Speta Legea 10/2001. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 49
Ședința publică de la 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului civil formulat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județul G, împotriva sentinței civile nr. 352 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul Tg. J, str. -,. 2,. 3,. 42, județul G, în având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimații reclamanți, asistată de avocat, lipsind apelanta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru intimata reclamantă, a depus certificatul de moștenitor nr. 11 din data de 31 ianuarie 2008, eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociați " ", unica moștenitoare a defunctului este în calitate de soră, fiind intimată în cauza de față.
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru intimata reclamantă, a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 4441/CIV/2006, reclamanții și au contestat dispoziția de respingere Notificării nr. 460/N/2001, dispoziție emisă sub nr. 263/20.10.2006 de către Primarul comunei.
Au susținut netemeinicia dispoziției nr. 263/2006 emisă de Primarul comunei, în sensul motivării acesteia că nu s- făcut dovada filiației față de autoarea, respectiv proprietății terenului solicitat în suprafață de 800 mp.
În susținerea contestației s- depus copia notificării nr. 460/N/2001 și copia dispoziției de respingere notificării emisă sub nr. 263/20.10.2006 de către Primarul Comunei.
Pentru dovedirea filiației s-au depus copia certificatului de naștere a lui, copia certificatului de căsătorie lui cu, copia certificatului de căsătorie a lui ci, copia a lui, iar pentru dovedirea dreptului de proprietate s- depus copia testamentului încheiat la 12.11.1942 de către în favoarea fiicei, nepotului G și ginerelui .
Pentru individualizarea terenului raportat la actele de proprietate ale reclamanților și stabilirii în ce măsură acesta este liber în vederea reconstituirii în natură, fost încuviințată efectuarea unei expertize tehnice de specialitate topografie, fiind numit în cauză expert ing..
Prin sentința civilă nr.352 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admisă contestația formulată în baza Legii nr. 10/201 de reclamanții și, în contradictoriu cu Primăria comunei.
S-a anulat Dispoziția nr. 263/20.10.2006 emisă de Primăria și s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 800. individualizată prin raportul de expertiză -.
S-a reținut că art. 3 din Legea nr. 10/2001 reglementează categoria persoanelor care sunt îndreptățite în înțelesul legii la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, în echivalent.
astfel de categorie sunt persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv acestora ( art. 3 lit. a ) însă art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001 stabilește că legea se aplică și moștenitorilor legali sau testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Pentru beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001 persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare legii (termen ce fost prelungit succesiv prin acte normative ulterioare ), unitatea deținătoare.
La data de 9.11.2001 reclamanții au notificat Primăria comunei pentru acordarea de despăgubiri/echivalent bănesc pentru terenul confiscat, fostă proprietate lor, situată în comuna în suprafață de 800 mp. pe care se află sediul primăriei, invocându-se ca acte doveditoare testamentul din 12.11.1942 și procesul - verbal nr. 315/1937.
Din cuprinsul actelor depuse la dosar și expertizei efectuate în cauză, rezultă că este în discuție terenul ce provine de la autoarea născută, căsătorită cu, care l- dobândit prin testamentul cu titlu particular întocmit de autoarea D.
Cât privește pe reclamantul, cu copia I aflată în dosarul mr-, se face dovada că este fiul lui și.
Așadar, reclamanții fac dovada deplină că sunt moștenitorii beneficiarei testamentului din 12.11.1942, act care stă la baza dovedirii dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.
În raport de această dovadă, expertul a identificat terenul ca fiind în suprafață de 800 mp. și care face parte din suprafața totală de 3900 mp. pe care se află sediul Primăriei.
Au fost identificate construcțiile aflate pe teren, respectiv remiză pompieri, magazie și WC care ocupă suprafață de 96 mp. fotografiile depuse la dosarul nr. 4441/2006, filele 62-64, relevând stare de degradare avansată acestora.
Din schița anexă la raportul de expertiză, rezultă că terenul în litigiu este învecinat cu cel pe care se află sediul propriu-zis al Primăriei, cu ieșire la drumul județean -.
Referitor la modul de preluare a terenului de către stat, nu s- invocat existența vreunui act valabil de preluare, intrând astfel în categoria imobilelor preluate abuziv, așa cum sunt reglementate de art. 2 din Legea nr. 10/2001.
În speță, aspectul relevat de expert că terenul în litigiu este inclus în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al localității, nu reprezintă un impediment pentru restituirea în natură,(un astfel de inventar nici nu s- depus la dosar, pârâta neformulând întâmpinare și apărări în cauză), având în vedere că principiul inalienabilității și insensibilității privesc bunuri din domeniul public al statului și nu al unităților administrativ teritoriale.
Că, raportat la speța de față terenul considerat ca fiind aferent sediului primăriei are suprafață mare de 3900 mp. că pe terenul în litigiu se află construcții în stare avansată de degradare, existând posibilitatea și a mutării acestora în afara suprafeței în litigiu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâta Primăria comunei, județul G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Motivele de apel au fost formulate prin cererea depusă de pârâta Primăria Comunei sub titulatura de "întâmpinare", cerere aflată la fila 7 din dosarul instanței de apel.
Apelanta pârâtă a criticat hotărârea instanței de fond, susținând că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 800. ce face parte din terenul pe care se află sediul primăriei.
A susținut că, pentru terenul în cauză părțile s-au mai judecat într-un alt proces în care a fost pronunțată sentința civilă nr.2965/3 iulie 1990, prin care s-a respins acțiunea formulată de numiții și .
A mai susținut că terenul în suprafață de 800. este domeniul public al Consiliului Local, conform Hotărârii de Guvern nr.973/2002, fiind insesizabil, indivizibil și inalienabil.
Totodată, apelanta a arătat că în continuarea terenului revendicat de reclamantă se află un teren ce a aparținut acesteia, pe care s-a construit o sală de sport și pentru care reclamanta a solicitat prin notificare acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor.
A precizat că Primăria este de acord cu plata acestor despăgubiri, susținând că și pentru terenul în suprafață de 800. instanța trebuia să constate că reclamanta este îndreptățită de asemenea, la măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.
Apelul este nefondat.
Prin art. 1 alin.1 din Legea nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv, se consacră principiul restituirii în natură a acestora.
Art. 7 din lege conține o reconfirmare a principiului conform căruia restituirea în natură primează, această regulă fiind enunțată și de art.9 din actul normativ citat.
Pornind de la prevederile legale menționate, este de netăgăduit că instanța de judecată investită cu o contestație la Legea nr.10/2001, trebuie să verifice cu prioritate dacă principiul enunțat își găsește sau nu aplicabilitatea, respectiv dacă este posibilă restituirea în natură a imobilului notificat.
În speță, în mod corect prima instanță a dispus restituirea în natură a suprafeței de 800. individualizată prin raportul de expertiză întocmit de expert, deoarece potrivit concluziilor expertului există posibilitatea restituirii acestei suprafețe de teren.
Terenul în suprafață de 800. face parte din suprafața totală de 3900. pe care se află sediul Primăriei, terenul în litigiu fiind în vecinătatea celui pe care se află sediul propriu-zis al primăriei.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, din terenul în suprafață de 800., suprafața de 704. este teren liber de construcții, pe diferența de 96. fiind edificate o magazie, o remiză de pompieri și un, construcții care sunt într-o stare avansată de degradare și care practic sunt inutilizabile.
În aceste condiții, suprafața de 800. solicitată de reclamantă prin notificarea înregistrată sub nr.460/N/2001, poate fi restituită în totalitate în natură acesteia, neexistând nici un fel de impediment la restituire, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Susținerea apelantei referitoare la faptul că terenul în suprafață de 800. face parte din domeniul public al Consiliului Local, județul G, este irelevantă din punct de vedere juridic.
Prin apariția Legii nr.10/2001 imobilele care fac obiectul acestei legi au fost indisponibilizate legal, unităților deținătoare fiindu-le interzis a încheia acte juridice cu privire la aceste imobile.
Același regim juridic strict se aplică și în cazul în care imobilele sunt trecute de unitatea administrativ - teritorială în domeniul public, astfel că referirile apelantei la HG nr.973/2002 nu au relevanță, terenul în suprafață de 800. nemaiputând să facă obiectul inventarului bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei, județul
Critica întemeiată pe sentința civilă nr.2965 din 3 iulie 1990, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr.1911/1990, este de asemenea nefondată.
Faptul că prin această sentință s-a respins acțiunea în revendicare formulată de și, cu privire la terenul în suprafață de 2500., din care face parte și terenul notificat, nu constituie un impediment la restituirea în natură a terenului în litigiu.
Procedura instituită de Legea nr.10/2001 este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, dispozițiile legii speciale aplicându-se cu prioritate în raport cu prevederile legii generale.
În cauza de față, fundamentată pe prevederile Legii nr.10/2001 s-a făcut dovada că reclamanții sunt persoane îndreptățite conform art. 3 din lege și că prin urmare li se cuvin măsuri reparatorii, în sensul legii.
Cât privește măsurile reparatorii cuvenite acestora, trebuie avut în vedere cu prioritate principiul înscris în art. 1 din lege, respectiv principiul restituirii în natură care primează în raport cu celelalte modalități de măsuri reparatorii prevăzute prin lege, așa încât corect terenul solicitat a fost restituit în natură.
Critica bazată pe faptul că reclamanta a fost de acord s primească măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru o suprafață de teren situată în continuarea terenului de 800. suprafață pe care s-a construit și o sală de sport și că deci s-ar impune acordarea de despăgubiri și pentru terenul de 800. nu poate fi reținută.
Însăși apelanta pârâtă învederează că terenul pentru care reclamanta a acceptat despăgubiri nu constituie teren liber, și-n în mod implicit că restituirea în natură nu este posibilă, fapt de altfel acceptat și de reclamantă, care prin notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 a solicitat în mod expres acordarea de despăgubiri bănești.
Sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, apelul declarat de pârâtă este nefondat și în baza art. 296 Cod pr. civilă urmează a fi respins.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, apelanta va fi obligată la 400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, către intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, JUDEȚUL G, împotriva sentinței civile nr. 352 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă .
Obligă apelanta pârâtă la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
12.02.2008
Jd.fd.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Costinela Sălan
