Speta Legea 10/2001. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 39
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul în B, str. -, nr. 97, județul O, împotriva sentinței civile nr. 101 de la 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant, asistat de avocat, același avocat reprezentând-o și pe apelanta reclamantă, și consilier juridic, reprezentându-i pe intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că Primăria mun. C nu a răspuns solicitărilor instanței, consemnate în încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2009.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a depus adresa nr. 14976/2010, însoțită de înscrisuri, prin care se comunică relațiile solicitate de instanță.
Avocatului, pentru apelanții reclamanți, i-a fost comunicat răspunsul Primăriei. A arătat că a observat înscrisurile depuse de Primărie, considerând că acestea nu aduc nici un element de noutate în probatoriul cauzei.
Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocatul, pentru apelanții reclamanți, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, în raport de care a pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea sentinței civile în sensul admiterii contestației, anularea dispoziției 18493/2007 și obligarea Primarului mun. C de a emite o nouă dispoziție în sensul de a se acorda despăgubiri conform Legii 10/2001 și Legii 247/2005 pentru întreaga suprafață de teren pentru care se face dovada că a fost preluat de Statul Român. A arătat că excepție face suprafața de 100. care în prezent se află în posesia Statului, fiind aplicabile prevederile art. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 10/2001, precum și prevederile HG 498/2003.
Consilier juridic, pentru intimații pârâți, a susținut că reclamanții nu fac dovada calității de persoane îndreptățite la restituirea terenului în natură sau la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent. A solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile, în sensul menținerii dispoziției emisă de Primarul mun. C, ce a fost emisă în condițiile legii.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2007, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului C anularea dispoziției nr. 2114/29.03.2000 și obligarea la emiterea unei dispoziții de restituire în natură sau de acordare a despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 486. din C, cart., lotul nr.519, preluat fără titlu de către stat, în jurul anului 1960.
Prin sentința civilă 101 din 17 martie 2009 Tribunalului Doljs -a respins contestația.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr.2114/29.03.2000 a Primăriei C s-a respins cererea formulată de reclamanți privind restituirea în natură a suprafeței de 486 mp. din C, cart., lotul nr.519, întrucât nu a fost făcută dovada calității de persoană îndreptățită la restituire în natură sau prin echivalent.
S-a apreciat că reclamanții nu au dovedit calitatea de persoană îndreptățită, în sensul dispozițiilor Legii 10/2001, nu au probat modul în care imobilul ar fi fost preluat de către stat, cu titlu sau fără titlu, iar prezumția de preluare abuzivă invocată de reclamanți în temeiul disp. art. 24 din legea nr.10/2001 nu este întemeiată, întrucât nu se regăsește vreun act normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Raportul de expertiză nu poate fi considerat un astfel de act, cu atât mai mult cu cât nu poate preciza cu exactitate modul în care a fost preluat terenul, relații care nu au putut fi oferite nici de Primărie sau Consiliul Județean.
S-a avut în vedere și faptul că reclamanții nu au propus proba cu martori pentru a se face dovada unei eventuale preluări fără titlu, cu toate că au fost interpelați de către instanță în acest sens.
Cum în speță nu s-a dovedit dacă imobilul se regăsește în proprietatea Primăriei C, fiind în proprietatea unor persoane fizice, s-a considerat că nu este probată nici calitate de unitate deținătoare a pârâților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, făcând referire la dispoziția 18493/2007. S-a arătat că sunt incidente în speță dispozițiile art. 1 din Normele metodologice de aplicare a legii 10/2001, potrivit cu care faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
S-a criticat raportul de expertiză pe considerentul că expertul nu a valorificat informațiile conținute în actul de vânzare cumpărare 1954/1947, nu a verificat hărțile cadastrale și nu a stabilit corect regimul juridic al terenului.
În temeiul dispoz. art. 295 alin. 2, în apel s-a dispus completarea probatoriilor.
S-a dispus completarea raportului de expertiză, pentru ca expertul să verifice dacă imobilul în litigiu a fost preluat de stat. S-au înaintat mai multe adrese Primăriei C - Direcția Taxe și Impozite pentru a se preciza regimul juridic al terenului precum și actele în baza cărora terenul este deținut de persoane fizice.
Apelul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Pentru imobilul în litigiu reclamanții au adresat intimatei notificarea nr. 1232/2001, față de care a fost emisă Dispoziția 2114/ 29.03.2002 prin care a fost înaintat dosarul către Prefectura D cu propunerea de a fi acordare despăgubiri pentru imobil. La data emiterii acestei dispoziții erau în vigoare dispozițiile art. 36 din legea 10/2001, potrivit cărora notificările prin care persoana îndreptățită solicită acordarea de despăgubiri bănești sau optează pentru despăgubiri bănești se adresează prefecturii. Primăria nu avea competența de a stabili calitatea de persoană îndreptățită, așa încât Dispoziția 2114/ 29.03.2002 nu a soluționat pe fond notificarea adresată de reclamanți.
