Speta Legea 10/2001. Decizia 42/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 42
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de intimatul CONSILIUL JUDEȚEAN D, cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 209 de la 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-în contradictoriu cu contestatoarele, cu domiciliul în C, 1 -, nr. 2, -A,. 2,. 9, județul D, cu domiciliul în C, 1 -, nr. 76, -.1,.5,.17, județul D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic reprezentând apelantul intimat CONSILIUL JUDEȚEAN D, intimata contestatoare personal și asistată de avocat, același avocat reprezentând și intimata contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic reprezentând apelantul intimat CONSILIUL JUDEȚEAN Dap us concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii, iar pe fond menținerea ca legală și temeinică a Dispoziției nr. 373/02.09.2008 emisă de Președintele Consiliului Județean
A susținut că, contestatoarele nu au făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor pentru terenul în cauză, nefiind incidente prevederile art. 4 alin. 2, 3 și art. 23 din Legea 10/2001 republicată.
Avocat pentru intimatele contestatoare și a pus concluzii de respingere a apelului, de menținere a sentinței pronunțată de instanța de fond.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale active a susținut că cele două contestatoare sunt moștenitoarele lui, iar în ceea ce privește dovada dreptului de proprietate se prevalează de actul de schimb din 1902 coroborat cu actul de recensământ de la fila 124.
A învederat că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 30.09.2008 sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată Consiliul Județean D pentru ca, prin hotărârea ce va pronunța, instanța să dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 855 mp, situat în C, str. - și, în subsidiar măsuri reparatorii prin echivalent în situația în care terenul nu se poate restitui în natură.
În motivarea în fapt a cererii s-a aratat că terenul de 855 mp a fost expropriat în baza Decretului nr. 142/24.07.1974.
Această suprafață a aparținut bunicii reclamantelor, în baza actului de schimb din 1902.
La decesul autoarei a rămas moștenitoare, mama reclamantelor.
a decedat în 1978, moștenitoare fiind reclamantele.
Reclamantele au formulat notificare înregistrată sub nr. 1445/N/2001, soluționată prin Dispoziția nr. 373/2008 a Consiliului Județean D ce are calitatea de unitate deținătoare.
Soluția de respingere a fost motivată în referatul nr. 11066/2008 al Consiliului Județean D și se întemeiază pe două aspecte: primul vizează împrejurarea că reclamantele nu fac dovada calității de moștenitor. Ori, această calitate este dovedită prin actele de stare civilă și certificatele de moștenitor anexate; - cel de-al doilea aspect se întemeiază pe faptul că terenul nu este precizat ca suprafață în actul autentic din anul 1902.
Cererea a fost întemeiată pe prev. art. 9 și 10 din Legea nr. 10/2001.
La solicitarea instanței, pârâtul Consiliul Județean Daî naintat la dosar actele care au stat la baza emiterii Dispoziției nr. 373/02.09.2008.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie având ca obiective: identificarea terenului prin suprafață, dimensiuni și vecinătăți; să se menționeze dacă este ocupat de construcții sau de detalii de sistematizare, să se întocmească schița, raportul de expertiză fiind întocmit de exp..
Prin sentința nr.209 din 3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis contestația formulată de contestator, și, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL JUDEȚEAN
S-a dispus anularea Dispoziției nr.373/2 septembrie 2008 emisă de Președintele Consiliului Județean prin care fost respinsă cererea de restituire a terenului în suprafață de 855. situat în C- (fostă str. - nr.50).
S-a stabilit dreptul contestatoarelor la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul sus menționat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 373/02.09.2008 emisă de Consiliul Județean Daf ost respinsă notificarea nr. 1445/N/2001 formulată de și, pentru motivele prevăzute în referatul anexă la dispoziție.
În referatul nr. 11066/26.08.2008, întocmit de Comisia internă pentru analizarea notificărilor din cadrul Consiliului Județean D s-a reținut că, notificatoarele nu au făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor.
Prin actul dotal autentificat sub nr. 1965, din 05.10.1890, de Tribunalul Dolj - Secția comercială și de notariat ( filele 32, 33 dosar), autoarea reclamantelor, a primit, în vederea căsătoriei cu, printre altele și "una casă compusă din trei odăi, cu toate dependințele, cu locul său în mărime de 18 stânjini și 19 metri latu ce este situată pe-".
Ulterior,prin actul de schimb nr. 3174 din anul 1902, încheiat între d-na și primarul orașului C, autoarea reclamantelor, a primit în schimbul locului și construcțiilor ce i s-au expropriat, un alt loc de casă, "proprietatea comunei, situat în-, în mărime de metri pătrați."
Așa cum reiese din tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile se expropriază în baza Decretului nr. 142/24.07.1974, imobilul situat în C, str. -, nr. 50 (în prezent, nr. 56), jud. Daf ost expropriat, la rubrica numele proprietarului figurând - autorii reclamantelor, defuncții, și (fila 88 dosar).
Cum, potrivit prev. art. 481 Cod civil, "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire." Și, cum în cauză nu s-a făcut dovada acordării de despăgubiri pentru imobilul - teren din C, str. -, nr. 50 (în prezent, nr. 56), jud. D, instanța a apreciat că, în speță, imobilul a cărui restituire se solicită face parte din categoria imobilelor preluate în mod abuziv, așa cum au fost definite ele în art. 2, lit. i din Legea nr. 10/2001: "orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat."
Dovada dreptului de proprietate a fost făcută de reclamante cu înscrisurile arătate mai sus, înscrisuri care se coroborează cu tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile se expropriază, anexă la Decretul nr. 142/24.07.1974, aceste înscrisuri, fiind acte doveditoare în înțelesul prevederilor art. 23.1, lit. d) din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Instanța a reținut aplicabilitatea în speță și a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit cărora "În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar".
Întrucât din certificatele de moștenitor și din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei,a reiesit că reclamantele sunt unice moștenitoare ale persoanelor pe numele cărora s-a făcut exproprierea, instanța a apreciat că reclamantele au făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, așa încât Dispoziția nr. 373/02.09.2008 emisă de Consiliul Județean D apare ca nelegală.
Deoarece art. 7, alin. 1 din lege consacră principiul restituirii în natură, acordarea altor măsuri reparatorii prevăzute de lege neputându-se face decât acolo unde restituirea în natură nu mai este posibilă și cum din procesul verbal privind starea de fapt a terenului din C, str. -, nr. 50 (în prezent, nr. 56), jud. D rezultă că întreg terenul în suprafață de 855 mp este afectat de detalii de sistematizare,s-a apreciat ca reclamantele sunt idreptatite sa beneficieze să beneficieze de de măsuri reparatorii,în conformitate cu prev. Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinței a declarat apel intimatul CONSILIUL JUDEȚEAN D, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile și pe fond respingerea acțiunii, cu menținerea dispoziției contestate.
S-a arătat că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitoare cu certificat de constatare a calității de moștenitor pentru terenul în cauză,nefiind incidente dispozițiile art.4 alin.2 și 3 și art. 23 din Legea nr.10/2001 republicată, iar terenul a fost preluat de la 6 deținători.
Actele de care se prevalează reclamantele se referă doar la o suprafață de 600 mp. iar suprafața în prezent solicitată de reclamante este mai mare, mai ales în condițiile în care reclamantele recunosc că în fapt mai dețin aproximativ 1000 mp.
Nu este incident art.24 din lege, întrucât proba contară este făcută chiar prin actele de proprietate depuse de reclamante care atestă o suprafață mai mică decât cea notificată, dar reclamantele susțin că au stăpânit acest teren neîntrerupt.
Totodată potrivit expertizei efectuate în cauză, suprafața reală a terenului expropriat este de 812 mp. mai mică decât suprafața trecută în decretul de expropriere.
S-au depus la dosar: împuternicire avocat, copie
Apelul este fondat.
Reclamantele sunt moștenitoare descendente gradul I ale autoarei,care la rândul său,este descendentă de gradul Iaa utoarei căsătorită cu care în anumite acte de stare civilă apare cu numele de, dar conform verificării actelor reiese că există identitate între numiții și (filele 9,10,11 - unde figurează la numele părinților reclamantei și în certificatul de deces- alternativ sau ).
De asemenea există identitate între și sau, aceasta rezultând din succesiunea actelor.
Astfel potrivit actului dotal (fila 32) bunica reclamantelor care se numea înainte de căsătorie (după cum recunoaște acest aspect și pârâtul Consiliul Jud. D)în referatul nr.11066/2008 fila 4, s-a căsătorit cu (care în actele de stare civilă figurează cu numele sau ).
Prin urmare, față de acest aspect referatul (fila 4), actele de stare civilă analizate coroborat, este una și aceeași persoană cu căsătorit cu, cea care în urma actului dotal nr.1965 din 5 oct.1980, a primit de la părinții săi suprafața de teren de 18 stânjeni lungime și 19 lățime pe- și o casă compusă din trei odăi cu toate dependințele și alte bunuri.
Ulterior, prin actul de schimb nr.3174 din anul 1902, încheiat între primarul urbei C și (aceeași persoană cu, beneficiara actului dotal din anul 198o), întrucât se declarase "expropriat pentru cauză de utilitate publică", terenul situat în str.- deținut de, aceasta din urmă primea în schimbul terenului expropriat "un alt loc de casă, proprietatea comunei, situat în-, în mărime demp". În act nu se menționează suprafața ci doar faptul că terenul acordat la schimb în str.- 30 este evaluat la sume de 2000 lei, ca și suprafața expropriată.
În prezent-, anterior a fost- potrivit certificatului de nomenclatură stradală.
Conform certificatului de moștenitor nr.3218/2.11.1993, de pe urma autoarei, fiica au rămas ca moștenitoare soț și reclamantele.
Așadar, potrivit celor de mai sus expuse și actelor analizate în cauză este dovedită calitatea de moștenitor a reclamantelor de pe urma bunicii.
Potrivit actului dotal - lungimea terenului este de 18 stânjeni, or în perioada anului 1890 în zona - unde se folosea această unitate veche de măsură, stânjenul reprezinta aproximativ 2.
Așadar, suprafața de teren ce rezultă din acest act este într-adevăr de 18 stânjeni /19 metri adică 36 m/19 m totalizand 694 mp. Prin actul de schimb nu se prevede decât suprafața.
Prin acțiune, însă reclamantele solicită suprafața de 855 mp. și faptul că sunt îndreptățite la această suprafață reiese din următoarele:
Potrivit adresei nr.4408/30.04.2008 - Consiliul jud.D menționează și implicit recunoaște că în anexa 8 Decretului de expropriere nr.142/1974 la poziția 1 figurează, si - cu un teren în suprafață de 885 mp. situat în C, str.- nr.50, trecut în proprietatea statului conform decretului mai sus menționat.
De asemenea potrivit referatului nr.11066/2008 - pârâtul recunoaște calitatea de proprietar a autoarei și a celorlalți înscriși în anexă, cu privire la terenul în litigiu care a fost expropriat, menționând că potrivit adeverinței 569/1975 a Consiliului Popular al jud. D, terenul a fost deținut în indiviziune de cei sase proprietari anterior menționați.
Însă, argumentul esențial este conferit de faptul că prin Decretul de expropriere nr.142/1974 și în anexa la acesta figurează ca proprietari expropriați cu terenul în suprafață de 855 mp. situat în C str. - nr.50, mama reclamantelor - cu privire la care fac reclamantele dovada calității de moștenitor prin certificatul de moștenitor depus -, în prezent decedați potrivit certificatului de moștenitor, și despre care reclamantele susțin că și acesta este decedat, dar la dosar nu se află certificatul acestuia de deces.
Or, în această situație, atâta timp cât mama reclamantelor figurează în anexa decretului de expropriere ca proprietar expropriat alături de ceilalți cu suprafața de 855 mp. și reclamantele sunt moștenitoarele autoarei conform certificatelor de moștenitor, este fără echivoc că și-au dovedit și prin acest simplu fapt calitatea de persoane îndreptățite potrivit art.4 alin.2 rap. la art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001. Oricum potrivit art.23 din Legea nr.19/2991 coroborat cu art.23.1 lit.b din Legea nr.250/2007 - actele juridice care atestă calitatea de moștenitori sunt actele de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, aspecte dovedite în speță.
Cât privește întinderea dreptului se apreciază că atâta vreme cât figurează în decretul de expropriere suprafața de 855 mp. aspect confirmat prin adresele pârâtului, aceasta este suprafața ce va fi avută în vedere și la care se va face raportarea în lumina dispozițiilor art.23 și 24 din Legea nr.10/2001 și a Normelor Metodologice aprobate prin Legea nr.250/2007.
Astfel art.23.1 lit.a prevede că prin act doveditor în privința dreptului de proprietate se înțelege orice act juridic translativ de proprietate - act vânzare cumpărare, donație, acte care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică, iar potrivit art.23.1 alin.1 pct.c teza 2, în cazul exproprierii prevăzute de art.11 din lege ca în cauza prezentă, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere, din care în speță reiese suprafața de 855 mp.
De asemenea,la pct.d al aceluiași articol se au în vedere și orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită.
Iar art.24 din Legea 10/2001, prevede că în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Astfel, în speță există atât actul translativ de proprietate, actul dotal, diferențele de măsurători fiind explicate prin efectuarea măsurătorilor cu instrumente neperformante la vremea respectiva,anul 1890. În acest caz, actele de proprietate nu reprezintă proba contrară, ci vin și susțin solicitările reclamantelor în măsura în care sunt analizate în mod coroborat în întreg ansamblul probator și nu interpretate trunchiat (în acest sens și buletinul clădirii fila 12,38 și urm. fond). Dar, oricum hotărâtor așa cum s-a arătat,atat în privința dovedirii calității de moștenitor și implicit de persoane îndreptățite a reclamantelor (dincolo de celelalte acte existente care vin și întăresc această calitate a reclamantelor), cât și inprivinta întinderii dreptului -dovedite în mod categoric, conform art.23 și 24 din Legea nr.10/2001 și 23 alin.1- este actul de expropriere - unde figurează alături de alți coproprietari autoarea reclamantelor ale cărei moștenitoare sunt, cu suprafața de 855 mp. în indiviziune. Or, atâta vreme cât autoarea figura ca proprietar expropriat cu suprafața respectivă în indiviziune, atunci se justifică implicit și calitatea de persoane îndreptățite a reclamantelor pentru această suprafață de teren în litigiu.
De asemenea reclamantele sunt îndreptățite ca funcție de dreptul de proprietate al autoarei, raportarea să se facă la suprafața- privită ca întindere - efectiv expropriată, de 855 mp. cât figurează concret în actul de preluare, și nu la cea mai mică,ce în prezent reiese din măsurători, întrucât exproprierea s-a făcut pentru o anumită suprafață de teren și dreptul autoareei a fost afectat in aceasta masura.
Așadar, măsura reparatorie trebuie să privească strict suprafața expropriată restabilind situația anterioară și prejudiciul, impunându-se a fi acoperit întocmai.
- mult, este esențial, că prin sentința atacată nu s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 855 mp. (în teren efectiv prin expertiză, la măsurători s-au găsit 812 mp.) ci, s-a stabilit dreptul reclamantelor la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul efectiv expropriat la care sunt în concret îndreptățite.
Prin urmare, nu trebuie să se facă o confuzie între suprafața terenului efectiv expropriată și trecută în decretul de expropriere de 855 mp și cea reieșită în prezent din măsurători, cu ocazia efectuării expertizei de 812 mp. care nu înseamnă că atât a fost suprafața inițial preluată ci, doar faptul că face parte din suprafața preluată care a fost inițial mai mare, așa cum s-a dovedit în cauză.
De reținut că reclamantele nu au solicitat o suprafață mai mare, ci doar suprafața de 855 mp. înțelegând, potrivit principiului disponibilității să investească instanța numai în acest sens.
Se are în vedere în speță că notificarea este formulată de către contestatoare în calitate de reprezentante a autoarei lor, decedată la momentul intrării în vigoare a legii,autoare care figura în actul de preluare, decretul de expropriere, în calitate de coproprietara alături de celelalte rude, însă dreptul rezultă dintr-o succesiune a bunicii, dintr-o vocație succesorală și nu dintr-o coproprietate rezultată din succesiune sau din contract distinct.
Ca atare, speța se va soluționa prin prisma acestor elemente concrete care stabilesc și determină și articolele din lege incidente în speță.
Este relevant faptul că în actul de preluare, decretul de expropriere, figurau mai multe persoane cu privire la terenul aflat în indiviziune.
Această formă de proprietate presupune doi sau mai mulți proprietari asupra bunului, dreptul de proprietate al fiecăruia fiind determinat în mod abstract, dar bunul nu este divizat potrivit unor cote părți.
Dreptul fiecărui proprietar se întalneste cu dreptul celorlalți proprietari, asupra fiecărei particule ce alcătuiesc bunul în materialitatea sa.
În cauză trebuie să se dea eficiență dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, în sensul că reclamantele beneficiază de cota parte din dreptul de proprietate ce a aparținut celorlalți coindivizari ce nu au formulat notificări în baza legii nr.10/2001.
Aceasta, întrucât legiuitorul a avut în vedere tocmai caracterul unitar ce rezultă din starea de indiviziune în sensul că în temeiul acestei legi, imobilul trebuie privit în integralitatea sa și asupra acestuia trebuie pronunțată o soluție unică cu privire la întreg imobilul privit în întregul său și nu fracționat, tocmai datorită principiului de caracter preponderent preparator ce rezidă din lege. Spiritul legii este acela de soluționare în mod unitar, a dreptului izvorât din succesiuni,asa cum prevede alin.4 art.4 și distinct pe cote părți în cazul coproprietatii,asa cum prevede art.4 al. 1 Lg.10/2001.
Soluția prevăzută de art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001 aplicabilă în speța de față este în acord cu dispozițiile legale aplicabile în materie de succesiuni (dreptul de acrescământ reglementat de art.697 cod civil potrivit căruia "Partea renunțătorului profită coerezilor săi").
Prin urmare, comoștenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr.10/2001 considerat moștenitor acceptant) culege și cota moștenitorului care nu a depus notificare până la data de 14.02.2002.
Față de cele expuse, prin prisma actelor depuse la dosar s-a constatat că reclamantele ca moștenitoare ale fostului proprietar au calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în sensul art.4 alin.(4) din Legea nr.10/2001.
Astfel, în lipsa unor notificări formulate de către alte persoane care să pretindă că în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari au dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, chiar dacă reclamantele nu ar fi singurele moștenitoare, în temeiul art.3 și art.4 alin.(4) din Legea nr.10/2001, reclamantele au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, beneficiind și de cotele moștenitorilor care nu au înțeles să formuleze notificări.
Oricum, nu s-a susținut și dovedit de către apelant că ar fi fost sesizat cu notificări și de către alte persoane care să pretindă că, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar, au dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu.
În acest sens este jurisprudența ÎCCJ și practica unitară conturată (dec.de speță 217/16.01.2009, dec.1813/19.04.2009, dec.3797/2006).
Izvorul dreptului in speta este succesiunea, rezultată dintr-o vocație succesorală de pe urma unui autor deposedat de întreg imobilul și prin urmare notificarea este ambivalentă, are valoare de acceptare în sensul art.4 alin.4 din lege.
Art.4 alin.4 se referă la situația moștenitorilor proprietarului bunului deposedat. Adică proprietarul bunului deposedat, are mai mulți moștenitori și între aceștia din urmă se pune problema aplicării art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001 cu privire la dreptul de acrescământ atunci când nu formulează toți notificare conform cap.III din lege, cotele celorlalți urmând să profite celor care au formulat notificare.
De altfel, în art.47 din Legea nr.250/2007- Normele metodologice au în vedere situația comoștenitorului care a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr.10/2001 (considerat moștenitor acceptant) și care culege și cota comoștenitorului care nu a acceptat succesiunea în termen legal. Acest alin.4 se referă la situația moștenitorilor și moștenitorilor acceptanți, noțiune distinctă de aceea de coproprietar, expres reglementată în alin.1 și care se referă la proprietatea pe cote părți spre deosebire de aliniatul final care se referă la moștenitor, moștenitor acceptant etc.In practica judiciara creata de la intrarea in vigoare a Lg.10/2001 s-a conturat un punct de vedere preponderent in sensul ca imprejurarea ca numai o parte dintre mostenitorii proprietarilor deposedati de stat au cerut restituirea imobilului are relevanta doar in sensul ca el se cuvine celor ce s-au conformat Lg.10/2001,prin efectul dreptului de acrescamant, indiferent de cotelelor succesorale.O solutie juridica similara a fost adoptata de legiutor si in materia reconstituirii dreptului de proprietate in temeiul lg.18/1991,o reglementare cu acelasi caracter reparator ca si Lg.10/2001.Aceasta rezolvare juridica a situatiilor similare aparute in practica si-a gasit consacrarea in reglementarea din art.4alin.4 din lege.
Așadar, această critică din apel, aceea a contestării calității de moștenitoare a reclamantelor cu privire la întreg imobilul atâta vreme cât apelantul prin criticile formulate, susține că în actul de preluare figurau sase deținători, este neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art.296 teza 1 Cod pr.civilă, instanța va respinge apelul. Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de intimatul CONSILIUL JUDEȚEAN D, cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 209 de la 03 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr-în contradictoriu cu contestatoarele, cu domiciliul în C, 1 -, nr. 2, -A,. 2,. 9, județul D, cu domiciliul în C, 1 -, nr. 76, -.1,.5,.17, județul
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red.jud.- / 24.02.2010
Tehn.5 ex
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
