Speta Legea 10/2001. Decizia 40/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 40/A/2008
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Ana Budacu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S - PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 1186/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect legea 10/2001.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de intimații contestatori și, prin mandatar.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 21.02.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 1186/29.10.2007 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, a fost admisă contestația formulată de contestatorii și, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Sibiu, în sensul că:
-s-a dispus anularea dispoziției nr. 3007/2007 a Primarului Municipiului Sibiu, cu consecința obligării acestuia de a emite o nouă dispoziție prin care să se propună Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor să acorde titluri de despăgubire pentru imobilul înscris în CF 11.918 Sibiu, nr. top. 4072/1/2/47 teren de 419,485 mp în cote de pentru fiecare dintre contestatori cu deducerea valorii actualizate a despăgubirilor acordate de Statul Român la momentul exproprierii de 943 lei.
S-a reținut că prin contestație cei doi în cauză au solicitat anularea dispoziției sus menționată emisă de primar și acordarea în totalitate a măsurilor reparatorii pentru imobilul revendicat.
Prin precizarea contestației, contestatorii au solicitat a se constata nulitatea parțială a acelei dispoziții și acordarea de despăgubiri bănești pentru întreg imobilul înscris în CF 11.918 Sibiu, nr. top. 4072/1/2/47.
Intimatul Primarul Municipiului Sibiu a depus întâmpinare ( fila 59) prin care solicita respingerea contestației ca neîntemeiată.
S-a susținut sub un prim aspect, că nu a semnat notificarea, iar ceilalți doi contestatori nu au prezentat o procură autentificată pentru redactarea și semnarea notificării în numele acesteia și că de fapt aceasta a depus declarație autentificată prin care arăta că nu are pretenții la succesiunea bunicilor paterni. Pe de altă parte, - și sunt renunțători la succesiunea tatălui lor, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 4.6 din HG nr. 250/2007 și art. 696 cod civil, nu au calitatea de moștenitori ai fostului proprietar, măsurile reparatorii urmând a fi acordate în limita cotei de proprietate pe care au avut-o din imobilul revendicat, în calitate de foști coproprietari, cotă dobândită prin moștenire de la defuncta lor mamă,.
Textele invocate arată că pentru succesibilii neacceptanți, noul termen de acceptare pentru care a operat repunerea de drept este C rezultat în urma prelungirii termenelor inițiale, respectiv 12 luni, deci până la 14.02.2002. Textul invocat face referire doar la succesibilii neacceptanți, astfel că, per a contrario, rezultă că succesibilii renunțători nu beneficiază de prevederile legii.
Instanța de fond, admițând contestația, în limitele menționate, și-a argumentat soluția, reținând în esență, că imobilul revendicat, înscris în CF 11918 Sibiu, nr. top. 4072/1/2/47 a fost proprietatea tabulară a numiților și, imobil expropriat în baza decretului 123/1971, pe care în prezent sunt edificate blocuri.
proprietari au avut trei copii, respectiv, ( decedat) și căsătorită, în locul celui decedat venind la succesiune fiica sa, căsătorită, care prin declarația autentificată a arătat că nu are nici o pretenție față de succesiunea bunicilor săi, astfel că nici notificarea nu a fost semnată de aceasta.
Prin dispoziția nr. 3007/2007 Primarul Municipiului Sibiu a respins cererea de restituire în natură, propunându-se Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, acordarea de titluri de despăgubire pentru din valoarea de piață lui și 1/8 lui, din care se deduce valoarea actualizată a despăgubirilor acordate.
Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea 10/2001, succesibilii care după 6.03.1945 nu au acceptat moștenitoarea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii, pentru bunurile ce fac obiectul prezentei legi, a stabilit aceiași instanță. De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen, cerere de restituire.
Intimatul s-a prevalat de certificatul de moștenitor 1636/1974 ( fila 77) când a reținut renunțarea la succesiune a celor doi contestatori, ignorând însă că acest act viza un alt imobil în care a locuit, iar pe de altă parte, în 1974 imobilul în litigiu din CF 11.918 Sibiu nu mai era în patrimoniul defunctului. Potrivit legii, succesibilii sunt repuși în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul Legii 10/2001, astfel că imobilul pentru care se solicită despăgubiri face obiectul acestei legi speciale, fiind preluat abuziv, iar la momentul renunțării la succesiune nu intra în masa succesorală a defunctului.
Conchizând, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. 3 și 4 din Legea 10/2001, instanța de fond a anulat Dispoziția 3007/2007 emisă de intimat, obligându-l a emite o nouă dispoziție prin care să se propună acordarea de titluri de despăgubire pentru întreg imobilul în cota de pentru fiecare, cu obligarea acestuia de a restitui valoarea actualizată a despăgubirilor acordate de 943 lei vechi.
Impotriva sentinței civile nr. 1186/2007 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, în termen a declarat apel Primarul Municipiului Sibiu, aducându-i critici sub aspectul nelegalității ei, solicitând admiterea acestuia cu consecința schimbării ei în sensul respingerii contestației intimaților contestatori.
In expunerea de motive se arată sub un prim aspect, că la momentul trecerii imobilului în proprietatea statului ( 11.XII.1971) proprietara de sub B 9, era decedată, potrivit certificatului de deces Seria - nr. -, astfel că proprietari erau în cota de 5/8 ( 1/2 ca și coproprietar și din în calitatea sa de soț supraviețuitor), și în cotă de câte 1/8 fiecare, în calitate de fii. Potrivit certificatului de moștenitor nr. - - și sunt renunțători la succesiunea tatălui lor, astfel că în contextul art. 4.6 din HG nr. 250/2007 și art. 696 cod civil, eredele renunțător este considerat că niciodată nu a avut o atare calitate, ei neputând beneficia de prevederile legii speciale nr. 10/2001.
In acest context, susține apelantul, instanța de fond în mod eronat a asimilat situația succesibililor neacceptanți cu cea a succesibililor renunțători, situație inadmisibilă în condițiile în care legiuitorul a menționat expres că renunțătorii nu pot beneficia de prevederile acestei legi.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 282 cod procedură civilă, art. 696 cod civil, Legea 10/2001 și respectiv HG nr. 250/2007.
Intimații și, au depus întâmpinare, prin care solicitau respingerea apelului ( fila 16 apel) invocând în esență, că potrivit art. 4 alin. 3 din Legea -, succesibilii care după 6.03.1945 nu au acceptat succesiunea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul acestui act normativ, cererea de restituire are efectiv valoare de acceptare.
După apariția Legii 10/2001, care este una cu caracter special reparatoriu, atât moștenitorii acceptanți cât și renunțătorii sunt repuși în dreptul de acceptare a succesiunii pentru imobilele ce au aparținut anterior lor.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 2,4,6, art. 10 alin. 2, art. 26 alin. 3 și urm. din Legea 10/2001 R, art. 115- 118, art. 282 și art. 274 cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise, cei doi intimați au solicitat din nou respingerea apelului, invocând în esență, aceleași aspecte de drept și de fapt.
Instanța, analizând calea de atac exercitată prin prisma criticilor invocate în scris și în raport de art. 294 - 295 cod procedură civilă, constată a fi fondat, în considerarea următoarelor aspecte:
Evident, imobilul înscris în CF 11918 Sibiu, revendicat în cauza de față, a fost proprietatea numiților și, fiind preluat de Statul Român cu titlu de exproprietare ( CF sub B 10). La momentul preluării ( 11.12.1971) era decedată potrivit certificatului de deces menționat, astfel că proprietari ai imobilului notificat la acea dată erau în cotă de 578 părți, și, în cotă de câte 1/8 fiecare, primul ca soț supraviețuitor, iar ultimii trei în calitatea lor de fii.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. -, - și au renunțat la succesiunea tatălui lor, astfel că potrivit art. 696 cod civil, eredele care renunță este considerat că niciodată nu a fost erede, ei pierzându-și calitatea de moștenitori ai fostului proprietar, astfel că în mod judicios măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți în calitate de foști proprietari au fost stabilite în limitele cotei lor de 1/8 părți, dobândită prin moștenire de la defuncta lor mamă.
De altfel, dispozițiile art. 4.6 din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare unitară a Legii - privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989 sunt edificatoare sub acest aspect. Textul invocat stipulează expres că pentru succesibilii neacceptanți, noul termen de acceptare pentru care a operat repunerea de drept este C prelungit până la data de 14.02.2002.
Prin urmare, textul legal invocat se referă imperativ doar la succesibilii neacceptanți, de unde rezultă că succesibilii renunțători nu pot beneficia de prevederile legii cadru nr. 10/2001( recunoscându-se desigur valabilitatea renunțării expuse a unuia sau altuia dintre succesori, urmând ca de cota care a făcut obiectul renunțării exprese să profite succesibililor acceptanți notificatori împreună cu cei neacceptanți notificatori, care au fost repuși de drept în termen).
Eronat, în contextul menționat, instanța de fond a asimilat deci situația succesibililor neacceptanți cu cea a renunțătorilor, apreciind greșit că și unora și celorlalți le sunt aplicabile dispozițiile legale sus menționate.
C ce renunță la succesiune nu intră în categoria persoanelor care sunt moștenitori, ei neputând dovedi această calitate pentru că într-o atare situație nu este vorba de neacceptare a succesiunii în condițiile art. 700 cod civil și care este doar prezumat de lege ca renunțător, ci dimpotrivă se dovedește cert, prin declarația notarială că a renunțat expres la succesiune, pierzându-și calitatea de moștenitor. Renunțarea vizează atât bunurile existente în masa succesorală la data decesului, cât și cele care eventual ar intra în succesiunea respectivă.
De altfel, J - Secțiile Unite prin decizia nr. XI/5.02.2007 pronunțată în dosarul nr. 29/2006, admițând un recurs în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de lângă J B, în aplicarea art. 8 și 13 alin. 2 al Legii 18/1991, a stabilit că beneficiază de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, doar moștenitorii care nu au acceptat succesiune în termenul prevăzut de art. 700 cod civil nu și cei care au renunțat la moștenire. Ori, și pentru egalitate de tratament juridic în situații similare, chiar dacă e vorba de Legea 10/2001, se impune soluția de admitere a apelului și rejudecând cauza, a se respinge contestația intimaților contestatori.
Pentru aceste motive:
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 40/A/21.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
In numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de Primarul Municipiului Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 1186/2007 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă și în consecință:
Schimbă hotărârea sus menționată în sensul că:
Respinge contestația formulată de și împotriva dispoziției nr. 3007/2007 emisă de apelantul.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2008
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
6 ex/03.03.2008
-
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Ana Budacu