După modificarea legii 10/2001, notificarea a fost restituită primăriei, care a emis Dispoziția 18493/28.09.2007, prin care a respins cererea adresată de reclamanți, cu motivarea că aceștia nu au calitatea de persoane îndreptățite. La circa 30 zile după emiterea dispoziției, reclamanții au formulat contestația de față, în cuprinsul căreia au susținut că atacă Dispoziția 2114/2000 ( în realitate, anul emiterii acestei dispoziții era 2002).
Cum respectiva dispoziție nu cuprindea mențiuni referitoare la acordarea de măsuri reparatorii, este evident că obiectul contestației îl constituie cea de a doua dispoziție, emisă în anul 2007, prin care pretențiile reclamanților au fost respinse. De altfel, în finalul contestației, reclamanții susțin că prin Dispoziția 2114/2004 s-a respins cererea formulată prin notificare, ceea ce constituie o eroare, notificarea fiind respinsă pe fond prin cea de a doua dispoziție.
Așadar, instanța urmează să analizeze temeinicia dispoziției 18493/2007, în raport de care au fost redactate și motivele de apel, apelanții susținând netemeinicia acestei dispoziții și formulând critici față de modul în care notificarea a fost soluționată în anul 2007 de unitatea deținătoare.
Potrivit art. 1 din Legea 10/201, fac obiectul legii reparatorii imobilele preluate în mod abuziv de stat, în perioada de referință, iar potrivit art. 3 și 4 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării sau moștenitorii acestora.
Prima condiție ce se cere îndeplinită pentru a putea beneficia de dispozițiile legii 10/2001 este aceea a dovedirii calității de persoană îndreptățită, ceea ce presupune dovada dreptului de proprietate deținut asupra unui imobil și dovada preluării imobilului de către stat.
Reclamanții au dovedit prin contract de vânzare cumpărare încheiat în anul 1947 faptul că autorul lor, a dobândit o suprafață de teren de 486. situată în lotul 519, teren identificat prin actele depuse la dosar și raport de expertiză că se află în prezent la intersecția străzilor - și, nr. factorial 88 și 90. Terenul este ocupat de două persoane fizice, P, care ocupă o parte din teren din anul 1978, în baza unui înscris sub semnătură privată și, care are în proprietate o casă dobândită prin contract autentic de vânzare cumpărare încheiat în anul 1991, terenul aferent casei, în suprafață de 100. fiind în domeniul public al localității.
Regimul juridic al acestei suprafețe de teren este confirmat atât prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 7892/17.05.1991 încheiat de, cât și prin autorizația de înstrăinare nr. 143 28.02.1991, eliberată la data când autorul cu titlu particular al lui a dobândit terenul, acte depuse în apel, la solicitarea instanței. Mai mult, prin adresa -/21.10.2009 a Primăriei Municipiului C ( fila 35 apel ) se atestă faptul că suprafața de 100. se află în proprietate publică.
Cele susținute de expert în lucrarea depusă la prima instanță privind posibilitatea ca terenul să fi fost expropriat și apoi atribuit unor persoane fizice în vederea construirii de locuințe nu sunt susținute de acte și nu pot fi invocate pentru a se dovedi preluarea abuzivă.
Tribunalul a reținut corect că nu pot fi aplicabile în speță dispozițiile art. 24 din legea 10/2001, potrivit cu care întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Terenul nu a fost menționat în vreun act de preluare, nu există nicio dovadă privind modalitatea de trecere în proprietatea statului sau a unor persoane fizice, astfel că una din condițiile dovedirii calității de persoană îndreptățită nu este îndeplinită pentru întreaga suprafață de tren solicitată, de 486.
Față de mențiunile din actele depuse în apel privind existența în proprietatea statului a suprafeței de 100. sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. e) din HG 250/ 2007, potrivit cu care sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, iar în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat se instituie o prezumție relativă de preluare abuzivă din faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului.
Reclamanții, cărora sarcina probei le revenea potrivit cu aceste dispoziții legale și cu dispoz. art. 1169 civ. au dovedit faptul că se află în proprietatea statului numai suprafața de 100. din terenul pe care autorul lor l-a dobândit în anul 1947, așa încât calitatea lor de persoane îndreptățite se justifică pentru această suprafață.
Potrivit art. 296 se va admite apelul și se va schimba sentința în sensul admiterii în parte a contestației.
Se va anula Dispoziția 18493 din 28.09.2007 și, potrivit art. 1 și art. 4 din legea 10/2001, se va constata că apelanții reclamanți sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit Titlului VII din Legea 247/2005, pentru terenul în suprafață de 100. situat în C,-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul în B, str. -, nr. 97, județul O, împotriva sentinței civile nr. 101 de la 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Schimbă sentința civilă 101 din de la 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-.
Admite în parte contestația formulată de reclamanții și domiciliați în orașul B, str. -, nr. 97, jud. O, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Anulează Dispoziția 18493 din 28.09.2007 emisă de PRIMARUL MUNICIPIULUI
Constată că apelanții reclamanți și sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, potrivit Titlului VII din Legea 247/2005, pentru terenul în suprafață de 100. situat în C,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
6ex/16-02-2010
Jud. fond
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Dan Spânu
