Speta Legea 10/2001. Decizia 383/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(832/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.383 A
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă SC SA prin lichidator judiciar, împotriva sentinței civile nr.1805 A din 28.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, CONSTATĂ - decedată în prezent, și.
Obiectul cauzei - contestație
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al apelantei-pârâte SC SA prin lichidator judiciar, fără împuternicire avocațială la dosar, avocat, în calitate de mandatar al intimaților-reclamanți, și, în baza procurilor autentificate sub nr.3385/3.10.2006, nr.3325/27.09.2006, nr.3259/22.09.2006, nr.1473/18.09.2006, nr.2499/27.09.2006, aflate la filele 21 - 26, în dosarul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă și intimata - reclamantă, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.420.515/12.06.2009, emisă de Baroul București - Cabinet de Avocat, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că, prin serviciul regiT.ră la data de 10.06.2009, intimata - reclamantă a depus întâmpinare.
Curtea comunică în ședință publică apărătorului apelantei - pârâte un exemplar al întâmpinării.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat, și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelantei - pârâte învederează faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr.10/2001 republicată, coroborate cu cele ale cap. 2 pct. 1 lit. c din HG nr.498/2003, pentru aprobarea Normelor de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 republicată, SC SA avea obligația de a emite o decizie de respingere a notificării nr.6 din 11.04.2006 întrucât petenții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 999,9. situat în B, fosta- (fost str. - -, Raionul ), sect. 5, revendicat și nici că acesta a fost preluat în mod abuziv de către stat de la autorii lor.
Apărătorul apelantei - pârâte mai arată că, în speță, nici în cadrul procedurii prealabile administrative și nici ca urmare a administrării probelor în cadrul dosarului aflat pe rolul instanței de judecată, contestatorii nu au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite la restituire conform dispozițiilor Legii nr.10/2001 republicată. Totodată, învederează faptul că, în mod greșit instanța de fond a reținut în motivarea sentinței pronunțate că SC SA nu a făcut susținerile cu privire la modul de dobândire a terenului, întrucât pentru terenul pe care îl are în proprietate, societatea deține Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria - nr.2196 emis de către Ministerul Industriilor la data de 03.08.1995.
Apărătorul apelantei - pârâte învederează faptul că, sarcina probei proprietății și a dreptului de proprietate la momentul deposedării abuzive revine persoanei care pretinde îndreptățită. De asemenea, mai arată că, SC SA prin lichidator nu a urmărit interese proprii, contrare dispozițiilor Legii nr. 10/2001, ci a urmărit soluționarea corectă și legală a notificării formulate de către contestatori, în acest sens le-a adus la cunoștință faptul că prin actele pe care le-au depus în susținerea notificării, nu fac dovezile necesare pentru a li se restitui imobilul solicitat, s-au întâlnit cu aceștia în vederea clarificării situației de fapt și i-a îndemnat cu bună - credință pentru a obține și alte acte necesare pentru restituirea în natură.
Apărătorul apelantei - pârâte învederează faptul că, sunt surprinși de opinia instanței de fond conform căreia SC SA ar fi trebuit să efectueze expertiză pentru identificarea terenului solicitat, în condițiile în care, din contră, legea prevede expres obligația petenților să facă proba celor susținute. Totodată, mai arată că, în ceea ce privește concluziile raportului de expertiză efectuat de către expertul tehnic judiciar, acestea nu pot fi luate în considerare pentru justa soluționare a cauzei, întrucât opinia expertului nu se întemeiază pe analiza unor documente depuse la dosarul cauzei și care să fi fost emise de autoritățile competente ale statului. De asemenea, menționează că Planul din anul 1995 care nu poartă nici o ștampilă fiind specificată într-un dosar mențiunea "Institutul - B" și nu precizează unde anume se situează terenul revendicat
Apărătorul apelantei - pârâte învederează faptul că, întrucât expertiza s-a bazat pe planuri care nu provin de la instituțiile abilitate ale statului, tot raționamentul și exemplificarea elementelor de referință avute în vedere de către expert șa reconstituirea terenului revendicat nu au relevanță și nu pot fi reținute de către instanță în vederea soluționării contestației. Totodată, mai arată că, însuși contestatorii au înțeles situația terenului revendicat și și-au precizat cererea, în sensul că înțeleg să solicite o restituire prin echivalent, prin acordarea unui alt lot decât cel evidențiat în raportul de expertiză întocmit în cauză, respectiv lotul identificat cu nr. cadastral nr.1871/30/1, teren liber în suprafață de care se află în proprietatea SC SA.
Apărătorul apelantei - pârâte învederează faptul că, instanța de fond a refuzat să acorde terenul solicitat prin precizate și a obligat SC SA să emită o decizie de restituire a lotului identificat prin raportul de expertiză, pronunțând astfel o hotărâre care nu poate fi pusă în executare, întrucât societatea nu poate restitui un teren pe care nu îl dețin în prezent în proprietate. Totodată, maia arată că, în situația în care se va aprecia că intimații - reclamanți îndeplinesc respective condiții, să se dispună acordarea lotului de teren de aceeași suprafață cu cel revendicat (999,89.), situat în B,-, sect. 5. identificat cu nr. cadastral nr.1871/30/1:11, înscris în CF nr.3260, sector 5, care se află în prezent în proprietatea SC SA și nu a celui identificat de către expertul în raportul de expertiză, care nu se află în proprietatea SC SA.
Apărătorul apelantei - pârâte, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat și pe fond respingerea contestației formulată, ca neîntemeiată și menținerea deciziei de respingere a notificării nr.6/11.04.2006, emisă de către SC SA, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că, intimații au făcut dovada calității procesuale active, fiind moștenitorii lui -scu, care, cu actul de vânzare - cumpărare nr.16171 din 9 mai 1940 transcris la Secția notariat a Tribunalului Ilfov sub nr.8008/09.05.1940, a dobândit de la familia terenul situat în B, terenul în suprafață de 999,87. situat atunci în str. - -, com. suburbană, fostă moșie V Mânăstirii. Totodată, mai arată că, apelanta - pârâtă nu a făcut dovada preluării cu titlu a terenului în cauză, acesta fiind înglobat fără titlu sau compensație în anul 1952 în terenurile aferente, actual SC SA.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că, în urma expertizei efectuate în cauză, s-a concluzionat că terenul se află în curtea apelantei - pârâte SC SA, care inițial a contestat total dreptul intimaților - reclamanți asupra vreunei parcele de teren, ulterior însă, au arătat că au rezervat o anumită parcelă de circa 998. din incinta pe care au considerat-o identică cu cea preluată autorului intimaților contestatorii. De asemenea, învederează că, expertiza arată că nu există identitate de amplasament între cele două parcele, iar după această concluzie apelanta - pârâtă a arătat că parcela identificată a fost înstrăinată.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că, deși au depus înscrisuri, nu s-a putut face dovada transferului de proprietate către un terț a terenului identificat de expert și prin urmare hotărârea instanței de fond în restituirea terenului identificat este corectă. Totodată mai arată că, au depus plan de situație a terenului înainte de ocuparea abuzivă, precum și înscrisuri care atestă că fostele ocupau în 1955 terenul aflat până la nr.17, descrescător pe str. -.
Apărătorul intimaților - reclamanți învederează faptul că, prin decizia contestată lichidatorul SC SA nu existența nici proprietatea autorului intimaților - reclamanți asupra terenului, nici calitatea intimaților - reclamanți și nici nu arată că terenul a fost dobândit cu titlu de către și preluat ca atare de către SC SA.
Apărătorul intimaților - reclamați solicită să fie admisă posibilitatea de restituire în natură pe amplasamentul rezervat de apelantă nu a primit sprijin din partea apelantei printr-o tranzacție, această modalitate fiind una facilă și posibilă de stingere a litigiului, cu atât mai mult cu cât prin cererea de apel se solicită modificare deciziei în acest sens.
Apărătorul intimaților - reclamanți solicită respingerea apelului și în subsidiar în cazul admiterii apelului, modificare hotărârii în sensul atribuirii lotului în suprafață de 998. fără cheltuieli de judecată. Totodată, depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1805/28.11.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA, prin lichidator judiciar Business, a dispus anularea Deciziei nr.6/11.04.2006 emisă de SC SA, a obligat pârâta să emită decizie de restituire în natură a imobilului situat în B,-, sector 5, compus din teren în suprafață liberă totală de 987 mp, identificat prin schița anexă a raportului de expertiză întocmit de expert, în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, la notificarea reclamanților nr.932/20.07.2001 emisă prin BEJ.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanții au făcut dovada existenței în patrimoniul autorului lor pentru suprafața de teren ce a făcut obiectul notificării, acest teren fiind liber de construcții potrivit concluziilor raportului de expertiză, unitate deținătoare fiind pârâta, motiv pentru care a făcut aplicațiunea art.9 din Legea nr.10/2001, potrivit cu care imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini și art.10 din același act normativ, potrivit cu care în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea, a constatat nulitatea deciziei contestate, a obligat pârâta să emită decizie de restituire în natură a imobilului din fosta- (fostă str.- -, Raionul ), sector 5, în suprafață liberă totală de 987 mp, identificat prin schița anexă a raportului de expertiză întocmit de expert, în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, la notificarea reclamanților nr.932/20.07.2001 emisă prin BEJ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, respectiv intimații nu au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite și în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a făcut susțineri cu privire la modul de dobândire a terenului, deși a depus la dosar certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Industriilor la 3.08.1995.
Prin întâmpinarea depusă la 10.06.2009, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că sentința instanței de fond a fost pronunțată prin aplicarea corectă a legii și instanța a făcut o apreciere corectă a probelor administrate, arătând că refuzul de restituire are la bază reaua credință în interpretarea înscrisurilor depuse la dosar.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, Curtea a constatat că apelul este nefondat și în baza art.296 Cod de procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:
Prin contestația depusă la 12.05.2006, contestatorii, C, C, au solicitat anularea deciziei nr.6 din 11.04.2006 emisă de apelantă, prin care s-a respins notificarea petenților, prin care solicitau restituirea în natură a imobilului format din teren în suprafață de 999,87. situat în str.(fostă) - nr.23, sector 5.
Contestatorii au arătat că sunt moștenitorii defunctului -scu, care a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare nr.16171/9.05.1940 transcris la Secția Notariat a Tribunalului Ilfov la nr.8008/9.05.1940, terenul în situat în B, str.- -, în suprafață de 999,87.
Prin notificarea nr.932/20.07.2001 comunicată de Biroul Executorilor Judecătorești, petenții au solicitat restituirea în natură a imobilului dobândit de autorul lor prin actul de vânzare-cumpărare aflat la fila 150 din dosarul de fond.
Intimații au făcut atât dovada dobândirii de autorul lor a imobilului în litigiu, cât și dovada că sunt persoane îndreptățite în sensul art.3 din Legea nr.10/2001, depunând la fila 152 din dosarul de fond certificatul de moștenitor în urma decesului defunctului -scu și acte de stare civilă.
De altfel, prin decizia de respingere a notificării din 11.04.2006, apelanta nu a invocat lipsa calității procesuale active a reclamanților, notificarea fiind respinsă față de aprecierea apelantei că petenții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu și nici că acesta a fost preluat în mod abuziv de stat de la autorul lor.
Pe parcursul derulării procesului civil, a decedat contestatoarea -scu C la 28.01.2009, Curtea dispunând introducerea în cauză în calitate de moștenitoare a acesteia a legatarului universal.
La fila 17 din dosarul de apel a fost depus certificatul de moștenitor nr.11/17.02.2009 emis de.
În fața instanței fondului, contestatorii au solicitat și instanța a încuviințat în condițiile art.201 Cod de procedură civilă proba cu expertiză, concluziile expertului fiind depuse la fila 222 din dosarul de fond.
În funcție de actele administrate de părți, inclusiv planul de situație din anul 1938 aflat la fila 180 din dosarul de fond, expertul a individualizat terenul, obiect al notificării, și a arătat că acesta este inclus în patrimoniul apelantei, fiind amplasat în totalitate în incinta societății.
Totodată, expertul a arătat că suprafața retrocedabilă este egală cu 987. reprezentând un procent de 98,69% din suprafața inițială a terenului.
Cum acest teren a intrat în proprietatea statului fără titlu, intimații făcând dovada că autorul lor s-a adresat autorităților în anii ulteriori preluării - fila 164 din dosarul de fond, fără ca să primească despăgubiri, în mod corect instanța fondului a obligat apelanta să emită decizie de restituire în natură pentru imobilul în litigiu.
Legea nr.10/2001 reglementează situația imobilelor preluate în fapt ori fără titlu valabil. Or, în prezenta cauză intimații au făcut dovada că statul deținea imobilulde factoastfel că, nici apelanta nu avea dreptul de a vinde acest bun ce se găsea în patrimoniul său și pentru care nu avea un titlu.
Curtea a constatat că instanța fondului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.9 din Legea nr.10/2001, care arată că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Față de împrejurarea că intimații au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite la restituirea în natură în sensul Legii nr.10/2001, au făcut dovada că terenul a trecut în proprietatea statului fără titlu în condițiile art.23 din Legea nr.10/2001, Curtea nu a putut reține critica apelantei vizând împrejurarea că imobilul se află în proprietatea 2000, deoarece contractul de vânzare-cumpărare prin care terenul a fost înstrăinat, autentificat la nr.3672 a fost încheiat la 28.12.2004, deci ulterior notificării făcute de intimați la 23.07.2001 - pag.85 din dosarul de fond.
Față de aceste considerente, Curtea a respins apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - pârâtă SC SA prin lichidator judiciar Business, cu sediul în B,-, sector 5 și în B, str.- - - nr.1-5,.5, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1805/28.11.2008, pronunțată în Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, domiciliată în B,-, sector 2, C, domiciliată în B,-, sector 1, domiciliat în B,-,.21 A,.1,.45, sector 3, domiciliate în B,-, sector 2 și, moștenitoarea defunctei -scu C, domiciliată în B,-,.3,.B,.6,.48, sector 1.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
.L/
9 ex./1.07.2009
TB-5 -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Cristina Nica
