Speta Legea 10/2001. Decizia 48/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 48/
Ședința publică din 27 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate GH., domiciliat în C, str. - și pârâtul PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 989 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. --.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul contestator Gh., asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.36/2008, emisă de Baroul A- Cabinet individual și apelantul - intimat PRIMARUL COMUNEI prin secretar în baza delegației depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul apelantei- intimate a depus la dosar întâmpinare, care a fost comunicată apelantului- contestator prin apărător.
Părțile prezente susțin că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Curtea constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul- contestator critică soluția instanței de fond, întrucât greșit prima instanța nu a acordat despăgubiri și pentru cele 2 imobile, respectiv povarna din bârne și iazul din zidărie de piatră, valoarea lor, fiind stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Critică hotărârea instanței de fond si sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în scris și susținut pe larg în ședință publică, cu cheltuiieli de judecată
Cu privire la apelul declarat de intimată solicită respingerea acestuia ca tardiv formulat.
Reprezentantul apelantei - intimate solicită admiterea apelului declarat, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul excluderii de la acordarea măsurilor reparatorii a bunurilor expres menționate în hotărârea penală.
Susține că a primit hotărârea instanței de fond la 31 decembrie 2007 și consideră că apelul este declarat în termen.
Cu privire la apelul declarat de contestatoare solicită respingerea lui ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar pe care a susținut-o pe larg în ședință publică.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la nr.-, pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, reclamantul, în contradictoriu cu Primarul comunei Titești, județul V, a formulat contestație împotriva Dispoziției nr.431/16 februarie 2007, prin care acesta din urmă, în baza Legii nr.10/2001, a făcut propunere pentru despăgubiri parțiale în favoarea reclamantului, doar pentru o casă, o bucătărie și o povarnă, preluate abuziv de la autorul său.
În motivarea cererii, acesta a arătat că este moștenitorul autorului Gh. iar prin notificarea înregistrată la nr.7678/14.08.2001 a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilele confiscate de la autor conform sentinței penale nr.2469/22.07.1950, pronunțată de Tribunalul Județului A, în dosarul nr.3478/1950 și depusă la filele 5-9 din dosar.
Consideră că în mod neîntemeiat și fără nici o motivare, primarul nu a dispus acordarea unor despăgubiri pentru o serie de imobile care au fost confiscate expres prin sentința penală menționată, care au fost preluate de regimul comunist și demolate, considerând că i se cuvin astfel de măsuri reparatorii conform art.10 din Legea nr.10/2001.
Astfel, acesta solicită să fie propus pentru despăgubiri privind următoarele imobile: grajd din cărămidă, șopron de vară și o magazie din piatră, situate în satul, comuna; povarnă din bârne și grajd din bârne, situate în pct. "", din satul; grajd din bârne, situat în pct."Dealul ", din satul; grajd din bârne, situat în pct."", din satul; grajd din bârne, situat în pct."Grădina ", din satul; grajd din bârne, situat în pct. "La -", din satul; iaz și moară pe apă, toate aceste imobile fiind demolate, iar materialele rezultate obținute la alte construcții ale fostei din zonă.
Contestatorul a mai susținut că odată cu imobilele au fost confiscate de la autorul său și bunuri de inventar agricol, precum: o semănătoare, o căruță cu cai, un plug, o, o prășitoare, o mașină de dărăcit, un darac și un de Ť. pentru care a solicitat de asemenea, măsuri reparatorii.
Conform art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, consideră că măsurile reparatorii privesc și utilajele, respectiv instalațiile preluate de stat o dată cu imobilele, în condițiile în care aceste bunuri nu au fost înlocuite, casate sau distruse.
A solicitat și acest inventar agricol, aceste bunuri devenind imobile prin încorporare, însă consideră că în mod nelegal și netemeinic nu a fost propus pentru despăgubiri și pentru aceste bunuri.
Pentru dovedirea contestației s-a depus la dosar Dispoziția nr.431/16.02.2007, luată de Primarul Comunei Titești, județul V, (filele 3-4 dosar), prin care s-au propus despăgubiri parțiale, cu motivarea că fostul proprietar nu a primit nici un fel de despăgubire pentru bunurile preluate abuziv, în legătură cu bunurile enumerate de contestator în cererea de chemare în judecată, nefăcându-se nici o motivare.
