Speta Legea 10/2001. Decizia 477/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1324/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 477A
Ședința publică de la 8 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea apelului declarat de apelanții-petenți și, împotriva sentinței civile nr.24 din 17.03.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL ORAȘULUI
are ca obiect - Legea nr.10/2001 (contestație).
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 1.10.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea la 8.10.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la nr. 4314/87 din 18 decembrie 2007, petenții și, au solicitat ca în contradictoriu cu intimatul Primarul orașului Z - județul T, să se anuleze dispoziția nr. 1729 din 09 noiembrie 2007 și pe fond să li se restituie în natură imobilul compus din construcție și teren din orașul Z,- bis.
În motivare cei doi petenți au arătat că intimatul a considerat în mod greșit că nu au făcut dovada că autorul lor a fost proprietarul bunurilor expropriate, cu toate că au anexat la dosar documente din care rezulta temeinicia pretențiilor formulate iar din referatul nr. 52/2005 întocmit de către Comisia de analiza a notificărilor formulate în baza legii 10/2001, rezulta că autorul acestora figurează înscris în tabelul imobilelor naționalizate în baza legii din 20.04.1950.
Prin sentința civilă nr. 24 din 17 martie 2008, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a admis plângerea formulată de petenții și împotriva dispoziției de respingere nr. 1729 din 09 noiembrie 2007, în contradictoriu cu intimatul Primarul orașului Z - județul T pe care a anulat-o și în consecință a dispus ca Primarul orașului Z să emită o nouă dispoziție de acordare a despăgubirilor pentru imobilele arătate în notificarea nr. 52 din 20 mai 2005, ce privește imobilul din Z,- bis, compus din clădire (demolată) și teren în suprafață de 1.173 mp. (ocupat de alte construcții, în conformitate cu Capitolul VII al Legii nr. 247/2005 modificată prin Legea nr. 10/2001).
Pentru a se dispune astfel, tribunalul a constat că prin certificatul nr. 93 - 805 din 16 iulie 1996, eliberat de Arhivele Statului - filiala T, petenții au făcut dovada că autorul lor a fost proprietarul bunurilor menționate în notificare.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel petenții și, cererea de apel fiind înregistrata pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă, sub nr-.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că prin plângerea formulată au solicitat anularea dispoziției și restituirea în natură a imobilului compus din construcție și teren situat în orașul Z,- bis, județul și că în mod greșit instanța de fond a dispus ca Primarul orașului Z să emită o nouă dispoziție de acordare de despăgubiri, aceștia solicitând restituirea în natură a imobilului, depunând la dosarul cauzei dovezi cu privire la susținerile lor, conform cu care construcția naționalizată de la autorul lor se află în prezent în aceeași stare, pe terenul situat în orașul Z,- bis, județul
Se susține că dispoziția emisă de intimat era nelegală deoarece apelanții făcuseră atât dovada calității de moștenitori ai defunctului, cât și dovada faptului că imobilul a cărei restituire s-a solicitat a aparținut acestuia.
Arat apelanții că deși inițial instanța de fond a admis proba cu interogatoriu, cu expertiză și cu martori, la termenul din 17 martie 2008, instanța, din oficiu, a înlăturat întreg probatoriul anterior încuviințat și a trecut la judecarea cauzei, apreciind că în mod eronat că pe terenul în suprafață de 1.173 mp. s-ar afla o clădire demolată și că din probele aflate la dosarul cauzei ar rezulta că pe acest teren a fost construită Policlinica orașului, construcțiile anterioare fiind demolate. Cu privire la acest aspect apelanții susțin că au depus la dosarul cauzei diferite acte administrative premergătoare admiterii dispoziției.
Se arata că întrucât imobilul există în natură în starea în care se află la momentul naționalizării, este face posibilă restituire a lui în natură, conform prevederilor Legii nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Cauza a fost suspendata conform art. 242 alin. 1 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, la data de 04.09.2008, fiind repusa pe rol la data de 27.11.2008.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel, au fost administrate probe noi, respectiv probele cu înscrisuri, un martor - fiind audiată la propunerea apelanților martora, interogatoriul intimatului și proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții, fiind anexate la dosar raportul de expertiza tehnică și completarea la acest raport, ambele întocmite de către expertul tehnic.
Verificând sentința apelată, respectiv stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele cererii de apel, potrivit art.295 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că prezentul apel este nefondat, pentru următoarele considerente:
O prima precizare ce se impune a fi efectuată în prezenta cale de atac este aceea că în prezenta cauză, prin hotărârea primei instanțe, s-a recunoscut calitatea apelanților de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii instituite de legea nr. 10/2001.
Având în vedere că împotriva hotărârii primei instanțe au exercitat calea de atac apelului doar petenții, în aplicarea principiului "non reformatio în peius" consacrat de art. 296 din Codul d e procedură civilă, analiza apelului nu poate viza aprecieri asupra existenței acestei calități și implicit a dreptului apelanților la a primi despăgubiri în temeiul legii speciale de reparație - legea nr. 10/2001.
Pe fondul apelului, în ceea ce privește critica vizând neadministrarea probelor de către instanța de fond, cu toate că acestea au fost încuviințate, se retine că la termenul de judecata din data de 17.03.2008, petenții reprezentați de apărător au declarat că nu mai au cereri de formulat, deși, acest termen fusese stabilit pentru administrarea probelor încuviințate la termenul de judecata din data de 18.02.2008.
Așadar, pe de o parte, neadministrarea tuturor probelor încuviințate de către prima instanța și valorificarea la soluționarea cauzei doar înscrisurilor atașate la dosarul cauzei,în prima faza procesuala a avut ca temei manifestarea de voința petenților iar pe de alta parte, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, în prezenta cale de atac, în aplicarea prevederilor art. 292 alin. 1 din codul d procedură civilă, curtea a încuviințat și administrat, la solicitarea apelanților petenți, probele la care s-a făcut referire în apel, astfel că, nu se poate retine, în persoana acestora vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea sentinței primei instanțe.
În ceea ce privește critica formulată de către apelanți care vizează greșita apreciere instanței de fond, în sensul că cei doi apelanți pot beneficia exclusiv de masuri reparatorii prin echivalent, apelanții susținând că imobilul preluat de stat există și în prezent, în starea în care se afla la momentul naționalizării, curtea constata următoarele:
Așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză în aceasta fază procesuală și necontestat de către apelanți, imobilul naționalizat, care avea destinația de stație de egrenat și pivnița boltită, menționate în certificatul nr.93-805 din 16.07.1996, emis de Direcția Județeană T Arhivelor naționale - fila 44 dosar apel, în lipsa altor elemente de individualizare, a fost identificatde apelanțica fiind corpurile denumite C1 și C3, în expertiza, expertul opinând însă că nu se poate aprecia anul construcției acestora.
Același raport de expertiza atestă că,în afara celor două construcții, pe terenul naționalizat, în raport de care s- stabilit de asemenea dreptul apelanților la plata de despăgubiri, sunt edificate un număr de alte 5 corpuri de construcție noi - aspect necontestat de apelanți și rezultând indubitabil din probatoriul administrat-certificatul nr.93-805 din 16.07.1996, emis de Direcția Județeana T Arhivelor naționale-singura proba administrată de apelanți în dovedirea calității lor de persoane îndreptățite la despăgubiri, atestând că deși inițial alături de cele două corpuri anterior menționate, existau dependințe (closet, garaj, grajd), suprafața acestora era de numai 25,86 mp. în timp ce potrivit completării la raportul de expertiză, cele 5 corpuri nou adăugate, au o suprafață totală construită de 306,13 mp.
Din aceeași expertiza se retine că cele 5 corpuri edificate ulterior preluării imobilului de către stat, nu pot fi folosite ca unități locative distincte, de sine stătătoare, unul dintre aceste noi corpuri fiind construit chiar în continuarea celui despre care se pretinde că este fosta stație de egrenat.
Deși intimata a susținut că vechile corpuri de clădire preluate de stat nu mai există în materialitatea lor ci au fost demolate, pe teren fiind edificată construcție nouă - Policlinica orașului Z, nu administrat probe din care să rezulte neîndoielnic această împrejurare de fapt, facturile aflate în copie la filele 38-39 dosar apel, nefiind relevante sub acest aspect, câtă vreme acestea atestă achiziționarea doar unei uși termopan în cursul anului 2008, iar nu a unor materiale de construcție sau achitarea manoperei, impuse de "reconstruire" imobilului.
Pe de altă parte, raportul de expertiză administrat în cauză concluzionat că deși nu se poate stabili în mod cert data edificării celor doua corpuri în raport de care se pretinde că reprezintă vechiul imobil preluat de stat, acestea nu au fost edificate în același timp cu celelalte corpuri identificate la fata locului - fila 89 dosar apel iar martora audiată în apel a declarat că, deși are cunoștința că imobilul preluat a suferit transformare în ceea ce privește deschiderea pentru intrare, în opinia sa corpul de clădire preluat de stat este același cu cel existent în prezent.
Deși toate aceste probe pot induce prezumția că susținerile apelanților în sensul că, corpul de clădire preluat de stat continuă să existe și în prezent, situația de fapt rezultată din coroborarea probatoriului administrat în aceasta fază procesuală nu poate conduce la concluzia că pretențiile apelanților de le fi restituite în natură cele doua corpuri ( C1 și C3 ) și terenul liber de construcții sunt întemeiate.
În acest sens, curtea retine că în conformitate cu prevederile înscrise în art. 19 alin. 1 din legea nr. 10/2001, republicata și modificată, act normativ pe care apelanții și-au întemeiat acțiunea civilă, în situația imobilelor-construcții care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și dacă părțile nu convin altfel, foștilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Or, câta vreme probatoriul analizat mai sus atestă faptul că alături de corpurile deja existente la data preluării, ulterior naționalizării, au fost edificate alte 5 noi corpuri de clădire, căror arie desfășurată depășește cu 100% construcția veche, curtea concluzionează că aceste prevederi legale sunt pe deplin incidente în cauză, apelanții putând beneficia, conform art. 19 alin. 1 din legea nr. 10/2001, republicata și modificată, doar de măsuri reparatorii prin echivalent.
Totodată, în ceea ce privește terenul care a făcut obiectul preluării de către stat, Curtea reține susținerile apelanților nu pot fi apreciate ca fiind pertinente, câtă vreme din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză rezultă fără putință de tăgada că acesta este afectat de o alee carosabila de acces din strada - -, pe toată lungimea terenului, cu alei de acces la celelalte corpuri de clădire, precum și de rețeaua de apa și canalizare, accesul la aceste noi corpuri putându-se efectua numai prin curtea interioară.
Potrivit art. 10 alin. 2 legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În ceea ce privește sfera de aplicare a acestei dispoziții legale, curtea reține că aceasta a fost expres delimitată prin art. 10 alin. 1 si 3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, aprobate prin HG nr. 250 din 7 martie 2007.
Potrivit acestor texte de lege, ipoteza restituirii în natură a construcțiilor nedemolate sau demolate parțial și a terenului liber are scopul de a limita restituirea în natură numai la acele suprafețe de terenuricare nu sunt ocupate de noi construcții ori nu sunt afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.Pentru partea de construcție demolată și pentru terenul ocupat de noi construcții ori afectat servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale restituirea se va converti în măsurile reparatorii în echivalent strict determinate la alin. (10) al art. 10 din lege (compensare cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri acordate în condițiile legii speciale sau modalitățile reparatorii combinate).
Pentru toate considerentele anterior expuse, în conformitate cu prevederile art. 296 Codul d procedură civilă, curtea va dispune respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții - petenți domiciliat în B,-, parter, sector 2 și domiciliată în B,-, - 9,. 2,. 35, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 24 din 17 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul Primarul orașului Z cu sediul în Z,-, județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Mari
Red.
.
5ex./15.10.2009
T-Gh.
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan
