Speta Legea 10/2001. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 39/
Ședința publică din 18 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta SA, cu sediul în R, P-ța - - nr.42, împotriva sentinței civile nr.139 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.7125/2003.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar pârâta apelantă a comunicat faptul că nu mai are cereri de probațiune. Se constată, de asemenea, că Bar estituit dispozițiile de dare în debit emise de instanță, precizând că acestea nu pot fi puse în aplicare datorită lipsei codului numeric personal al reclamanților intimați. Se constată, totodată, că reclamanta intimată a depus un memoriu.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art.242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.139 din 30 ianuarie 2008, Tribunalul Mureșa admis contestația formulată de reclamanții (decedat) și continuată de moștenitorii și, (decedat) și continuată de moștenitorii, și, reclamanții fiind reprezentați prin mandatar, în contradictoriu cu pârâta SC""SA R și a obligat pârâta la restituirea în natură, în favoarea reclamanților, a terenului în suprafață de 7299 mp, înscris în prezent în CF 642/III, nr.top.260/1, 261/1, 262/1, 263/1, 264/1 și 476/1.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții (decedat) prin moștenitorii și, (decedat) prin moștenitorii, și, au chemat în judecată SC""SA R solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilelor ce fac obiectul notificărilor nr.11,12,13/31 mai 2001.
reclamanții au promovat o altă acțiune solicitând a se constata nulitatea titlului SC""SA. Această acțiune a fost respinsă de instanțele de contencios administrativ ca inadmisibilă reținându-se în esență că reclamanții nu au parcurs procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ. Prin urmare, în cadrul acestui litigiu nu s-a analizat în fond valabilitatea titlului pârâtei - certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0006 din 03.09.1993.
În litigiul de contencios administrativ s-a efectuat o expertiză topo privind terenul în litigiu, expertiză la care instanța de fond în prezenta cauză s-a raportat având în vedere identitatea de părți și obiect precum și finalitatea urmărită de reclamanți prin cele două demersuri judiciare.
Cu referire la fondul pricinii instanța a reținut următoarele.
Potrivit înscrierilor de CF, terenul în litigiu - în suprafață de 7299 mp, - situat în prezent în CF 642/III, nr.top. nr.top.260/1, 261/1, 262/1, 263/1, 264/1 și 476/1, aparținut antecesorilor reclamanților, teren care a fost înscris în CF 642 nr.top.476/1 din CF 118, nr.top.264 și din CF 718 și 718/I, nr.top.260, 261, 261, 263.
Reclamanții au formulat, în temeiul Legii nr.10/2001, trei notificări prin care au solicitat restituirea în natură (notificările nr.11,12,13/2001 înregistrate la executorul judecătoresc ). Pârâta nu a soluționat aceste notificări.
Copiile fidele ale cărților funciare în discuție sunt anexate atât la dosarul 6995/2001, cât și în rejudecare - dosar nr.7125 - filele 57 și urm.
Verificând situația de CF a terenului în litigiu instanța de fond a constatat că acesta a aparținut antecesorilor reclamanților iar aceștia prin actele de stare civilă depuse, justifică calitatea lor de persoane îndreptățite.
Instanța de fond a mai apreciat că preluarea acestui imobil de către Statul Român s-a efectuat fără existența vreunui titlu, respectiv, prin decizia nr.15/1981 a Consiliului Popular al comunei în proprietatea statului a trecut doar o suprafață de 125 mp teren, respectiv terenul înscris în CF 118 nr.top.265. Pentru diferența de teren nu există nici un act care să justifice preluarea acestuia de către stat. Mai mult decât atât, pentru acest teren nici reclamanții și nici antecesorii acestora nu au primit vreo despăgubire.
Din cuprinsul raportului de expertiză topo efectuat de expert în dosarul nr.3002/2004 al Tribunalului Mureș, fila 31 și urm, reiese că terenul înscris în prezent în CF 642/III a aparținut reclamanților. În prezent acest teren este dezafectat, pârâta SC""SA R încetându-și activitatea la stația de sortare aflată pe acest teren.
În concluzie instanța de fond a apreciat că: imobilul în discuție a fost preluat de Statul Român fără titlu și fără plata vreunei despăgubiri, titlul de proprietate emis în favoarea pârâtei în baza HG 834/1991 viza terenul necesar desfășurării activității societății comerciale beneficiare, pârâta în prezenta cauză, iar în fapt în prezent, terenul este dezafectat și așa cum s-a mai arătat SC""SA și-a încetat activitatea.
Având în vedere aceste aspecte instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâta SC""SA
Apelanta a criticat hotărârea instanței de fond arătând că terenul în litigiu a făcut obiectul cererilor de reconstituire întemeiate pe Legea 18/1991 iar reclamanților le-au fost acordate terenuri amplasate în alte zone, terenuri echivalente celui în litigiu. În acest sens în opinia apelantei reclamanții au beneficiat în două rânduri de măsurile reparatorii instituite prin Legea 18/1991 dar și prin Legea nr.10/2001.
Mandatara reclamanților a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a apelului formulat de pârâtă.
În cuprinsul întâmpinării reclamanții prin mandatar au arătat că imobilul în litigiu nu a făcut obiectul cererilor de reconstituire întemeiate pe Legea 18/1991, Legea 167/1999 sau Legea 1/2000, a aparținut antecesorilor reclamanților, a fost preluat fără titlu valabil și fără acordarea vreunei despăgubiri. Pe terenul în litigiu a existat o stație de sortare aparținând SC""SA R iar societatea pârâtă și-a întrerupt activitatea la această stație de sortare încă din anul 1997, terenul fiind dezafectat.
În dovedirea susținerilor privitoare la lipsa vreunei măsuri cu caracter reparator reclamanții au arătat că la data apariției Legii 18/1991 terenul în litigiu nu se afla în proprietatea CAP ci în posesia M iar după reorganizare în posesia SC""SA R fiind, până la emiterea certificatului de atestare, proprietatea Statului Român. În aceste condiții terenul nu putea face obiectul Legii 18/1991 și nici a legilor privind fondul funciare adoptate ulterior.
Din actele și lucrările dosarului, având în vedere criticile formulate în apel precum și efectul devolutiv al acestei căi de atac, instanța de apel reține următoarele:
Reclamanții, și au solicitat, în temeiul Legii 10/2001, restituirea terenului înscris în prezent în CF 642/III în suprafață de 7.299 mp și aflat în proprietatea pârâtei SC""SA R potrivit HG 834/1991.
Întrucât pârâta nu a dat curs notificărilor comunicate prin executorul judecătoresc, reclamanții s-au adresat instanței de judecată solicitând restituirea în natură a terenului.
Prin hotărârea atacată tribunalul a constatat că terenul în litigiu a fost preluat de Statul Român fără titlu. De asemenea, s-a mai constatat că antecesoarea societății pârâte a cumpărat de la fostul CAP doar utilaje conform facturii aflate la filele 94-96 din dosarul 2127/2001 al Tribunalului Mureș. Cu alte cuvinte terenul nu s-a aflat în patrimoniul CAP la momentul apariției Legii 18/1991.
Prin memoriul de apel societatea pârâtă a învederat instanței împrejurarea că reclamanților le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului și că astfel tind să beneficieze de măsuri reparatorii atât în temeiul Legii 18/1991 cât și în temeiul Legii 10/2001.
Instanța de apel a verificat aceste susțineri în sensul în care a solicitat Primăriei relații privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate. Prin adresa aflată la fila 37 dosar apel, Primăria comunei a comunicat instanței împrejurarea că reclamanților și moștenitorilor persoanelor îndreptățite, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar pentru întreaga suprafață solicitată și dovedită cu acte.
Potrivit disp.art.129 pr.civ. instanța de apel a solicitat relații suplimentare Primăriei, solicitare căreia i s-a dat curs prin adresa aflată la fila 54 dosar apel. Prin adresa nr.1868 din 12.08.2008, Primăria a comunicat instanței că actele în baza cărora s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate față de reclamanți au fost adeziunile de înscriere în CAP, adeverință după Registrul agricol, extrase de CF, și declarații de martori. Prin aceiași adresă primăria a încunoștințat instanța că nu se află în posesia titlurilor de proprietate acestea fiind remise către reclamanți.
În baza acelorași dispoziții legale instanța a solicitat reclamanților intimați să depună titlurile de proprietate pentru a verifica și apărările acestora cuprinse în întâmpinare, apărări potrivit cărora reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate numai pentru terenul intravilan aferent caselor, anexelor, curților și.
Cauza a suferit amânări repetate întrucât reclamanții au refuzat să depună în copie titlurile de proprietate. Cu toate acestea, urmare a corespondenței purtate cu Primăria, aceasta a comunicat instanței prin adresa aflată la fila 199, respectiv adresa cu nr.3510 din 19.12.2008 împrejurarea că la solicitarea privind reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991 reclamanțiinuau depus extrase CF.
Prin adresa nr.1932 din 09.02.2009, Instituția Prefectului - Județul M, a comunicat instanței titlurile de proprietate solicitate precum și actele care au stat la baza emiterii acestora.
Examinând documentele ce însoțesc titlurile de proprietate instanța de apel constată că cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost însoțite de un singur extras de CF, respectiv CF 718, extras care cuprinde un imobil de natură casă cu teren arabil și fânaț. În prezent, conform înscrierilor din CF și potrivit concluziilor expertizei topo efectuate în dosar 3002/2004 al Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ, terenul în litigiu înscris în CF 642/III, este compus din parcele dezmembrate din topurile inițiale, parcele care au fost evidențiate în acest CF și care au suprafața reală însumată de 7323 mp.
Instanța de apel apreciază că susținerile apelantei dar și a reclamanților intimați sunt parțial întemeiate în sensul în care nu poate fi contestat faptul că reclamanții au beneficiat de efectele Legii 18/1991 însă terenurile care au făcut obiectul reconstituirii, potrivit actelor ce au însoțit cererile de reconstituire, nu se puteau situa în alte perimetre decât cele vizate prin cereri. Mai mult, terenul ocupat de societatea comercială pârâtă așa cum arătam, nu reprezintă altceva decât fragmente de parcele rezultate în urma dezmembrării și desprinse din numerele top inițiale.
Cu alte cvinte, au făcut obiectul Legii 18/1991 acele terenuri care au aparținut antecesorilor reclamanților și care la data apariției acestei legi nu erau afectate de activitatea pârâtei. Obiectul prezentei acțiuni are în vedere doar terenul situat în perimetrul societății comerciale pârâte, teren care la momentul apariției Legii 18/1991 nu se afla în patrimoniul CAP ci în posesia unei societăți comerciale de stat la acea dată.
În întâmpinare reclamanții prin mandatar, au arătat că le-a fost reconstituit dreptul de proprietate numai pentru terenuri intravilane reprezentând terenul aferent construcțiilor. Aceste susțineri s-au dovedit a fi neîntemeiate întrucât potrivit titlurilor de proprietate aflate la dosar, reconstituirea s-a făcut atât pentru teren intravilan cât și extravilan, în funcție de întinderea dreptului fiecărui reclamant sau moștenitor. Aceste aspecte nu au însă relevanță în soluționarea prezentei cauze întrucât, așa cum arătam anterior, terenul deținut de societatea comercială pârâtă nu se afla în patrimoniul fostului CAP la data apariției Legii 18/1991.
Nu în ultimul rând, instanța de apel subliniază că apelanta avea dreptul dar și obligația, potrivit disp.art.1169 Cod civil, să dovedească aspectele relevate prin memoriul de apel în măsura în care era în posesia altor înscrisuri decât cele solicitate de instanță în conformitate cu art.129 pr.civ.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va respinge ca nefondat apelul declarat, menținând ca legală și temeinică soluția instanței de fond și argumentele aduse de aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC""SA, cu sediul în R, P-ța - - nr.42, județul M, împotriva sentinței civile nr.139 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.7125/2003.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 martie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
- ptr. ,fiind
plecată în concediu,semnează
președintele instanței
GREFIER
ptr.,fiind
plecată în concediu,semnează
prim grefier
Red.
Tehnored.
13 exp.
08.07.2009
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