De asemenea, a fost depusă la dosar notificarea adresată conform Legii nr.10/2001 (filele 10 -13 dosar), tribunalul reținând din acest act că au fost solicitate măsuri reparatorii, atât pentru bunurile pentru care s-au propus despăgubiri, cât și pentru celelalte imobile și inventarul agricol, enumerate în contestație și cuprinse în sentința penală nr.2469/22.07.1950, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Prin întâmpinarea de la fila nr.20 dosar, Primarul Comunei Titești susține că, contestatorul nu a făcut dovada existenței bunurilor pentru care solicită în prezent despăgubiri, întrucât nu s-a depus la dosar procesul verbal de confiscare efectivă a bunurilor, situație care a condus la emiterea dispoziției prin care s-au propus despăgubiri parțiale.
De asemenea, prin întâmpinarea de la fila 69 dosar, primarul susține că au fost avute în vedere doar bunurile trecute în sentința penală de condamnare și confiscare a bunurilor, considerând că în legătură cu bunurile mobile, respectiv inventarul agricol, nu se cuvin despăgubiri conform Legii nr.10/2001, față de disp. art.6 alin.2 din această lege, care prevăd că "măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse".
Din momentul confiscării acestui inventar agricol, nu se mai știe nimic despre bunurile preluate de la autorul, considerând că dispoziția legală citată, le exclude de la despăgubiri.
În ceea ce privește terenurile aferente imobilelor arătate de contestator pe puncte și pe care au existat construcțiile, s-a susținut că acestea au făcut obiectul Legilor nr.18/1991 și nr.1/2000, iar pentru diferența nerestituită contestatorului, există în curs de soluționare o cerere a acestuia conform Legii nr.247/2005.
Referitor la despăgubirile solicitate de către contestator, s-au invocat disp. art.13 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, referitor la calculul și acordarea despăgubirilor stabilite potrivit Legii nr.10/2001, potrivit cărora, cuantumul despăgubirilor se stabilește de către evaluatori autorizați pentru a efectua raportul de evaluare de pe lângă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, aflată în subordinea Cancelariei Primului Ministru, considerând că astfel de despăgubiri nu pot fi stabilite de către instanță.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.989/29.11.2007, a admis contestația, a modificat în parte Dispoziția nr.431/16.02.2007, emisă de Primarul comunei Titești, județul V, privind art.1, în sensul că propunerea de despăgubiri se va referi, pe lângă imobilele prevăzute la art.1 al dispoziției și la următoarele imobile: grajd din cărămidă, șopron de vară, din lemn și magazie din piatră, situate în satul, comuna; grajd din bârne, situat în punctul "", satul; grajd din bârne, de 20 metri lungime, în punctul "Dealul ", satul; grajd din bârne, situat în punctul "", satul; grajd din bârne, situat în punctul "Grădina ", satul; grajd din bârne, situat în punctul " La " (), satul; construcția din lemn a morii pe apă, nefuncțională.
Toate imobilele se rețin la dimensiuni obișnuite în zonă și au o vechime de cca. 20 ani la data preluării, pentru evaluare.
De asemenea, propunerea de despăgubiri se referă și la inventarul agricol compus din: semănătoare, plug, și prășitoare cu tracțiune animală, căruță pentru cai; mașină de dărăcit și darac, precum și un de Ť. de cca. 150 litri.
Pe cheltuiala contestatorului, prezenta sentință și expertizele tehnice întocmite de către experții și se vor comunica împreună cu Dispoziția nr.431/16.02.2007, conform art.16 alin.2 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul, de către Primarul Comunei Titești, județul
A fost menținută în rest Dispoziția nr.431/16.02.2007.
A fost respinsă cererea contestatorului privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.2469/22.07.1950, pronunțată de Tribunalul Județului A, în dosarul nr.3478/1950 și depusă la filele 5 -9 din dosar, autorul contestatorului, încadrat în categoria chiaburilor, a fost condamnat conform art.2 lit.a din Decretul nr.183/1949, rap. la art.24 și 25 din Decretul nr.143/1950, pentru o serie de infracțiuni economice, reținându-se în esență, că prin atitudinea sa de a nu lucra terenurile și de a nu se îngriji de animalele pe care le avea în gospodărie și de culturile înființate, a sabotat planul de colectări și opera de construire a socialismului în România.
