Speta Legea 10/2001. Decizia 43/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 43
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta cu domiciliul în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 24 de la 20 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr. 3072/CIV/2005, ca urmare a casării deciziei nr. 703 de la 27 iunie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Civilă în dosarul nr- prin decizia nr. 6649 de la 05 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți., cu sediul în C-, județul D, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat reprezentând apelanta reclamantă și consilier juridic reprezentând OG intimata pârâtă, lipsind intimata pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat a susținut că suprafața de 80 mp din suprafața de 294 mp identificată inițial, din punctul său de vedere nici la această dată nu sunt identificați sub aspectul deținătorului și stabilirii regimului juridic. În cuprinsul raportului de expertiză, expertul a făcut mențiunea că în prezent este deținută de dar nu face referire la nici un fel de documentație cadastrală în acest sens. Acest raport este semnat de expertul asistent cu mențiunea "cu eventuale completări".
A mai susținut că în cursul zilei a fost contactată de expertul asistent care a identificat numărul cadastral al lui, este la OCPI și solicită acordarea unui termen scurt pentru a depune documentația cadastrală cu privire la suprafața deținută de.
La rândul său a solicitat acordarea unui termen scurt pentru a se lămuri și în ceea ce privește această suprafață de teren.
Cererea de amânare a fost pusă în discuție.
Consilier juridic a OG învederat că nu se opune cererii, susținând că această diferență face parte dintr-o altă diferență mai mare de 3000 mp, care a fost preluată de la Ministerul Apărării Naționale și Primăria Municipiului C, existentă în fapt la data emiterii certificatului de atestare în baza HG. 834/1991.
Avocat a solicitat să se depună și documentația cadastrală deținută de. A susținut că instanța a dispus ca expertul să identifice cei 294 mp, din punctul său de vedere expertul nu i-a identificat astfel că nu a răspuns obiectivelor stabilite.
Instanța a respins cererea formulată de apelanta reclamantă prin apărător, avocat, referitoare la depunerea documentației cadastrale cu privire la suprafața 80,32 mp deținută de apreciind că nu este utilă, că problema fundamentală in cauză este regimul juridic al terenului și aplicarea ca urmare a dispozițiilor legale incidente din legea specială și că această împrejurare de fapt cu privire la această suprafață de teren nu este hotărâtoare.
Constatând cauza în stare de soluționare, curtea a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, reprezentând apelanta reclamantă, a pus concluzii de admitere a apelului, schimbarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond, anularea Dispoziției nr. 1097/2005 în sensul de a se dispune restituirea în natură a suprafeței identificată prin raportul de expertiză și completarea la raportul de expertiză S3 =746,61 mp care în prezent se află în posesia SC SA, iar pentru diferența ce nu poate fi restituită să se acorde despăgubiri la valoarea stabilită de expert prin raportul de expertiză și completarea la raportul de expertiză efectuate în cauză.
A susținut că pentru suprafața de 746,61. sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind restituirea în natură.
A solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat și onorariu expert.
Consilier juridic reprezentând OG intimata pârâtă a pus concluzii de respingere a apelului, de menținere ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 24 de la 20 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj. Față de dispozițiile art. 27 alin. 1 din 10/2001 modificată prin 247/2005 a solicitat menținerea sentinței privind excepției lipsei calității procesuale pasive, raportat la art. 29 din 10/2001, susținând că intimata pârâtă se încadrează în excepția prevăzută de acest text de lege
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent de către AVAS a lăsat la aprecierea instanței.
A solicitat respingerea apelului pe capătul de cerere privind restituirea în natură a suprafeței de 746,61 mp.
Avocat a solicitat respingerea excepției invocată de intimata pârâtă SC SA, susținând că aceasta are calitate procesuală pentru că terenul se află în posesia sa.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele SC SA și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, anularea dispoziției nr.1097 din 5 mai 2005 emisă de pârâta societate comercială și restituirea în natură a imobilului teren situat în C-, fost 104 în suprafață de 1469 mp. iar în subsidiar, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru acest imobil.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, în mod greșit, prin dispoziția atacată i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului menționat deși în prezent, terenul expropriat în scopul edificării unui cămin de nefamiliști este ocupat doar parțial de obiectivul menționat, fiind astfel posibilă restituirea în natură a bunului.
În drept au fost invocate dispozițiile art.10 alin.2 și art.11 alin.3,7,8 precum și dispozițiile art.7 alin.1 și art.9 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.24 din 20 ianuarie 2006, Tribunalul Dolja respins ca neîntemeiată contestația reclamantei, întrucât, în raport de noua reglementare a textului art.27 din Legea nr.10/2001 (în forma inițială), prin modificarea adusă prin Legea nr.247/2005, măsurile reparatorii cuvenite reclamantei sunt cele prin echivalent, care urmează a fi determinate și acordate în conformitate cu dispozițiile art.16 alin.7 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Apelul declarat de reclamantă împotriva susmenționatei hotărâri, a fost admis prin decizia nr.703 din 27 iunie 2007 Curții de APEL CRAIOVA.
A fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost admisă în parte contestația reclamantei față de pârâta AVAS și s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, conform procedurii speciale prevăzute de Legea nr.247/2005 pentru terenul în suprafață de 1175,39 mp. situat în C,- (fost 104) identificat prin expertiza efectuată în cauză.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Instanța de apel a reținut, în esență, ca legale dispozițiile primei instanțe privind constatarea incidenței art.27 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005, imobilul solicitat fiind evidențiat ăîn patrimoniul societății comerciale pârâte, integral privatizată la data apariții legii de reparație.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanta și pârâta AVAS, criticând-o pentru nelegalitate, critici ce au fost încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În recursul său reclamanta a invocat greșita aplicare a legii, cât privește dispozițiile art.1,7,11,14 și 29 din Legea nr.10/2001 sau în care a arătat că, fiind dovedită împrejurarea că o porțiune din aceasta urma, în acord cu dispozițiile legale evocate, să fie restituit în natură.
Instanțele au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.29 din Legea nr.10/2001, întrucât în raport de situația de fapt rezultată din actele dosarului și care relevă desfășurarea contractului de privatizare pe perioada 1996-2004, nu se poate susține că la momentul intrării în vigoare a legii de reparație, anul 2001, societatea pârâtă ar fi fost integral privatizată în accepțiunea Legii nr.10/2001, fiind astfel incidente dispozițiile art.21 alin.1, 2 ale acestei legi.
S-șa mai invocat de asemenea,încălcarea prevederilor art.211-212 Cod pr.civilă, constând în neregularități în administrarea probei cu expertiză tehnică dispusă în apel, și care ar atrage refacerea lucrării efectuată în atari condiții.
Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a susținut, în esență, în recursul său că fiind greșit procedeul instanței de apel dea dispune obligarea sa la soluționarea cererii reclamantei, în cadrul contestației formulată de aceasta împotriva dispoziției emisă de către deținătorul imobilului, înainte de consumarea procedurii prealabile prevăzute de lege în contradictoriu cu partea obligată.
Instanțele deveneau competente în a se pronunța în sensul dispus prin decizia atacată, numai în măsura în care procedura administrativă prevăzută de legea specială era finalizată prin emiterea deciziei/dispoziției motivate de soluționare a notificării, aceasta din urmă putând constitui obiectul controlului de legalitate în condițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Prin decizia nr.6649 din 5 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-au admis recursurile declarate de reclamanta și de pârâta AVAS împotriva deciziei nr.703 din 27 iunie 2007 Curții de APEL CRAIOVA, s-a casat decizia și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.
Instanța de apel a conchis, asemenea primei instanțe, că în cauză sunt incidente dispozițiile art.27 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2001, care exclud restituirea bunului solicitat în natură.
Verificând în recurs, situația juridică a societății comerciale pârâte, unitate deținătoare, în conformitate cu prevederile Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 - 14 februarie 2001 - aplicabilă raportului juridic litigios, s-a constata că la data menționată, statul figura în evidențele societății pârâte ca acționar minoritar cu un procent de 8,51 % din capitalul social al acesteia.
În atare situație, devin pe deplin aplicabile dispozițiile art.20 din Legea nr.10/2001 (art.21 în actuala numerotare), astfel cum s-a invocat și în recursul reclamantei și care impun verificări privind existența sau nu în cauză a ipotezei alin.2 al dispoziției legale evocate.
Este de menționat, de asemenea, că în cauză este necesară, verificarea valabilității titlului statului de preluare a bunului litigios, verificare impusă de constatarea, prin decizia nr.830 din 8 iulie 2008 Curții Constituționale a României, a neconstituționalității nr.29 din Legea nr.10/2001, în ceea ce privește abrogarea sintagmei "imobile preluate cu titlu valabil", ceea ce face să devină aplicabile dispozițiile textului enunțat în redactarea inițială - art.27 din Legea nr.10/2001 și care impune atare cercetări.
Constatând că, în mod nelegal instanța de apel nu s-a pronunțat asupra fondului pricinii, în temeiul art.312 alin.5 Cod pr.civilă, recursurile au fost admise cu consecința casării deciziei din apel și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.
Cu prilejul rejudecării cauzei, vor fi administrate probele necesare în vederea stabilirii împrejurărilor reținute în considerentele expuse și vor fi avute în vedere și celelalte critici invocate în recursurile deduse judecății ce vor fi analizate ca apărări ale acestor părți.
În rejudecare s-a dispus emiterea adresei către AVAS pentru înaintare de documente și către SC SA și Depozitarul Central SA, pentru a se depune structura în data de 14.02.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 și dacă statul sau altă autoritate a administrației publice sau locale era acționar la acea dată, răspunsurile fiind înaintate cu adresa nr. 10956/2009, /13984/206, -, 21857/2009, 28334/2009.
S-a încuviințat completarea expertizei întocmită în cauză de același expert scu, cu obiecțiunile fixate prin încheierea din 6.07.2009, încuviintarea părților și a cererii de experti asistenți, pentru apelanta reclamantă expert asistent, intimatul pârât nedepunând în acest sens vreo listă cu expert asistent des.
Raportul de expertiză a fost depus la data de 18.01.2010.
S-au depus la dosar: împuternicire avocat, împuternicire cu reprezentare juridică, adresa nr.227/482 (fila 12 dosar), act cesiune -, act cesiune -, adresa nr.956/16.12.1999, act adițional 848/2000, situații din 15.03.1998, contract de registru DJ 032/97, lista taxe și tarife anexa 1, dec. nr. /1997, mandat special/87, proces verbal /2000, extras lege.
Apelul este fondat.
Nu este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasivă a SC SA C, întrucât este emitenta dispoziției nr.1097/2005, deci a actului administrativ atacat, este ocupanta suprafeței de teren în litigiu și chiar în condițiile în care ar fi incidente dispozițiile art.29 alin.1-3 din Legea nr.10/2001 (fost 2), față de cele precizate, inclusiv în vederea opozabilității, această societate, apreciază instanța, are calitate procesuală pasivă.
Conformându-se îndrumărilor din decizia de casare, care alternativ face referire la verificarea incidenței atât a dispozițiilor art.21,fost 20, cât și a dispozițiilor art.29,fost 27, din Legea nr.10/2001 care prevăd reglementări distincte ce nu se interferează, pentru a se stabili exact și pe deplin starea de fapt a imobilului și norma aplicabilă, instanța a dispus completarea probatoriului în acest sens.
În structura acționariatului la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 - 14.02.2001, la SC SA figurau salariați persoane fizice, cu 8,512 % acțiuni iar FPS cu zero acțiuni (deci FPS nu avea nici o acțiune), în acest sens adresa nr.236/29.01.2001.
următor, fiind singura persoană juridică, acționară în cadrul SC SA, este acela de a stabili dacă la data de 14.02.2001, în cadrul - statul era acționar sau alte autorități ale administrației publice centrale sau locale și din adresa depusa de Depozitarul Central SA, nr.28334/2009, reiese că în urma verificării efectuate în registrul acționarilor (filele 60), ca la Oltenia SA C, la data de 14.02.2001, nu erau înscriși ca acționari statul sau alte autorități ale administrației publice centrale sau locale.
Prin urmare, atâta timp cât la - singura persoană juridică, acționar în cadrul SA, nu figura statul ca acționar, implicit nici la SC SA nu figura în structura acționariatului statul sau altă autoritate ale administrației publice centrale sau locale.
Nu înseamnă că dacă figura ca acționar la o societate, automat și statul este acționar. Pentru aceasta se impun verificări raportat la o anumită dată de referință, dacă la acel moment era statul sau nu acționar.
Față de îndrumările deciziei de casare care au prevăzut verificări în privința stabilirii incidenței a art.21 sau 29 din Legea nr.10/2001, după cum reiese din paragraful 2 coroborat cu paragraful 5 din considerente, se reține că la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, statul nu era acționar la SC SA.
Întreprinderea Reparații Auto C societate cu capital de stat s-a transformat în temeiul Legii nr.15/1990,în SC SA Procesul de privatizare a început încă din anul 1993, prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate MO 9 nr.0085/1993, prin încheierea succesivă de contracte de privatizare nr.541/1995 (15% din acțiuni), nr.225/1995 (20% din acțiuni) sub egida Legii nr.77/1994, Legea nr.99/1999, OUG 88/1997. Diferența de capital social așa cum rezultă din structura sintetică a acționariatului este deținută de acționarii persoane fizice care au subscris în cadrul "Programului în ", respectiv cei 1996 de acționari aflați pe lista structurării consolidate a acționariatului SC SA, fiind la data intrării în vigoare a legii, așa cum s-a arătat mai sus, o societate cu capital integral privat (chiar înainte de intrarea în vigoare a legii), la care Statul Român nu era acționar (ad.3072/2005 și tabelele anexă), adresa 236/29.01.2001.
Un argument hotărâtor este acela că acest aspect este atestat inclusiv prin sentința civilă nr.172/1996 a Judecătoriei Craiova în care în dispozitiv în mod irevocabil se constată că se autorizează modificarea societății comerciale SC SA C și a statutului acesteia care din societate comercială cu acționar unic Statul și cu capital integral de stat, devine societate cu acționari persoane fizice și capital integral privat.
Această hotărâre care atestă că societatea era cu capital integral privat a fost pronunțată în 1996, înainte deci de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Ca atare criticile din apel în această privință sunt neîntemeiate.
Prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, SC SA, era o societate integral privatizată.
Potrivit art.29 din Legea nr.10/2001 incident în speță, "pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 alin. 1și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piața a imobilelor solicitate", în cazul acestor imobile " măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea".
Prin decizia nr.830/8.07.2008 publicată în Of.550/24 iulie 2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.I pct.60 din Titlul I al Legii nr.247/2005 și a constatat că, prin abrogarea sintagmei "imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art.29 alin,1 din Legea nr.10/2001, aceasta încalcă dispoz. art.15 alin.2 și art.16 alin.1 din Constituție.
Față de prevederile art.11 alin.3 din Legea nr.47/1992, decizia pronunțată de Curtea Constituțională este obligatorie, astfel încât în prezenta cauză, instanța de apel are drept premisă neconstituționalitatea textului de lege menționat în sensul celor reținute prin decizia instanței de control constituțional.
Prin urmare, interesează sub aspectul modalității de restituire (în natură sau prin acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent) dacă imobilul evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, a fost sau nu preluat cu titlu valabil.
Din interpretarea prevederilor art.29 din Legea nr.10/2001 prin raportare la decizia nr.830/8.07.2008 a Curții Constituționale, rezultă că, prin excepție de la regula restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența Legii nr.10/2001 consacrată expres de art.7 din lege, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
a contrario, imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, care nu au fost preluate cu titlu valabil, vor fi restituite în natură persoanei îndreptățite, în aplicarea principiului priorității8 acestei modalități de restituire pentru imobilele al căror regim juridic intră în sfera de reglementare a Legii nr.10/2001.
Prin dispoziția nr.1097/5.05.2005 a SC SA C, s-a dispus înaintarea dosarului de notificare al reclamantei spre competentă soluționare către Autoritatea pentru Valorificarea Arhivelor Statului, ca instituție ce a preluat atribuțiile AVAS, Ministerului Transporturilor și Statului Român prin Ministerul d e Finanțe, cu motivarea că societatea pârâtă a dobândit cu titlu valabil, în accepțiunea art.27,actual 29, din Legea nr.10/2001, dreptul de proprietate a terenului în suprafață de 76.332 mp. conform anexei la contractul de privatizare nr.541/1995, cât și certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
S-a mai motivat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.27,actual 29, alin.2 din Legea nr.10/2001, restituirea în natură a terenului de 1469 mp. solicitată de reclamantă nefiind posibilă, eventuala posibilitate a acordării despăgubirilor revenind autorității implicate în privatizare.
Această dispoziție cuprinde așadar, o soluție de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului, adoptată de deținătorul imobilului, pârâta SC SA, precum și o soluție de declinare a competenței în favoarea entității implicate în privatizare, în vederea evaluării posibilității de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Prezența pârâtei AVAS în cadrul litigiului dedus judecății se impune și față de susținerile privind incidența dispoz. fost art.27 alin.1 și 2 și actual art. 29 din Legea nr.10/2001, având în vedere abilitarea conferită de lege instituției publice implicate în privatizare de a soluționa notificarea persoanei îndreptățită în privința acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.
Se reține că în vederea construirii în Municipiul Cau nui cămin de nefamiliști, prin Decretul nr.57/2 aprilie 1975, s-a expropriat și s-a trecut în proprietatea statului suprafața de 2635 mp. situată în C, str. C, între care și terenul de la nr.104, în suprafață de 1469,7 mp. proprietatea numitului.
Reclamanta este singura moștenitoare legală a defunctului și, în această calitate, a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 (notificarea nr.247/N/2001), pentru restituirea în natură a terenului rămas liber și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pentru suprafața de teren ocupată de construcții.
Notificarea a fost adresată SC SA C, în evidențele căreia se află terenul în litigiu, iar această societate a înaintat-o spre soluționare AVAS B dupa cum s-a aratat, cu motivarea că în cauză sunt incidente dispoz fost.art.27 din Lg.10/2001, întrucât SC SA este privatizată integral dinainte de intrarea în vigoare a Lg.10/2001.
Deși AVAS a confirmat în decembrie 2006 că notificarea a fost primită și înregistrată la această instituție încă din 19 mai 2005 (adresa nr./13984/11.12.2006) nici până în prezent, notificarea nu a fost soluționată.
Or, această tergiversare de peste 2 ani, în emiterea unei decizii de soluționare a notificării, echivalează, - în raport de principiile și finalitatea ce decurg din lege - cu refuzul recunoașterii dreptului reclamantei la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, respectiv cu o decizie de respingere a notificării.
În prezent întregul teren este ocupat de către SC SA, potrivit raportului de expertiză ( din care reiese că doar parte din acest teren și anume suprafața de 746,61 mp. figurează în certificatul de atestare al dreptului de proprietate emis societății) și conform tabelelor, filele 22 fond, din care reiese că deține și căminul de nefamiliști și implicit de acces. Acest aspect este confirmat și de către Primăria Municipiului C,care prin dispoziția nr.4375/2005, a înaintat dosarul pentru soluționarea notificării către SC SA ca fiind entitatea deținătoare a terenului solicitat de reclamantă ( în acest sens pr.verbal 16601/2002).
Trebuie stabilit, în final, dacă imobilul a fost preluat sau nu cu titlu valabil, pornind de la analiza teoretică a noțiunilor " cu titlu valabil" - " fără titlu valabil", raportat la elementele care dau concretețe speței.
Legea nu mai folosește sintagma cu titlu (respectiv fără titlu), ci pe aceea de titlu valabil, condiționând valabilitatea titlului prin care statul a preluat bunurile de conformitatea lui cu constituția și legile în vigoare la momentul preluării. Așadar, potrivit acestui raționament al legiuitorului, au ieșit din patrimoniul fostului proprietar și au intrat în proprietatea statului numai bunurile a căror preluare a avut loc cu respectarea legislației epocii.
Printr-o interpretare per a contrario, dacă preluarea s-a făcut de către stat cu încălcarea dispozițiilor legale atunci în vigoare, bunul a fost preluat fără un titlu valabil, iar dreptul de proprietate nu s-a strămutat niciodată la stat, ci a rămas în patrimoniul titularului său. Cu alte cuvinte, titlul există dar nu este valabil.Imobilele preluate de stat sunt acele imobile cu privire la care statul a dobandit un drept de proprietate intr-unul din urmatoarele moduri si anume, printr-un act juridic civil care îndeplinea - la data la care a fost încheiat - toate condițiile prevăzute de lege pentru a-și produce efectele în mod valabil; printr-un fapt juridic reglementat de lege ca fiind un mod de dobândire a proprietății, dacă au fost îndeplinite toate condițiile legale pentru ca faptul juridic să-și producă efectele translative sau constitutive de drepturi sau printr-un act juridic administrativ de aplicare a legii.
În definirea titlului valabil art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 - la care Legea nr.10/2001 face trimitere în mod expres - impune exigența concordanței titlului în primul rând cu Constituția în vigoare la momentul emiterii sale; per a contrario, un titlu neconform cu Constituția nu este un titlu valabil, iar un titlu emis în baza unui act normativ neconstituțional nu poate fi conform cu Constituția epocii, quod erat demonstrandum.
în care se poate vorbi de un imobil preluat de stat în perioada 1945-1989 fără titlu valabil sunt următoarele:
a) când imobilul a fost preluat în fapt, fără întocmirea nici unei formalități care să constate această preluare;
b) când imobilul a fost preluat în baza unui titlu, astfel cum l-am definit mai sus (act administrativ, act juridic civil, fapt juridic stricto sensu) dar cu încălcarea dispozițiilor legale atunci în vigoare, pe care titlul respectiv trebuie să le respecte;
c) când imobilul a fost preluat printr-un titlu emis în temeiul și în conformitate cu un act normativ, dar acest act normativ era contrar constituției sub imperiul căreia fusese adoptat;
d) când imobilul a fost preluat în baza unui titlu constituit dintr-un act administrativ emis fără temei legal, adică în absența oricărei dispoziții legale pe care s-ar fi putut întemeia.
Potrivit art.36 alin.1 din Constituția din 1968, deși aparent mai liberă față de cea din 1952, având în vedere și forma sa din 1974 (anterior emiterii decretului de expropriere din 1975), s-a păstrat aceeași reglementare a proprietății personale care era ocrotită de lege, altfel spus prin lege se puteau aduce orice fel de modificări regimului juridic al dreptului de proprietate. Față de cele de mai sus expuse, imobilul a fost preluat în baza unui titlu de către stat și ca încadrare, raportat la limitele speței, ne aflăm în ipoteza verificării dacă acest titlu a fost emis cu încălcarea dispozițiilor legale atunci în vigoare sau a Constituției, pe care titlul trebuia să le respecte. Decretul a fost emis în vederea exproprierii pentru cauză de utilitate publică și anume construirea de nefamiliști, ceea ce s-a și edificat, scopul exproprierii fiind atins. Nu s-a dovedit de către reclamantă,căreia îi incumbă sarcina probei în acest caz, în condițiile art.1169 Cod civil, că acest titlul contravenea legilor de atunci în vigoare sau Constituției.
Potrivit art.12 din Constituția in forma avuta in 1974,se prevede că terenurile și construcțiile pot fi expropriate numai pentru lucrări de interes obștesc, cum a fost cazul în speță și cu plata unei juste despăgubiri.
Din verificările efectuate, se reține că despăgubirile au fost acordate autorului reclamantei.
Astfel, în fila anexă la Decretul din 1975 figura expropriat cu suprafața de 1469,7 mp. iar la fila 46 fond există dispoziția de plată a despăgubirilor către autor din 25 martie 1976, emisă, important de reținut, de către
Acest act la o analiză atentă a probelor se coroborează cu adresa nr.7357/1976, emisă de C (fila 44 fond), către autorul, prin care i se face cunoscut faptul că din suma ce trebuie să primească acesta ca despăgubiri pentru terenul expropriat în vederea construirii de nefamiliști, s-a depus la Secția Financiară a Municipiului C cu dispoziție de plată, suma de 473,lei drept impozit datorat pe anul 1976, în acest sens adresa 5225/1997.
Faptul că prin adresa 5646/2002 Primăria C, Consiliul Jud.D /2003 și C/2002, se arată că nu dețin planul de situație nr.41 privind exproprierea imobilului și nici documente care să ateste plata de despăgubiri - nu înseamnă că exproprierea nu a existat sau că despăgubirile nu s-au plătit.
Aceste instituții nu menționează că despăgubirile nu s-au plătit autorului, ci că nu dețin documente cu privire la existența plății unor despăgubiri sau nu.
Aceasta se explică prin faptul că exproprierea s-a făcut pentru construirea căminelor de nefamiliști beneficiară C, iar exproprierea a privit numai raportul dintre C, Stat și parte, neavând nici o legătură cu celelalte instituții cum ar fi Primăria C care a și înaintat dispoziția către SC SA, recunoscând că nu are competență în soluționarea notificării, SC SA fiind unitatea deținătoare.
Așa se explică faptul că Primăria C nu deține nici un act privitor la această expropriere și nici cu privire la plata despăgubirilor.
Mai mult declarația dată de reclamantă (fila 28 fond 702/2004) nu se referă la neplata despăgubirilor cu ocazia exproprierii și oricum nu reclamanta era beneficiara acestor despăgubiri ci autorul, ci la faptul că nu s-au primit despăgubiri în temeiul Legii nr.10/2001 pentru terenul liber de construcții.Despagubirile au fost platite autorului de catre.
Prin urmare, titlul emis de către Stat, în vederea exproprierii este valabil, această expropriere făcându-se pentru interesul obștesc scopul fiind atins și cu despăgubirile către autorul expropriat, iar titlul prin urmare nu contravine legilor atunci în vigoare sau Constituției, nefăcându-se dovada în sens contrar.
Aplicarea dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001 exclud aplicarea dispozițiilor art.11 alin.2 din lege de care se prevalează reclamanta, întrucât art.29 prevede o dispoziție specială pentru acest gen de situații,distincte de cele comune,care sunt reglementate prin art.11 care nu se referă la situația imobilelor evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate.
Față de cele expuse imobilul în speță a fost preluat de stat în temeiul unui titlu valabil și anume Decretul de expropriere nr.57/1975, pentru construirea unui cămin de nefamiliști, scopul exproprierii fiind atins prin edificarea chiar dacă nu s-a folosit integral suprafața expropriată.
Din acest teren expropriat,preluat cu titlu valabil, prin urmare 746,61 figurează în certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis societății intimate și deci este evidențiat în patrimoniul intimatei, 413,62 mp. ocupați de de acces către cămin, 122,1 mp. ocupați de căminul de nefamiliști si este evidențiat în patrimoniul societății, conform anexei fila 22 fond, iar posibila diferenta de teren(expertiza o menționeaza ca probabilitate) - suprafața de 80,32 mp este deținută de o persoană fizică dar anterior a fost deținută tot de catre societate.
Ca atare, potrivit art.29 alin.1 și 3 cu raportare la art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, iar în ceea ce privește întinderea dreptului potrivit actelor de proprietate depuse, foi matricole și buletinului clădirii (contrar celor menționate de expert că în buletinul clădirii figurează o suprafață mai mică), adresa 5225/1976 și a decretului de expropriere, figura suprafața de 1469 mp.
Or, se au în vedere și dispozițiile art.23 și 24 din Legea nr.10/2001 și art.23 alin.1 lit.c care consideră act doveditor - orice acte juridice care permit încadrarea ca fiind abuzivă și în cazul exproprierii prevăzute la art.11 din lege fiind suficiente prezentarea actului de proprietate. Art.24, prevede că în absența unor probe contrare, existența și după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul administrativ de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Toate aceste dispoziții, confirmate în plus, chiar cu actele de proprietate și celelalte probe, dovedește faptul că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1469 mp.
Suprafața mai mică ce a fost constatată de către expert, este suprafața reieșită la măsurători, în prezent, cu diferențele reieșite, așa cum recunoaște și expertul datorită neregularității terenului și insuficienței precizii de determinare a suprafeței terenul expropriat, neexistând detalii privind dimensiunile suprafeței și nici instrumentele și metoda de calcul.
Expertul confundă suprafața găsită în prezent la măsurători cu întinderea dreptului inițial expropriat și care nu poate fi afectat de faptul că la măsurători, actualmente este găsită o suprafață mai mică,datorită unor deficiențe de măsurătoare obiective.
Se dă eficiență întinderii dreptului ce poartă asupra imobilului în suprafața efectiv expropriată inițial, interesând cât a fost expropriat și ce a avut autorul în patrimoniu la momentul preluării. Or, dovada s-a făcut pentru 1469 mp.
Mai mult terenul a intrat în patrimoniul intimatei cu titlu valabil.Nu exista nici o proba la dosar care sa ateste ca imobilul nu ar fi intrat cu titlu valabil in patrimoniul intimatei. Astfel, Statul a deținut imobilul în litigiu în baza unui titlu valabil de proprietate și exproprierea s-a făcut în vederea construirii de nefamiliști al, deci încă de la început exproprierea s-a făcut în considerarea unității respective, terenul intrând în patrimoniul acesteia.
Se au în vedere dispozițiile art.20 din Legea nr.15/1990 potrivit cărora societățile comerciale prin reorganizarea fostelor unități economice de stat sunt proprietare asupra bunurilor din patrimoniul lor numai dacă acestea nu le-au fost atribuite cu alt titlu. Or, în cauză, imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul intimatei, în baza exproprierii.
Prin urmare, constatând că imobilul în litigiu, aflat în prezent în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, a fost preluat cu titlu valabil, in temeiul art.7 din Legea nr.10/2001 și prin interpretarea art.29 (art.27) din Legea br.10/2001,în sensul reținut prin decizia nr.830/8.07.2008 a Curții Constituționale, instanta constată că reclamanta nu este îndreptățită la restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât terenul față de modul de ocupare, așa cum s-a prezentat mai sus, nu este teren liber în sensul art.9 și 11 din Legea nr.10/2001 și ca atare din acest punct de vedere nu putea forma obiectul restituirii în natură.
Nu se vor cuantifica despăgubirile întrucât, în primul rând dispoziția 1097/2005 nu este o decizie pe fond, de soluționare a notificării, ci o decizie de redicționare către AVAS B, care nici aceasta nu a emis vreo dispoziție în ceea ce privește soluționarea pe fond a notificării.
Neexistând nici o dispoziție emisă pe fondul notificării în acest sens,ci numai de înaintare spre competentă soluționare către AVAS SA - aceasta dispoziție și răspunsul apreciat negativ de către instanță în lipsa soluționării notificării de către AVAS prin neemiterea dispoziției, nu face parte din categoria celor la care se referă dec.52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, care stabilea că pentru dispozițiile emise înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.247/2005, instanța avea atributul de a determina cuantumul despăgubirilor.In cazul cand nu s-a emis inca dispozitie, aceasta situatie echivaleaza cu faptul ca decizia nu a fost emisa anterior si deci se aplica regulile de dupa intrarea in vigoare a Lg.247/2005.
Prin urmare se va constata doar îndreptățirea reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, atâta vreme cât procedura legii speciale nu a fost consumată.
Acest aspect nu împiedică instanța ca în caz de refuz al unității investite cu soluționarea notificării, sa examineze aceasta notificare, însă față de cele arătate nu are atributul de stabili pe această cale și cuantumul despăgubirilor.
Prin urmare văzând și dispozițiile art.296 teza II Cod pr.civilă, instanța va admite apelul, va schimbă în totalitate sentința
Va admite contestația în parte și va anula dispoziția atacată, nr. 1097/2005, va respinge cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu situat în C,- ( fost 104).
Va constata dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru suprafața de teren de 1469 mp imposibil de restituit în natură, situată în C,- ( fost 104 ) și va înainta dosarul la
Conform art.274 Cod pr.civilă vor fi obligați intimații la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta cu domiciliul în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 24 de la 20 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosarul nr. 3072/CIV/2005, în contradictoriu cu intimații pârâți., cu sediul în C-, județul D, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1.
Schimbă în totalitate sentința.
Admite contestația în parte și anulează dispoziția atacată, nr. 1097/2005. Respinge cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu situat în C,- ( fost 104).
Constată dreptul la măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru suprafața de teren de 1469 mp imposibil de restituit în natură, situată în C,- ( fost 104 ) și înaintează dosarul la
Obligă intimații la 1000 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - - |
Red.jud.- /12.03.2010
Tehn.5 ex
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
