Speta Legea 10/2001. Decizia 4/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 4/
Ședința publică din 18 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul, domiciliat în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.258 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant, lipsă fiind intimații-pârâți Primăria Corbi și Prefectura Jud.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea apelantului-reclamant.
Apelantul-reclamant precizează că în mod greșit a intitulat cererea depusă la dosar ca întâmpinare, de fapt fiind concluzii scrise. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelantul-reclamant solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat în scris, schimbarea sentinței de fond în sensul restituirii terenului integral și demolarea construcțiilor de pe acesta, precum și obligarea intimaților la daune cominatorii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la data de 24.09.2003, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâtele Primăria comunei Corbi, județul A și Prefectul județului A, solicitând instanței, prin hotărârea ce va pronunța, să fie obligate pârâtele la restituirea în natură sau la plata de despăgubiri, la valoarea actuală de circulație, cu referire la terenul intravilan situat în punctul " La " și o serie de bunuri mobile care au aparținut părinților reclamantului și care au fost preluate de la aceștia ca urmare a confiscării averii pentru săvârșirea unor infracțiuni de natură politică.
Ulterior, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând obligarea pârâtelor și la restituirea unui saivan pentru vite care a aparținut autorilor săi și care a fost preluat în aceleași condiții.
Prin sentința civilă nr.45/2004, Tribunalul Argeșa respins acțiunea completată, reținând că potrivit apărărilor pârâților suprafața de teren ce a făcut obiectul notificării nr.8/E/21.01.2003 a fost restituită reclamantului, în indiviziune cu frații săi, în temeiul Legii nr.18/1991, potrivit titlului de proprietate nr.-/19.10.2001, or, potrivit art.8 din Legea 10/2001, nu intră sub incidența acesteia terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea Fondului Funciar.
S-a mai reținut că, în ce privește bunurile mobile solicitate, respectiv vite, oi, stupi, diferite butii și butoaie, nu fac obiectul reglementărilor art.1 din Legea nr.10/2001, iar în ce privește saivanul de oi, astfel cum a fost descris în inventarul 242/1959 și în procesul verbal din data de 16.10.1958, că nici acesta nu intră în categoria imobilelor, astfel cum este definită prin dispozițiile art.6 din Legea 10/2001.
Împotriva sentinței civile nr.45/2004, a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie apel ce a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.1451/A/2004 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI.
Împotriva deciziei mai sus menționate, a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr.5546/2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia și sentința civilă nr.45/2004 și a trimis cauza spre rejudecare prezentei instanțe.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că deși aparent, instanțele au respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, în realitate, din considerentele celor două hotărâri rezultă că acțiunea a fost respinsă, cu referire la terenul revendicat, în temeiul unei excepțiuni de ordin procedural, în sensul că ea nu se încadrează în prevederile Legii nr.10/2001, chestiune ce vizează însăși admisibilitatea demersului judiciar întreprins.
S-a mai reținut, fiind stabilit că terenul revendicat de reclamant se găsește în intravilanul localității nefiind restituit în procedura prevăzută de Legea nr.18/1991, urmare anulării pe cale judecătorească a titlului de proprietate și având în vedere dispozițiile Legii 10/2001, ce au caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu scop reparatoriu, că în mod eronat a fost respinsă acțiunea pentru restituirea terenului sub cuvânt că demersul reclamantului nu ar intra sub incidența Legii nr.10/2001.
S-a constatat că procedând astfel, instanțele nu au soluționat fondul cauzei și hotărârile fiind date în cauză cu interpretarea greșită a legii că este necesară reluarea judecății la instanța de fond, ce, prin suplimentarea dovezilor, inclusiv printr-o expertiză tehnică de specialitate, va identifica terenul revendicat de reclamant, va stabili în ce proporție este ocupat de construcțiile unor terți și dacă respectivele persoane au fost puse în posesie în mod legal asupra terenului și în ce proporție bunul este disponibil a fi restituit în natură reclamantului.
