Speta Legea 10/2001. Decizia 450/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1412/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.450
Ședința publică de la 30 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de apelanta reclamantă și de către apelantul pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.432 din 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.51173 emisă de Baroul București -Cabinet Individual, consilier juridic, pentru apelantul pârât Municipiul B prin Primarul General.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelantei reclamante depune la dosar întâmpinare la apelul declarat de pârât și cerere de renunțare la apelul său declarat împotriva sentinței civile nr.432 din 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Părțile învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, ia act de declarația părților și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelantului pârât solicită admiterea apelului său și schimbarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Totodată, solicită a se lua act de cererea de renunțare la apel formulată de către reclamantă.
Reprezentantul reclamantei solicită să se ia act de declarația de renunțare la apel formulată de către partea pe care o reprezintă și respingerea apelului promovat de către pârât conform motivelor expuse în întâmpinarea depusă la dosar, urmând a se menține ca temeinică și legală sentința atacată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.432/23.03.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, a obligat pârâtul să restituie în natură reclamantei terenul în suprafață de 130 mp identificat în raportul de expertiză prin punctele 4-5-6-7-8-9, stabilit dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor, corespunzător suprafeței de 78 mp teren ce nu se poate restitui în natură, astfel cum este identificat în raportul de expertiză.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la 05.09.2001 reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001, înregistrată sub nr.2820/5.09.2001 la Primăria Municipiului B, solicitând retrocedarea în natură a terenului existent la fosta adresa-, sector 6, în suprafață de 500 mp (fila 5).
În temeiul Legii nr.18/1991, prin emiterea titlului nr.12629, reclamantei i-a fost restituită suprafața de 292 mp din cei 500 mp (fila 15).
S-a constatat că deși reclamanta a depus la dosarul întocmit pe baza notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 toate actele necesare pentru soluționarea notificării, nici până în prezent aceasta nu a fost soluționată. În aceste condiții, tribunalul a apreciat, în conformitate cu interpretarea dată art.25 din Legea nr.10/2001, că reclamanta este îndreptățită să solicite tribunalului soluționarea pe fond a notificării, analizând notificarea formulată sub toate aspectele.
Așadar, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4380/14.10.1957 și au OG dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 mp și construcția edificată pe acesta, situate în B, str.- ( fila 6).
Imobilul pentru care s-a folosit numărul 16 pe str.- a făcut obiectul exproprierii prin Decretul nr.759/1965, proprietarilor stabilindu-li-se dreptul la încasarea unei despăgubiri în cuantum de 775 lei (fila 13).
Reclamanta este fiica foștilor proprietari, și OG, astfel cum rezultă din certificatul de naștere (fila 89). a OG decedat la 7.04.2001, iar a decedat la 11.03.1988, reclamanta fiind succesoarea lor, în calitate de fiică.
Din expertiza efectuată în cauză și necontestată de părți, instanța a reținut că terenul în suprafață de 208 mp este liber numai în parte, respectiv o suprafață de 130 mp, restul suprafeței de teren fiind afectată de lărgirea șoselei -, fiind ocupată de trotuar și carosabil.
Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită să i se restituie în natură terenul în suprafață de 130 mp.
Cât privește suprafața de teren de 78 mp, respectiv diferența dintre suprafața solicitată de reclamantă și suprafața de teren liber, instanța a reținut că acesta este afectat de amenajări de utilitate publică ale localității, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.3 teza finală din Legea nr.10/2001, reclamanta este îndreptățită să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Reclamanta - contestatoare a declarat apel la data de 26.05.2009, apel ce nu a fost motivat și la care aceasta a renunțat personal la termenul din 30.09.2009 prin cerere scrisă depusă la dosar (fila 15 dosar apel).
Pârâtul MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL a declarat apel la data de 22.05.2009, prin care a criticat ca nelegală și netemeinică sentința civilă nr.432/2009 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă pentru următoarele motive:
- instanța de fond trebuia să rețină că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil potrivit Decretului nr.759/1965, prin expropriere, pentru care autorii reclamantei au primit despăgubiri în cuantum de 775 lei;
- instanța de fond a încălcat dispozițiile art.23 alin.1 și 2 și art.22 din Legea nr.10/2001. Astfel, "În termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conform art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii formulate". Termenul de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauză. Dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor ale persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu "acte", respectiv înscrisuri prin care se înțelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă și numai după ce această dovadă a fost îndeplinită prin depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare poate să se pronunțe, termenul de 60 de zile începând să curgă după completarea dosarelor de notificare.
Mai mult, în art.22 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 se prevede că "Acele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluționării notificării".
La termenul de judecată din 30.09.2009, odată cu acordarea cuvântului pe fond, apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL a învederat instanței de apel că solicită să se ia act de cererea de renunțare la judecata apelului formulată de apelanta - reclamantă.
Potrivit dispozițiilor art.246 Cod procedură civilă, Curtea va lua act de renunțarea apelantei - reclamante la judecarea apelului declarat de ea împotriva sentinței civile nr.432/2009 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă.
În ceea ce privește apelul pârâtului MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, Curtea, potrivit dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, îl va găsi nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică formulată de apelantul - pârât vizează preluarea cu titlu valabil a imobilului în litigiu de către stat prin Decretul de expropriere nr.759/1965 după plata unei juste despăgubiri de 775 lei autorilor reclamantei, proprietari în acel moment ai terenului.
Art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001 statuează că în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv de către stat se înțelege orice imobile preluate cu titlu valabil, astfel cum este definit la art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.
Ca atare, sub incidența Legii nr.10/2001 cad nu numai imobilele preluate fără titlu valabil de către stat, ci și imobilele preluate cu titlu valabil de către stat, astfel încât critica formulată de apelant nu este fondată. Decretul de expropriere nr.759/1965 a reprezentat un titlu valabil de preluare a imobilului din patrimoniul autorilor reclamantei, iar acest fapt atrage aplicarea în cauză a dispozițiilor art.11 alin.2 din Legea nr.10/2001, așa cum în mod legal a reținut instanța de fond.
Cu privire la cel de al doilea motiv de apel formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL vizând încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.23 alin.1 și 2 și art.22 din Legea nr.10/2001, Curtea îl va găsi, de asemenea, nefondat.
Lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art.21 alin.2, că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia dată în soluționarea recursului în interesul legii, nr.XX din 09 martie 2007, care a stabilit că, în cazul în care unitatea deținătoare a refuzat nejustificat, să soluționeze notificarea, instanța este competentă să dispună ea, direct asupra restituirii imobilului sau acordarea măsurilor reparatorii, ceea ce este cazul în speță.
Independent de natura termenului de 60 de zile, este evident că, în speță suntem în prezența unui refuz nejustificat de a răspunde notificării, formulate de intimata - reclamantă în septembrie 2001, în condițiile în care, la acest moment pârâta nu a soluționat notificarea și, nici nu a depus nici un fel de dovezi în ceea ce privește necesitatea depunerii de acte sau dovezi suplimentare.
În consecință, potrivit dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL și în temeiul art.246 Cod procedură civilă va lua act de renunțarea apelantei - reclamante la judecarea apelului său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.432/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu apelanta - reclamantă, cu domiciliul ales la, în B,-,.118,.1,.3, sector 4.
Ia act de renunțarea la judecarea apelului declarat de apelanta - reclamantă, împotriva aceleiași sentințe.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - --- - -
GREFIER
- -
Red.
.
4 ex./25.11.2009
TB-4 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
