Speta Legea 10/2001. Decizia 4067/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.6975/civ/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4067/
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienta-recurentă-pârâtă împotriva deciziei civile nr.2268 R din data de 22.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (1763/civ/2005), în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC""SA, intimatul-recurent-reclamant și intimatul-recurent-pârâtMunicipiul B prin Primarul General.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuienta-recurentă-pârâtă,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 20.08.2008 depusă la dosar-fila 20 și intimatul-recurent-reclamant,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 29.04.2009 depusă la dosar-fila 63, lipsind intimatul-recurent-pârâtMunicipiul B prin Primarul Generalși intimata-pârâtăSC" "SA.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Revizuienta-recurentă-pârâtă,prin avocat, având cuvântul, arată că în dovedirea cererii deduse judecății, înțelege să facă dovada că reclamantului s-a acordat o sumă de bani cu titlu de despăgubiri pentru imobilul în litigiu și, în acest sens, a solicitat eliberarea unui certificat de grefă din care să rezulte existența litigiului, însă, autoritățile din Franța nu au emis un răspuns, astfel că solicită în prezent emiterea unei adrese către autoritatea competentă din Franța în scopul obținerii acestor relații.
Intimatul-recurent-reclamant, prin avocat, având cuvântul asupra cererii de probatorii, învederează instanței că se opune încuviințării acestei adrese, întrucât revizuienta a avut timpul necesar pentru a obține aceste relații, pe de o parte, iar pe de altă parte, în adresa emisă de doamna avocat din Franța se precizează clar că aceste despăgubiri s-ar fi dat reclamantului numai în cazul în care acesta era cetățean francez.
Revizuienta-recurentă-pârâtă,prin avocat, având cuvântul, în replică, solicită a se observa că doamna avocat din Franța, prin adresa emisă, indică revizuientei să solicite instanței de judecată să dispună emiterea unei adrese din care să rezulte dacă acordul din 1959 ratificat de către Consiliul de Miniștri a fost aplicat reclamantului și, față de această împrejurare, apreciază că cererea de probatorii este întemeiată.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de probatorii formulată oral de către revizuienta-recurentă-pârâtă, prin avocat, cu motivarea că pentru verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.322 pct.5 pr.civ. privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, nu este necesară emiterea unei astfel de adrese.
Totodată, Curtea, acordă părților prezente cuvântul asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 pr.civ.
Revizuienta-recurentă-pârâtă, prin avocat, având cuvântul, în temeiul art.322 pct.5 pr.civ. solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire, cu motivarea că partea pe care o reprezintă se află în posesia unui înscris nou, respectiv, cel depus la dosar din care rezultă existența dosarului întocmit pe numele reclamantului, cu privire la încasarea unei despăgubiri pentru imobilul din România și care face obiectul prezentului litigiu.
Intimatul-recurent-reclamant, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, întrucât, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că în cauză nu este vorba de nici un înscris nou, iar cât privește actul despre care revizienta face vorbire, solicită a se observa că, prin conținutul acestuia, se precizează că reclamantul putea fi îndreptățit să primească această indemnizație, nu și că a primit-
Cu cheltuieli de judecată.
Interpelat fiind, avocatul ales al intimatului-recurent-reclamant, arată că actele de procedură pot fi întocmite pe adresa sa, respectiv, B, șos. - nr. 124,.6,.6,. 192, sector 4, astfel cum rezultă din procura specială depusă la dosar-filele 54-55.
Curtea, reține cauza în pronunțare asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de revizuire dedusă judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2268/R din data de 22.01.2006, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins recursurile declarate de recurenții și Municipiul B prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr.146/A din 04.03.2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a lll-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimata-pârâtă, ca nefondate; a admis recursul declarat de recurentul, împotriva aceleiași decizii, în contradictoriu cu intimații-pârâți, Municipiul B prin Primarul General și; a modificat în parte decizia recurată în sensul că: a admis acțiunea formulată de reclamantul; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărate nr- încheiat între A și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:
Pârâta nu a avut calitatea de chiriaș în imobilul din litigiu la data intrării în vigoare a Legii nr.112/1995, calitate pe care a dobândit-o în anul 1997.
Conform art.9 din Legea nr.112/1995 puteau deveni proprietari ai apartamentelor deținute în calitate de chiriași numai persoanele care aveau contract de închiriere pentru locuințele respective, în temeiul acestei legi, situație care se complinește cu prevederile art.6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995.
Calitatea recurentei de chiriaș, la data intrării în vigoare a Legii nr.112/1995, într-un alt imobil naționalizat, nu o îndreptățea să cumpere un apartament pe care l-a ocupat ulterior, ci ar fi îndreptățit-o să cumpere doar apartamentul pe care îl ocupa la data intrării în vigoare a Legii nr.112/1995.
O altă interpretare ar contraveni dispoziției cuprinse în art. 6 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.112/1995, reprezentând o adăugare la lege.
Motivarea instanței de apel, conform căreia nu s-ar fi făcut dovada nevalabilității contractului de închiriere din data de 16.04.1997 nu are relevanță în ceea ce privește motivul de nulitate al contractului de vânzare-cumpărare nr- invocat de către recurentul-reclamant, instanța de apel aplicând greșit dispozițiile art.6 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.112/1995, coroborate cu art.45 ain.1 din Legea nr.10/2001 republicată.
Aprecierea instanței de apel în sensul că ar fi încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr- cu bună-credință nu are relevanță în speță deoarece în conformitate cu art.45 alin.1 din Legea nr.10/2001 republicată sunt valabile numai actele de înstrăinare încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor. Prin urmare, actele de înstrăinare încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sunt lovite de nulitate absolută.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea apreciază că recurenta, conform dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii contractului nu avea capacitatea de a încheia contractul nr-, fraudând astfel legea.
Referitor la recursul declarat de recurenta, s-a reținut că decizia nr.519/1959 emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular al Raionului G D, prezentată de intimații-pârâți Municipiul B și SC SA drept titlu al statului aflat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nu face dovada faptului că apartamentul din litigiu ieșise din patrimoniul autoarei reclamantului la data emiterii respectivei decizii, ci, cum legal a statuat instanța de apel, a faptului că naționalizarea acestui apartament s-a realizat pe numele altei persoane decât adevăratul proprietar.
Decizia nr.519/1959 emisă de fostul Comitet Executiv al Sfatul Popular al Raionului G D nu poate fi calificată act doveditor al dreptului de proprietate, prin acesta înțelegându-se orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei ce-l invocă. Deciziei respective nefiindu-i anexat un act translativ al proprietății în favoarea numitului (vânzare-cumpărare, schimb, donație, etc.) sau act declarativ (împărțeală judiciară, tranzacție) hotărâre judecătorească de partaj, de constatare a uzucapiunii imobiliare (acte jurisdicționale declarative), ordonanță de adjudecare, nu poate fi apreciată ca un titlu valabil al statului. Dimpotrivă așa cum legal a statuat prima instanță, imobilul din litigiu a trecut fără titlu în proprietatea statului, preluarea realizându-se pe numele altei persoane decât adevăratul proprietar.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta Municipiul B, Curtea l-a apreciat ca nefondat.
S-a avut în vedere că, prin recursul formulat de această recurentă se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
Or, admițându-se cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr-, ca efect al admiterii recursului reclamantului, părțile sunt repuse în situația anterioară, reîntorcându-se bunul în patrimoniul recurentei Municipiul B, sens în care acesta se legitimează procesual pasiv în cadrul juridic dedus judecății, fiind neîntemeiată astfel excepția lipsei calității procesuale pasive.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea nevalabilității titlului statului și a acțiunii în revendicare, Curtea a apreciat-o neîntemeiată, recurenta realizând o interpretare eronată a dispozițiilor art.47 din Legea nr. 10/2001, prin raportare la art.6 din Legea nr.213/1998.
Prin urmare, a mai stabilit instanța de recurs, interpretarea dată de instanța de fond textelor legale din Legea nr. 10/2001 este greșită în raport cu prevederile constituționale - art.21 pct.1 și 2, întrucât ar obliga recurentul-reclamant să recurgă la procedura administrativă impusă de Legea nr. 10/2001, efectul fiind negarea prevederilor constituționale care stabilesc liberul acces la justiție și interzice orice îngrădiri a acestui drept.
De altfel, Legea nr. 10/2001, respectând prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocoalelor Adiționale la aceasta, nu prevede o interdicție privind formularea acțiunii în revendicare de către proprietarul deposedat. Or, acolo unde legea nu interzice este permis. În acest context, s-a reținut că nu poate fi primită susținerea recurentei conform căreia acțiunea în revendicare în fata instanței de judecată ar fi inadmisibilă, întrucât ar exista o procedură extrajudiciară ce ar da posibilitatea recunoașterii acestui drept.
Împotriva acestei decizii, la data de 29.08.2008, a formulat cerere de revizuire recurenta, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea cererii, aceasta a arătat, în esență, următoarele:
Prin decizia civila nr. 2268/R din 22.06.2006 pronunțata de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a -a Civila si pentru Cauze privind Conflicte de munca si Asigurări Sociale in dosarul nr- instanța de recurs reținut că apartamentul nr. 13 din imobilul situat in B,-,.6, sector 1, pe care recurenta l-a cumpărat în baza Legii nr. 112/1995 de la SC SA prin contractul de vânzare-cumpărare nr- a fost preluat abuziv de către statul român pe numele altei persoane decât adevăratul proprietar, autoarea recurentului reclamant.
Ca urmare a demersurilor efectuate în Franța, acolo undea locuit, a rezultat că autoritățile franceze se află în posesia unui dosar, având ca obiect o cerere de indemnizație ca urmare a deposedării acestuia de un bun din România.
Ar rezulta așadar ca autoarea reclamantului a fost despăgubită pentru naționalizarea de către statul român a proprietății sale din B - apartamentul nr. 13 din imobilul situat in B,-,.6, sector 1, pe care recurenta l-a cumpărat în baza Legii nr. 112/1995.
Or, potrivit art. 5 din Legea nr. 10/2001- act normativ invocat ca temei de drept al cererii de chemare în judecată formulate de, nu sunt îndreptățite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta lege.
Anexa nr. 1 lit. d) din Lege menționează Acordul între România și Republica Franceză, semnat la B la 9 februarie 1959, intrai în vigoare la data semnării, ratificat prin nr. 353 din 25 martie 1959
Prin urmare, dacă, autoarea reclamantului, a fost despăgubită pentru naționalizarea de către statul Rap roprietății sale din B prin Acordul între România și Republica franceză, cererea reclamantului de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și de revendicare se impunea a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Ca dovadă a actului nou, a fost depusă adresa nr. -75016 / întocmită de către avocat din Franța, comunicată revizuientei la data de 31.07.2008.
Examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 326 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, sub aspectul admisibilității revizuirii și al faptelor pe care se întemeiază, Curtea reține următoarele:
Admițând recursul declarat împotriva hotărârii Tribunalului, cu consecința modificării deciziei atacate, instanța de recurs a făcut o proprie interpretare și aplicare a dispozițiilor legale la împrejurările de fapt stabilite și a dat o altă dezlegare pricinii, ceea ce constituie o evocare a fondului, în sensul art. 322 din Codul d e procedură civilă. Așa fiind, decizia instanței de recurs este susceptibilă a fi atacată cu revizuire.
Curtea reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac, care poate fi promovată numai în cazurile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 din Codul d e procedură civilă, scopul său fiind acela de a remedia, în principiu, erorile din hotărârea definitivă referitoare la modul de stabilire a stării de fapt. Motivele pe care se poate întemeia cererea de revizuire presupun că hotărârea, corectă în raport de elementele cunoscute de instanță în momentul pronunțării ei, se dovedește ulterior a fi fost pronunțată în considerarea unei situații ce nu corespundea realității, ceea ce face necesară retractarea sa.
În conformitate cu prevederile art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, invocate ca temei de drept al cererii revizuientei, revizuirea se poate ceredacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În fapt, revizuienta a arătat că, după darea hotărârii, respectiv la data de 31.07.2008, i-a fost comunicat, ca urmare a demersurilor pe care le-a întreprins, răspunsul avocatului francez căruia i s-a adresat, din care rezultă existența unui dosar "" (fără a rezulta identitatea dintre persoana cu privire la care a fost întocmit dosarul și intimatul reclamant din prezenta cauză) la Direcția din și a din Franța privind o cerere de despăgubiri pentru un bun din România (fără fi indicat bunul) și că este necesară o solicitare oficială pentru obținerea mai multor infirmații. (filele 4-6 ale dosarului de revizuire)
Curtea apreciază că acest înscris nu întrunește condițiile prevăzute de textul legal anterior evocat pentru a fi considerat act nou, din cuprinsul său rezultând cel mult indicii în sensul că hotărârea atacată cu revizuire este rezultatul unei erori în stabilirea stării de fapt.
Pentru ca înscrisul pe care se întemeiază cererea de revizuire să poată fi considerat "înscris doveditor", în sensul art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul d e procedură civilă este necesar ca el, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut conduce la o altă soluție decât cea pronunțată. Or, în speță, scrisoarea transmisă de avocatul francez nu atestă o altă situație de fapt decât cea cuprinsă în actele ce au fost analizate cu ocazia judecării fondului. Așadar, acest înscris, nu este, prin el însuși, de natură să justifice admiterea cererii de revizuire, fără a fi necesară confirmarea sa prin alte mijloace de probă.
De asemenea, se reține că partea putea să facă demersurile pentru obținerea informațiilor la care s-a făcut referire mai sus și în cursul judecății, neexistând vreun motiv de împiedicare mai presus de voința sa, astfel încât nici sub acest aspect nu se poate aprecia că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 alin. 1 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
În plus, înscrisul doveditor determinant înscrisul trebuie prezentat de partea care exercită calea de atac. El nu poate fi produs sau obținut ca urmare a formulării cererii de revizuire, prin demersurile întreprinse de instanța sesizată cu cererea ce revizuire, ci existența sa prealabilă pronunțării hotărârii supuse revizuirii și descoperirea ulterioară, înainte de momentul formulării cererii de revizuire, constituie condiții de admisibilitate a cererii.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează să respingă cererea de revizuire, ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, va obliga revizuienta căzută în pretenții să plătească intimatului reclamant suma de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocatului, conform chitanței nr. - din 4.05.2009 (fila 71 din dosarul nr-).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta-recurentă-pârâtă împotriva deciziei civile nr.2268 R din data de 22.06.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (1763/civ/2005), în contradictoriu cu intimata-pârâtăSC""SA,intimatul-recurent-reclamant și intimatul-recurent-pârât Municipiul B prin Primarul General, ca neîntemeiată.
Obligă revizuienta la 2500 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /:
2 ex./06.07.2009
Jud. recurs: / /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
