Speta Legea 10/2001. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie
DECIZIA CIVILĂ NR.40/ApDosar nr.-
Ședința publică din data de:-28 Martie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Maria Tică- - -- JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
-- -- președinte secție civilă
--- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de intimata""-, împotriva Sentinței civile nr.562/F din data de 1 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.95/62/F/205.
La apelul nominal făcut în ședință publică,la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în apel, în ședința publică din 20 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar eventuale concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 26 martie 2008, când, având aceeași componență și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 28 martie 2008.
Față de actele, lucrările și probele administrate la dosar, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.562/10 2007 Tribunalului Brașov, s-a admis contestația formulată în baza prevederilor Legii nr.10/2001, astfel cum a fost precizată de contestatorii, și, ambele prin mandatar, în contradictoriu cu intimata, și în consecință:
A dispus anularea în parte a Deciziei nr.374/14.09.2004, emisă de intimată, respectiv în ceea ce privește dispoziția cuprinsă la art.4 din această decizie, referitoare la restituirea în echivalent a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință din imobilul situat în B,- (fost nr.28), înscris în nr.26782 B, nr.top.5021, în sensul că a obligat intimata să restituie în natură contestatorilor spațiul menționat mai sus, respectiv cel deținut cu contractul de închiriere nr.8/21.04.1990 de către Partidul Liberal Democrat (.2 situat la parter, lotul nr.2, înscris în nr.26782 B, nr.top.5021/2).
A înlăturat din decizia atacată dispoziția referitoare la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acest spațiu.
A respins cererea contestatorilor de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea înregistrată de contestatorii, - și, aceștia au solicitat anularea în parte a Deciziei nr.374/14 septembrie 2004 emisă de intimata ""-B, în ceea ce privește dispoziția de nerestituire în natură a spațiului cu altă destinație decât cea de locuință.
Pentru a pronunța sentința civilă apelată, instanța a reținut în considerente, următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr.1374/25.07.2001 la.. " - - ", notificatorii, - și s-au adresat intimatei, solicitând restituirea în natură a cotei de 1/2, în părți egale, din imobilul situat în B,- (fost nr.28), înscris în nr.26782 B, nr.top.5021, compus din casă de locuit cu parter, etaj și mansardă și curte de 300,60 mp. ce a constituit proprietatea autorului lor, menționând că vor formula acțiune pentru constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foștii chiriași în baza Legii nr.112/1995.
Prin Decizia nr.374/14.09.2004, emisă de intimată, a fost admisă în parte cererea formulată, dispunându-se restituirea în natură a cotei de 1/2 din spațiile deținute cu contracte de închiriere de persoanele nominalizate în această decizie și fiind propusă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru aceeași cotă din spațiile înstrăinate foștilor chiriași în baza Legii nr.112/1995.
Totodată, la art.4 din decizie, s-a menționat dispoziția de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/2 din spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință, deținut cu Contractul de închiriere nr.8/21.04.1990 de către Partidul Liberal Democrat (.nr.2 situat la parter, lotul nr.2, înscris în nr.26782 B, nr.top.5021/2), la baza acestei dispoziții stând prevederile art.16, alin.1 coroborate cu cele ale art.9, alin.2 din Legea nr.10/2001.
S-a reținut că prezenta contestație vizează exclusiv restituirea acestui din urmă spațiu și este formulată în temeiul prevederilor art.2, alin.1 din Titlul I al Legii nr.247/2005.
Acest text de lege prevede că deciziile sau dispozițiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităților administrației publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art.16, alin.1 din Legea nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a acestei legi, și nevalorificate, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi.
Art.16, alin.1 din Legea nr.10/2001 în forma inițială, sub imperiul căreia a fost emisă decizia atacată, prevedea că, în situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, din sănătate, așezăminte social-culturale sau de instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanțele organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și de personalul cu diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activităților de interes public, social-cultural sau obștesc, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile acestei legi.
Astfel fiind, rezultă că la data emiterii deciziei atacate imobilele având asemenea destinație erau excluse de la restituirea în natură, notificatorii fiind îndreptățiți exclusiv la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
În prezent, această dispoziție legală a fost modificată în sensul celor arătate mai sus, imobilele cu această destinație intrând sub incidența art.13, alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, putând fi restituite în natură cu prelungirea de drept a contractului de locațiune în condițiile art.13, alin.2 din Legea nr.10/2001 republicată, iar art.16, alin.1 din Legea nr.10/2001 în forma actuală prevede că, n situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr.2 lit.a, care face parte integrantă din lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora,li se restituie imobilul în proprietate,cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct.3 și pct.4 din anexa nr.2, lit.a sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct.1 și pct.2 din anexa nr.2, lit.
Din interpretarea dispozițiilor art.2 din Titlul I al Legii nr.247/2005 rezultă că, pentru exercitarea acestei căi de atac speciale, singurele condiții pe care le-a pus legiuitorul pentru ca persoanele îndreptățite să poată beneficia de această cale de atac au fost acelea ca, în primul rând, imobilul pentru care s-a formulat notificarea sa fie dintre acelea prevăzute de art.16, alin.1 din Legea nr.10/2001, în al doilea rând, ca măsurile reparatorii în echivalent sa nu fi fost valorificate, iar în al treilea rând ca acțiunea să fie introdusă în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr.247/2005.
În speță, aceste condiții sunt îndeplinite, după cum urmează: spațiul cu privire la care cererea de restituire în natură a fost respinsă, se încadrează între cele prevăzute de art.16, alin.1 din Legea nr.10/2001 nemodificată, aceasta fiind chiar motivarea respingerii cererii, acțiunea de față a fost introdusă în termen legal, respectiv la data de 12.12.2005, iar măsurile reparatorii prin echivalent propuse a se acorda contestatorilor nu au fost valorificate, fiind de notorietate faptul că măsurile acordate sub forma titlurilor de valoare nominală folosite în procesul de privatizare sau prin acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, nu au fost valorificate până în prezent, ca urmare a nefuncționării Fondului "Proprietatea".
În consecință, cererea contestatorilor de anulare în parte a deciziei atacate a fost considerată ca fiind întemeiată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru exercitarea căii speciale de atac prevăzută de art.2, alin.1 din Titlul I al Legii nr.247/2005.
Instanța de fond a înlăturat apărarea intimatei în sensul că, decizia fiind emisă în conformitate cu dispozițiile legale aflate în vigoare la data emiterii acesteia, urmează a fi menținută ca atare, deoarece, prin edictarea prevederii legale menționate, legiuitorul a urmărit tocmai desființarea deciziilor referitoare la această categorie de imobile, precum și evitarea creării unei discriminări între persoanele egal îndreptățite aflate în aceeași situație, discriminare care s-ar putea ivi în funcție de momentul soluționării notificării - înainte sau după intrarea în vigoare a modificării legislative.
În ceea ce privește solicitarea contestatorilor de restituire în natură a întregului drept de proprietate, iar nu numai a cotei de 1/2 ce li s-ar fi cuvenit după autorul lor la data intrării în vigoare a legii (dat fiind că moștenitoarea celeilalte cote de 1/2 din dreptul de proprietate, respectiv, nu a formulat notificare), instanța a apreciat că aceasta este admisibilă prin prisma dispozițiilor art.4, alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată, acest text de lege prevăzând că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Deși acest text de lege a fost introdus doar prin Legea nr.247/2005, care nu se afla în vigoare la data emiterii deciziei atacate, instanța a reținut că restituirea în întregime a spațiului în discuție nu este de natură a încălca principiul neretroactivității legii, deoarece, astfel cum a stabilit și Curtea Constituțională într-o decizie de speță (Decizia nr.210/2005), o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
În speță, starea de drept era născută anterior intrării în vigoare a Legii nr.247/2005, iar soluția restituirii către persoanele îndreptățite care au formulat notificare a cotelor din dreptul de proprietate cuvenite succesorilor care nu au formulat notificare, chiar neconsacrată expres, își regăsea suportul legal în dreptul de acrescământ prevăzut de Codul civil.
Mai mult, prin adoptarea acestei soluții se evită crearea unei discriminări față de alți beneficiari ai legii, aflați în situații similare, și ale căror notificări au fost soluționate după intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, spre deosebire de cei cărora le-au fost soluționate cererile anterior acestui moment, deși spiritul legii este același pentru toate persoanele cărora li se aplică.
Față de aceste considerente, în baza art.2, alin.1 din Titlul I al Legii nr.247/2005, art.4, alin.4 din Legea nr.10/2001 republicată, Tribunalul a admis contestația formulată în baza prevederilor Legii nr.10/2001, astfel cum a fost precizată de contestatorii, - și, ambele prin mandatar, în contradictoriu cu intimata "", și în consecință a dispus anularea în parte a Deciziei nr.374/14.09.2004 emisă de intimată, respectiv în ceea ce privește dispoziția cuprinsă la art.4 din această decizie, referitoare la restituirea în echivalent a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință din imobilul situat în B,- (fost nr.28), înscris în nr.26782 B, nr.top.5021, cu consecința obligării intimatei la restituirea în natură către contestatori a spațiului menționat mai sus, respectiv cel deținut cu contractul de închiriere nr.8/21.04.1990 de către Partidul Liberal Democrat (.nr.2 situat la parter, lotul nr.2, înscris în nr.26782 B, nr.top.5021/2).
În consecință, instanța de fond a înlăturat din decizia atacată, dispoziția referitoare la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acest spațiu.
În baza art.274, alin.1 Cod procedură civilă, instanța de fond a respins cererea contestatorilor de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, cuantumul acestor cheltuieli (onorariu de avocat) nefiind dovedit.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, a declarat apel intimata ""-
În dezvoltarea motivelor de apel, se arată în esență că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală, în raport cu dispozițiile art.4, alin.4. Sub acest aspect, restituirea în natură către contestatori a întregului drept de proprietate, iar nu numai a cotei de, nu se regăsește printre situațiile reglementate expres de dispozițiile Legii nr.247/2005.
Numai prin contestația formulată împotriva Deciziei nr.374/2004, în baza Legii nr.247/2005, s-a solicitat restituirea întregului imobil.
Reținerea instanței cu privire la dispozițiile Codului civil referitoare la dreptul de acrescământ, nu își regăsește locul, nefiind un motiv legal în susținerea soluției pronunțate.
Legea nr.247/2005 nu poate fi aplicată retroactiv, respectiv deciziilor emise până la data intrării ei în vigoare, în ceea ce privește dreptul de acrescământ prevăzut de art.4, alin.4 din Legea nr.10/2001, republicată.
Intimații contestatori au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, întrucât, prin Legea nr.247/2005 prevede posibilitatea de restituire în natură a spațiilor deținute de partidele politice.
Examinând sentința atacată, în raport cu motivele de apel și temeiurile de drept invocate, instanța constată că apelul este nefondat.
Contestația formulată în cauză, vizează în exclusivitate restituirea în natură a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință, deținut în baza contractului de închiriere nr.8/1990 de către Partidul Democrat - Liberal.
Contestația a fost formulată sub imperiul dispozițiilor Legii nr.247/2005. Art.2, alin.1 din Titlul I al actului normativ menționat, prevede că deciziile sau dispozițiile având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru imobilele prevăzute de art.16, alin.1 din Legea nr.10/2001, emise până la data intrării în vigoare a acestei legi și nevalorificate, pot fi atacate în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Potrivit modificărilor legislative, imobilele cu destinațiile arătate în anexa 2, lit.a, necesare și afectat exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de sănătate, de învățământ, ori social-culturale se restituie foștilor proprietari cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani pentru cele arătate la pct.3 și pct.4 din anexa 2,lit.a sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct.1 și pct.2 din anexă.
Singurele condiții pentru exercitarea acestei căi legale de atac, sunt cele prevăzute de art.2 din Titlul I al Legii nr.247/2005, condiții îndeplinite în speță, în sensul că, spațiul cu privire la care s-a formulat notificarea se încadrează în dispozițiile prevăzute de art.16, alin.1, iar măsurile reparatorii prin echivalent nu au fost valorificate de către contestatori.
noilor dispoziții legale, prin Legea nr.247/2005, deși ulterioare deciziei atacate, reglementează doar modul de acțiune în domeniul ei propriu de aplicare, fără a încălca principiul neretroactivității legii. Astfel cum s-a arătat într-o decizie a Curții Constituționale, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite.
În ceea ce privește restituirea în natură a întregului apartament nr.2 din imobil, ca urmare a modificărilor legislative, se reține că redactarea art.4 a urmat tendința practicii judecătorești, în sensul neaplicării regulii unanimității.
Dreptul de a solicita restituirea în natură sau prin echivalent, poate fi exercitat de către cel care optează să și-l valorifice și să-l aproprie, fără a fi condiționat de o eventuală atitudine a altui moștenitor, deoarece în caz contrar, legea ar fi golită de conținut.
Demersurile întreprinse doar de o parte dintre moștenitorii proprietarilor tabulari, pentru restituirea imobilului preluat abuziv, au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți, care nu au formulat notificare în termen legal, fiind decăzuți din drepturile lor.
Împrejurarea că cealaltă moștenitoare legală a foștilor proprietari, respectiv, nu a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, este irelevantă din punct de vedere judiciar.
În aplicarea Legii nr.10/2001, nu operează regula unanimității în cazul indiviziunii, indiferent de izvorul acesteia, astfel încât coproprietarii se pot desocoti ulterior între ei, pe calea dreptului comun.
Față de considerentele menționate, apelul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta intimată ""-, împotriva Sentinței civile nr.562/10 2007 Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Obligă apelanta să plătească intimaților contestatori și, suma de 800 RON cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi:- 28 Martie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Alina
- - - - -
Grefier,
-
Red.:-/07.04.2008
Dact.:-/8 ex./09.04.2008
Jud.fond:-
Președinte:Carmen Maria TicăJudecători:Carmen Maria Tică, Camelia Juravschi, Alina
