Speta Legea 10/2001. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR--08.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 40/
Ședința publică din 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea în apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.3170/PI/03.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați PRIMARUL MUNICIPIULUI T, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL T, prin PRIMAR, DIRECȚIA PATRIMONIU - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, în calitate de succesoare a SC DOMENIULUI PUBLIC SA, și, având ca obiect revendicare.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.02.2009, când pronunțarea a fost amânată pentru 04.03.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Timiș, reclamantul a chemat în judecată pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI T, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL T, prin PRIMAR, solicitând restituirea în natură a imobilului teren liber din T,-, în suprafață de 1141 mp și acordarea de măsuri compensatorii în echivalent prin compensare cu alt bun pentru imobilul - construcție situat la adresa indicată.
În motivare a invocat, în esență, preluarea abuzivă a imobilului de la antecesorii săi (construcția fiind, ulterior, vândută în baza Legii nr. 112/1995) și nesoluționarea notificării cu privire la imobil.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea sub aspectul obiectului, solicitând lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului teren liber în suprafață de 1141 mp, temeiul de drept invocat fiind art. 480 cod civil (fila 60 dosar fond).
Pentru termenul din 07.03.2008, reclamantul a lărgit cadrul procesual, chemând în calitate de pârâți pe, și SA (fila 65 dosar fond).
În fine, pentru termenul din 19.09.2008, reclamanta a chemat în judecată succesoarea în drepturi a pârâtei SC SA, respectiv pe Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei
Pe calea întâmpinărilor formulate, pârâții Consiliul Local T, Municipiul T, prin Primar și Primarul Municipiului T au invocat inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar SC SA a invocat lipsa calității procesuale sale pasive (filele 53-55, 67 dosar fond).
Prin notele de ședință de la filele 86-88 dosar, pârâții și au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului și inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 3170/PI/3.10.2008, Tribunalul Timișa respins ca inadmisibilă acțiunea formulată.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere, în esență, faptul că reclamantul nu mai are la îndemână acțiunea de drept comun pentru redobândirea imobilului, ci doar procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, aspect ce rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 6 al. 2 din Legea nr. 213/1992 și art. 1,2,47 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând desființarea ei cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivare a invocat Decizia nr. 33/2008 dată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, decizie care stabilește condițiile în care poate fi promovată acțiunea în revendicare de drept comun, având în vedere Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
A mai invocat caracterul abuziv al preluării imobilului în lipsa unei despăgubiri pentru teren și posibilitatea coexistenței a doi proprietari diferiți pentru construcție și teren.
Pe cale de întâmpinare, pârâții și au solicitat respingerea apelului, invocând corecta reținere a inadmisibilității cererii reclamantului care nu a urmat calea prevăzută de legea specială.
Au mai invocat autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 17459/14.12.1999 pronunțată de Judecătoria Timișoara, prin care s-a reținut valabilitatea preluării imobilului.
În fine, au invocat practica judecătorească potrivit cu care dobândirea construcției în baza Legii nr. 112/1995 conduce și la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent.
Pârâții Consiliul Local T, Municipiul T, prin Primar și Primarul Municipiului T au solicitat pe cale de întâmpinare respingerea apelului, invocând corecta reținere a inadmisibilității acțiunii, notificarea reclamantului fiind tardiv formulată.
Au invocat modificările aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr. 1/2009, cu privire la terenul aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 295 al. 1 Cod procedură civilă, având în vedere înscrisurile de la dosar și văzând dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată precizată, reclamantul a revendicat terenul liber de 1441 mp, înscris în CF 2108 T, nr. top 4961, 4962, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 480 Cod civil.
Pentru a respinge ca inadmisibilă cererea, prima instanță avut în vedere că reclamantul avea la îndemână calea specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, cale care a suprimat posibilitatea introducerii acțiunii în revendicare de drept comun.
Pronunțându-se asupra admisibilității acțiunii în revendicare întemeiată pe dreptul comun, ÎCCJ a statuat prin Decizia nr. XXXIII (331) / 9.06.2008 că în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială (Legea nr. 10/2001) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate, iar prioritatea poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Cum, în cauza de față, reclamantul afirmativ succesor al foștilor proprietari tabulari ai terenului se vede privat de dreptul de proprietate fără vreo posibilitate de a beneficia de prerogativele recunoscute de dispozițiile art. 480 Cod civil, nu-i poate fi refuzată posibilitatea de a se adresa instanței de judecată pe calea dreptului comun.
În consecință, acțiunea reclamantului este, contrar celor reținute de prima instanță, admisibilă și se impune cercetarea pretențiilor formulate de acesta; cum reclamantul a înțeles să formuleze o cerere întemeiată pe dispozițiile dreptului comun și nu a mai sesizat instanța cu o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii speciale (Legea nr. 10/2001), tardivitatea notificării adresate persoanei deținătoare în condițiile art. 22 din Legea nr.10/2001 este nerelevantă și nu se constituie în temei de respingere a cererii de chemare în judecată, în cauză procedura de control judiciar a modului în care persoana notificată face aplicarea Legii nr.10/2001 nefiind urmată.
Nu se constituie un temei de reținere a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată nici apariția Legii nr. 1/2009 de modificare și completare a Legii nr.10/2001: câtă vreme cererea reclamantului a fost înregistrată la 5.10.2007 (filele 3,29 dosar fond), dispozițiile legii noi nu pot fi reținute ca fiind incidente decât cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție și ale art. 1 Cod civil.
Nici invocarea de către pârâții- persoane fizice a excepției autorității de lucru judecat nu este întemeiată ca temei de reținere a incidenței dispozițiilor art. 137 al. 1 Cod procedură civilă.
Astfel, prin sentința civilă nr. 17459/14.12.1994, Judecătoria Timișoara s-a pronunțat asupra valabilității contractului prin care foștii chiriași (familia ) au dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor de pe terenul înscris în CF 2109 T, pe când, în cauza de față, reclamantul are în vedere terenul înscris în aceeași carte funciară (filele 60, 89, 90 dosar fond).
Raportând cererea precizată a reclamantului la dispozițiile legale incidente în cauză și la situația de fapt și juridică a terenului, este de observat că apelantul reclamant este, afirmativ îndreptățit la 11/12 părți din terenul liber evidențiat in cartea funciară, conform precizării formulate raportat la conținutul cărții funciare (filele 60, 76 dosar fond).
Se constată astfel că dreptul de proprietate asupra terenului evidențiat în CF 2108 T (respectiv 1441 mp) nu mai este înscris pe numele statului în integritatea sa, acesta fiind în stare de coproprietate cu pârâții.
În al doilea rând, practica judecătorească invocată de cumpărătorii construcțiilor nu se constituie în temei de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului evidențiat în CF 2108 T, un act de autoritate în acest sens nefiind emis.
În consecință, la data sesizării instanței de către reclamant, pârâții persoane fizice au în proprietate doar cota de 1/12 parte din terenul revendicat de reclamant.
Se observă însă că, din chiar conținutul deciziei dată în interesul legii, invocată de apelant, rezultă aptitudinea persoanei interesate de a formula o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 480 Cod civil doar în situația în care nu s-ar aduce atingere dreptului de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Or, dreptul de proprietate al pârâților cumpărători asupra construcțiilor și cotei de 1/12 parte din teren ar fi afectat din punct de vedere al atributelor stabilite de art. 480 Cod civil dacă aceștia nu ar putea să exercite normala folosință a dreptului de proprietate asupra construcțiilor de pe teren, respectiv dacă nu li s-ar recunoaște înaceleași condițiica și până la promovarea prezentei cereri de chemare în judecată ( proprietar fiind statul) folosința terenului aferent construcțiilor.
Sintetizând, reclamantul are aptitudinea de a obține restituirea dreptului de proprietate asupra terenului rămas în proprietatea statului, în măsura în care restituirea nu încalcă limitele exercitării de către pârâții- persoane fizice a folosinței (ca atribut al dreptului de proprietate și condiție a securității raporturilor juridice) terenului aferent construcțiilor cumpărate, deosebit de cota de proprietate (11/12 parte) înscrisă pe numele acestora.
Deși prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului, a încuviințat efectuarea unei expertize topografice (filele 116-118 dosar); oricum, raportul de expertiză nu delimitează terenul aferent construcțiilor cumpărate de pârâți (în sensul de teren destinat normalei folosințe a acestora), astfel că se impune refacerea acestuia de către același expert sau de un alt specialist.
Pentru aceste considerente, văzând că prima instanță a făcut greșita aplicare a dispozițiilor art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanța de apel va admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 3170/PI/3.10.2007, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, instanța va verifica dacă reclamantul este moștenitorul foștilor proprietari ai terenului în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 3170/PI/3.10.2007.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitiva.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică:
APELANT - RECLAMANT |
1. - C, nr. 19, Județ ). -- |
INTIMAT - PARAT |
2. PRIMARUL MUNICIPIULUI - T, B- -, nr. 1, Județ |
3. CONSILIUL LOCAL - T, B- -, nr. 1, Județ |
4. MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR - T, B- -, nr. 1, Județ |
5. DIRECTIA PATRIMONIU- PRIMARIA MUNICIPIULUI T IN CALITATE DE A SC DOMENIULUI PUBLIC SA - T,-, Județ |
6. - T, -, nr. 79, Județ |
7. - T, STR.-, nr. 79, Județ |
Emis 7 com.
Red. - 09.03.2009;
Tehnored. - 11.03.2009; 9 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu
