Speta Legea 10/2001. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 39A
Ședința publică din data de: 19.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1481/03.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns intimații - reclamanți și, reprezentați de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. -/17.02.2009, lipsind apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este scutită de la plat taxei judiciare de timbru. Totodată, învederează că nu au fost comunicate motivele de apel intimatei - reclamante.
Reprezentantul intimaților - reclamanți și nu insistă în comunicarea motivelor de apel către intimata - reclamantă, arătând că îi reprezintă pe ambii intimați - reclamanți, iar motivele de apel au fost comunicate intimatului - reclamant.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formula și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul intimaților - reclamanți și solicită respingerea ca nefondat a apelului promovat de către apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către prima instanță.
De asemenea, învederează că apelantul - pârât nu a emis dispoziție motivată în termenul stabilit de lege și apreciază că termenul de 60 de zile este unul imperativ.
Mai arată că prin Decizia nr. 6418/05.10.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că termenul de 60 de zile de soluționare a notificării este imperativ și nu de recomandare, cum pretinde partea adversă.
Totodată, învederează că nu solicită obligarea apelantului - pârât la plata cheltuielilor de judecată și depune concluzii scrise și practică judiciară, respectiv copia, certificată pentru conformitate cu originalul, a deciziei nr. 6418/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea, apreciind cauza lămurită, dispune încheierea dezbaterilor și o reține în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr. 1481/03.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2008 pe rolul Tribunalului București, Secția a IV- a Civilă sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată MUNICIPIUL B prin Primarul General solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra cererii reclamanților de restituire în natură a imobilului situat în B, Intrarea nr. 4, sector 6, ce face obiectul notificării nr. 1588/05.10.2001, dosar nr. 16884/12.10.200l.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că împreună cu defunctul ai cărui moștenitori legali sunt reclamanții din prezenta cauză, au formulat în baza Legii nr. 10/2001, notificarea nr. 1588/05.10.2001 adresată Primăriei Municipiului B, ce formează obiectului dosarului nr. 16884/12.10.2001, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului teren din B, Intrarea nr. 4, sector 6, notificare la care reclamanții au anexat toate actele doveditoare.
Ulterior, au revenit la Primărie cu o nouă cerere din 15.11.2005, solicitând emiterea unei dispoziții motivate de către Primarul General, potrivit dispozițiilor Legii 10/2001, însă nici până în prezent nu au primit vreun răspuns.
În urma decesului lui, la data de 18.11.2003, au rămas ca moștenitori legali reclamanții din prezenta cauză, conform certificatului de moștenitor nr. 27/27.05.2008 emis de BNP.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 25 din Legea 10/2001 și HG nr. 250/2007.
Intimatul a depus o adresă în dosarul primei instanțe la data de 01.10.2008 din care rezultă că dosarul de notificare nu a fost soluționat întrucât nu petenții nu au anexat actul de proprietate și certificatul de moștenitor în formă legalizată.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosarul cauzei notificarea și revenirea la notificare, un înscris sub semnătură privată intitulat chitanță din 26.04.1970 prin care și au dobândit un imobil compus din trei camere, hol, marchiză și două magazii situat în B, Intrarea nr. 4, sector 6.
Tribunalul a reținut că din adresa nr. 1261/07.02.2008 emisă de Serviciul Public pentru Finanțe Publice Locale Sector 6, rezultă că a deținut imobilul în calitate de proprietar, fără a avea un act de proprietate de la, iar la data de 15.11.1982, construcția a fost demolată după predarea ei către de către.
În dosarul primei instanțe s-au depus în dovedirea cererii acte de stare civilă, certificat de deces, de pe urma lui, certificat de moștenitor și un certificat de moștenitor de pe urma lui către privind transmiterea imobilului. S-au mai depus înscrisuri din care rezultă că imobilul a fost expropriat și demolat, întocmindu-se un borderou cu plata despăgubirilor, precum și o dovadă că s-au achitat despăgubiri către și la data exproprierii.
Prin sentința civilă nr. 1481/3.10.2008, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a admis cererea și a dispus obligarea pârâtului să emită dispoziție motivată asupra cererii reclamanților de restituire în natură a imobilului situat în B, Intrarea nr. 4, sector 6 ce face obiectul notificării nr. 1588/05.10.2001 dosar nr. 16884/12.10.2001.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat incidența dispozițiilor art. 25 din Legea 10/2001, deoarece unitatea notificată, respectiv pârâtul Municipiul B, potrivit art. 21 din Legea 10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea 247/2005, are obligația ca în termenul prevăzut de art. 23 din același act normativ, și anume de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau după caz, de la depunerea actelor doveditoare, să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură.
Întrucât petenții au revenit asupra notificării și au arătat că au depus toate înscrisurile doveditoare, pârâtul avea obligația să se pronunțe, indiferent dacă, potrivit dovezilor care au însoțit notificarea, soluția era de restituire în natură sau de acordare a unor despăgubiri ori de respingere a notificării.
Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art. 1073 din Codul Civil, urmând ca la analizarea notificării să se aibă în vedere împrejurarea că pentru imobil, foștii proprietari au primit despăgubiri, astfel încât dacă cererea este întemeiată, din valoarea despăgubirilor acordate în natură sau prin echivalent, urmează ca petenții din prezenta cauză să restituie contravaloarea despăgubirilor încasate, calculate potrivit HG 250/2007 de aplicare a dispozițiilor Legii 10/2001, respectiv art. 11 pct. 7.
În termen legal, împotriva acestei sentințe pârâtul a formulat apel, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că în mod greșit tribunalul a admis acțiunea reclamanților și a dispus obligarea sa să soluționeze prin dispoziție motivată notificarea înregistrată sub nr. 1588/2001 privind imobilul din B, Intrarea nr. 4, sector 6 întrucât, termenul de 60 de zile stabilit prin dispozițiile art. 23 alin. 1 și 2 din Legea 10/2001, republicată, este un termen de recomandare, iar depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare și numai dacă termenul a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existentei unui prejudiciu.
Apelantul mai susține că potrivit art. 22 din Legea 1 0/2001, rezultă că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor ale persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu "acte" respectiv orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invoca. Numai după ce această dovadă a fost făcută, unitatea deținătoare poate să se pronunțe în termenul de 60 de zile, termen care începe să curgă de la data completării actelor doveditoare.
Mai mult, susține același apelant, în art. 22 din Legea nr.1 0/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, se prevede că "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluționării notificării."
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare la motivele de apel, depunând însă concluzii scrise prin care au solicitat menținerea soluției primei instanțe care este legală și temeinică.
Apelul formulat este nefondat.
Analizând înscrisurile cauzei, văzând criticile formulate prim motivele de apel și examinând soluția atacată în limitele acestora, Curtea apreciază sentința apelată drept egală și temeinică.
Curtea constată nefondată critica apelantului în sensul că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. 1 din Legea nr.10/2001, republicată după modificarea adusă prin Legea 247/2005, ar fi unul de recomandare, deoarece formularea legii este una imperativă, textul prevăzând că unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură, astfel încât se apreciază că teza termenului de recomandare susținută de apelant este compatibilă cu o normă dispozitivă.
Câtă vreme o normă legală stabilește un drept al destinatarilor ei de a obține soluționarea cererii într-un termen legal considerat de legiuitor drept rezonabil, aceleiași norme trebuie a i se recunoaște și determina obligația corelativă în sarcina debitorului acesteia, debitor indicat în același text, respectiv, unitatea deținătoare, în speță apelantul, conform art. 1073 Cod civil.
Apelantul a mai susținut prin motivele de apel că depășirea termenului anterior menționat nu ar putea fi sancționată decât cel mult cu obligarea sa la despăgubiri în măsura în care acesta ar fi fost depășit în mod culpabil și numai dacă intimații ar fi făcut dovada existenței unui prejudiciu.
Această interpretare a normei legale nu poate fi primită, pe de o parte pentru că apelantul susține prin aceasta posibilitatea aplicării unei sancțiuni mai grave în contra sa - despăgubiri, iar pe de altă parte, pentru se finalitatea imediată a textului, în sensul că persoana îndreptățită are în primul rând dreptul de a obține îndeplinirea exactă, în natură a obligației al cărei creditor este și în subsidiar, vocația la de despăgubiri pentru situația cauzării unui prejudiciu datorită acestei întârzieri (art. 1073 și art. 1075 Cod civil).
Este corectă dezlegarea susținută de apelant în ce privește conținutul art. 23 din Legea nr.10/2001, republicată, în sensul că termenul de 60 de zile pentru cazul nedepunerii actelor doveditoare de către persoana îndreptățită deodată cu notificarea, începe să curgă de la data îndeplinirii acestei obligații de către petent.
Însă, intimații reclamanți nu se află însă în această situație, întrucât în temeiul dispozițiilor speciale de probațiune prevăzute de legea cadru și pe baza înscrisurilor deja depuse de aceștia, notificarea poate fi soluționată, iar în măsura în care apelantul aprecia că mai este necesară suplimentarea probatoriului, trebuia să le aducă la cunoștință petenților acest aspect printr-o adresă cu indicarea probelor a căror lipsă a constatat-o, respectiv, titlul de proprietate și certificatul de moștenitor, ambele legalizate, potrivit susținerilor apelantului ce rezultă din conținutul adresei depuse în dosarul primei instanțe; asupra necesității acestor probe, Curtea nu poate aprecia la acest moment, dincolo de cadrul procesual al cauzei de față.
Față de cele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat apelul promovat de către pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1481/03.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și, ambii cu domiciliul procesual ales la Av. în B,-, Bl. 22B, Et. 1, Ap. 1, sector 1.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Tehnored. CN
5 ex.716.03.2009
Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă
Judecător -
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