În conformitate cu dispozițiile art.315 alin.1 Cod pr.civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și a necesității administrării de probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Deși legal citate, în rejudecare pârâtele nu au depus la dosar cereri de probatorii sau apărări scrise.
Prin sentința civilă nr.258 din 19 septembrie 2007, Tribunalul Vâlcea, Secția civilă a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamant și a constatat că acesta este îndreptățit să i se restituie în natură suprafața de 907 mp. teren situat în intravilanul satului, comuna Corbi, județul A, punctul " La Mucică", așa cum a fost identificat de expertul tehnic și evidențiat prin reperele A-B-A-D în schița anexă la raportul de expertiză fila 40 la dosarul cauzei, ce face parte integrantă din dispozitivul sentinței. S-a constatat că pentru diferența de 740 mp. teren, reclamantul este îndreptățit la despăgubiri acordate în condițiile Legii nr.247/2005 până la limita sumei de 11.655 lei. A fost respinsă acțiunea cu privire la celelalte bunuri și s-a admis cererea de reexaminare formulată de expertul tehnic, dispunându-se ridicarea amenzii în sumă de 200 lei aplicată prin încheierea din 8.05.2007.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea nr.8/E/21.01.2003 reclamantul a notificat Primăria Corbi județul A, solicitând restituirea în natură sau despăgubiri pentru bunurile mobile și terenul situat în punctul " La Mucică" bunuri ce au aparținut autorului său, confiscate în baza sentinței penale nr.107/1959 și menționate în inventarul nr.242/1959 și în procesul verbal încheiat la data de 16.10.1958.
Reclamantul, are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, în sensul cerut de dispozițiile art.3 din Legea nr.10/2001, fiind în calitate de descendent de gradul I moștenitorul defunctului, ce, prin actul de vânzare transcris sub nr.1937/22.07.1938, a dobândit în proprietate 12 arii (6 prăjini), pământ cămin de casă, situat în raionul comunei, județul, cu vecinătățile indicate în act.
Pârâtele, nu au răspuns în condițiile Legii nr.10/2001 la notificarea înaintată dar prin adresa nr.241/21.02.2003, ci doar pârâta Primăria Corbi au comunicat reclamantului că terenul situat în punctul " La Mucică" nu intră sub incidența Legii nr.10/2001, deoarece în conformitate cu art.8 alin.1 din lege, regimul juridic al terenului este reglementat de Legea nr.18/1991.
Au mai arătat că terenul a fost înstrăinat printr-un act de vânzare de numitul, care figura în scris cu terenul în registrul agricol, în baza certificatului de moștenitor nr.98/1996 eliberat de pe urma decesului autoarei care, urmare comasării din anul 1962, primit terenul în litigiu, în schimbul terenului său situat în punctul "".
Expertul cauzei, a identificat terenul în litigiu, a transpus în teren actul de vânzare transcris sub nr.1937/1938 și procesul verbal de inventariere nr.242/1962 și a constatat că în realitate acesta are suprafața de 1.647 mp. din care suprafața de 1.073 mp. are destinația curți-construcții, suprafața de 226 mp. este teren arabil și suprafața de 348 mp. teren plantat cu pomi.
Pe terenul în suprafață de 1.073 mp. expertul cauzei a identificat 4 construcții și anexe ale, respectiv: o construcție din zidărie, un rezervor combustibil, o anexă magazie din lemn și o cocină cu în față.
A constatat expertul cauzei, procedând la verificarea evidențelor pârâtei Primăria comunei Corbi, că în anul 1962, din terenul în litigiu, numitului, i-a fost atribuită o suprafață de 1.000 mp. deoarece terenul acestuia, aflat în punctul "" a intrat în comasare la..
Expertul a mai constatat că, în registrul agricol din perioada 1986 - 1990, la rolul numitei a fost înscrisă o suprafață de 2.000 mp. dar întinderea acestui din urmă teren și categoria lui de folosință, nu corespund terenului din punctul în litigiu " La Mucică" și de asemenea, că în baza certificatului de moștenitor nr.98/1996 prin contractul de vânzare cumpărare nr.107/1998 numitului, fiul autoarei, a vândut către terenul în litigiu, deși terenul și casa descrise în certificatul de moștenitor nr.98/1996, se află situate într-o altă locație și deși, din adresa Primăriei Corbi nr.1001/14.04.1999 rezultă că moștenitorii aceleiași autoare, reintraseră și în posesia terenului situat în punctul "" teren ce în anul 1962 le fusese preluat la comasare de.
Nici pe parcursul procesului, nici cu ocazia efectuării raportului de expertiză, nu s-au prezentat de pârâta Primăria comunei Corbi acte, respectiv autorizații de construcții, care să ateste realizarea construcțiilor existente pe teren cu respectarea dispozițiilor legale.
Refuzul explicit al aceleiași pârâte de a răspunde notificării prin emiterea unei dispoziții în condițiile art.25 din Legea nr.10/2001, îi deschide reclamantului calea de a acționa în justiție în conformitate cu dispozițiile art.26 alin.3 din Legea 10/2001 republicată, urmând ca instanța să se pronunțe asupra fondului cauzei.
Pe de altă parte, certificatul de moștenitor nu constituie titlu de proprietate iar schimbul de teren realizat în scopul comasării nu a fost realizat în forma prevăzută de art.6 și următoarele din Decretul nr.151/1950 iar în cauză nu s-a făcut dovada că asupra terenului în litigiu au fost puse în posesie alte persoane cu respectarea Legii fondului funciar.
De aceea, față de cele mai sus expuse, dar având în vedere sensul și limitele stabilite prin hotărârea instanței de casare, pentru restul bunurilor cauza intrând în puterea lucrului judecat, în baza art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, a fost admisă în parte acțiunea completată și s-a constatat că reclamantul este îndreptățit să i se restituie în natură suprafața de 907 mp. teren situat în intravilanul satului, comuna Corbi județul A, punctul " La Mucică", astfel cum a fost identificat de expertul și evidențiat în schița anexă la raportul de expertiză, fila 40 la dosarul cauzei, precum și că acesta este îndreptățit la despăgubiri acordate în condițiile Legii nr.247/2005, până la limita sumei de 11.655 lei.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen lega a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive, în esență:
- greșit nu i-au fost acordate apelantului-reclamant despăgubiri reprezentând contravaloarea saivanului, confiscat în mod abuziv și demolat ulterior;
- eronat se susține de către prima instanță că referitor la saivan există autoritate de lucru judecat care ar rezulta din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție;
- în mod nelegal nu s-a dispus de către instanță restituirea integrală a terenului către apelantul-reclamant, precum și demolarea construcțiilor, iar dacă acestea nu se pot demola apelantul solicită despăgubiri în cuantum de 10-15 Euro/;
- în sentință nu se precizează cine va plăti despăgubirile către apelant;
- în mod eronat, în dispozitivul sentinței apelate, terenul este trecut în comuna, în loc de, comuna Corbi, cum era corect;
- se solicită de la vânzătorul terenului, respectiv, contravaloarea lipsei de folosință a terenului retrocedat și, de asemenea, daune morale și materiale de la secretarul primăriei, cei doi primari, respectiv G și, precum și de la administratorul societății SC SRL.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelantul-reclamant, curtea va constata că apelul este nefondat pentru următoarele considerente.
Primele două critici vor fi analizate împreună, deoarece se referă la același aspect și anume, pretinsa omisiune a instanței de fond privind contravaloarea saivanului proprietatea autorului apelantului, confiscat și ulterior demolat.
Se reține de către curte că în mod legal s-a pronunțat prima instanță întrucât, pe de o parte, prin decizia Înalte Curți de Casație și Justiție pronunțată la data de 7 iunie 2006, obligatorie, în baza disp.art.315 Cod pr.civilă, se fac referiri exprese numai la terenul în litigiu nu și la alte bunuri ale apelantului-reclamant, situație față de care, referitor la saivan, soluția primei instanțe a intrat în puterea lucrului judecat.
În considerentele deciziei se arată în mod clar că instanțele în mod greșit s-au pronunțat pe excepția prevăzută de disp.art.8 din Legea nr.10/2001, referitor la teren.
Oricum, saivanul nu face parte din bunurile imobile astfel cum sunt definite și de art.6 din Legea nr.10/2001.
A treia critică este, de asemenea, nefondată, deoarece prima instanță în mod legal a dispus restituirea în natură a terenului liber, situație care rezultă în mod clar din conținutul raportului de expertiză tehnică.
Diferența de teren pentru care s-au acordat despăgubiri este ocupată de construcțiile aparținând SC SRL, iar cu privire la aceste construcții s-a statuat irevocabil prin decizia civilă nr.518/R/20.03.2003 a Curții de APEL PITEȘTI (81 dosar nr.1361/2004), că sunt proprietatea acestei societăți, aceasta fiind constructor de bună-credință, situație față de care, în mod corect, s-a făcut aplicațiunea art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Referitor la cuantumul despăgubirilor, acestea au fost calculate în mod corect de către expertul desemnat, raportat la valoarea de piață a terenului din zonă, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
A patra critică este, de asemenea, nefondată, anume aceea prin care se pretinde că nu se precizează în mod concret cine va acorda despăgubirile în favoarea apelantului-reclamant, deoarece după modificarea art.24 din Legea nr.10/2001 și intrarea în vigoare a titlului VII din Legea nr.247/2005, deciziile emise atât anterior cât și după intrarea în vigoare a acestei legi, sunt supuse aceleiași proceduri (art.16 din titlul VII din Legea nr.247/2005) urmând a fi înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării finale și a emiterii titlurilor de proprietate.
Referitor la critica în care se precizează că în mod greșit s-a menționat că terenul este în, în loc de, se constată de către curte că aceasta reprezintă o cerere de îndreptare de eroare materială, care poate fi făcută la instanța de fond.
Însă, prima instanță a omologat raportul de expertiză tehnică prin schița anexă, care identifică în mod clar terenul prin vecinătăți, precizându-se și locul situării acestuia în comuna Corbi.
În ceea ce privește obligarea vânzătorului terenului, respectiv a lui, la contravaloarea lipsei de folosință a terenului retrocedat apelantului-reclamant, se constată că aceasta reprezintă o cerere nouă, inadmisibilă în apel, raportat la disp.art.2941Cod pr.civilă și, oricum, Legea nr.10/2001, fiind o lege specială de reparație, are un cadru procesual bine fixat și anume, între foștii proprietari și unitatea deținătoare.
În fine, și ultima critică este nefondată, și anume aceea prin care se solicită daune materiale și morale, deoarece Legea nr.10/2001 este o lege specială și vizează restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în ce privește imobilele preluate abuziv, stabilind și procedura de urmat pentru realizarea scopului legii.
În dispozițiile art.38 din Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificată și republicată, se prevăd sancțiunile specifice care nu se aplică în speța dedusă judecății, iar daunele materiale și morale nu se regăsesc în cadrul acestor sancțiuni.
În consecință, în lipsa unor sancțiuni prevăzute de legea specială, instanțele nu pot apela la prevederi din Codul civil și Codul d e procedură civilă, care nu au legătură cu problematica pe care lega specială o rezolvă în ansamblul ei.
Referitor la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, apelantul nu a făcut dovada acestora cu acte, în apel, motiv pentru care în baza disp.art.274 Cod pr.civilă, instanța va respinge această cerere.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza disp.art.296 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat reclamantul, domiciliat în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.258 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind PRIMĂRIA - comuna Corbi, județul A și PREFECTURA JUDEȚULUI, Pitești, nr.1, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
29.01.2008
Red.JD
GM/EM/5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei
