Speta Legea 10/2001. Decizia 444/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1650/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.444A
Ședința publică de la 28.09.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.425 din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C și cu intimata-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Cauza are ca obiect Lg.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimații-reclamanți, și C, prin avocat -, cu împuternicire avocațială la dosar (fila 25 dosar tribunal), lipsind apelantul-pârât Municipiul B prin Primarul General și intimata-pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea intimatei-pârâte o cerere prin care solicită comunicarea motivelor de apel.
Curtea respinge această cerere, ca nefondată, având în vedere faptul că apelul prezent nu a fost motivat.
Avocatul intimaților-reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului declarat.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate, ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra apelului din prezenta cauză:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, sub nr. 19059/3/20.05.2008, reclamantele lonica, și C au chemat în judecată Municipiul B prin Primarul General și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale privind imobilele preluate în mod abuziv, pentru terenul în suprafață de 627 mp. situat în B,- (fost- bis), sector 4.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că autorii lor, bunicii paterni, și, au achiziționat în anul 1941, un teren situat în B,- bis, în suprafață totală de 700 mp. conform actului de vânzare-cumpărare nr.6872/16.04.1914, autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția notariat. Pe acel teren, aceștia au construit un imobil în suprafață de 76 mp. restul reprezentând curtea aferentă. În anul 1962, imobilul în integralitatea lui a fost expropriat fără plata vreunei despăgubiri.
Deși au formulat notificare în temeiul Legii 10/2001, încă din anul 2001, nici în prezent aceasta nu a fost soluționată, contrar prevederilor legii enunțate.
Și-au întemeiat acțiunea, pe prevederile pct. 1 și 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, pe Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și pe Legea 10/2001.
Prin Sentința civilă nr. 425/25.03.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții lonica, și Constanta; a obligat pârâtul Municipiul B prin Primarul General să emită o dispoziție cuprinzând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile legii speciale privind regimul imobilelor preluate abuziv pentru imobilul teren în suprafață de 627. situat în B,-, sector 4 și a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art.21 alin 4 din Legea nr.10/2001, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prindispoziția motivatăaprimarilor,respectiv a Primarului General al Municipiului B, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
Față de această dispoziție legală, tribunalul a apreciat, având în vedere obiectul acțiunii, că singura care are calitate procesuală pasivă este unitatea deținătoare, respectiv Municipiul B prin Primar, astfel încât a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantele lonica, și C au formulat în temeiul Legii nr.10/2001, notificarea expediată prin executorul judecătoresc sub nr.1323/02.04.2001 (fila 120), adresată Primăriei Municipiului B, unde a fost înregistrată sub nr.3572/04.04.2001, privind retrocedarea terenului situat în B,- bis, iar în cazul în care acesta nu este posibilă, acordarea de despăgubiri.
Notificarea nu a fost soluționată până în prezent, după cum a rezultat din atitudinea procesuală a pârâtei și din înscrisurile atașate la dosarul cauzei.
În ceea ce privește imobilul ce face obiectul notificării, tribunalul a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6872/16.04.1914 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat (filele 57), și au cumpărat de la G, terenul situat în B,- bis, în suprafață totală de 700 mp.
a decedat la data de 09.02.1959 și a fost moștenită de, și C, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. /1959 (fila 129). În acest certificat se menționează, la rubrica "Masa succesorală ", că de pe urma defunctei a rămas J parte indiviză din imobilul construcție și teren in suprafață totală de 627 mp situat în B,-, deținut de defunctă prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6872/1914 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, cealaltă J aparținând succesorilor și. La data de 29.12.1971, a decedat, de pe urma sa, rămânând în calitate de moștenitori, în calitate de soție și în calitate de fiică, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.128/1975/4.02.1975 (fila 130).
De pe urma defunctului, au rămas în calitate de moștenitori, și C, conform certificatului de moștenitor nr.95/6.04.1998,iar de pe urma defunctei a rămas ca unică moștenitoare, lonica, conform certificatului de moștenitor nr.60/22.05.1998 (fila 132).
Imobilul în discuție trecut în proprietatea statului, prin Decretul Consiliului de Stat nr.997/31.12.1962,aplicat prin decizia nr.230/1963,emisă de fostul Consiliu Executiv al Sfatului Popular al, proprietarii, C și fiind menționați în anexa decretului, la poziția 17 cu suprafața de teren expropriată de 627mp din care 76 mp construcții.
În raport de aceste înscrisuri, tribunalul a apreciat că reclamantele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în sensul Legii nr.10/2001, întrunind cerințele legii speciale pentru acordarea de măsuri reparatorii, întrucât au formulat în termenul legal notificare. În acest sens, au dovedit că au fost proprietarii imobilului ce face obiectul notificării, iar acesta a fost preluat în mod abuziv de stat, în aplicarea prevederilor art.2.i din Legea nr. 10/2001 republicată, reținându-se că imobilul face parte din domeniul de aplicare al legii speciale de reparație.
Deși în actul autentificat de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1914, era menționată adresa imobilului ca fiind- bis și nu-, identitatea de adresă rezultă din certificatul de moștenitor eliberat la decesul lui.
Mai mult, bunul a fost preluat de la, C și, cu adresa din-, în favoarea reclamanților, funcționând astfel prezumția instituită prin art.24 din Legea nr.10/2001 republicată, în sensul că persoana individualizată în actul de autoritate prin care s-a luat măsura preluării abuzive, este proprietarul imobilului.
Din raportul de expertiză topo depus la dosar, tribunalul a reținut că, în prezent, terenul este afectat în întregime de utilități publice, astfel încât devin incidente dispozițiile art.26 din Legea nr. 10/2001 republicată și reclamantele, titularii notificării, justifică dreptul la primirea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub acest aspect cererea lor fiind întemeiată, astfel fiind admisă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, pârâtul Municipiul B reprezentat prin Primarul General, a formulat apel, fără însă a-l motiva.
Nu și-a întemeiat în drept, apelul declarat.
În consecință, în cauză nu s-au formulat nici întâmpinări, nefiind propuse nici alte probe noi.
Curtea de APEL BUCUREȘTI s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul apel, date fiind prevederile art.3 Cod procedură civilă și ale art.282 și urm. Cod procedură civilă.
Având în vedere că apelul nu a fost motivat, Curtea va aplica în cauză, prevederile art.292 al.2 Cod procedură civilă, conform cărora: "În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță".
Curtea constată în prealabil, faptul că apelantul nu a formulat în fața primei instanțe de judecată, întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de intimații-reclamanți, nepropunând nici probe în cauză, ci doar depunând dosarul administrativ solicitat de tribunal.
Verificând potrivit art.295 Cod procedură civilă, corecta stabilire a situației de fapt și aplicare a legii, de către prima instanță de judecată, Curtea apreciază apelul promovat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Intimatele-reclamante, și C au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, înregistrată sub nr.1323/02.04.2001, la biroul executorului judecătoresc, prin care au solicitat apelantului, să le restituie imobilul compus din teren în suprafață de 700. care se află situat în B,- bis sau, în imposibilitatea restituirii, să le acorde despăgubiri egale cu contravaloarea acestuia. Până în prezent, apelantul nu a soluționat notificarea formulată, deși au trecut circa 8 ani și 6 luni de la depunerea sa.
Aplicând în mod corect, prevederile Deciziei în interesul legii nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dat fiind refuzul de soluționare a notificării în termenul legal de 60 de zile evocat de art.25 din Legea nr.10/2001, tribunalul a procedat la soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de intimații-reclamanți.
Potrivit art.3 al.1 lit. a din Legea nr.10/2001:"(1) Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:
a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora."
De asemenea, conform art.4 al.2 din același act normativ:"(2) De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite".
Or, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6872/16.04.1914 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, proprietarii imobilului au fost și.
Conform certificatului de moștenitor nr. S 116/1959 din 31.07.1959, moștenitorii numitei au fost intimatele-reclamante, C, precum și și (fila 129 dosar fond).
Conform certificatelor de moștenitor nr.128/1975 din 04.02.1975 și nr.60/22.05.1998, moștenitoarea lui, este fiica sa, intimata-reclamantă (filele 130, 132 dosar fond).
Moștenitorii lui, sunt cele două intimate-reclamante și C (fila 131 dosar fond).
Potrivit mențiunilor din certificatul de moștenitor nr. S 116/1959, moștenitorii lui au fost și (fila 129 dosar fond).
Conform anexei la decretul de expropriere, imobilul a fost preluat în 1962, de la proprietarii, C și (fila 26 dosar fond).
Având în vedere aceste probe, Curtea apreciază că în mod corect a stabilit tribunalul calitatea de moștenitori ai persoanelor îndreptățite, a intimatelor-reclamante.
În mod corect, de asemenea, tribunalul a reținut faptul că imobilul a fost preluat de către stat, în perioada comunistă, în baza Decretului nr.977/31.12.1962, anexa 1, poziția 17 (adresă - fila 31 dosar fond, anexa - fila 26 dosar fond).
Potrivit Decretului nr.977/1962 și Deciziei nr.180/22.01.1963 Comitetului Executiv al Sfatului Popular al capitalei, exproprierea imobilului s-a realizat fără plata unei juste și prealabile despăgubiri, derogându-se astfel în mod nepermis, de la dispozițiile internaționale cu forță juridică superioare, ale art. 17 din Declarația Drepturilor Omului, conform cărora: " 1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât si în asociație cu alții. 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.
Aceste prevederi internaționale obligatorii pentru România, ca parte a Organizației Națiunilor Unite, garantau dreptul de proprietate al oricărei persoane, decretul de expropriere fiind contrar acestora.
În consecință, sunt întradevăr, incidente în cauză prevederile art.2 al.1 lit.i din Legea nr.10/2001, referitoare la preluarea imobilului în mod abuziv, așa cum corect a reținut și tribunalul, în hotărârea sa, decretul de expropriere neputând fi caracterizat drept un titlu valabil, preluarea realizându-se fără respectarea prevederilor internaționale evocate.
Raportul de expertiză topografică realizată în cauză, a identificat terenul proprietatea autorilor reclamanților, stabilind și situația sa actuală, de afectare de utilități publice, fapt care împiedică restituirea în natură, așa cum s-a solicitat în principal, prin notificarea administrativă, atrăgând însă, incidența prevederilor art.1 al.2 din Legea nr.10/2001, privind repararea prejudiciului prin echivalent: "(2) În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv",cum corect a apreciat și prima instanță de judecată.
În ceea ce privește suprafața terenului pentru care intimații-reclamanți sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, Curtea constată că potrivit anexei la Decretul nr.977/1962 de expropriere, suprafața expropriată a fost de 627 mp. Pe de altă parte, din mențiunile din certificatul de moștenitor nr. S 116/1959, rezultă că o cotă-parte de 2/6 din imobilul de 627 mp. a fost confiscată potrivit hotărârii penale nr. 298/25.03.1959 a Tribunalului Militar București, dată în dosarul nr. 288/1959, hotărâre definitivă (fila 129 verso dosar fond).
Sub acest aspect, Curtea constată că nici intimații reclamanți, dar nici apelantul nu au propus sau administrat probe, în virtutea principiului disponibilității care guvernează materia procesului civil, astfel încât instanța de apel se va pronunța potrivit art. 292 al. 2 Cod Procedură Civilă - dispoziție obligatorie pentru instanță - doar în baza motivelor, mijloacelor de apărare sau dovezilor administrate la prima instanță.
În consecință, Curtea constată că potrivit art. 24 al.1 din Legea 10/2001,"în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".
Având în vedere împrejurarea că părțile nu au propus și administrat în cauză, proba cu înscrisul hotărârea penală nr. 298/25.03.1959 a Tribunalului Militar București, dată în dosarul nr. 288/1959, la care se face referire în certificatul menționat, Curtea apreciază că prezumția menționată de articolul enunțat, instituită de conținutul anexei la decret, referitor la suprafața de 627 mp. este întărită de susținerea reclamantelor intimate referitoare la îndreptățirea dumnealor la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață imobilului, de 627 mp. Pe de altă parte, mențiunea din certificatul de moștenitor nr. S 116/1959, privitor la confiscarea de către stat, a unei cote de 2/6 din teren, nu se coroborează cu nici o altă probă în acest sens, din cele administrate, pentru a se putea aprecia că această mențiune este una certă și indubitabilă, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Date fiind aceste argumente, Curtea apreciază că suprafața terenului a fost în mod corect stabilită de către prima instanță de judecată, la 627 mp.
Pentru ansamblul acestor considerente, în aplicarea art.26 din Legea nr.10/2001, ale cărui condiții le-a apreciat întrunite în cauză, Curtea va respinge prezentul apel ca nefondat, conform art.296 Cod procedură civilă, soluția primei instanțe de judecată fiind legală și temeinică.
Conform art.274 Cod procedură civilă, se va lua act că intimații-reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.425 din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, toate cu domiciliul ales la. " și Asociații" cu sediul în B, 13 nr.85,.77-C,.1,.53, sector 5 și cu intimata-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, nr.202, sector 1.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. /08.10.2009
Tehnodact. / 7 ex./09.10.2009
- Secția a V-a Civ. -
*****
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe
