului în suprafață de 901,15. situat în orașul, poligonul D, lot 2, județul C, conform notificării nr. 386 din 4.06.2001 prin.
Odată cu notificarea, au fost depuse actele doveditoare și anume: contract de vânzare-cumpărare transcris sub nr. 2796 din 7.09.1939 la Tribunalul Constanța, cu care s-a făcut dovada că autoru7l reclamantului și anume a dobândit în proprietate imobilul în litigiu; acte de stare civilă; certificatele de moștenitor nr. 371/1994 și 66 din 2.04.1998 cu care s-a făcut dovada că este succesorul legal al lui. Ulterior, între și a intervenit contractul de cesiune de drepturi litigioase cu privire la imobilul în litigiu, autentificat sub nr. 2280 din 8.06.2004 la. cu sediul în
În baza art. 25 din Legea nr. 10/2001 Primarul Orașului a emis decizia nr. 417 din 21.05.2004, prin care a fost respinsă notificarea formulată de și cu motivarea că nu s-a făcut dovada proprietății și a folosinței imobilului.
În urma promovării prezentei contestații și a administrării de probe, instanța de fond în mod corect a reținut că reclamantul a făcut dovada proprietății imobilului în litigiu cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 2796/1939.
În cauză a fost administrată proba cu expertiză la instanța de fond și cu supliment la raportul de expertiză efectuat în cauză, care a identificat imobilul în litigiu la adresa indicată de către reclamant și a stabilit că imobilul în litigiu nu este liber, urmând ca cel în cauză să fie despăgubit prin acordarea de teren în compensare.
Cu adresa nr. 99 din 10.02.2010 Primăria orașului a înaintat instanței raportul de evaluare pentru terenurile ce urmează a fi acordate în compensare, propunerile de compensări conform Legii 10/2001, anexa 1 și lotizarea actualizată (plan de situație loturi compensare la Legea 10/2001).
Se mai precizează că pentru reclamantul intimat dispun de un rest de teren liber în pateul P din planul de situație de unde se poate dispune acordarea de teren în compensare, în urma evaluării terenului ce se atribuie în compensare și a vechiului amplasament; reclamantul intimat nu s-a prezentat pentru a evalua terenul pe cale administrativă deși a solicitat termen în acest sens.
Deși i s-a pus în vedere de către instanță administrarea probei cu expertiză pentru evaluarea terenului ce urmează a fi atribuit în compensare, avându-se în vedere valoarea terenului preluat abuziv de către stat, reclamantul intimat a refuzat în mod categoric.
În concluzie, dat fiind cele menționate mai sus, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada proprietății imobilului în litigiu a cărui restituire o solicită, precum și a folosinței acestuia de către autorul lui (fapt ce rezultă din înscrisurile existente la dosar) până la data când acesta a fost preluat abuziv de către stat.
De altfel și apelanții au recunoscut că reclamantul intimat are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001, fapt ce rezultă din înscrisurile existente la dosarul instanței de apel ( fila 166).
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că soluția apelată este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelanții pârâți ORAȘUL PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, cu sediul în orașul,-, județ C, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în B,-, sector 1 și domiciliul procesual ales în B,-, sector 5( la sediul ", și Asociații"), împotriva sentinței civile nr. 1600 din 2.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 886/2004), ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
16.03.2010
Dact.gref.
6 ex./17.03.2010
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Daniela Petrovici