Ca o măsură complementară a condamnării, a fost confiscată întreaga avere mobilă și imobilă a autorului, în considerentele sentinței penale fiind enumerate expres atât bunurile imobile, cât și inventarul agricol pentru care solicită contestatorul despăgubiri, precum și o serie de bunuri mobile de uz casnic și gospodăresc, cu precizarea că moara preluată de la autor nue ra funcțională la data preluării.
Conform notificării adresată de către contestatorul-moștenitor, în baza Legii nr.10/2001, acesta a solicitat măsuri reparatorii atât pentru imobile, cât și pentru inventarul agricol preluat.
Primarul comunei Titești a propus despăgubiri, enumerând expres doar casa, bucătăria și povarna, despre care se vorbește în considerentele sentinței penale, însă nu a avut în vedere și inventarul agricol, precum și celelalte imobile (grajduri, magazii, șoproane și moara pe apă).
Din însăși considerentele sentinței penale (pag.4), rezultă că de la autor au fost confiscate atât moara pe apă, cât și o serie de bunuri aflate în magazii și suprafața totală de 24,38 ha. de teren, neprecizată pe puncte, rezultând însă că pe lângă bunurile menționate expres în hotărârea penală, au fost preluate prin confiscare și alte imobile, în condițiile în care autorul avea o gospodărie bine edificată și inventar agricol corespunzător.
În fața instanței s-a făcut dovada prin declarația martorului, că s-au preluat de la autor și celelalte imobile menționate de contestator și pentru care nu au fost propuse despăgubiri în favoarea moștenitorului.
În mod incontestabil preluarea bunurilor de la autorul contestatorului a fost una abuzivă, astfel că, contestatorul este îndreptățit să primească despăgubiri conform art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.10/2001, tribunalul apreciind că în mod neîntemeiat nu s-au propus despăgubiri și pentru aceste imobile, situație pentru care contestația a fost admisă și modificată în parte dispoziția primarului, urmând ca art.1 al dispoziției să se refere și la grajduri, șoproane, magazii și construcția din lemn a morii pe apă, astfel cum au fost arătate în dispozitiv, concret pe puncte.
În ceea ce privește inventarul agricol, acesta este menționat expres în sentința penală, a fost confirmat și prin declarația martorului audiat în cauză, însă primarul localității a interpretat greșit disp. art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, considerând că s-ar cuveni despăgubiri numai în măsura în care acest inventar ar exista în prezent, fiind exceptate despăgubirile în cazul în care bunurile au fost înlocuite, casate, ori distruse.
Cu certitudine acest inventar a fost preluat de la autorul contestatorului și inclus în inventarul fostei CAP, iar faptul că nu se mai știe nimic despre modul în care a fost folosit acest inventar, despre faptul dacă mai există sau a fost distrus, nu este în măsură să conducă la concluzia că nu se cuvin despăgubiri și pentru acest inventar, nefiind în intenția legiuitorului atunci când a adoptat disp. art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001, să excepteze astfel de bunuri de la despăgubiri, în situația în care au fost casate, înlocuite sau distruse.
Tribunalul a apreciat că propunerea de despăgubiri trebuie să se refere și la acest inventar agricol, urmând să fie modificată în parte dispoziția și sub acest aspect.
Referitor la cuantumul despăgubirilor, deși în cauză au fost administrate expertize tehnice de specialitate, conform art.13 din Titlul nr.VII al Legii nr.247/2005, referitor la calcularea și acordarea despăgubirilor, această atribuție revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților, aflată în subordinea Cancelariei Primului Ministru, astfel că s-a dispus ca, pe cheltuiala contestatorului, prezenta sentință și expertizele tehnice să fie comunicate împreună cu dispoziția primarului, conform art.16 alin.2 din titlul menționat mai sus, către comisia centrală pentru a fi valorificate în procedura de evaluare a bunurilor imobile și a inventarului agricol.
Instanța a reținut că la dosarul întocmit la nivelul Primăriei Comunei Titești nu s-au depus suficiente probe prin care contestatorul să dovedească existența și preluarea imobilelor pentru care nu s-au acordat despăgubiri, primarul având la dispoziție doar mențiunile din sentința penală, astfel că, tribunalul a apreciat că acesta nu se află în culpă procesuală față de cererea contestatorului adresată instanței, conform art.274 Cod procedură civilă, fiind însăși culpa contestatorului, care nu a produs probe suficiente, motive pentru care a fost respinsă cererea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți.
Prin apelul său, formulat în termen legal, contestatorul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că propunerea de despăgubiri trebuie să se refere, pe lângă imobilele reținute de prima instanță, și la povarna din bârne, din pct."" sat, precum și la iazul din zidărie de piatră, necesar acționării morii și mașinii de dărăcit, în lungime de 700. imobile preluate de la autorul său și dovedite cu acte și martori, valoarea lor fiind stabilită prin expertiza tehnică întocmită în cauză.
Contestatorul a mai criticat sentința în sensul că greșit a reținut tribunalul culpa sa procesuală referitor la cererea acestuia de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin apelul său, intimatul a criticat sentința pentru nelegalitate în sensul că despăgubirile trebuie să se refere doar la bunurile expres menționate în sentința penală nr.2469/22.07.1950, care este actul de preluare abuzivă a bunurilor de la autorul contestatorului.
Apelul formulat de contestator este fondat, iar apelul formulat de către intimat este tardiv.
Apelul contestatorului este fondat în ceea ce privește omiterea de la propunerea de despăgubiri a celor două imobile menționate de contestator în apelul său, respectiv povarna din pct."" sat și construcția din piatră - aducțiune iaz.
Aceste imobile au fost dovedite prin sentința penală nr.2469/22.07.1950, prin care s-a dispus confiscarea întregii averi a autorului contestatorului, coroborată cu depoziția martorului audiat în cauză și expertiza tehnică efectuată în cauză, probe din care rezultă confiscarea a două construcții povarnă și a unei construcții din piatră - iaz aducțiune apă.
Ca atare, omiterea acestor imobile de la propunerea de acordare a despăgubirilor nu este sprijinită de probele administrate în cauză, astfel că prima critică din apel este fondată.
Cea de-a doua critică din apelul contestatorului, privind reținerea greșită a culpei procesuale a contestatorului este nefondată, instanța de apel reținând corect, potrivit probelor dosarului, că primarul a avut la dispoziție doar mențiunile din sentința penală referitoare la confiscarea averii autorului contestatorului.
Mai mult decât atât, dovada certă a existenței și preluării și a altor bunuri decât cele din sentința penală s-a făcut doar în apel prin probele administrate în cauză.
Referitor la apelul formulat de către intimat, trebuie reținut că a fost formulat peste termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, termen prevăzut de art.284 al.1 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit dovezii aflată la fila 89 din dosar, intimatului i-a fost comunicată copia sentinței la data de 27.12.2007 (89), iar apelul a fost formulat la data de 15.01.2008, peste termenul legal.
În consecință, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă va admite apelul contestatorului și va schimba în parte sentința în sensul că propunerea de despăgubiri se va referi și la cele două imobile, respectiv povarnă din bârne din pct."" și construcția din piatră - aducțiune iaz, menținându-se în rest dispozițiile sentinței.
Totodată, Curtea, constatând că nu s-au respectat dispozițiile art.284 al.1 Cod procedură civilă, va respinge apelul intimatului ca tardiv formulat.
În baza art.274 Cod procedură civilă, intimatul va fi obligat la 600 lei cheltuieli de judecată în apel, contestatorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de contestatorul GH. domiciliat în C, str.-, - 23,.B,.7, județul A, împotriva sentinței civile nr.989 din 29 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, în dosarul nr.-.
Schimbă în parte sentința în sensul că propunerea de despăgubiri se va referi și la o povarnă din bârne din pct."" și la construcția din piatră - aducțiune iaz.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge ca tardiv formulat apelul intimatului PRIMARUL COMUNEI, județul V, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe apelantul-intimat Primarul comunei Titești să plătească apelantului-contestator Gh. suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.6/06.03.2008.
Jud.fond: St.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă
