Speta Legea 10/2001. Decizia 382/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (678/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.382
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de apelantele reclamante și și de către apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1919 din 22.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat, pentru apelantele reclamante, și pentru intimații reclamanți și, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/24.04.2009, emisă de Baroul București -Cabinet Individual, lipsind apelantul pârât Municipiul B prin Primarul General.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelantelor reclamante și al intimaților reclamanți învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, ia act de declarația părților și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelantelor reclamante și al intimaților reclamanți solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul restituirii în natură a imobilului teren și către apelantele reclamante și și acordarea de despăgubiri pentru construcția edificată pe acest teren și pentru construcțiile ce au fost demolate după preluarea imobilului de către stat.
Arată că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Totodată, solicită respingerea apelului promovat de către pârât.
CURTEA,
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17.12.2007, sub nr- pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, reclamanții, și au chemat în judecată MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, solicitând instanței pronunțarea unei sentințe prin care să se constate că imobilele situate în B,-, sector 3 și în-, sector 3, compuse din teren și construcții au fost preluate în mod abuziv de statul român de la autorii lor, să se dispună restituirea în natură a terenurilor și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile care au existat pe aceste terenuri și au fost demolate.
Motivându-și acțiunea reclamanții au susținut că imobilele solicitate prin acțiune au fost proprietatea autorilor lor, au trecut în mod abuziv în proprietatea statului, iar prin mai multe notificări înaintate Primăriei Municipiului B prin intermediul notarului public, s-a solicitat în baza Legii nr.10/2001 restituirea lor.
Încălcând dispoz.art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, Primăria Municipiului B nu a răspuns până la data formulării acțiunii nici uneia dintre notificările formulate de reclamanți, situație în care a fost formulată prezenta cerere.
În drept, au fost invocate de către reclamanți dispozițiile Legii nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.1919/22.12.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, a dispus restituirea în natură către aceștia a terenului în suprafață de 225. situat în B,-, sector 3, și a terenului în suprafață de 487. situat în B,-, sector 3, și acordarea de despăgubiri în cuantum de 174.367 lei pentru construcțiile demolate, care au fost situate la aceste adrese. Prin aceeași sentință s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că imobilele solicitate de către reclamanți prin notificare, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001, au aparținut autorilor acestora și au fost preluate în mod abuziv de către stat, construcțiile existente pe terenurile preluate fiind ulterior demolate.
Pe baza actelor depuse la dosar s-a reținut că doar reclamanții și au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, conform Legii nr.10/2001, celelalte reclamante - și, nefăcând dovada calității lor de succesibili ai foștilor proprietari.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel reclamantele și și pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
Prin motivele de apel formulate de apelantele reclamante s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut lipsa calității acestora de persoane îndreptățite la restituire, în condițiile în care ambele au formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, notificare care are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită, astfel cum prevăd dispozițiile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Prin motivele de apel formulate de apelantul pârât s-a susținut că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea reclamanților, deși termenul de 60 zile de soluționare a notificărilor, prevăzut de Legea nr.10/2001 este un termen de recomandare și nu de decădere, iar dreptul de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită la restituire se dovedesc numai cu acte. Conform art.22 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, aceste acte trebuiau depuse până la data soluționării notificării, iar conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, instanța de fond nu putea acorda despăgubiri bănești și mai ales nu putea obliga apelantul pârât la plata acestora.
Analizând decizia instanței de apel în raport de dispozițiile Legii nr.10/2001 și de criticile formulate de apelantele - reclamante, Curtea va reține că apelul declarat de acestea este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.4 (1) din Legea nr.10/2001 în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote-părți ideale, potrivit dreptului comun.
(2) De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
(3) care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi.
(4) De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Soluționând cererea de restituire formulată de apelantele - reclamante și, instanța de fond a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, reținând că nu au calitate de persoane îndreptățite la restituire și nu pot invoca dispozițiile articolului 4 alin.3 din Legea nr.10/2001, în condițiile în care, în certificatul de moștenitor nr.140/2003 eliberat de pe urma defunctului nu figurează ca succesoare ale acestuia.
Conform certificatului de moștenitor nr.140/24.10.2003 eliberat de BNP, ca supliment la certificatul de calitate de succesor nr.44/17.05.2001 rezultă că unica succesoare a defunctului este, în calitate de fiică și nu există renunțători la succesiune sau persoane străine de succesiune prin neacceptare conform articolului 700 Cod Civil.
Din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că apelantele - reclamante sunt descendenți ai foștilor coproprietari ai imobilului în litigiu și au solicitat prin notificare formulată în condițiile Legii nr.10/2001 restituirea acestuia.
În condițiile în care nu există la dosar înscrisuri care să dovedească acceptarea de către apelantele - reclamante a succesiunilor rămase de pe urma autorilor lor în termenul prevăzut de lege, dar nici înscrisuri din care să rezulte renunțarea expresă a acestora la succesiune în termenul de opțiune succesorală, erau incidente în cauză dispozițiile articolului 4 alin.3 din Legea nr.10/2001, iar notificarea formulată de către acestea avea valoare de acceptare a succesiunii pentru imobilul a cărui restituire se solicita în baza acestei legi speciale.
Textul de lege reglementează expres repunerea în termenul de acceptare a succesiunii pentru succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea prin simpla formulare a notificării în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001 și nu condiționează această repunere de inexistența unui certificat de moștenitor care să fi fost eliberat până la data notificării sau ulterior acestei date, cum în mod eronat a apreciat instanța de fond.
Eliberarea certificatului de moștenitor nr.140/2003 fără citarea legală a apelantei - reclamante, în calitate de fiică a defunctului și a autorului apelantei - reclamante, în calitate de fiu, nu le poate priva pe acestea de beneficiul repunerii în termen prevăzut de articolul 4 alin.3 din Legea nr.10/2001.
De repunerea în termen prin simpla formulare a notificării beneficiază conform textului de lege menționat anterior, astfel cum a fost explicat prin Hotărârea nr.250/07.03.2007 pentru aprobarea Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.10/2001 succesibilii neacceptanți, singurii excluși fiind renunțătorii, de a căror cotă vor beneficia succesibilii acceptanți notificatori, împreună cu cei neacceptanți notificatori, care au fost de drept repuși în termen.
Cu privire la apelul declarat de Municipiul B prin Primarul General, Curtea va reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Termenul de 60 de zile prevăzut de art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 nu este un termen de recomandare, cum se susține de apelantul - pârâtul, ci este un termen imperativ până la care unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra notificărilor formulate în baza acestei legi.
Lipsa unei sancțiuni specifice nerespectării acestui termen nu poate atrage dreptul unității deținătoare de a soluționa notificarea într-un termen stabilit unilateral de ea și fără nici un control legal judiciar.
Prin decizia nr.XX pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a reținut, cu putere obligatorie pentru instanțe, competența acestora de a soluționa pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Din probele administrate în cauză, reținute pe larg în considerentele sentinței instanței de fond a rezultat calitatea autorilor reclamanților de foști proprietari ai imobilelor solicitate prin notificare și caracterul abuziv al preluării acestora de către stat.
soluția instanței de fond, apelantul - pârât nu formulează critici concrete privitoare la probele reținute de prima instanță în justificarea calității reclamanților de persoane îndreptățite la restituire, ci se limitează la a reda cuprinsul dispozițiilor articolului 22 din Legea nr.10/2001, fără a preciza modalitatea în care acestea ar fi fost încălcate de către instanța de fond.
În finalul motivelor de apel, apelantul - pârât a invocat încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005 prin acordarea de despăgubiri reclamanților.
Critica este nefondată și va fi respinsă de instanța de apel, în raport de natura juridică a termenului de 60 de zile prevăzut de articolul 23 alin.1 din Legea nr.10/2001 pentru soluționarea notificărilor și de datele la care reclamanții au notificat Primăria Municipiului
La aceste date erau în vigoare dispoziții legale privind dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea de despăgubiri în cazurile în care acestea nu mai puteau beneficia conform legii de restituire în natură, iar existența acestora a creat reclamanților legitimă, ocrotită de articolul 1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului că vor primi despăgubirile prevăzute de lege.
Nesoluționarea notificărilor acestora în termenul prevăzut de lege, imputabilă în exclusivitate apelantului - pârât nu poate aduce atingere acestei speranțe și nu-i poate priva pe reclamanți de obținerea despăgubirilor bănești, în schimbul unor măsuri speciale prevăzute în lege ulterior formulării notificărilor și expirării termenului legal de soluționare a acestora, cu atât mai mult cu cât în repetate rânduri Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că noile măsuri de reparație acordate nu reprezintă o despăgubire efectivă în sensul Convenției.
În consecință, pentru toate considerentele reținute anterior și în raport de dispozițiile articolului 296 Cod Procedură Civilă, Curtea va dispune respingerea apelului declarat de Municipiul B prin Primarul General ca nefondat, va admite apelul declarat de apelantele - reclamante, va schimba în parte sentința instanței de fond, în sensul admiterii și a acțiunii formulată de către acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantele - reclamante, domiciliată în B,-, - 3,.B,.2,.31, sector 1 și, domiciliată în B,-,.1,.1,.3,.13, sector 4, împotriva sentinței civile nr.1919/22.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, intimații - reclamanți, domiciliat în B,-, sector 1 și, domiciliat în B,-, - 14 A,.1,.17, sector 3.
Schimbă în parte sentința, în sensul că admite și acțiunea formulată de apelantele - reclamante și obligă intimata la restituirea în natură a terenului și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată și față de acestea.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, împotriva aceleiași sentințe.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
.//
7 ex./24.06.2009
TB-4 -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
